In luna Aprilie 2009, la o sinaxa bisericeasca tinuta in orasul grecesc Volos, s'a alcatuit urmatoarea „Marturisire de credinta” impotriva ecumenismului, dupa modelul acelor marturisiri de credinta din trecut pe care Biserica le-a dat atunci cand s-a confruntat cu o erezie.

   Pana acum (la inceputul lunii Iunie), Marturisirea a fost iscalita de 4 mitropoliti, 39 de egumeni, stareti, ieromonahi si monahi din Sfantul Munte, 11 egumeni, 9 arhimandriti, 9 protoierei, 11 preoti parohi si 22 de intelectuali (teologi, profesori etc.) greci. Lista actualizata de semnaturi poate fi urmarita aici: http://www.impantokratoros.gr/ABF82395.el.aspx

   P.S. Circula de cateva zile pe internet o alta versiune a acestui text. Fara sa caute a o defaima sau sa aibe pretentia ca e mai buna, traducerea de fata, realizata independent, incearca sa redea textul Marturisirii mai potrivit graiului bisericesc.

MARTURISIRE DE CREDINTA
impotriva ecumenismului

Data la Sinaxa dreptslavitorilor preoti si monahi din Volos (Grecia) in Aprilie 2009

   Cei dintre noi care, prin harul lui Dumnezeu, am crescut in dogmele cele bine-cinstitoare si urmam intru toate Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoliceasca, credem ca:

   Singura cale de mantuire a oamenilor[1] este credinta in Sfanta Treime, in lucrarea si invatatura Domnului nostru Iisus Hristos, ce raman in Trupul Sau, Sfanta Biserica. Hristos este singura si adevarata Lumina[2]; nu sant alte lumini care sa ne lumineze, nici alte nume care sa ne mantuiasca: „Si nu este intru nimeni altul mantuirea, caci nu este subt cer nici un alt nume dat intre oameni, intru carele trebuie sa ne mantuim noi.”[3] Toate celelalte credinte, toate religiile care nesocotesc si nu marturisesc ca Hristos „au venit in trup”[4] sant plasmuiri omenesti si lucrari ale Diavolului,[5] care nu duc la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si nasterea din nou prin dumnezeiescul Botez, ci ii insala pe oameni si ii duc la pieire. Fiind Crestini ce credem in Sfanta Treime, nu avem acelasi Dumnezeu cu orice alta credinta, nici macar cu asa-zisele religii monotheiste, Iudaismul si Mahomedanismul, care nu cred in Sfanta Treime.

   De doua mii de ani, Biserica cea intemeiata de Hristos si calauzita de Sfantul Duh a ramas tare si neclintita in mantuitorul adevar invatat de Hristos, predanisit de Sfintii Apostoli si pazit de Sfintii Parinti. Ea nu s'a plecat sub cumplitele prigoane ale Iudeilor, mai intai, si mai apoi ale idolatrilor, din intaiile trei veacuri; a adus o multime de mucenici si a iesit biruitoare, dovedindu-si astfel obarsia dumnezeiasca. Dupa cum minunat a spus Sfantul Ioan Gura-de-Aur: „Nimic nu e mai puternic ca Biserica. . . daca te lupti cu un om, biruiesti sau esti biruit; de te lupti insa impotriva Bisericii, nu-i cu putinta sa castigi, caci Dumnezeu e mai tare decat toate.”[6]

   Dupa incetarea prigoanelor si biruinta Bisericii asupra vrajmasilor sai din afara – adica asupra Iudeilor si idolatrilor – vrajmasii din launtru ai Bisericii au inceput sa se inmulteasca si sa se intareasca. O felurime de erezii s'au ivit, cautand sa supuna si sa masluiasca credinta inmanata, incat credinciosii sa se zapaceasca si credinta lor in Evanghelie si predanii sa slabeasca. Aratand starea de fapt din Biserica ce tinea de peste patruzeci de ani – chiar si administrativ – pricinuita de erezia lui Arie, Marele Vasilie spunea: „Dogmele Parintilor s'au nesocotit cu totul, apostolestile predanii s'au vestejit, nascocirile celor noi se urmeaza in biserici; pentru aceasta, oamenii s'au facut cuvantatori mestesugiti in loc sa fie cuvantatori-de-Dumnezeu; intelepciunea lumii pare sa dea la o parte lauda in Cruce. Pastorii sant izgoniti si in locul lor se pun lupi grei, care sfasie turma lui Hristos.”[7]

   Ce s'a intamplat cu vrajmasii din afara – religiile – s'a intamplat si cu cei din launtru – ereziile. Prin mari si luminati Sfinti Parinti, Biserica a lamurit si a intarit credinta dreptslavitoare, prin hotararile Sinoadelor Locale si Ecumenice in privinta anumitor invataturi indoielnice, cu impreuna-glasuirea Parintilor (consensus Patrum) in toate cele ale credintei. Santem, asadar, in afara primejdiei de a gresi cand urmam Sfintilor Parinti si nu mutam hotarele pe care ei le-au asezat. Cuvintele „urmand Sfintilor Parintilor nostri” si „neschimband hotarele asezate de Parintii nostri” se fac o linie dreapta, neclintita, si o chezasie pentru credinta si felul dreptslavitor de viata. Astfel, pozitiile de capatai ale Marturisirii noastre sant urmatoarele:

