In Creta, un element nelipsit din traditie este painea de nunta. Aceasta paine este impletita si apoi ornata cu coca in forme interesante (luna, stele) si fructe uscate sau confiate. Aluatul contine condimente speciale (scortisoara, coriandru, nucsoara), la care se adauga rom, esenta de portocala, lamaie si fistic. Aroma acestei paini reprezinta dulceata casniciei si dragostea dintre miri.

In Ungaria, dupa rostirea juramintelor de casatorie, mireasa ii ofera mirelui un cadou de nunta, de obicei batiste (trei sau sapte – acestea fiind considerate numere norocoase in traditia maghiara). In schimb, mirele ii ofera miresei sale o punga cu monede.

Pentru italieni, casatoriile oficiate duminica sunt considerate cele mai norocoase, de aceea, majoritatea cuplurilor aleg aceasta zi pentru nunta. Pentru a nu avea o casnicie cu ghinion, mireasa nu trebuie sa poarte nici un fel de bijuterie sau obiect din aur pana in momentul schimbarii verighetelor.

Ca si in celelalte tari musulmane, o nunta traditionala in Maroc dureaza intre patru si sapte zile. In ziua nuntii, mireasa trebuie sa urmeze un ritual de purificare (o baie cu lapte), dupa care mainile si picioarele ii sunt vopsite. Aceste obiceiuri dateaza din 1800. Miresele moderne din Maroc continua aceasta traditie prin ungerea palmelor invitatilor cu un ulei special, numit henna. Imediat ce juramintele au fost rostite si inainte de a intra in noul sau camin, mireasa nu este trecuta pragul, cum se obisnuieste in alte tari, ci inconjoara casa de trei ori.

In Africa de Sud, dupa ce alaiul miresei intra in biserica si dupa oficierea ceremoniei de nunta, mirii aprind impreuna o lumanare, ca simbol al unitatii lor. Tot aici sunt prezentate cele 12 simboluri ale vietii, foarte importante in cultura africana: vin, grau, piper, sare, ierburi amare, apa, o cratita si o lingura, o matura, miere, o sulita, un scut si o copie a Bibliei sau a Koranului. Fiecare din acestea reprezinta un aspect diferit al dragostei si puterii care uneste cele doua familii. Pentru a marca inceputul vietii in doi, parintii mirilor aduc o flacara din vatra lor in casa celor doi, unde o noua vatra este construita si un foc nou este aprins.

Rosul este culoarea nuntii in China, ca simbol al dragostei, bucuriei si prosperitatii. Aceasta culoare vie este folosita in moduri diferite in traditiile chinezesti. In majoritatea cazurilor, rochia miresei este rosie, in ton cu invitatiile si marturiile. Chiar si casele familiilor celor doi sunt decorate in rosu. Inainte de ziua nuntii, mireasa se retrage intr-un loc izolat pentru a „plange“ impreuna cu prietenele apropiate despartirea ei de familie si de prieteni. Tot inainte de nunta, familia mirelui aduce daruri in cosuri rosii viitoarei sotii. Familia miresei procedeaza la fel, oferind viitorului sot daruri impachetate in hartie rosie. In dimineata nuntii, mirele isi ia mireasa, oferindu-le bani prietenilor acesteia pentru a o „lasa sa plece“. In multe familii, mirii isi servesc parintii cu ceai, ingenunchind inaintea lor, cerand in mod simbolic permisiunea si binecuvantarea acestora. La oficierea ceremoniei de nunta participa, de obicei, familia si cei mai apropiati prieteni.

In Japonia, mireasa poarta un kimono alb, o coronita cu foarte multe ornamente si un voal, iar mirele un kimono negru. In timpul rostirii juramintelor, familiile mirilor stau fata in fata si se privesc reciproc. Un obicei foarte important in nunta japoneza este ritualul celor noua inghitituri de sake (vin de orez), dupa care cei doi sunt considerati soti in mod oficial. Familia si invitatii, de asemenea, beau sake pentru a sublinia legatura celor doi si a familiilor din care provin.