Sfantul Ioan de la Prislop isi leaga numele de mareata manastire, mult iubita de Parintele Arsenie Boca. Sfantul Ioan de la Prislop s-a retras din manastire, la 500 de metri distanta, pe raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi sub numele de "Casa Sfantului". Se presupune ca a trait aici in secolul al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.

Un tanar cu numele Ioan, din satul Silvasul de Sus si-a parasit casa parinteasca, s-a inchinoviat in obstea calugarilor de la Prislop, ducand o viata aleasa de rugaciune, impletita cu munca si savarsirea de fapte bune. Dupa un numar de ani, dorind sa duca o viata si mai linistita, retrasa cu totul de lume, si-a gasit un loc, ca la 500 metri de manastire, pe malul prapastios al raului Slivut (Slivut) unde si-a sapat singur, cu mari nevointe, o chilie in piatra, cunoscuta pana azi sub numele de "chilia sau casa sfantului".

Sapandu-si pestera intr-o stanca sub munte, asemenea altor sihastri, s-a nevoit acolo singur pana la moarte cu grele si nestiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplacand lui Dumnezeu si umplandu-se de darul Duhului Sfant, s-a savarsit in acea pestera in ultimele decenii ale secolului XVII, proslavindu-se dupa moarte ca facator de minuni. El insa, a murit foarte devreme din cauza unui vanator care, vazandu-l in gura pesterii si confundandu-l cu un animal salbatic, l-a impuscat.

Aici si-a trait restul zilelor, in neincetate rugaciuni si ajunari, intocmai ca marii nevoitori intru cele duhovnicesti din primele veacuri crestine. Dar a fost voia lui Dumnezeu ca viata lui imbunatatita sa se sfarseasca prea devreme. Spune traditia populara ca, pe cand isi facea o fereastra la chilia lui, doi vanatori de pe versantul celalalt al prapastiei, l-au impuscat, fara sa stie cine era. Asa s-a savarsit din viata cuviosul sihastru sau "sfantul" Ioan de la Prislop. 

Acest monah marcant a fost canonizat in iunie 1992 de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Despre Ioan Sihastrul vorbeste atat traditia locala cat si calugarul Efrem, autor al "Plangerii Manastirii Silvasului", scrisa dupa anul 1762, prin urmatoarele versuri:

"Si atunci, un tanar oarecare din sat
Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim a urmat;
Din lume si rudenii cu totul au iesit
De aici la mine au venit.
Intr-o stanca chilie si-au facut
In care slujind, lui Dumnezeu a placut
Si pe el dupa sfarsit Dumnezeu l-a proslavit;
Pestera si acum se gaseste
Si "Chilia Sfantului" se numeste.

Iara dupa oarecare intamplare,
Cu a lui Dumnezeu inainte aparare,
Rudele sfantului cele din sat
Moastele cu totul le-au ridicat
Si in Tara Romaneasca le-au adus
La oarecare manastire le-au pus.
Insa la neamul lui pururea se pomeneste
Fiindca si o particica din moastele lui se gaseste."

Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop nu trebuie confundat cu egumenul Ioan, care a carmuit manastirea in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, iar in anul 1585 a fost ales Mitropolit al Transilvaniei cu scaunul la Alba-Iulia. El a fost Mitropolit al Transilvaniei timp de 20 de ani (1585 -1605).

Sursa: www.CrestinOrtodox.ro

Parintele Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a nascut pamantul romanesc, a ramas in amintirea crestinilor sub chipul parintelui luminos ce ii intimpina pe toti cei ce calcau pragul manastirii sale. Chilia parintelui se afla in Muntii Neamtului, in Manastirea Sihastria, la poalele muntelui pe care isi inalta rugaciunile calugarii de la Schitul Sihla. In fata chiliei sale, in acel loc de tamaduire sufleteasca, s-au scurs nenumarate clipe ce au schimbat viata multora. Stand pe prispa chiliei sale, sau langa copacul din partea stanga, iar pelerinii pe cele cateva bancute din apropiere, Parintele Cleopa se arata acelora ca un adevarat indrumator in cele ale sufletului, iar ei, ca adevarati ucenici, elevi la scoala vietii duhovnicesti.