1.    Tinem, fara schimbare si fara clintire, toate cele statornicite de Sinoade si de Parinti. Primim toate cele primite de acestia si osandim toate cele osandite de acestia; inca, ne ferim de partasia cu cei ce innoiesc in cele ale credintei. Nici nu adaugam, nici nu inlaturam vreo invatatura, nici nu o schimbam. Asa cum de-Dumnezeu-purtatorul Sfant Ignatie al Antiohiei scria in epistolia sa catre Sfantul Policarp al Smirnei: „Oricine graieste impotriva celor ce s'au hotarat – chiar de ar fi vrednic crezarii, chiar de ar posti, chiar de s'ar pazi in feciorie, chiar de ar face semne, sa iti fie ca un lup in blana de oaie, ce cauta stricarea oilor.” Sfantul Ioan Gura-de-Aur, talcuind cuvintele Apostolului Pavel „oricine va binevesti voua afara de ceea ce ati luat, anáthema sa fie,” observa ca Apostolul „n'a zis "de va va vesti ceva potrivnic" sau "de va rasturna toate", ci "chiar de va va binevesti si cel mai mic lucru care nu vi s'a predanisit, chiar de vi-l va sopti doar, anathema sa fie".”[8] Cel de-al Saptelea Sinod Ecumenic, vestind clerului Constantinopolei hotararile sale impotriva iconoclastilor, scria: „Am urmat predaniei Bisericii Sobornicesti, si n'am facut nici o inlaturare sau prisosinta, ci, invatati fiind in chip apostolicesc, tinem predaniile ce le-am primit, cinstind si primind toate cele primite de Sfanta Biserica Soborniceasca din anii cei dintai, nescrise si scrise . . . caci adevarata si dreapta judecata a Bisericii nu ingaduie innoiri in launtrul sau, nici incercari de a inlatura ceva. Urmand, asadar, legile Parintilor nostri, primind harul Duhului celui Unul, am pazit dupa cuviinta, fara innoiri sau scaderi, toate cele ale Bisericii.”[9]

   Impreuna cu Sfintii Parinti si Sfintele Sinoade, si noi lepadam si anathematizam toate ereziile ivite de-a lungul istoriei Bisericii. Din vechile erezii care au dainuit pana astazi, osandim Arianismul (ce dainuieste in mincinosii Martori ai lui Iehova) si Monofizitismul – forma extrema a lui Evtíhie si cea mai moderata a lui Sevír si Dioscór – potrivit hotararilor celui de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Halkidón (Calcedon) si hristologiei marilor Sfinti Parinti si Dascali precum Sfantul Maxim Marturisitorul, Sfantul Ioan Damaschin, Marele Fotie si din cantarile noastre liturgice.

2.    Proclamam ca Papismul este pantecele ereziilor si ratacirilor. Invatatura lui „Filioque” – adica purcederea Sfantului Duh si de la Fiul – este potrivnica tuturor celor invatate despre Sfantul Duh de Insusi Hristos. Intreaga ceata a Parintilor, in Sinoade si in parte, socoteste Papismul o erezie deoarece, in afara de Filioque, a zamislit o sumedenie de alte rataciri, precum intaietatea (primatul) si negreselnicia (infailibilitatea) Papei, azimile (painea nedospita), focul curatitor (Purgatoriul), neprihanita zamislire (imaculata conceptie) a Nascatoarei-de-Dumnezeu, harul zidit (gratia creata), cumpararea iertarii (indulgentele). . . a schimbat aproape toate invataturile si obiceiurile in privinta botezului, mirungerii, dumnezeiestii impartasiri si a celorlalte Taine, si a prefacut Biserica intr'un stat secular.

   Papismul din zilele noastre s'a abatut si mai mult decat Papismul medieval de la invatatura Bisericii, pana intr'acolo ca a ajuns sa nu mai aiba nici o legatura cu vechea Biserica Apuseana. A adus o puzderie de noi exagerari in „Mariologia” sa, precum invatatura ca Nascatoarea-de-Dumnezeu este impreuna-rascumparatoare (coredemptrix) a neamului omenesc. A intarit „Miscarea harismatica” a grupurilor Penticostale (asa-zis adunate in Duh). A primit alte innoiri aduse dumnezeiestii inchinari, precum dansuri si instrumente muzicale. A scurtat si, in esenta, a distrus Dumnezeiasca Liturghie. In ce priveste ecumenismul, a pus temeliile unei pan-religii la Conciliul al Doilea de la Vatican, prin recunoasterea „vietii duhovnicesti” a oamenilor de alte credinte. Minimalismul dogmatic a dus la o inmicsorare a cerintelor etice, plecand de la legatura dintre dogma si etica (morala), ale carei urmari sant caderile etice ale unor clerici de frunte si cresterea abaterilor etice, precum homosexualitatea si pedofilia, in randul clericilor.[10] Continuand sustinerea „Uniei” – acea caricatura de Orthodoxie, cu care ii insala si atrage pe credinciosi – Papismul zadarniceste dialogul si isi contrazice asa-zisa dorinta sincera de unire.

   Indeobste vorbind, in Papism s'a petrecut o schimbare adanca si o intoarcere spre Protestantism dupa Conciliul al Doilea de la Vatican, ajungandu-se chiar la infierea feluritor miscari „duhovnicesti” ale „Noului Veac” („New Age”).

   Potrivit Sfantului Simeon al Thessalonicului, Mistagogul, Papismul a pricinuit mai multa vatamare Bisericii decat toate ereziile si schismele la un loc. Noi, Dreptslavitorii, avem partasie cu Papii de dinaintea Schismei si ii pomenim pe multi ca sfinti. Papii de dupa Schisma sant eretici; au incetat sa mai fie urmasi ai Scaunului Romei; nu mai au succesiune apostoleasca, deoarece nu mai au credinta Apostolilor si a Parintilor. Pentru aceasta, cu fiecare astfel de Papa, „nu doar ca nu avem partasie, ci il si numim eretic.” Din pricina hulei lor impotriva Sfantului Duh, prin invatatura lui Filioque, au pierdut Sfantul Duh si, astfel, toate ale lor sant lipsite de har. Nici una din Tainele lor nu este lucratoare, dupa Sfantul Simeon. „Innoitorii, dara, hulesc si se departeaza cu totul de Duh, hulind impotriva Duhului Sfant, prin urmare toate ale lor sant fara har, incat au siluit si au injosit harul Duhului. . . de aceea Sfantul Duh nu este printre ei si nu este nimic duhovnicesc la ei, caci toate ale lor sant noi si stricate si protivnice dumnezeiestii predanii.”[11]

3.    Aceleasi lucruri se aplica intr'o masura si mai mare Protestantismului, care, ca odrasla a Papismului, a mostenit multe erezii, dar a si adaugat mult mai multe. A lepadat predania, primind doar Sfanta Scriptura (Sola Scriptura), pe care o si talcuieste gresit; a desfiintat preotia ca un har tainic aparte, precum si cinstirea Sfintilor si a icoanelor; a defaimat-o pe Preasfanta Maica Nascatoare-de-Dumnezeu; a lepadat monahismul; dintre Sfintele Taine, primeste doar botezul si dumnezeiasca impartasire, dar schimband invatatura si obiceiul Bisericii in ce le priveste; invata deplina inainte-randuire (predestinarea) (Calvinismul) si indreptatirea doar prin credinta. Si inca, latura mai „progresista” a adus preotia femeilor si casatoria homosexualilor – ce sant primiti chiar si la preotie. Insa, mai presus de toate, duce lipsa de eclesiologie, caci intelesul de Biserica potrivit Predaniei Dreptslavitoare nu exista la ei.
4.    Singura cale prin care partasia noastra cu ereticii poate fi refacuta este daca acestia se vor lepada de ratacirile lor si se vor pocai, ca sa poata fi o adevarata unire si pace: o unire in Adevar, si nu in ratacire si erezie. Pentru aducerea ereticilor in Biserica, scumpatatea canonica cere ca acestia sa fie primiti prin botez. „Botezul” lor de dinainte, savarsit in afara Bisericii fara intreita afundare si ridicare a omului ce se boteaza in apa anume sfintita, savarsit de un preot neorthodox, nu este nicidecum un botez. Lipseste harul Sfantului Duh (Care nu ramane in schisme si erezii) si, pentru aceasta, nu avem nimic care sa ne uneasca laolalta, dupa cum arata Marele Vasilie: „Cat despre cei ce s'au departat de Biserica, acestia nu mai au harul Sfantul Duh asupra lor, caci curgerea sa a incetat pentru cei ce au incetat a avea urmarea (apostoliceasca). . . Cat despre cei ce s'au rupt, care acum au ajuns mireni, nu mai au putere nici sa boteze, nici sa hirotoneasca prin punerea mainilor, fiind de acum neputinciosi sa dea harul Sfantului Duh, din care au cazut.”[12]

   De aceea, noua incercare a ecumenistilor de a ne face sa credem ca avem acelasi botez cu ereticii este neintemeiata si subreda, ca si afirmatia ca prin aceasta inexistenta unime de botez se poate sustine unimea Bisericii, despre care se zice ca ar fi oriunde este botez.[13] Omul intra insa in Biserica si se face madular al ei nu prin orice botez, ci doar prin acel un singur botez, savarsit intocmai pretutindeni si de preoti ce au preotia Bisericii.

5.    Cata vreme ereticii vor starui in ratacirea lor, ne vom feri de partasia cu dansii, indeosebi la rugaciuni impreuna. Sfintele canoane, in intregime, opresc nu doar impreuna-slujirea si rugaciunea laolalta in biserici (cu ereticii), ci chiar si rugaciunile impreuna in locuri osebite de biserici. Pozitia neingaduitoare a Bisericii fata de eretici izvoraste din dragoste adevarata si grija nemincinoasa pentru mantuirea lor, si din grija pastorala ca turma credinciosilor sa nu fie cuprinsa de erezii. Tot cel ce iubeste, vadeste adevarul si nu lasa pe celalalt in minciuna; altminteri, orice dragoste si intelegere cu el ar fi doar masluita si mincinoasa. Sant razboaie bune si paci rele. „. . .caci mai vrednic de lauda e un razboi decat o pace care ne desparte de Dumnezeu,” spune Sfantul Grigorie de-Dumnezeu-Cuvantatorul.[14] Iar Sfantul Ioan Gura-de-Aur ne povatuieste: „De vei vedea defaimata buna-cinstire, sa nu alegi impacarea in locul adevarului, ci sa stai neclintit pana la moarte. . . fara sa tradezi nicicum adevarul.” Iar in alt loc, ne povatuieste cu tarie: „Sa nu recunosti nici o dogma in afara celor legiuite, sub chipul dragostei.”[15] Aceasta pozitie a Parintilor a fost tinuta si de marele aparator si marturisitor al credintei dreptslavitoare impotriva Latinilor, Sfantul Marcu al Efesului, care isi incheia marturisirea sa de credinta de la Florenta cu urmatoarele cuvinte: „Toti dascalii Bisericii, toate soboarele si toate dumnezeiestile scripturi ne indeamna sa ne tinem departe de cei cu alte credinte si sa ne ferim de la partasia cu dansii. Ar trebui, dar, sa nesocotesc toate acestea si sa urmez celor ce cauta unirea in chipul unei paci plasmuite? Celor ce au masluit sfintitul si dumnezeiescul Simvol (Crezul) si l-au adus pe Fiul ca a doua pricina a Sfantului Duh? (. . .) Sa nu fie noua asa, o, bunule Mangaietor, si sa nu cad vreodata in ganduri necuviincioase, ci, urmand invataturii Tale si fericitilor ce s'au insuflat de la Tine, sa ma alatur Parintilor, aducand, daca nimic altceva, macar atat: buna-cinstire.”[16]
6.    Pana la inceputurile veacului al 20-lea, Biserica a avut o pozitie statornica si neclintita de lepadare si osandire a tuturor ereziilor, dupa cum se zice limpede in Sinodiconul Dreptei-slaviri, ce se rosteste in Duminica Orthodoxiei. Ereziile si ereticii sant anathematizati, fiecare in chip anume; mai mult, pentru a nu lasa prilej la ceva sa scape de sub anathema, la sfarsitul slujbei se afla o anathema obsteasca: „Tuturor ereticilor, anathema.”

   Din nefericire, aceasta pozitie statornica, neclintita si credincioasa a Bisericii a inceput, o data cu cei dintai ani ai veacului al 20-lea, sa fie treptat parasita, dupa enciclica data de Patriarhia Ecumenica in 1920 „Catre toate bisericile lui Hristos,” care, pentru intaia data, a infatisat oficial ereziile drept „biserici” ce nu s'au instrainat de Biserica, ci sant apropiate si inrudite cu ea. Enciclica indruma ca „dragostea dintre Biserici sa fie, mai presus de toate, din nou aprinsa si din nou intarita, fara ca acestea sa se mai socoteasca unele pe altele straine si departate, ci mai degraba inrudite si apropiate in Hristos, impreuna-adunate si impreuna-mostenitoare ale fagaduintei lui Dumnezeu in Hristos.”[17]

   Calea e acum deschisa pentru infierea, intarirea si propasirea in sanul Bisericii Orthodoxe a unei nascociri la inceput Protestante si care are acum incuviintare Papala – erezia Ecumenismului, acea pan-erezie ce primeste si legiuieste toate ereziile ca „biserici” si defaima dogma Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicesti si Apostolicesti. Odraslita, propovaduita si silita acum de Patriarhi si episcopi, ea este o noua dogma in privinta Bisericii, o noua ecleziologie. Potrivit ei, nici o Biserica nu este indreptatita sa pretinda doar pentru sine insusirea de Biserica soborniceasca si adevarata. In schimb, fiecare dintre ele ar fi o bucata, o parte, si nu Biserica intreaga; toate impreuna alcatuiesc Biserica.

   Toate hotarele asezate de Parinti au fost rasturnate; nu mai este linie despartitoare intre erezie si Biserica, intre adevar si ratacire. Pana si ereziile sant acum „biserici”; de fapt, multe dintre ele – precum cea Papala – sant acum privite ca „biserici surori,” carora Dumnezeu le-a incredintat, impreuna cu noi, grija mantuirii oamenilor.[18] Harul Sfantului Duh este acum si in erezii, si, prin urmare, botezurile lor – ca si toate celelalte „taine” – sant socotite lucratoare. Toti cei ce s'au botezat, netinandu-se seama de erezia in care se afla, sant socotiti acum madulare ale Trupului lui Hristos, Biserica. Osandirile si anathemele Sinoadelor nu mai sant drepte si ar trebui inlaturate din cartile liturgice. Ne-am asezat de acum in „Consiliul Mondial al Bisericilor” si ne-am tradat, de fapt – prin insasi incuviintarea noastra de a lua parte – constiinta bisericeasca. Am inlaturat dogma Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicesti si Apostolicesti – dogma lui „ún Domn, ó credinta, ún botez.”[19]

7.    Acest sincretism inter-crestin a crescut acum intr'un sincretism inter-religios, care pune semnul egal intre toate celelalte credinte si buna-cinstire cea una a lui Dumnezeu, de Dumnezeu descoperita prin Hristos, cunoasterea dumnezeiasca si viata cea intru Hristos. Prin urmare, nu se ataca doar dogma Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicesti si Apostolicesti in privinta ereziilor, ci si dogma de capetenie despre Descoperirea cea una si singura mantuire a oamenilor prin Iisus Hristos, in legatura cu religiile lumii. Este cea mai cumplita ratacire, cea mai mare erezie a tuturor veacurilor.
8.    Credem si marturisim ca doar in Hristos este putinta de mantuire. Credintele lumii si ereziile duc toate la pierzanie. Biserica Orthodoxa nu este doar adevarata Biserica, este singura Biserica. Doar ea a ramas credincioasa Evangheliei, Sinoadelor si Parintilor; doar ea, asadar, intruchipeaza adevarata catholiceasca (soborniceasca) Biserica a lui Hristos. Potrivit cuviosului Staret Iustin Popovici, ecumenismul este numele de obste pentru bisericile mincinoase ale Europei Apusene; numele lor de obste este acela de „a-tot-erezie” (pan-erezie).[20]

   Aceasta a-tot-erezie a fost primita de multi patriarhi, arhiepiscopi, episcopi, preoti, monahi si mireni orthodocsi. Ei o invata „cu capul descoperit”; o intrebuinteaza si o silesc cu fapta, avand partasie cu ereticii in toate chipurile cu putinta – in rugaciuni impreuna, prin schimburi de vizite, prin impreuna-lucrari pastorale – asezandu-se, astfel, de fapt, in afara Bisericii. Pozitia noastra, potrivit hotararilor canonice ale Sinoadelor si pildei Sfintilor, este vadita. Fiecare trebuie acum sa isi ia asupra raspunderea.

9.    Mai sant, de buna seama, si raspunderi obstesti, de capetenie in cugetul ecumenist al arhiereilor si theologilor nostri, in fata pliromei dreptslavitoare si a turmei lor. Acestora le spunem, cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste, ca aceasta pozitie si deschiderea lor catre toate indeletnicirile ecumeniste sant de osandit in toate privintele, deoarece:
   1. pun la indoiala cu fapta predania si credinta noastra patristica si dreptslavitoare;
   2. sadesc indoiala in inima turmei lor si ii nelinistesc pe multi, impingandu-i spre dezbinare si schisma, si
   3. duc o parte a turmei in ratacire si, prin aceasta, la nimicire duhovniceasca.

   Declaram, asadar, ca din pricinile mai inainte amintite, cei ce se misca in aceasta nechibzuinta ecumenista, orice treapta ar avea in trupul bisericesc, sant potrivnici predaniei Sfintilor nostri si, prin urmare, stau impotriva acestora.
   Din aceasta pricina, pozitia lor trebuie osandita si lepadata de intregul Arhiereilor si al norodului credincios.



         NOTA:
   Toti acei dintre clerici, monahi, monahii si mireni doresc sa ia parte la aceasta marturisire dreptslavitoare, pot declara, in scris:
   „Primesc Marturisirea de Credinta impotriva Ecumenismului si iscalesc la ea.”
   Pot trimite aceasta declaratie, aratand numele si pozitia bisericeasca, monahala sau profesionala la urmatoarea adresa:
   Revista THEODROMIA, P.O.Box 1602, Thessaloniki 541 24, Greece; fax: +30.2310.276590; email palimpce@otenet.gr

   Marturisirea de Credinta de mai sus a fost iscalita pana acum (3 Iunie 2009) de urmatorii:

• Mitropolitul Serafim al Kitherei si Antikitherei
• Mitropolitul Cosma al Etoliei si Akarnaniei
• Mitropolitul Serafim al Pireului
• Mitropolitul Ieremia al Gortinei si Megalopolisului
• Arhimandritul Iosif, Igumenul Sfintei Manastiri Xiropotamu, Sfantul Munte
• Protoiereul Gheorghios Metallinos, profesor emerit al Scolii Universitare de Theologie din Athena
• Protoiereul Theodoros Zisis, profesor emerit al Scolii Universitare de Theologie din Thessalonic
• Arhimandritul Marcu Manolis, proistamen (conducator) duhovnicesc al „Uniunii Orthodoxe Pan-Ellinice”
• Arhimandritul Athanasie, Igumenul Sfintei Manastiri Stavrovunion, Cipru
• Arhimandritul Timothei Sakkas, Igumenul Sfintei Manastiri Parakliti, Oropos
• Arhimadritul Chiril Kehaghioglu, Igumenul Sfintei Manastiri Pantokrator, Melissohori, Langadas
• Arhimandritul Sarandie Sarandos, parohul Sfintei Biserici a Adormirii Nascatoarei-de-Dumnezeu, Amarusion
• Arhimandritul Maxim Karavas, Igumenul Sfintei Manastiri a Sfintei Paraschevi, Milohori, Ptolemais
• Arhimandritul Grigorie Haginikolau, Igumenul Sfintei Manastiri a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
• Arhimandritul Athanasie Anastasiu, Igumenul Sfintei Manastiri Marea Meteora
• Arhimandritul Theoclit Volkas, Igumenul Sfintei Sihastrii a Sfantului Arsenie Cappadokianul, Halkidiki
• Arhimandritul Hrisostom, Igumenul Sfintei Chinovii a Cuviosului Nicodim, Pentalofos, Gumenissa
• Arhimandritul Theodor Diamantis, Igumenul Sfintei Manastirii Panaghia Molivdoskepasti, Konita
• Arhimandritul Palama Kirillides, Igumenul Sfintei Manastiri a Nasterii Maicii Domnului, Kallipetra, Veria
• Arhimandritul Lavrentie Gratsias, Sfanta Mitropolie a Florinei, Prespei si Eordeei
• Arhimandritul Meletie Vadrahanis, Sfanta Mitropolie a Florinei, Prespei si Eordeei
• Arhimandritul Pavel Dimitrakopulos, Sfanta Manastire a Schimbarii la Fata a Mantuitorului, Mutiala, Veria
• Arhimandritul Ignatie Kalaitsopulos, Sfanta Manastire a Sfinte Paraschevi, Milohori, Ptolemais
• Arhimandritul Simeon Gheorghiades, Sfanta Manastire a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
• Arhimandritul Augustin Siarras, Sfanta Manastire a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
• Arhimandritul Amvrosie Ghionis, Sfanta Manastire a Sfintei Treimi, Ano Ghazea, Volos
• Gheronda (staretul) Grigorie Ieromonahul, Sfanta Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Evstratie Ieromonahul, Sfanta Manastire Marea Lavra, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Filipp Ieromonahul, Coliba Marelui Athanasie, Manastirea Sfanta Anna Mica, Sfantul Munte
• Ieromonahul Athanasie, Sfanta Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Ieromonahul Nicodim, Sfanta Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Ieromonahul Nifon, Sfanta Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Ieromonahul Hrisosotom Kartsonas, Coliba Sfantului Gheorghe, Manastirea Sfanta Anna Mica, Sfantul Munte
• Ieromonahul Onufrie, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sfantul Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Ieromonahul Hrisanth, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sfantul Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Ieromonahul Azaria, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sfantul Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Ieromonahul Gavriil, Sf. Chilie Panaghia Gorgoepikoos, Sfanta Manastire Pantokrator, Sfantul Munte
• Ieromonahul Panteleimon, Sf. Chilie a Sfantului Panteleimon, Sfanta Manastire Pantokrator, Sfantul Munte
• Ieromonahul Tihon, Sf. Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Protoiereul Lambros Fotopulos, parohul Sfintei Biserici a Sfantului Cosma Etolul, Amarusion, Attica
• Protoiereul Ioannis Fotopulos, parohul Sfintei Biserici a Sfintei Paraschevi, Attica
• Protoiereul Athanasios Minas, Lutraki, Corinthia
• Protoiereul Eleftherios Palamas, Sfantul Hristofor, Ptolemais
• Protoiereul Konstantinos Migdalis, parohul Sf. Biserici a Sfantului Constantin, Volos
• Protoiereul Photios Vezinias, profesor, Sfanta Mitropolie a Lagadasului
• Protoiereul Antonios Vusdekis, parohul Sf. Biserici a Sfantului Nicolae, Nikea, Pireu
• Preotul Dionisios Tatsis, pedagog, Konita
• Preotul Dimitros Psarris, parohul Sf. Biserici a Atotputernicilor Arhangheli, Sesklon, Aesonia
• Preotul Efthimios Antoniades, Sfanta Mitropolie a Larisei
• Preotul Anastasios Gotsopulos, parohul Sf. Biserici a Sfantului Nicolae, Patre
• Preotul Gheorghios Papagheorghiu, Sfanta Mitropolie a Dimitriadei
• Preotul Peter Hirsch, Petrokerasa, Halkidiki
• Preotul Theophanis Manuras, parohul Sf. Biserici a Sfantului Athanasie, Velestino, Magnesia
• Ierodiaconul Theológ Kostopulos, Sf. Manastire a Sfintei Treimi, Ana Ghazea, Volos
• Preotul Pashalis Ghinudis, Sfanta Mitropolie a Larisei
• Preotul Gheorghios Diamantopulos, Lavrion, Sfanta Mitropolie a Mesogeei
• Preotul Vasilios Kokolakis, parohul Sf. Biserici a Cinstitei Cruci, Holarghos, Attica
• Preotul Petros Pantazis, parohul Sf. Biserici a Schimbarii la Fata, Halandriu
• Ierodiacon Iraclidie Kleanthus, Sfanta Mitropolie a Tamasei
• Ierodiacon Antonie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohoriu
• Gheronda (staretul) Theolipt Monahul, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Gavriil Monahul, Chilia Sfantului Hristodul, Karies, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Ilarion Monahul, langa Arsanaua Konstamonitului, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Daniil Monahul, Sf. Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Acachie Monahul, Sf. Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Stefan Monahul, Sf. Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Pavel Monahul, Sf. Chilie a Sfintilor Apostoli, Schitul Xenofont, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Onufrie Monahul, Sf. Chilie a Nasterii Maicii Domnului, Sf. Manastire Pantokrator, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Nectarie Monahul, Sf. Chilie Izvorul Tamaduirii, Sf. Manastire Kutlumusiu, Sfantul Munte
• Gheronda (staretul) Isaac Monahul, Sf. Chilie a Zamislirii Nascatoarei-de-Dumnezeu, Sf. Manastire Stavronikita, Sfantul Munte
• Monahul Arsenie Vliagoftis, Sf. Sihastrie a Sfantului Arsenie Cappadokianul, Halkidiki
• Monahul Gheorghie, Sf. Chilie a Nasterii Maicii Domnului, Sf. Manastire Pantokrator, Sfantul Munte
• Monahul Hristofor, Sf. Chilie a Sfintilor Apostoli, Schitul Xenofont, Sfantul Munte
• Monahul Maxim, Sf. Sihastrie a Daniileilor, Katunakia, Sfantul Munte
• Monahul Dosithei, Kathisma Sf. Manastiri Kutlumusiu, Sfantul Munte
• Monahul Spiridon, Chilia Sfantului Nicolae, Sf. Manastire Kutlumusiu
• Monahul Damaschin Aghioritul, Sf. Chilie a Cinstitului Inainte-mergator, Sf. Manastire Karakallu
• Monahul Savva Lavriotul, Sf. Manastire Marea Lavra, Sfantul Munte
• Monahul Theofil Aghioritul, Sf. Chilie Sambri, Sfantul Munte
• Monahul Paisie, Sf. Chilie a Sfintilor Arhangheli „Savvaion,” Sfantul Munte
• Monahul Heruvim, Sf. Chilie a Sfintilor Arhangheli si Sfantului Ioan Cucuzel, Sfantul Munte
• Monahul Nicodim, Sf. Chilie a Sfantului Nectarie, Kapsala, Sfantul Munte
• Monahul Dosithei, Sf. Manastire a Schimbarii la Fata a Mantuitorului, Sohos, Langada
• Monahul Hariton, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Monahul Nicodim, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Monahul Averchie, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Monahul Pródrom, Coliba Cinstitului Inainte-mergator, Sf. Schit al Sfintei Anna, Sfantul Munte
• Monahul Arsenie, Sf. Coliba a Cuviosului Gherasim, Schitul Sf. Panteleimon, Sf. Manastire Kutlumusiu, Sfantul Munte
• Monahul Evstratie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Arsenie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Ignatie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Mihail, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Nectarie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Rafail, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Mardarie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Dionisie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Dimitrie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Pahomie, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahul Luca, Sfanta Sihastrie Pantokrator, Melissohori
• Monahia Mariam, Igumena Sf. Manastiri a Sfantului Lavrentie, Fili
• Monahia Hristonimfa, Sf. Manastire a Sfantului Lavrentie, Fili
• Monahia Lavrentia, Sf. Manastire a Sfantului Lavrentie, Fili
• Nikolaos Vasiliadis, theolog si scriitor, Fratia Theologica „Sotirios”
• Despina Anastasiadu Gheorguda, Nipiaghogos, educatoare, consilier educational primar
• Panaghiota Antsu, filolog si theolog, Thessalonic
• Gheorghios Gheorgudas, doctor in theologie, consilier educational primar
• Ioannis Dekliomis, theolog, Thessalonic
• Stefanos Ziogas, profesor de filologie, Thessalonic
• Dimitrios Karaghiannidis, antrenor, Thessalonic
• Vasilios Kermeniotis, profesor, Ptolemaida
• Agathi Kiriakidu-Theodosiu, filolog, Thessalonic
• Gavriil Lampsidis, jurnalist, Thessalonic
• Sotirios Lisikatos, theolog si filolog, Thessalonic
• Hristina Bulaki-Zisi, profesor-asistent primar la Scoala de Theologie A.P.Th.
• Dimitrios Mavridis, matematician, Thessalonic
• Konstantinos Nusis, filolog si theolog, Volos
• Lavrentios Ntetsiortsio, publicist si scriitor, presedintele Uniunii Filo-orthodoxe „Cosmas Flamiatos,” Eghion
• Andreas Papavasiliu, doctor in theologie, inspector primar de educatie secundara, Cipru
• Panaghiotis Simatis, profesor de theologie, secretarul Uniunii Filo-orthodoxe „Cosmas Flamiatos,” Eghion
• Konstantinos Stavrinidis, Athena
• Marina Stravaku, filolog, Thessalonic
• Afrati Strakali-Tzoanopúlu, filolog, Thessalonic
• Malamati Strakali-Papaioánnu, filolog, Thessalonic
• Dimitrios Zisis, consilier educational si theolog, Kastoria

[1] Vezi tratatul lui Ghennadie II Sholarios, Patriarhul Constantinopolei, „Despre singura cale de mantuire a oamenilor,” in Gheorghios Sholarios „Apanta ta evriskomena, Oevres Completes de Georges Scholarios,” vol. I-VII, Paris 1928-1936, ed. L. Petit – X. Siderides – M. Jugie, vol. III, 434-452.

[2] Ioan 8:12 „Eu sant lumina lumii; cela ce urmeaza mie nu va umbla in intunerec, ci va avea lumina vietii.” Si Ioan 3:19 „Lumina au venit in lume, si au iubit oamenii mai mult intunerecul decat lumina.”

[3] Faptele Apostolilor 4:12.

[4] 1 Ioan 4:2-3 „Tot duhul carele marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit in trup, dela Dumnezeu este, 1Jn 4:3 Si tot duhul carele nu marturiseste pre Iisus Hristos ca au venit in trup, dela Dumnezeu nu este; si acela este al lui antihrist, de care ati auzit ca va veni, si acum iata in lume este.”

[5] Vezi Didahiile (Invataturile) Sfantului Cosma Etolul, in I Menunos, „Invataturile si viata lui Cosma Etolul,” ed. Tinos, Athena, didahia A1, 37, p. 142: „Toate credintele sant mincinoase si masluite, toate sant ale Diavolului. Aceasta am inteles-o ca fiind adevarata, dumnezeieasca, cereasca, dreapta, desavarsita, pentru mine si pentru voi, cum ca credinta binecinstitorilor si dreptslavitorilor crestini este buna si sfanta, si ca trebuie sa credem si sa ne botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.”

[6] „Omilie inaintea surghiunului” 1, ??? 33, 186. <

[7] Epistolia 90, „Preasfintilor frati si episcopi din Apus” 2, ??? 2, 20

[8] Galatieni 1:9. Omilii la Galateni, cap. 1, PG 61, 624.

[9] Mansi, 13, 409-412.

[10] Decaderea si nepasarea morala, chiar si in randul clerului, era observata inca de la inceputul veacului al 15-lea de catre Sfantul Simeon al Thessalonicului (vezi „A 16-a epistola dogmatica” in D. Balfour, Simeon al Thessalonicului (1416/17-1429) „Opere theologice,” Analekta Vlatadon 34, Thessalonic 1981, p. 218: „Si inca, ca ei nu socotesc curvia ca pe ceva ce duce la Iad, nici macar in randurile preotilor, ci dimpotriva, au fara nici o parere de rau ibovnice si tineri pentru a curvi, desi slujesc in fiecare zi.” Ibid., 15, p. 216: „Si nici nu urmeaza o viata dupa chipul Evangheliei; caci toate bogatiile si curviile nu le socotesc ceva de rusine, nici pe toate cele ce sant oprite Crestinilor.”) Decaderea morala ce se vede in ultima vreme chiar si printre clericii orthodocsi este roada secularismului si liberalismului ecumenist.

[11] Dialogul 23, PG 155, 120-121. Epistolie despre fericiri 5, in D. Balfour, Simeon Arhiepiscopul Thessalonicului (1416/17-1429), „Opere theologice,” Analekta Vlatadon 34, Thessalonic 1981, p. 226.

[12] Intaia Epistola Canonica, Catre Amfilohie al Iconiei, Canonul 1.

[13] In textul cele de-a noua adunari generale a Consiliului Mondial al Bisericilor din Porto Alegre, Brazilia, in 2006, care a fost acceptat de reprezentantii bisericilor orthodoxe, cu numele „Chemati sa fim Biserica cea Una,” la paragraful al 8-lea se spune: „Toti cei botezati in Hristos sant uniti in numele Sau.” La paragraful al 9-lea: „Faptul ca toti apartinem, impreuna, lui Hristos, prin botezul in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, da bisericilor posibilitatea si le cheama sa paseasca impreuna, chiar si atunci cand nu sant de acord unele cu altele. Santem incredintati ca exista un singur botez, tot asa cum exista un singur trup si un singur Duh, o singura nadejde in chemarea noastra, un singur Domn, o singura credinta, un singur Dumnezeu si Parinte al tuturor (vezi Efeseni 4:4-6).” Mitropolitul Pergamului, Ioan (Ziziulas), in lucrarea sa „Eclesiologia orthodoxa si miscarea ecumenica,” aparuta in revista Eparhiei Surojului (Anglia, August 1985, vol. 21, p. 23), a netezit drumul pentru aceasta pozitie, afirmand: „In cadrul botezului, chiar daca are loc o rupere, o dezbinare, o schisma, se poate inca vorbi de Biserica. . . Orthodocsii, cel putin dupa intelegerea mea, iau parte la miscarea ecumenica ca la o miscare a crestinilor botezati ce se afla in stare de dezbinare deoarece nu pot exprima impreuna aceeasi credinta. In trecut, lucrul acesta s'a petrecut datorita lipsei de dragoste care acum, multumita lui Dumnezeu, dispare.”

[14] Apologie pentru fuga in Pont 82, ??? 1, 176.

[15] Omilie la Romani, 22, 2, PG 60, 611. Omilie la Filippiseni, 2, 1, PG 62, 119.

[16] Marturisirea de credinta aratata la Florenta, in Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d'Ephèse, par L. Petit, Patrologia Orientalis 17, 442.

[17] Vezi I. Karmiris, „Monumente dogmatice si simvolice ale Bisericii Orthodoxe Sobornicesti,” vol. 2, p. 958.

[18] Vezi declaratia comuna a Papei Ioan-Paul al II-lea si a Patriarhului Vartholomeu din cadrul vizitei celui din urma la Roma, pe 29 Iunie 1995. Acelasi lucru a fost declarat mai devreme de catre Comitetul Theologic Mixt de Dialog intre Orthodocsi si Romano-Catolici, la Balamand, in Liban, 1993.

[19] Efeseni 4: 5.

[20] Arhimandrit Iustin Popovici, Biserica Orthodoxa si Ecumenismul, Thessalonic 1974, p. 224.