Documentarul „The Lost Tomb of Jesus”, realizat de Simcha Jacobovici (nascut la 4 aprilie 1953, in Petach Tikvah, Israel, la est de Tel Aviv), membru in mai multe organizatii: Canadian Zionist Federation, Canadian Association for Ethiopian Jews, International Congress of the World Union of Jewish Students etc. si James Cameroon, este deopotriva nestiintific si irational. Acest documentar prezinta o descoperire facuta in anii `80 in Ierusalim, cand a fost gasita intamplator o grota funerara in care se aflau zece sicrie, dintre care sase prezentau inscriptii cu urmatoarele nume: „Judah fiul lui Jesus”, „Jesus fiul lui Joseph”, „Mariamene e Mara”, „Maria” (versiunea latina a lui Miriam), „Matia” (Matei) si „Yose” (Iosif). Plecand de la aceste inscriptii, documentarul construieste un intreg esafodaj pseudo-stiintific prin care incearca sa demonstreze ca de fapt grota funerara descoperita este mormantul lui Iisus Hristos.

Savantul Carney Matheson (Paleo-DNA Laboratory at Lakehead University in Ontario, Canada) a efectuat teste ADN asupra unor ramasite umane existente in doua sicrie pe care erau inscriptionate numele „Jesus fiul lui Joseph” (in ebraica) si „Mariamene e Mara” (in greaca). Pornind de la acest experiment ne punem urmatoarea intrebare: De ce nu s-au efectuat teste ADN la ramasitele omenesti din toate cele zece sicrie (sau cel putin la sase dintre ele, care erau inscriptionate)?

Documentarul are mai multe lacune atat in ceea ce priveste argumentarea rationala, cat si cea stiintific-experimentala: - daca grota funerara era un mormant al familiei, trebuia dovedit acest lucru nu doar pe baza traditiei (in primul secol, desi sporadic, evreii erau ingropati in mormant infasurati intr-un giulgiu, cripta de familie fiind o exceptie) si nici pe baza inscriptiilor prezente pe sicrie. Este cunoscut faptul ca adevarata stiinta, eliberata de orice fel de ideologie, se fundamenteaza pe principiile deductive sau pe adevarurile apriori si, in urma dezvoltarii stiintei, pe experimente de laborator. Savantul Carney Matheson trebuia sa efectueze teste ADN la toate ramasitele omenesti din cele zece sicrie si sa constate prin aceasta proba ca ele sunt inrudite genetic si atunci, cu adevarat, s-ar fi demonstrat stiintific ca este vorba de o cripta de familie. Dar daca au fost facut aceste teste?

Sau, este posibil ca aceste teste sa fi fost efectuate si rezultatul sa fi fost negativ; altfel nu se explica acest procedeu total nestiintific (testarea selectiva). Pornind de la cele doua sicrie inscriptionate cu numele „Jesus fiul lui Joseph” si „Mariamene e Mara” – ceea ce demonstreaza caracterul tendentios premeditat al alegerii si al acestui experiment stiintific (care in esenta ramane unul stiintific) – Carney Matheson a descoperit ca nu exista niciun fel de legatura genetica intre ramasitele omenesti gasite in cele doua sicrie. Este ilogica concluzia pusa de autorul documentarului si anume ca cele doua persoane nu faceau parte din aceeasi familie, adica presupusii Iisus si Maria Magdalena, fara demonstrarea stiintifica a faptului ca intre ramasitele omenesti prezente in celelalte opt sicrie exista o legatura genetica. Daca s-ar fi demonstrat stiintific acest lucru sau poate nu s-a demonstrat si autorul documentarului a omis deliberat adevarul, concluziile legate de o presupusa casatorie intre cele doua persoane sunt total nestiintifice si blasfemiatoare. - Nici una dintre dovezile „stiintifice” prezentate in acest documentar nu poate sa certifice ca intr-unul din cele zece sicrie descoperite exista cu adevarat ramasitele lui Iisus Hristos.

Nu poate exista din punct de vedere logic, rational, stiintific si experimental, o legatura cauzala determinista infailibila intre o inscriptie si ramasitele unei persoane. - Intreaga structura a documentarului (prezentata fragmentar in mass-media) se fundamenteaza pe analiza inscriptiilor de pe cele zece sicrie si postuleaza existenta reala a unor ramasite ce apartin unor persoane biblice, trecere ilogica, fara intermediari, de la premisa la concluzie. Silogismul lacunar al autorilor acestui documentar se explica prin faptul ca se pun concluziile inaintea ipotezei. - Un studiu publicat de Amos Kroner (A Tomb with Inscribed Ossuaries in East Talpiyot, Jerusalem) in revista Antiquot, vol. 29 (1996), pg. 21, concluzioneaza ca grota funerara a fost folosita pentru trei sau patru generatii, intr-o perioada de aproximativ 200 de ani, ceea ce inseamna ca ramasitele pamantesti din aceste sicrie puteau fi ale unor persoane din generatii diferite.

Astfel se explica trei lucruri esentiale:

1.  neexpertizarea cu ADN a ramasitelor din cele opt sicrie;
2.  inscriptionarea in limbi diferite a acestora si aspectul exterior diferit al lor (sub aspectul designului) si
3.  nefolosirea metodei de datare Carbon 14 care ar fi demonstrat cu o marja de eroare foarte mica care ar fi fost vechimea osemintelor din fiecare sicriu in parte.

Despre existenta istorica a lui Iisus Hristos avem marturie de la Iosif Flavius, Cornelius Tacitus, Pliniu cel Tanar, Suetonius, Lucian (scriitor satiric grec).

Divinitatea Mantuitorului Iisus Hristos si faptul ca El este Fiul lui Dumnezeu au fost negate de mai-marii poporului evreu care L-au si rastignit. Din istoria laica a lumii si din istoria Bisericii Universale este cunoscut faptul ca acestia au fost singurele autoritati ale primului mileniu care au negat vehement divinitatea lui Iisus Hristos si calitatea Lui de Fiu al lui Dumnezeu. Mai mult decat atat, eretici precum Simon Magul (sec. I) au incercat sa-L imite pe Iisus Hristos, socotindu-se fii ai lui Dumnezeu. Incepand cu secolul al II-lea, sub influenta platonismului si a neoplatonismului, pe de o parte, si a gnosticismului dualist, pe de alta parte, toti ereziarhii au negat umanitatea lui Iisus Hristos. De aceea, primul mileniu crestin poate fi numit, din punct de vedere al ereziilor anticrestine, un mileniu excesiv spiritualist, antisomatic, prin dezavuarea lumii sensibile si a trupului.

 Negarea divinitatii lui Iisus Hristos a fost cea mai mare erezie; ea s-a perpetuat sub aspect esoteric intr-o Europa crestina si a rabufnit la suprafata in perioada moderna si, mai ales, in cea postmoderna. De fapt, contestatarii divinitatii lui Iisus, cei de astazi, sunt urmasii peste timp ai acelora care inca din timpul Mantuitorului I-au negat aceasta calitate. De fapt, „nimic nou sub soare”.

Sfanta Scriptura ne ofera toate dovezile supranaturale ce tin de credinta si rationale ce sunt primite prin ratiune si prin dreapta judecata despre realitatea Invierii din morti a Domnului nostru Iisus Hristos.

Invierea Sa a fost experiata direct de soldatii romani pusi sa pazeasca mormantul pecetluit. Asadar, cea mai puternica dovada a Invierii este adusa nu de Ucenicii lui Iisus, nu de femeile mironosite, nici de prietenii Lui dintre iudei (Iosif din Arimateea, Nicodim), ci de oameni de neam strain si de religie straina (politeista). Contestarea divinitatii lui Iisus Hristos Cel rastignit pe Cruce si asezat in mormant de mai marii poporului evreu este descrisa in chip minunat de Sfantul Evanghelist Matei in Evanghelia sa: „Si plecand ele, iata unii din straja, venind in cetate, au vestit arhiereilor toate cele intamplate. Si, adunandu-se ei impreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor, zicand: Spuneti ca ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe cand noi dormeam; si de se va auzi aceasta la dregatorul, noi il vom indupleca si pe voi fara grija va vom face. Iar ei, luand argintii, au facut precum au fost invatati. Si s-a raspandit cuvantul acesta intre Iudei, pana in ziua de azi” (Matei 28, 11-15).

In concluzie, acest documentar mult mai sofisticat si mult mai pernicios decat Codul lui da Vinci al lui Dan Brown, mediatizat in direct la nivelul intregii planete, nu este altceva decat expresia unei ideologii anticrestine, nestiintifice si irationale care are ca scop distrugerea Bisericii Crestine prin atacuri indreptate impotriva Intemeietorului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Intrupat.

Insa noi credem cu strasnicie cuvantului Sau ca „nici portile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18), chiar daca va ramane o turma mica: „Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia” (Luca 12, 32). Adversarii crestinismului nu cunosc o realitate esentiala, anume ca Biserica lui Hristos nu se evalueaza cantitativ prin extindere (spatiala), ci mistic.

Biserica lui Hristos este acolo unde este Hristos prin Duhul Sfant si unde exista primitori ai Sfintelor Taine ca lucrari ale lui Hristos si ierarhia sacramentala. Acolo unde se pastreaza structurile ierarhicosacramentale asezate de Hristos si Sfintele Taine instituite de El si primitori ai Tainelor (nu conteaza numarul: „Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor” – Matei 17, 20), acolo este Biserica.

Pr. prof. dr. Ion POPESCU,

Facultatea de Teologie Ortodoxa „Sfanta Mucenita Filoteia”