“Mai bine un razboi in numele lui Dumnezeu decat o pace in numele dracului”.

Iata cum se poate spune astazi ca 2+2 fac 4! Preluam cu mare bucurie o proaspata si superba marturisire de credinta si de noblete sufleteasca, de tipul celei propovaduite de parintele Steinhardt, apartinand aceluiasi inepuizabil, proteic si mereu surprinzator Dan Puric, pentru a ne lamuri atat asupra provocarilor la care suntem supusi astazi ca Biserica si ca neam – inclusiv cazul Corneanu! Materialul este un interviu luat de catre pr. Ion Alexandru MIZGAN:

- Domnule Puric, sunteti unul dintre putinii oameni de cultura care isi asuma Biserica si neamul romanesc. Ce reprezinta Biserica Ortodoxa si neamul romanesc pentru Dan Puric?

- Reprezinta un timp identitar al integralitatii. Daca n-ar fi Biserica, categoric ca ar fi o infirmitate. Deci reprezinta integralitatea de a fi roman.

- Care este legatura, in opinia dumnevoastra, intre neamul romanesc si Biserica Ortodoxa? Va intreb pentru ca multi intelectuali contesta acest lucru, ca Biserica ar indeplini un rol ontologic in fiinta neamului romanesc?

- Nu trebuie sa ne concentram pe cei care nu sunt de acord cu acest lucru, ci trebuie sa ne concentram pe propria noastra afirmare. Biserica si credinta nu traiesc din polemici, ci traiesc din afirmare. Lucrurile parazitare apar intotdeauna. Asa cum se spune ca raul nu are existenta in sine, ci trebuie sa apara binele ca raul sa existe. Cineva m-a rugat sa dezbat ideea invatamantului ortodox in scoala si am zis ca eu asa ceva nu dezbat pentru ca invatamantul ortodox este ca limba romana: nu este nici obligatoriu, nici facultativ. El este! El se afirma ! El face parte din acea taina a noastra care nu se dezbate!

- Din pacate martirii neamului din perioada dictaturii comuniste sunt astazi ignorati de societatea romaneasca. Ce putem face pentru ca acesti martiri, care au pastrat nealterata fiinta neamului romanesc, sa poata fi cunoscuti de generatia tanara?

- In primul rand, trebuie o masura de igiena ortodoxa. Ar trebui marturisit. Noi nu mai avem reflexul de a marturisi, noi avem reflexul de a comenta. Comentariul, parerea mea, este la bere. Omul vorbeste, sfantul cuvanta, iar Dumnezeu graieste. Sunt trei dimensiuni ontologice diferite. Sfantul nu vorbeste. Omul insa se ineaca in vorbe, el vrea sa vorbeasca. Nu poti sa vorbesti despre martiri, nu poti sa comentezi. Poti sa comentezi la fotbal, poti sa comentezi politica. Sfintii si martirii nu se comenteaza! Despe ei se cuvanta cu autoritate. In zona aceasta noi trebuie sa marturisim, sigur in contra curentului, trebuie sa denuntam in primul rand tot antrenamentul acesta de uitare la care este supus poporul roman. Un om care nu are memorie si nu are valori poate sa fie foarte repede manipulat, poate fi foarte repede distrus. In tara aceasta exista atat de multa credinta, dar exista si lasitate. Ca sa izolezi un parinte cum este parintele Iustin Parvu sau cum este parintele Arsenie Papacioc este un lucru de sadism si de crima ortodoxa. Ca sa aderi la tacere este o chestie de lasitate.

- Candva ati afirmat ca uriasul lucru pe care il putem noi ca romani sa-l dam Occidentului este lectia normalitatii! Care este lectia normalitatii la ora actuala in spatiul romanesc? Avem atata coruptie, atata imbecilitate si impostura in toate domeniile, inclusiv in Biserica!

- Avea Titu Maiorescu o vorba: toate lucrurile tremura la margine. La suprafata se intampla din nefericire toate dezastrele astea care sunt de fapt consecinte. Sunt epifenomene ale unei sechele, ale unei perioade cumplite care a fost si este inca: comunismul! Nu poti sa sari peste asa ceva. Eu vorbesc de Romania din rostul ei, cea adanca, cea care rezista, cea care nu face concesii la asa ceva. Eu vorbesc despre Romania incapatanata. La suprafata noi avem mutilari, adaptari, integrari, aderari, dar pe dedesupturi romanul isi vede de rostul lui. Apelul pe care-l fac eu este la acea vana extraordinara a romanului, pe care, culmea, toti o au in inima, dar au uitat si nu mai au forta sa o declare, sa o marturiseasca. Prin credinta lucrul acesta se deschide. Prin indrazneala ortodoxa, nu prin tupeu, pentru ca securistii au tupeu, crestinii au indrazneala, cum a zis Hristos. Tara e foarte buna. Eu fac apel la ultima instanta: la tara! De la tara sa pornim la o buna randuiala si la o buna socoteala. Deci daca tara e buna, data de Dumnezeu, noi sa facem randuiala dupa tara, nu dupa niste oameni care sunt ilegitimi. Aceasta dezordine are doua codite: una de tip autohton, de tip securistic, tulbura apele ca sa pescuiasca ei ce doresc, si alta de tip strain, din afara, venite cu interese de colonizare, cu interese de supunere, mai mult sau mai putin expuse, cu interese de masacrare a Ortodoxiei. Nu vedeti ca noi ne-am sectarizat? Au reusit sa ne marginalizeze.

- Vorbiti mereu despre importanta pastrarii traditiei si identitatii noastre romanesti. Cum vedeti situatia noastra ca romani si ca ortodocsi intr-o epoca a globalizarii?

