Manastirea Zografu


Intre manastirile athonite sustinute si ajutate de Sfantul Voievod Stefan cel Mare, Manastirea Zografu este ctitoria sa de suflet, el si urmasii lui numind-o chiar „a noastra manastire". Hramul manastirii este inchinat Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si probabil ca aceasta a contat destul de mult in sufletul voievodului roman atunci cand a luat-o sub ocrotirea sa. Vechimea acestei asezari monahale dateaza din secolul al IX-lea cand, potrivit traditiei, trei sihastri, Moise, Aron si Ioan, au hotarat sa puna bazele unei manastiri. Hramul a fost, de la inceput, „Zografu", adica icoana zugravita in mod miraculos, in amintirea minunii care le-a lamurit dubiul alegerii ocrotitorului asezamantului: o bucata de scandura lasata in biserica este descoperita, dupa trei zile de post si rugaciune, avand pictata pe ea chipul Sfantului Gheorghe.
Ocupand locul al noualea in randul manastirilor athonite, Zografu s-a bucurat de-alungul timpului de ocrotirea unor vestiti imparati bizantini, precum Mihail al VUI-lea Paleologul, Andronic al Il-lea si Ioan al V-lea Paleologul, dar a fost reintemeiata, practic in intregime, in secolul al XV-lea, de Stefan cel Mare. Turnul si portul pentru corabii, chiliile, trapeza, incinta, biserica si pictura bisericii sunt refacute de voievodul moldovean, care ofera de asemenea si numeroase danii in bani monahilor de aici, astfel ca viata monahala primeste un avant deosebit.

Astazi, in interiorul manastirii sunt doua biserici: biserica mare, cu hramul Sfantul Gheorghe, ctitoria lui Stefan cel Mare, si un alt lacas, mai mic, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Chiliile sunt asezate pe trei sau patru nivele. Biblioteca manastirii pastreaza un numar foarte mare de manuscrise, unele pe pergament, in limbile greaca, slavona si romana. Se pastreaza aici si donatii inestimabile ale lui Stefan cel Mare, intre care amintim o icoana cu Sfantul Gheorghe, precum si steagul de lupta al Moldovei, cusut in fir de aur si argint, avand pe o parte icoana sfantului Gheorghe, iar pe cealalta stema Moldovei, ambele oferite in 1502, cu putin timp inainte de moartea sa. Ele sunt incluse in tezaurul manastirii, in care mai pot fi vazute multe alte obiecte de cult de aur si argint, evangheliare cu miniaturi si broderii din secolele XI-XVI, precum si un exemplar splendid din Faptele Apostolilor, donat inca din 1463 de Sfantul Voievod Stefan. Din pacate, in acest an, manastirea Zografu a suferit un incendiu devastator.

Donatiile voievodului moldovean insa nu s-au oprit aici. Manastirile Vatopedu, Grigoriu, Costamonitu, Sfantul Pavel s-au bucurat si ele de daruri consistente, dovada fiind pisaniile si reprezentarile lui de aici, in calitate de ctitor. Grija si atentia deosebita de care s-au bucurat manastirile athonite din parte sfantului voievod au facut ca ele sa supravietuiasca peste veacuri, viata monahala sa progreseze, iar pomenirea Sfantului Stefan cel Mare, ctitorul a carui sfintenie este astfel confirmata, inca o data, si de sensibilitatea lui fata de necazurile si greutatile in care se aflau in acele vremuri aceste vechi focare ale Ortodoxiei, sa rasune neincetat in Muntele Athos.

In aceasta poza: