Prima ctitorie a Voievodului Stefan cel Mare si Sfant, MANASTIREA PUTNA, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost sorocit loc de odihna vesnica pentru domnitor si familia sa. Zidirea a inceput la un an dupa cucerirea cetatii Chilia in vara anului 1466. Astfel, la fel ca Bogdan I si Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare a dat ctitoriei sale menirea de necropola domnesca. Manastirea se afla la 33 km de orasul Radauti, in comuna Putna, in nordul Moldovei

Lucrarile de constructie au durat patru ani, iar sfintirea ei s-a facut la 3 septembrie 1470, dupa victoria asupra tatarilor la Lipinti, slujba fiind savarsita de un sobor de 64 de arhierei, preoti si diaconi, in frunte cu mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu episcopul Tarasie al Romanului si cu arhimandritul Ioasaf, primul egumen al Putnei.


Zidurile sale adapostesc mormintul Domnitorului Stefan cel Mare. La Putna au mai fost inmormintate ultima sotie a domitorului - Maria Voichita, Maria de Mangop (cea de-a doua sotie) - avind o lespede funerara de influenta orientala, precum si cei doi fii ai lui Stefan cel Mare - Petru si Bogdan. In pridvorul bisericii se afla mormantul mitropolitului Teoctist.

Mormantul domnitorului Stefan cel Mare si Sfant este acoperit cu un baldachin de marmura alba, varf de creatie a genului, iar cripta cu o piatra pe care frunza daltuita a stejarului aminteste de copilaria voievodului, alaturi de tulpine indoite ce alcatuiesc patru medalioane in forma de inima si capul de bour; pe alte morminte (sec. XV-XVI) lespezile sunt impodobite cu litere majuscule, vrejul meandric, pasari ciugulind ce par desprinse din fresce si tesaturi populare sau cu repertoriu ornamental complicat de influenta baroca apuseana (sec. XVII-XVIII).

Puternice ziduri de piatra inconjoara biserica (Turnul Tezaurului – 1481) accesul facandu-se prin gangul turnului cu metereze (sec. XVIII) numit “Turnul lui Eminescu”, spre ceea ce Vasile Dragut considera “…unul dintre cele mai importante ansambluri monastice din tara”.

In vecinatatea manastirii, o biserica de lemn, probabil cel mai vechi monument al arhitecturii religioase din Moldova, ctitorie a voievodului Dragos (cca. 1353) a fost adusa din Volovat la Putna de Stefan cel Mare si Sfant in amonte pe valea apei. Chilia si o bisericuta (9,25 m lungime) scobite in piatra sunt atribuite sihastrului Daniil in beneficiul caruia domnitorul ridica schitul Voronet.

Pictura originala a fost distrusa in timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan, cand era "tot cu aur poleita zugraveala, mai mult aur decat zugraveala si pre dinauntru si pre denafara..." (cronicarul Ion Neculce). Fii ai Bucovinei, pictori de categoria I-a, cu numeroase lucrari in tara si strainatate, fratii Morosan au impodobit biserica cu frumoase chipuri, scene si compozitii pe fondul foitei de aur. Stilul neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite, compozitiile inedite, sunt cateva din caracteristicile noii picturi.

Muzeul Manastirii Putna reflecta statutul avut de asezamantul monahal inca de la intemeiere - cel mai important centru de cultura si creatie artistica medievala din Moldova. Colectie de broderii - (piese caracteristice vremii), adevarate capodopere ce au facut onoare multor expozitii internationale, cotata printre cele mai valoroase din Orientul crestin: Acoperamantul de mormant al Mariei de Mangop (1477) - cel mai vechi portret brodat in marime naturala din arta moldoveneasca, dvera mare (1510). Manuscrise - realizari de seama ale miniaturisticii nationale, scrieri vestite pentru calitatea desenelor insotitoare, varietatea coloritului acestora, sunt reprezentate prin Tetraevangheliarul de la Humor (1473). Tot atat de pretioase - ferecaturi din argint ale manuscriselor, cadelnita decorata cu stema Moldovei, daruita de Stefan cel Mare si Sfant (1470), cruci, icoane, potire, ca si piese sculptate in lemn (racla - sec. XV); unul din cele trei clopote (Blagovistnic -1490) provine tot de la Stefan Voievod. Cel mai vechi istoric al manastirii (1761) se datoreaza invatatului Vartolomeu Mazareanu, egumen la Putna.

Se pastreaza, in schimb, pana-n zilele noastre, la Putna, un fragment din trunchiul unui paltin, in care, dupa traditie, s-ar fi infipt, conform legendei, sageata lui Stefan cel Mare cand a tras cu arcul din varful muntelui pentru a alege locatia viitoarei manastiri.

In anul 1856, autoritatile austriece procedeaza, la deschiderea si cercetarea mormintelor voievodale din biserica Manastirii Putna. Operatia s-a efectuat in prezenta calugarilor manastirii si a multor romani bucovineni veniti aici anume pentru aceasta. Printre ei se afla si Iraclie Porumbescu, tatal compozitorului, paroh pe atunci la Putna, patriot ardent si admirator profund al gloriei strabune, care, scriind despre emotia traita la vederea ramasitelor pamantesti ale lui Stefan cel Mare, considera neindestulatoare propria-i simtire, pentru a trai in toata adancimea ei aceasta emotie.

Dupa inventarierea si descrierea exacta a tuturor obiectelor pretioase gasite in morminte, din care unele figureaza acum in muzeul manastirii, criptele sunt inchise la loc, asa cum au fost. Din continutul lor rezulta, odata mai mult - si in pofida tuturor opiniilor contrare - ca mormintele voievodale de la Putna nu au fost pradate niciodata, in acceptia proprie a notiunii.

In mormantul doamnei Maria, sotia lui Petru Rares: resturi de tesaturi, lucrate in fir de aur, 46 de nasturi metalici auriti si trei inele de aur, din care unul, „cu lucratura cizelata, poarta o turcoaza si o piatra de granat; al doilea, cu o lucratura asemanatoare, are de asemenea o turcoaza si, in sfarsit, al treilea are o gravura stearsa si o lucratura de mozaic albastru, reprezentand pe Maica Domnului cu pruncul Iisus”.

In mormantul lui Bogdan al III-lea, fiul lui Stefan cel Mare: ramasite de vesminte lucrate in fir de aur si argint, provenind dintr-o mantie foarte somptuoasa; ramasitele unei coroane, lucrata in catifea, captusita cu matase visinie si decorata cu 52 de piese ornamentale triunghiulare de aur, cu 24 de piese ornamentale septagonale, de asemenea de aur, toate fiind incrustate, la randul lor, cu cate o piatra rosie; doua incheietori de aur masiv, pentru mantie, modelate in forma de struguri; trei inele de aur.

In mormantul lui Stefan cel Mare, ramasitele pamantesti ale slavitului erou au fost gasite, fara sicriu, asezate pe treisprezece bare de fier, dispuse transversal si cu capatai de caramizi zidite in zona craniului. Comisia a constatat ca osul frontal s-a pastrat cel mai bine si ca statura voievodului era intr-adevar scunda, asa cum o descrie Grigore Ureche si cum arata „vorbele ramase din batrani”. Mantia sa era confectionata dintr-o „stofa grea si bogata”, avand o cruce de aur brodata in dreptul pieptului, „care nu se prabusise” in sine. Alte obiecte pretioase nu s-au gasit in mormantul lui Stefan cel Mare, doarece, cum bine se stie acum, ele fusesera ridicate cu prilejul deschiderii anterioare, din februarie 1758, fapt constatat, la vremea sa, si de comisia austriaca.

In 1871, M. Eminescu definea Manastirea Putna ca fiind „Ierusalim al Neamului romanesc” iar mormantul lui Stefan cel Mare ca „altar al credintei stramosesti”. De atunci si pana astazi, an de an, Presedinti si Regi, Patriarhi si Arhierei, poeti, actori sau oameni politici vin la Putna spre a-si pleca genunchii in fata mormantului Slavitului Voievod, a carui candela este de-a pururi tinuta aprinsa de calugarii ce-L slujesc pe Dumnezeu, Neamul si Tara.

In aceasta poza: