Albumele lui Nicoleta Mija Benos » Manastirea Bistrita
In satul Bistrita, comuna Viisoara, intre Piatra Neamt si Bicaz se afla Manastirea Bistrita, ctitorie a lui Alexandru cel Bun,fiind una dintre cele mai importante manastiri musatine.A fost ridicata in primii ani ai secolului al XV-lea.
Manastirea are hramul „Adormirea Maicii Domnului“ ,ales de Alexandru cel Bun ca necropola pentru el si familia sa.
Prima atestare documentara a Manastirii Bistrita este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de catre mitropolitul Iosif al Moldovei.
Primul ctitor al acestei manastiri este voievodul Petru I Musat al Moldovei (1375-1391), care a ridicat aici un schit din lemn.Dar adevaratul ctitor al Manastirii Bistrita este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care,la inceputul anului 1400,a inceput zidirea unei manastiri in piatra,impunatoare ca stil, finalizata si sfintita în 1402, în locul vechii biserici din lemn.Ctitoria sa avea drepturi de cvasiepiscopie pentru faptul ca prin hrisovul din 11 iulie 1428,i se închinau Manastirii Bistrita 50 de biserici, cu scoaterea lor de sub autoritatea domnului si arhiereului.
Manastirea Bistrita s-a impus fastuos in constiinta religioasa si morala a tarii pana in anul 1677(an in care Manastirea Bistrita a fost închinata Sfîntului Mormînt din Ierusalim) prin primirea diferitelor danii,zeste de la importanti boieri si domnitori si prin primirea de inchinari,prerogative si privilegii ale lui Alexandru cel Bun.
Stefan cel Mare,nepotul ctitorului,a inzestrat asezamantul cu un turn clopotnita caruia îi adauga la etaj un paraclis domnesc, avînd harul Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, protectorul Moldovei. Între 1490 si 1494 el a donat Manastirii Bistrita doua clopote: unul de aprox. 200 kg (care este folosit si astazi) si al doilea clopot de aprox. 800 de kg,realizat în incinta manastirii de catre mesteri tocmiti de domnitor (din cauza unei fisuri acest clopot a fost scos din uz si se afla în prezent în muzeul manastirii).
Între 1541-1546, Petru Rares a refacut zidul de incinta,imprejmuind asezamantul cu ziduri inalte si groase de piatra,picteaza casa domneasca si amenajeaza scoala domneasca.Deasemenea, el extinde paraclisul lui Stefan cel Mare din clopotnita construind o nava sprijinita pe arce de zid,reinnoind si infrumusetand manastirea « si pe dinauntru si e dinafara ».Din acest motiv,Petru Rares este considerat al 3-lea ctitor al acestei manastiri(dupa Alexandru cel Bun).
Si Alexandru Lapsuneanul a refacut si consolidat manastirea intre anii 1552-1561,adaugandu-i si pridvor.
Mănăstirea Bistriţa are o deosebita importanta istorică şi arheologică,fiind un important centru de cultura si de arta in care si-au desfasurat activitatea caligrafi, miniaturitsi si cronicari (in secolul al XVI-tea, aici s-a redactat o cronica a Moldovei). Manastirea gazduieste si o colectie de arta medievala.Este zidită în stil bizantin, bogat ornată.
Manastirea are hramul „Adormirea Maicii Domnului“ ,ales de Alexandru cel Bun ca necropola pentru el si familia sa.
Prima atestare documentara a Manastirii Bistrita este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de catre mitropolitul Iosif al Moldovei.
Primul ctitor al acestei manastiri este voievodul Petru I Musat al Moldovei (1375-1391), care a ridicat aici un schit din lemn.Dar adevaratul ctitor al Manastirii Bistrita este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care,la inceputul anului 1400,a inceput zidirea unei manastiri in piatra,impunatoare ca stil, finalizata si sfintita în 1402, în locul vechii biserici din lemn.Ctitoria sa avea drepturi de cvasiepiscopie pentru faptul ca prin hrisovul din 11 iulie 1428,i se închinau Manastirii Bistrita 50 de biserici, cu scoaterea lor de sub autoritatea domnului si arhiereului.
Manastirea Bistrita s-a impus fastuos in constiinta religioasa si morala a tarii pana in anul 1677(an in care Manastirea Bistrita a fost închinata Sfîntului Mormînt din Ierusalim) prin primirea diferitelor danii,zeste de la importanti boieri si domnitori si prin primirea de inchinari,prerogative si privilegii ale lui Alexandru cel Bun.
Stefan cel Mare,nepotul ctitorului,a inzestrat asezamantul cu un turn clopotnita caruia îi adauga la etaj un paraclis domnesc, avînd harul Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, protectorul Moldovei. Între 1490 si 1494 el a donat Manastirii Bistrita doua clopote: unul de aprox. 200 kg (care este folosit si astazi) si al doilea clopot de aprox. 800 de kg,realizat în incinta manastirii de catre mesteri tocmiti de domnitor (din cauza unei fisuri acest clopot a fost scos din uz si se afla în prezent în muzeul manastirii).
Între 1541-1546, Petru Rares a refacut zidul de incinta,imprejmuind asezamantul cu ziduri inalte si groase de piatra,picteaza casa domneasca si amenajeaza scoala domneasca.Deasemenea, el extinde paraclisul lui Stefan cel Mare din clopotnita construind o nava sprijinita pe arce de zid,reinnoind si infrumusetand manastirea « si pe dinauntru si e dinafara ».Din acest motiv,Petru Rares este considerat al 3-lea ctitor al acestei manastiri(dupa Alexandru cel Bun).
Si Alexandru Lapsuneanul a refacut si consolidat manastirea intre anii 1552-1561,adaugandu-i si pridvor.
Mănăstirea Bistriţa are o deosebita importanta istorică şi arheologică,fiind un important centru de cultura si de arta in care si-au desfasurat activitatea caligrafi, miniaturitsi si cronicari (in secolul al XVI-tea, aici s-a redactat o cronica a Moldovei). Manastirea gazduieste si o colectie de arta medievala.Este zidită în stil bizantin, bogat ornată.
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 33 |
Urmatoarea Pagina »
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
« Ultima Pagina | vizualizare rezultate 1-20 din 33 |
Urmatoarea Pagina »