Parintele Cleopa Ilie nu-i mai intampina pe credinciosi cu minunatele sale cuvinte "Manca-v-ar raiul sa va manance!", insa chilia sa, bancile pe care au stat nenumarate suflete in cautare de alinare parinteasca si tot ceea ce se afla imprejur pastreaza inca ecoul acelor cuvinte. Parintele s-a mutat intre fratii sai, in cimitirul odihnitor de suflete, din deal. Cu toate acestea, drumul Manastirii Sihastria nu a fost uitat, iar chilia de pe deal a parintelui nu a devenit pustie. Aceasta camaruta, martora a atator nevointe, aprinde inca multe suflete de dragostea lui Dumnezeu. Credinciosi din Grecia, Serbia, Franta, Ungaria si mai ales din Romania vin sa viziteze si sa se roage in aceste locuri sfintite prin rugaciune si nevointe, la chilia si la mormantul Parintelui Cleopa Ilie.

Chilia Parintelui Cleopa Ilie

Chilia Parintelui Cleopa de la Sihastria este unul dintre cele mai cautate locuri din intreaga manastire, alaturi de biserica cea veche si de cimitirul cu oseminte sfinte. Odata ajunsi in fata vechii biserici, trecand pe sub clopotnita de la intrare, un micut indicator ne indruma pasii spre dealul din spatele manastirii, care pastreaza inca "coltul de rugaciune al Parintelui Cleopa Ilie", chilia care i-a tainuit nevointele atatia ani. Trecand pe langa trapeza monahala, o scara cu trepte de piatra ne cheama parca sa ne ridicam sufletele si mintea, odata cu trupurile, in intampinarea Parintelui Cleopa. Ce mare bucurie cuprinde sufletul atunci cand acesta calca pe urmele unui sfant batran, inca rugator pentru mantuirea lumii.

Parintele Cleopa Ilie nu a vietuit in aceasta chilia inca de la intrarea sa in Manastirea Sihastria. Merita mentionat, inca de la inceput faptul ca, pentru a fi inchinoviat la Sihastria, Parintele Cleopa Ilie a trebuit sa astepte trei zile la poarta manastirii. Aceasta ispitire canonica, randuita de staretul Ioanichie Moroi, i-a incercat tanarului Constantin rabdarea si dorinta sincere de a locui in manastire.

Prima ascultare incredintata la mamastire fratelui Constantin a fost pastorirea oilor. Aceasta va fi pentru el "o facultate de neegalat", in seninul noptilor si in linistea naturii, el invatand tainele Sfintei Scripturi, deprinzand cuvintele Sfintilor Parinti si practicand o curata viata calugareasca. In iulie 1937, rasoforul Constantin, luat sub mantie de batranul si blandul schimonah Proclu Popa, a devenit monahul Cleopa, fiind calugarit de egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi.

Batranul egumen, in varsta de 82 de ani, era foarte bolnav. Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. In aceste conditii Parintele Cleopa Ilie este rugat sa accepte functia de "loctiitor de staret". Temandu-se de o asemenea raspundere, Parintele Cleopa Ilie a cerut o luna de ragaz, sa se roage si sa se mai gandeasca. Astfel, trecand o luna de rugaciune si asteptare, avand si binecuvantarea Parintelui Paisie, Parintele Cleopa Ilie a luat conducerea administrativa a obstii de la Sihastria.

Asezandu-se in chilia sa, parintele va purta cu mare responsabilitatea fiecare problema aparuta in manastire, de fiecare data aratandu-se ca un adevarat "Avva" fata de ucenicii sai. Daca s-ar strange toate intamplarile minunate petrecuta in chilia parintelui Cleopa sau in manastirea sa, cu siguranta s-ar intocmi o minunata roada: Patericul de la Sihastria. Multi ani de zile Parintele Cleopa Ilie s-a bucurat de sanatate trupeasca, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti in munti, ca si incercarile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat profund.

Intors in manastirea sa iubita, parintele si-a deschis usa chiliei spre tot sufletul incercat si ingreuiat de ispitele acestui veac. Nenumarate suflete si-au gasit alinarea in chilia parintelui sau in fata acesteia, pe bancutete de lemn. Nici un om, dintre cei ce l-au intalnit pe parintele in fata chiliei sale, nu il va uita vreodata, cum, pasind usor si binecuvantand multimea, statea apoi ore in sir sa vorbeasca fiecaruie.

Trupul Parintelui Cleopa s-a mutat de pe bancuta din cerdacul chiliei in cimitirul manastirii, dar duhul lui de rugaciune uneste pamantul cu cerul si aduna laolalta pe toti cei care l-au cunoscut si l-au iubit. Nu este nevoie ca cineva sa-l fi cunoscut pentru a iubi acest loc, ci este nevoie doar sa paseasca lin pe aceste pietre pentru a simti, in inima lui, mangaierea parintelui.

Chilia sa a devenit un fel de muzeu pentru pelerini, dar si o icoana a unui loc de rugaciune. Chilia pastreaza toate cele ramase de la parintele: icoane, carti de rugaciune, epitrahilul sau, scaunelul de rugaciune, metaniile, papucii, hainele si multe altele. Toate acestea mangaie sufletele credinciosilor, cunoscut fiind faptul ca obiectele folosite de catre sfinti devin si ele mangaietoare.

Preafericitul Daniel l-a numit pe Parintele Cleopa Ilie drept "un misionar statornic in chilie". Prin viata sa, el a aratat intr-un fel minunat cum cineva poate sa aduca lumea la Dumnezeu, sa schimbe vieti, sa vindece rani, sa hraneasca suflete, nu cutreierand lumea, nu batand din usa in usa, precum sectarii, ci deschizand cu dragoste usa chiliei sale si ajutand pe fiecare pacatos sa-si deschida propriul sau suflet pentru a se intalni cu iubirea lui Dumnezeu pentru toti oamenii. Chilia parintelui Cleopa Ilie a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste, a dragostei sale fata de oameni, pe dealul abrupt al Manastirii Sihastria, spre mangaierea tuturor celor care inca ii calca pragul.

Sursa: www.CrestinOrtodox.ro

Unul din cei mai populari sfinti moldoveni din toate timpurile a fost Daniil Sihastrul, cunoscut si sub numele de "Sfantul Daniil schimonahul" sau "Sfantul Daniil cel Nou", spre a-l deosebi de proorocul din Vechiul Testament sau de Daniil Stalpnicul.

Amintirea lui s-a transmis din neam in neam, din timpul vietii lui, din a doua jumatate a veacului al XV-lea, pana in zilele noastre. Una din traditiile pastrate in popor despre Daniil Sihastrul a fost fixata in scris mult mai tarziu, de marele cronicar moldovean Ion Neculce (1672-1745), in lucrarea lui "O sama de cuvinte". Alte traditii despre el se pastreaza si azi in satele si manastirile Bucovinei.

Chilia Sfantului Daniil Sihastru - un colt de rugaciune pe Valea Putnei

Trecerea Sfantului Daniil Sihastru prin viata aceasta a lasat urme nu numai in amintirea ucenicilor sai si a credinciosilor, ci si in locurile in care a trait. Si pe valea Putnei si pe valea Voronetului au ramas, de pe urma lui, chiliile sale, pe care credinciosii le cerceteaza pana in zilele noastre. Dupa ce a imbracat schima cea mare, adica ultima treapta a calugariei, primind numele Daniil, noul ieroschimonah s-a retras intr-un loc tainuit, inspre munte, pe malul paraului Viteul, azi in satul Putna. Acolo a gasit o stanca in care a daltuit cu multa osteneala un paraclis.

Chilia de piatra de la Putna se afla nu departe de locul unde se varsa paraul Viteul in paraul Putna; cealalta, din valea Voronetului, se afla sub stanca Soimului. Dintre ele o vom descrie, ca fiind mai cunoscuta, pe cea de la Putna. Chilia Sfantului Daniil Sihastrul este sapata intr-o stanca, ce se inalta deasupra vaii. Chilia este scobita cu dalta si cuprinde un paraclis cu trei despartituri, si anume: pronaos, naos si altar. Lungimea intregului loc scobit in piatra este de 9.25 metri, iar inaltimea de 2 metri.

Sub stanca se afla alt loc scobit, care se pare ca a fost locuinta sihastrului. Incaperea de dedesubt ii slujea drept chilie, dupa ostenelile zilei; in ea se nevoia zi de zi cu post aspru, rugaciuni neincetate, primind de la Dumnezeu darul lacrimilor si rugaciunea mintii. Altarul paraclisului era despartit de naos printr-un mic iconostas, iar bolta trebuie sa fi fost zugravita, ceea ce ne indica urmele de culori. Pe peretele de catre rasarit al altarului se afla o scobitura, unde a fost asezata o icoana. In naos, langa fereastra, se afla sapata o cruce si cateva slove, dintre care unele par a arata anul 1499.

Afara, si anume pe peretele de miaza-zi, intre ferestre, pare sa fi fost o piatra cu o inscriptie, caci in stanca este un loc cioplit. Traditiile mai spun ca in preajma era adapostul unei capre si ca tot acolo isi lega calul domnul Stefan cel Mare, cand il cerceta pe sfant. In aceasta chilie a trait 20 de ani, timp in care monahi ori pustnici din toata tara veneau la el pentru a primi indemnuri si sfaturi duhovnicesti. Inca din timpul vietii, el era cunoscut de credinciosi drept Sihastrul cel Batran, nume care exprima increderea pe care contemporanii o aveau in intelepciunea si sfintenia sa.

Sursa: www.CrestinOrtodox.ro

Chilia Parintelui Arsenie Boca a ramas ca o marturie nestinsa a vietuirii sale isihaste in Muntii Sambetei, spre mangaierea tuturor celor care ii calca pragul. Chilia parintelui se afla in muntii Fagaras, pe Valea Sambetei, aproape de Cabana Sambata. Chilia parintelui a ramas pana astazi un loc de pelerinaj unde credinciosii se roaga, pun o floare sau aprind o lumanare. "Cat de frumoase sunt pe munti picioarele trimisului care vesteste pacea, a solului de veste buna, care da de stire mantuirea." (Isaia 52, 7) Chilia sa de pustnic, de pe Valea Sambetei, este un loc aproape inaccesibil, sapat in jgheabul unor pereti prapastiosi de stanca, pe care parintele sculptase chipul Maicii Domnului, transformand salbaticia muntilor in altar de rugaciune si meditatie.

Parintele Arsenie Boca - cronologia vietii

Parintele Arsenie Boca se naste in data de 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, langa Brad, judetul Hunedoara. Parintii sai, Iosif si Cristina, ii pun la botez numele Zian. Copilul face scoala primara in satul natal si apoi intra la Liceul National Ortodox "Avram Iancu", din Brad, pe care-l absolva in anul 1929. In acelasi an se inscrie la Institutul Teologic din Sibiu. In anul 1933, Mitropolitul Nicolae Balan il trimite cu bursa la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Aici, el face studii cu profesorul Costin Petrescu. Urmeaza cursuri de medicina - anatomie, participa cu interes la prelegerile de mistica ale lui Nichifor Crainic. Frecventeaza si alte cursuri in domeniul culturii si artei.

In data de 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celib. Patru ani mai tarziu, dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase, urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism, la Sfantul Munte Athos. La reintoarcerea in tara, aduce cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari. Parintele Arsenie scrie dupa dictatul Parintelui Staniloae, realizeaza coperta Filocaliei si sustine lucrarea de tiparire prin numarul mare de abonamente pe care le procura. Pe buna dreptate Parintele Dumitru Staniloae il numeste "Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti".

In anul 1939, in luna iunie, el intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus. La data de 3 mai 1940 este tuns in monahism la Manastirea Sambata de Sus, primind acum numele de Arsenie. Doi ani mai tarziu, la 10 aprilie 1942, el este hirotonit preot. In anul 1943, la izvorul Vaii Sambata, langa un povarnis aproape vertical, teraseaza stanca. In interiorul masivului, scobeste o deschizatura pe care o largeste in interior, cu intentia de a realiza o chilie in inima muntelui.

In acelasi an el intra in atentia Securitatii. In anul 1945 este anchetat la Ramnicu Valcea, iar in cel urmator, la Brsov. Izvorul Tamaduirii, praznuit in anul 1948, este ultimul mare praznic sarbatorit la Manastirea Sambata. In anul 1948, Patriarhul Justinian se gandeste sa-l cheme pe Parintele Arsenie Boca la treapta arhieriei. In acelasi an, el este anchetat la Fagaras. La 25 noiembrie, mitropolitul Nicolae Balan il aduce personal la Manastirea Prislop.
La data de 14 septembrie 1949, parintele staret Arsenie Boca este hirotesit protosinghel. Activitatea Parintelui Arsenie Boca in postul de staret se incheie in anul 1950. Manastirea Prislop devine manastire de maici. Parintele ramane in continuare la Prislop ca duhovnic, ajutat pentru o vreme si de Ieromonahul Dometie Manolache.

La 15-16 ianuarie 1951, oamenii autoritatii de stat il "ridica" pe Parintele Arsenie Boca pentru ancheta. Procedeul e brutal, iar parintele este dus la Canal. Este liberat anul urmator, intorcandu-se la Manastirea Prislop. Aici, participa la slujbe, picteaza si lucreaza in gradina manastirii, evita contactul cu pelerinii.
In anul 1955 este anchetat la Timisoara, apoi urmand sase luni de detentie. In anul 1959, prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407/1959, semnat si parafat de Episcopul Andrei Mageru, este indepartat din manastire. In acelasi an, Parintele Arsenie Boca isi incepe pribegia in Bucuresti. Este angajat la Biserica Sfantul Elefterie, ca pictor secund pe langa pictorul Vasile Rudeanu. Este angajat si la Atelierul de pictura al Patriarhiei de la Schitul Maicilor. In anul 1968, Parintele Arsenie Boca iese la pensie. Incepe pictura Bisericii parohiale din Draganescu, de langa Bucuresti.

Intre anii 1969-1989, dupa izgonirea fortata din Manastirea Prislop, obstea de maici se reorganizeaza intr-un asezamant manastiresc in orasul Sinaia. In acest asezamant Parintele Arsenie Boca si-a avut chilia si atelierul de pictura din anul 1969 pana in anul 1989. Aici lasa intr-o randuiala desavarsita predici, meditatii si desene. La data de 28 noiembrie 1989, Parintele Arsenie Boca se muta la Domnul. Prohodit de o multime impresionanta de credinciosi, Parintele Arsenie este inmormantat in cimitirul Manastirii Prislop, in ziua de 4 decembrie 1989.

Chilia Parintelui Arsenie Boca - Sambata de Sus

Parintele si-a inceput chilia in timp ce se afla la Manastirea Sambata. In anul 1943, la izvorul Vaii Sambata, langa un povarnis aproape vertical, Parintele Arsenie Boca teraseaza stanca, foarte abrupta pe aceasta parte a muntelui. In interiorul masivului de piatra, el scobeste o deschizatura pe care o largeste in interior, cu intentia de a realiza o chilie in inima muntelui.

Nu parintele a sapat singur chilia, asa cum se crede. Parintele a lucrat cu oameni. In interiorul masivului, "scobeste" o deschizatura cu inaltimea 1.65-1.75 metri si latimea de 0.80 metri, pe care o largeste in interior, cu intentia de a realiza o chilie in "inima" muntelui. Ivindu-se fisuri in stanca, construieste o schela suspendata in fata, spre cursul vaii, si sapa o deschidere boltita de aproape 2 metri, inainteaza cam 1 metru, dupa care lucrarea se opreste. Chilia e un inceput, un hol din care urma sa se desfaca o camera in stanga.

"A renuntat pentru ca a constatat ca se infiltreaza apa. Parintele a renuntat la aceasta lucrare si din motivul acesta, dar si din teama de a nu se face o legatura gresita intre partizanii care se ascundeau prin acesti munti si el. Parintele Arsenie Boca a fixat un loc socotit de retragere, care pana la urma nu a fost de retragere, nici pentru el si nici pentru altcineva, pentru ca e in apropiere o cabana turistica." (Arhimandritul Teofil Paraian)

Chilia Parintelui Arsenie Boca se afla pe versantul vestic al caldarii Valea Sambetei, in dreptul cabanei "Valea Sambetei", la o altitudine de aproximativ 1.600 de metri. Pana la cabana "Valea Sambetei" se ajunge de la Complexul Sambata in aproape doua ore de mers pe jos, pe poteca marcata cu triunghi rosu.

Traseul spre "Chilia Parintelui" pleaca din apropierea Manastirii Brancoveanu - Sambata de Sus, pe un drum forestier, care este accesibil cu masina pe o portiune destul de lunga, in functie de anotimp. Drumul forestier merge insa pana la cabana Valea Sambetei. Pe o vreme buna, drumul poate fi parcurs pana aproape de cabana. Drumul urca incet, cand pe stanga, cand pe dreapta raului Sambata, pe care il traverseaza pe podete de lemn.

Odata ajunsi la cabana Valea Sambetei, o minunata priveliste ni se deschide in fata ochilor. Aflati la o altitudine de 1400 de metri, putem observa foarte usor Fereastra Mare si Fereastra Mica a Sambetei, cat creasta Masivului Fagaras.
De la cabana Valea Sambetei poteca porneste cu emotie spre Chilia Parintelui Arsenie Boca. Chiar in apropierea cabanei se afla un indicator care ne arata spre dreapta, poteca marcata cu cruce albastra care ne duce catre chilia Parintelui Arsenie Boca.

Aceasta ultima parte din drum este foarte anevoioasa, muntele ridicandu-se parca in picioare. Parcurgerea traseului spre chilia parintelui nu este recomandat iarna, pe zapada sau ploaie, datorita riscului de a aluneca pe pietre. Pe alocuri urcusul este ajutat de un cablu de sustinere si de scari de lemn. De la cabana si pana la chilie nu se fac mai mult de 30 de minute. Chilia Parintelui Arsenie Boca se inalta deasupra unei prapastii verticale de mai bine de 100 de metri.

Sursa: www.CrestinOrtodox.ro

Patul Sfantului Andrei

Aflat in Dobrogea, la Manastirea Pestera Sfantului Andrei, acest loc tainuit de natura si de Dumnezeu bucura inimile tuturor celor ce isi pleaca fruntea sub bolta lui de piatra. Preotii cultului local, numiti in balada Pestera Sfantului Andrei "sfinti", l-au primit cu dragoste in mijlocul lor pe Sfantul Apostol Andrei, primul ucenic al lui Iisus, care ajunsese pe aceste meleaguri propovaduind cuvantul Evangheliei Mantuitorului. Ei i-au oferit gazduire in grota venerata astazi de crestini.

In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. Astazi, cei aflati in suferinte vin aici pentru a-si redobandi sanatatea, petrecand cateva zile si nopti pe acest "pat al Sfantului Andrei". Ca semn al cinstirii locului pe care a sezut insusi "cel dintai chemat" al Domnului, in decursul anilor, acesta a fost folosit si ca loc de ardere a lumanarilor sau a tamaiei. Cu siguranta, aceasta este "casa" despre care se vorbeste in balada Pestera Sfantului Andrei.

