Cu multi ani in urma, o cunostinta a mea isi lua intr-o seara ramas-bun cu inima intristata de la sora ei, aflata pe patul de spital, cu spaima ca a doua zi n-o s-o mai gaseasca in viata. Medicii ii mai dadusera cel mult doua zile. Ajunsa acasa, incepu pregatirile pentru inmormantarea care urma inevitabil. Si iata, noaptea a visat ca la capataiul bolnavei se afla un tanar soldat roman. Se trezi foarte nedumerita.

A doua zi, mergand dis-de-dimineata la spital, cu inima stransa si asteptandu-se la ce era mai rau, o gasi pe sora ei refacuta. Medicii nu-si puteau explica vindecarea pe care au numit-o miraculoasa. Bolnava nu s-a mirat de visul surorii ei si i-a aratat icoana pe care o avea in permanenta la ea: un tanar ostas roman, tocmai cel vazut in vis. „E Sfantul Mina, ma rog mereu la el. El m-a facut sanatoasa.“

Cunostinta mea era o fire foarte pozitiva, cadru universitar la Facultatea de Litere, cu o educatie severa si catusi de putin inclinata spre reverii, spre o alta lume decat cea cunoscuta, vazuta, traita. Ea a povestit si altora ce se intamplase, cautand o explicatie. Explicatie? Biserica cu hramul Sfantului Mina se afla vizavi de locuinta noastra si auzisem de la multi oameni pe care ii intalneam acolo despre deznodaminte surprinzatoare, prompte, ca raspuns la rugaciunile lor. Raposatul parinte Leu, parohul de atunci, ne spunea si el ca veneau sute de persoane ca sa se inchine moastelor Sfantului si sa multumeasca pentru ajutorul primit.

Pe noi, icoana Sfantului Mina ne-a scapat dintr-un pericol iminent, pe care multi l-au trait, in timpurile de trista amintire, cand viata si libertatea omului nu valorau nimic. Si pentru noi, ajutorul a fost imediat, uluitor de prompt si de eficient. N-am fost surprinsi si n-am cautat nici o explicatie. Stiam, eram convinsi ca Sfantul Mina e totdeauna alaturi de cei aflati in necaz. Miile de oameni care ii cer ajutorul ingenunchind la racla cu moastele sale de la biserica ce-i poarta numele numesc acest ajutor minuni.

Poate ca sunt intr-adevar minuni. Sa le numim astfel? Sfantul Mina ne este sprijin, o prezenta permanenta, aplecandu-si urechea la rugaciunea noastra. Ne adresam lui ca si cum ne-am adresa unui prieten, pe care stim ca putem conta. Care intervine cu acel acut simt al dreptatii pe care l-a dovedit si-l dovedeste in toate minunile sale. Asa cum citim in relatarea vietii si muceniciei sale, Sfantul Mina a protejat intotdeauna pe cei pe care necinstea unora ii pagubea. El n-a suferit inselaciunea, minciuna, lacomia, faptele celor care isi insuseau pe nedrept avutul altora, care isi calcau cuvantul dat. El ajuta si astazi celor pagubiti, asa cum odinioara a facut dreptate paganului pradat de un crestin, asa cum l-a mustrat pe Eutropiu pentru inselaciunea sa, pe negutatorul din partile Isauriei, sau pe ostasul care a incercat sa necinsteasca o femeie. Si pe atatia altii…

Lumea noastra, lasata noua de Dumnezeu, nu se rezuma numai la cea accesibila simturilor noastre. Dincolo de cea vazuta exista o alta realitate care ni se reveleaza daca ne dam osteneala sa o intelegem. Nenumarate legi ale fizicii, pe care le consideram absolute in enuntarea lor, prezinta abateri, devieri, care nu pot fi explicate decat printr-o realitate mai cuprinzatoare, mai larga, dincolo de cea imediata si accesibila simturilor noastre. Ea este mult mai complexa, ea se compune dintr-o multitudine de realitati, din adevaruri pe care le putem doar intui, daca acceptam ca traim intr-un infinit care scapa posibilitatilor noastre de a-l defini. Daca acceptam deci ca ceea ce putem noi pricepe, sesiza, defini, este doar o parte infima a ceea ce Dumnezeu ne-a daruit in bunatatea Sa atotcuprinzatoare. Si atunci fie ca le numim minuni sau nu, trebuie sa pricepem ca traim intr-o lume a indicibilului, a atotputerniciei divine, care oranduieste totul dincolo de ceea ce, in suficienta noastra, consideram ca este cunoastere totala. Nu, cunoastere totala nu putem dobandi cu insuficienta capacitatilor noastre.

Sfantul Mucenic Mina s-a nascut in Egipt, in vremea imparatilor Diocletian si Maximian (286-305), fiind ostas in cohorta Rutalia, in tinutul Frigiei. Fiind crestin, a parasit armata si a plecat in pustie, propovaduind pretutindeni legea Domnului. Ajungand in cetatea Cotiani, in timpul unor mari serbari in cinstea zeilor, a inceput sa marturiseasca cu indrazneala pe Hristos. A fost supus unor cazne cumplite, care i-au sfartecat trupul si apoi i s-a taiat capul, pentru ca a refuzat sa se inchine idolilor.

In timpul imparatului Constantin cel Mare, moastele i-au fost aduse intr-o biserica cladita anume in Alexandria. Minunile sale sunt nenumarate. Sprijinul sau, spectaculos de prompt.

Astazi, moastele Sfantului Mare Mucenic Mina se afla la biserica cu acelasi nume din Bucuresti, plina zilnic de credinciosi.

Acolo miracolele sau rezolvarile a tot felul de necazuri, cum vrem sa le spunem, se petrec mereu. Pentru ca ajutorul de la Dumnezeu vine totdeauna atunci cand il cerem. Nu este o poveste, nu este o figura de stil, nu este un rod al unei imaginatii bogate. Ajutorul de la Dumnezeu este un fapt concret, real, pozitiv, el exista cu adevarat. Trebuie doar sa-l vedem, sa-l descifram caci ne este daruit prin alesii Domnului, prin Sfantul Mina, prin alti sfinti, pe care El ni-i trimite, ca o dovada a dragostei pe care ne-o poarta si de care nu ne facem totdeauna vrednici.

Lidia Staniloae