- La nivel macrofizic Universul merge spre entropie, se extinde. La nivel microfizic sageata biologiei merge spre diversitate. Toti vor racni dupa diversitate. La nivel microfizic, lucrurile se diversifica. Dorinta aceasta de multiculturalitate nu e altceva decat opozitie. Multiculturalitatea e un termen neputincios. El trebuie sa apere intr-o tendinta de globalizare diversitatea. Diversitatea nu se apara. Nu faci din diversitate rezervatie cum au facut americanii din indieni. Diversitatea se manifesta organic. Diversitatea este o fiziologie, nu este o exceptie. Diversitatea este un rezultat, un metabolism. Ea trebuie sa se manifeste. Eu trebuie sa las conditiile de manifestare a diversitatii. Sub masca aceasta economica, sub tendinta si lacomia transnationalelor, se intampla o masacrare a identitatii. Si atunci, a inceput razboiul. Si atunci mai bine un razboi in numele lui Dumnezeu decat o pace in numele dracului. Pacea semnata de dracu e sinistra. Asa ca o vom pune de un conflict surd, dar bun si sanatos si curativ pentru tot restul. Trebuie sa aparam ceea ce este sanatos! Nu?

- Da! Sunteti inconjurat de multi tineri peste tot unde mergeti in tara, atat la spectacole, cat si la conferintele pe care le sustineti. Ce credeti ca le lipseste tinerilor din vremea noastra?

- Am putea spune ca tineretului de astazi nu-i lipseste nimic si din cauza aceasta ii lipseste totul. Au de toate. Au un soi de linsaj informational, linsaj alimentar. Este o inflatie de produse in jurul lor. Sunt adimensionali, nu mai au dimensiune. Si atuncea le lipseste totul. E ca vorba aceea: vom ajunge sa cunoastem totul si sa nu mai intelegem nimic. In viata nu e prea bine sa ai totul. Este bine ca tot ceea ce ai sa ai dupa munca, dupa un castig onest, nu sa-ti vina totul de-a gata. In clipa in care-ti vine totul de-a gata te degenereaza. Informatia de pe computer nu e totuna cu ceea ce da dascalul, numai ca si dascalul astazi a devenit curea de transmisie pentru niste informatii idioate. Toate mecanismele acestea de transmitere a traditiei, a invatamantului au fost bruiate si atunci tanarul este undeva suspendat. Este suspendat nicaieri si problema nu se mai pune la el, problema se pune la noi. Daca devenim foarte agresivi certandu-l pentru ceea ce este gresim, pentru ca el este ceea ce este ca rezultat la ceea ce este.

- Ca om de teatru, ca artist, cum vedeti faptul ca domnul Andrei Serban a pus in scena o piesa de teatru legata de cazul Tanacu? Situatii nefericite, chiar mai dramatice, se intampla peste tot in lume, dar nimeni n-a avut ideea sa puna in scena spectacole de acest gen!

- Eu nu am vazut spectacolul. Eu spun ce am auzit. Toata lumea m-a sunat si mi-a spus: domnule, du-te si vezi ca e foarte bun si serveste cauza ortodoxa. In loc sa faca un lucru exotic, marginal, s-a preluat un subiect. Se poate pune in scena si Sfantul Ioan Gura de Aur. Poti sa-l pui in pop-art si ai facut masacru sau poti sa-l pui sa innebuneasca lumea, sa faci teatru crestin. E o perioada in care teatrul se va increstina, si nu numai pe text, ci ca atitudine. Ca sa faci teatru crestin nu ai nevoie de text. Poti sa faci treatru religios, asta e altceva. Teatrul crestin nu e teatru religios. Teatrul religios e arta religioasa, arta bisericeasca e intr-un fel tautologic, ilustreaza evenimente din viata sfintilor. Arta crestina te ridica de la starea asta de somnolenta si te trezeste, te increstineaza, te duce pe pragul bisericii. Arta e o diferenta care trebuie foarte bine facuta. Si pesemne e un gen de arta care incepe sa se nasca.

- Biserica Ortodoxa traverseaza in aceste momente o perioada tensionata. Am aici in vedere si cazul mitropolitului Corneanu si nu numai. Cu ce ochi trebuie sa privim toate aceste evenimente din viata Bisericii noastre?

- In niciun caz cu un ochi de panica si isteric. Sunt multe lucruri care sunt premeditate, altele sunt consecintele unor neglijente lasate sa fie ca neglijente si oamenii aiureaza. Ce s-a intamplat acolo, la Timisoara, este un lucru care, Nu este bun. Am mai spus. Pot sa fiu prieten cu vecinul meu fara sa ma culc in patul lui. E un act indecent. Fortez o intimitate. Il zapacesc si pe el, ma zapacesc si pe mine. Acea frontiera, pentru bunul Dumnezeu, trebuie pastrata ca un act de civilizatie. dincolo de incalcarea dogmelor crestine ortodoxe, este un lucru care nu este civilizat. Si nu mai spunem de dogma. Asta nu se incalca. Deci e o dubla greseala si lucrul acesta trebuie diagnosticat ca atat, si in rest nimic mai mult. Pe langa masurile care vor fi luate de Sinod, care vor fi mai mult sau mai putin semnificative, tristetea care a marcat lumea crestina este una foarte mare si cu consecinte in timp. Pentru ca nu face altceva decat sa invenineze un raport care tocmai se echilibrase. Celor care vor sa urmeze calea asta le uram succes intru inveninare. Noi nu vom sta sa aplaudam. Vom face emisiunea: “Surprize! Surprize!”

- Domnule Dan Puric, va multumesc foarte mult!”