Loc de odihna sfantului calator

In al doilea deceniu al secolului trecut, dr. Ion Dinu descria astfel prezenta apostolului la pestera ce-i poarta numele: "Ci s-a oprit maritul Andreiu in plaiul dregatorilor Cutusone si Dura, unde este acum satul Ioan Corvin si padurea cu pestera sfintitoare, care a fost schit de odihna sfantului calator si loc de inchinare pentru el si pentru sfintii care au fost cu el, in calatoria de propovaduire. Multimea de trudnici si de daci si de geti si alani si greci si romani de pe tot plaiul au alergat la Sfantul Apostol, iar Andreiu ii invata si ii boteza in apele celor noua izvoare sfintitoare si tamaduitoare, pe langa schitul sau sfant, care izvoare se mai vad si pana acum, oglindind sfintitul schit si dand tamaduire si alinare celor bolnavi si sanatosilor. Si precum se vede si acum, sunt acele izvoare mai mari:

Unu-n deal, spre rasarit,
Ca acolo-i loc sfintit,
Unu-n jos, catre apus,
Ca acolo-i loc ascuns.

Cuzgun, paraul primului botez

La aproximativ 200 de metri de pestera, pe un alt versant al muntelui, se observa si astazi urmele vechilor chilii sapate in stanca, unde traditia spune ca ar fi locuit ucenicii apostolului. In afara de aceste dovezi ale prezentei Sfantului Andrei aici, nu departe de pestera, se mai vad si astazi urmele celor noua izvoare despre care vorbea Ion Dinu, ale caror ape formau paraul Cuzgun ("Porumbel", in turca veche, o evidenta aluzie la primul botez savarsit aici), in care au fost botezati primii crestini de pe aceste meleaguri: Innul, Rimmul, Pimmul, care i-au cazut in genunchi apostolului, dupa o predica, si care "s-au mirat foarte, si dand toate saracilor, au ramas cu apostolul, care i-a hirotonit preoti si au trait multi ani in pesterile lor". In imediata lor apropiere se mai afla un izvor, numit "Eminescu", amenajat in amintirea poetului national.

Dupa lungi perioade de pustiire, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, pestera sfanta s-a aratat in vis avocatului Jan Dinu, un om al locului. Asa a fost regasit primul altar crestin de la noi. Pe la 1935, preotul Stefan Vasilescu pastra o istorioara referitoare la acest loc, pe care o auzise de la batranii satului, care si ei o stiau de la alti batranii. Ei vorbeau despre existenta a doua pesteri care au servit ca biserici primilor crestini.

Slujbe, rugaciuni, minuni, vindecari miraculoase

In vara anului 1944, Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, Pestera Sfantului Andrei a devenit un reper important pe harta crestina a Dobrogei. Mii de credinciosi din toate colturile tarii, dar si din afara ei, vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait dumnezeiescul apostol. In acest loc plin de har se savarsesc zilnic cele sapte ceasuri, Sfanta Liturghie, se citesc rugaciuni pentru cei bolnavi si, de asemenea, Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Sute de acatiste, iconite, cruciulite si alte obiecte religioase sunt depuse de credinciosi in scobiturile din peretii pesterii, semne ale profundei credinte si ale legaturii dintre oameni si Dumnezeu.

Prin stradania micii obsti de calugari, pastorite pana acum de trei stareti - Sava, Neofit si Ioachim - si sprijinite de doi inalti ierarhi, IPS Lucian si IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ca si cu ajutorul substantial al unor crestini evlaviosi, la Pestera Sfantului Andrei au fost ridicate doua biserici. Aici, in decursul anilor, s-au savarsit numeroase minuni, vindecari miraculoase, iar puterea sfintitoare a pesterii, calitatea curativa a apelor si slujbele pline de har ale cuviosilor parinti au facut din aceasta zona unul dintre cele mai venerate locuri crestine din tara noastra. La fiecare hram, la Pestera Sfantului Andrei vin zeci de mii de pelerini, ca la un adevarat Bethleem al romanilor.

Sursa: www.CrestinOrtodox.ro