Ce minuni ar face azi Hristos? 

Imaginati-va ca sunteti contemporan cu Mantuitorul. Imaginati-va ca faceti parte chiar din alaiul care-l insotea pe Hristos in momentul cand apare cortegiul funerar ce conducea la groapa pe singurul fiu al unei vaduve amarate din satul Nain (Luca 7, 11-16). Nu sunteti deplin lamurit care e treaba cu acest Iisus din Nazaret, dar nu-i nici o rusine, pentru ca, in acel moment, nici cei mai apropiati dintre apostoli nu prea stiau ce sa creada despre invatatorul lor.

Iisus se opreste si, fiind mai in spate, pana sa va dati seama ce se intampla, dintr-odata il vedeti pe fiul vaduvei ca se ridica din cosciug, lasandu-i cu gura cascata pe toti cei de fata. Ce simtiti? Ca vi s-au inmuiat genunchii? Ca va plesnesc tamplele? Ca nu mai aveti aer? Va vine sa va intindeti, pentru cateva clipe, pe locul tocmai lasat liber de tanarul redat vietii?

In Evanghelii este consemnat un numar considerabil de minuni dar, chiar si asa, probabil foarte mic in comparatie cu numarul real al minunilor savarsite de Hristos. Asta o spunem banuind, pentru ca n-avem de unde sti sigur.

De asemenea, e de remarcat discretia si inopinatul minunilor Sale: fara pregatiri, fara captarea preliminara a atentiei asistentei, fara surle, fara trambite, fara explicatii ulterioare. Interesant e si ca, oricat de formidabile ar putea fi considerate minunile Mantuitorului, ele au, parca, si ceva din firescul (inexplicabil) al oricarui gest izvorat din iubire - desigur, la scara dumnezeiasca.

Revenind, daca ati fi fost de fata atunci cand Iisus l-a inviat pe tanarul din Nain, probabil ca L-ati fi crezut pe cuvant, daca s-ar fi recomandat ca Fiul lui Dumnezeu. Dar, povestind mai departe, ce credeti, ati fi reusit sa-i convingeti si pe altii, sa va faceti un misionar al Lui?

Intorcand telescopul, va propun un alt exercitiu. Sa indraznim sa ne imaginam ca Hristos nu s-ar fi intrupat acum 2.000 de ani, ci chiar in zilele noastre. Sa indraznim sa ne imaginam ca, in linii mari, activitatea Sa ar fi fost asemanatoare cu cea pe care o cunoastem din Evanghelii: propovaduire, minuni etc. Va puteti inchipui ce fel de minuni i-ar impresiona pe contemporanii nostri, incat sa afirme ca Natanael oarecand: „Tu esti Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 49)?

Obositi de „minunile stiintei“ si plictisiti de „minunile mass-mediei“, ce minuni ar mai putea face azi Hristos, incat sa taie respiratia contemporanilor nostri? Scaderea pretului petrolului, rezolvarea crizei financiare, salvarea bancilor de la faliment, rezolvarea incalzirii globale? Putin probabil ca s-ar deda Hristos la asemenea „minuni“, pentru ca s-ar asemana tocmai cu eroul pe care-l poftea si societatea evreiasca de acum 2.000 de ani...

Si-apoi, trebuie sa remarcam ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut persoana si, mai ales prin minuni, S-a adresat direct persoanelor. Dar daca formulam intrebarea la singular: oare ce minune ar trebui sa faca Hristos cu mine ori langa mine, incat indoiala sa fie maturata pentru totdeauna din sufletul meu?

Am adresat aceasta intrebare mai multor persoane, insa nu am primit decat doua raspunsuri care mi se par vrednice a vi le reproduce si dumneavoastra. Cineva mi-a marturisit: „as vrea sa-mi intinereasca parintii“, iar altcineva a spus ca ar astepta de la Hristos „ceva, o rasucire in sufletul oamenilor, sa fie mai atenti cu cei din jur, sa ierte si sa iubeasca mai mult“.

Ce vreau sa mai spun in final e ca noi nu suntem cu nimic dezavantajati de faptul ca Hristos - din motive pe care le putem banui, dar niciodata sti cu siguranta - S-a intrupat si a facut minuni mari acum 2.000 de ani, si nu in zilele noastre. Ne plangem ca nu e simplu sa fii credincios, dar nu ne punem intrebarea ce ne lipseste, in definitiv, pentru a fi crestini adevarati.

Apoi, nu trebuie sa uitam ca, dincolo de minunile „contextuale“, relatate in Evanghelii, Hristos a facut o minune care intr-adevar ne intereseaza si ne priveste pe toti: Invierea. E tocmai ceea ce are nevoie mai mare sufletul acestei epoci ca lumea sa arate intr-adevar altfel.
diac. Nicolae PASCAL