"Lucrul cel mai radical este acela de a pastra totdeauna sentimentul insuficientei noastre in raport cu Dumnezeu. Atunci intram in tensiunea permanenta intre autocondamnare si iubirea Lui Hristos, intre pocainta si nadejdea in milostivirea Lui Dumnezeu. Pe de o parte traim suferinta de a fi atat de departe de Dumnezeu, pe care Il iubim, pe de alta parte, aceasta suferinta si aceasta iubire lucreaza ca un foc interior si ne impinge cu putere spre Dumnezeu." (Arhim. Sofronie Saharov)