|
Category:
Pelerinaje...
Manastirea Voronet este socotita "Capela Sixtina a Orientului" pentru marea fresca de pe fatada de vest, numita "Judecata de apoi". De asemenea "albastrul de Voronet" este considerat de specialisti ca unic in lume si cunoscut ca rosul lui Rubes sau verdele lui Veronese. Pe fondul albastru este prezentat "Arborele lui Iesei" sau Genealogia Mantuitorului nostru Iisus Hristos iar pe coloane sunt pictati filozofii greco-latini. Sunt cautati cu privirea Aristotel si Platon iar pe absida laterala retine atentia "chipul ascetic al Sf. Onufirie". In stanga usii de la intrare este zugravit chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul. Deasupra usii strajuieste Icoana "Deisis". Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Judecatorul Atotdrept, priveste cercetator pe toti cei care trec pragul Bisericii noastre; in dreapta si in stanga Sa, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul mijlocesc milostivirea pentru noi, oamenii. Pe contrafort este pictat Sf. Mare Mucenic Gheorghe, patronul Manastirii noastre, iar pe primele randuri ale acestui ansamblu de pictura, sus, "Acatistul Sf. Nicolae" si mai jos, "Acatistul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava".In pridvor pictura reprezinta calendarul crestin-ortodox, iar pe multe Icoane se vad nume si zgarieturi, semne ale celor 206 ani de pustiire. Deasupra usii de la intrare, in pronaous, se afla o mununata Icoana - "Dulcea imbratisare" si mai sus inscriptia in piatra ce precizeaza numele ctitorului si timpul inaltarii Manastirii.In pronaos se afla, strajuit de o candela aprinsa, mormantul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, ce a fost primul staret al Manastirii.Tabloul votiv, al intemeietorului, se afla in naos. Maria Sa, Stefan cel Mare si Sfant, pictat in anul 1496 impreuna cu Doamna Maria-Voichita si Bogdan mostenitorul inchina, prin mijlocirea Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Manastirea aceasta Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru a-i multumi ca l-a ajutat in lupta impotriva cotropitorilor turci.Privind tabloul votiv si ascultand clopotele daruite de voievod Manastirii inca de la intemeiere, clopote ce trase de vietuitoarele noastre tinere cheama de peste veacuri numele ctitorului: "Stefan-Voda, Stefan-Voda" ca intr-o vesnica pomenire, ne simtim legati prin fire nevazute de inaintasii nostri. Valoroasa artistic este catapeteasma din lemn de tisa, aurit, usile imparatesti fiind o adevarata capodopera de sculptura in lemn. De mare pret este tronul Mitropolitului Grigorie Rosca si nadajduim ca va reveni acasa tronul original al Mariei-Sale, cel din Biserica fiind o copie distonand cu piesele vechi. Pictura din naos si din Sf. Altar, obosita de fumul lumanarilor sutelor de ani, asteapta restaurarea. Dupa primele probe de curatire facute de specialisti se zaresc culorile originale bine conservate. Aceasta lucraea minutioasa si costisitoare se va face din donatiile statului nostru roman si din micile donatii ale turistilor si inchinatorilor romani si straini care iubesc Voronetul. Expresia artistica a dreptei noastre credinte, a rafinamentului si gustului pentru frumos a neamului nostru, Sf. Manastire Voronet indeamna la reculegere si incanta inima si mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colturile lumii.
|
|
Category:
Pelerinaje...
 Mănăstirea Humor este una dintre cele mai vestite ctitorii ale evului mediu moldovenesc. În pădurile nesfârşite de la poalele Obcinei Mari, Oană, vornicul de la Suceava, întemeia loc de rugăciune pe valea râului Humor după 1400, la vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Mănăstirea Humor s-a bucurat de veniturile pe care le avea moştenite încă de la ctitor şi de la fiii săi, fiind confirmate şi de Ştefan cel Mare printr-un hrisov datat 25 aprilie 1475 (cinci sate, un munte, o slatină şi o prisacă). Se mai văd ruinele zidurilor primei ctitorii în vecinătatea actualei biserici a Mănăstirii Humor construită în 1530 “cu cheltuiala şi osteneala” logofătului Teodor Bubuiog şi a soţiei sale Anastasia, după cum menţionează pisania aşezată la intrare. 
Pictura interioară, cel puţin parţial realizată de “Toma, zugrav de Suceava” (1535) păstrează schema iconografică accentuând mişcarea şi umanismul expresiilor (Cina cea de taină - adsida altarului, Ospeţia lui Avram - conca de sud, Tabloul votiv, Maica Domnului - cupola pronaosului). Sunt remarcabile icoanele de factură bizantină (sec. XVI), portretele ctitorilor (firidele gropniţei) şi pietrele de mormânt. Din pisania sapata in piatra, asezata la intrare pe peretele exterior al sfantului locas, aflam ca biserica a fost zidita in anul 1530 de Toader Bubuioga, mare logofat si membru al divanului Moldovei si, sotia sa, Anastasia. Sfantul locas se inalta la o distanta de vreo 300 de metri de ruinele unei mai vechi biserici manastiresti a carei constructie a fost realizata inca de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Arhitectura monumentului sacru de la Humor prezinta un interes aparte. Aici apare, pentru prima data in constructia bisericilor din Moldova, pridvorul deschis si o incapere noua la etaj numita tainita, care se suprapune camerei mormintelor. Din pridvor, se patrunde in pronaos, iar, mai departe, in camera mormintelor si naos. Spre rasarit, biserica se termina prin absida de forma circulara a altarului, despartit de naos printr-o foarte veche catapeteasma, exceptionala sculptura in lemn. Biserica manastirii Humor se numara, alaturi de bisericile Voronet, Moldovita, Arbore si Sucevita, printre cele cinci ctitorii impodobite peste tot, in interior si exterior, cu fresce bizantine, prin care se disting de toate celelalte biserici de acest fel din lumea ortodoxa. 
Fresca exterioara de la Humor, pictata de Toma Zugravul in 1535, deschide sirul celorlalte biserici cu pictura exterioara. Acest fapt reprezinta o prioritate care randuieste momentul intre marile realizari ale artei plastice bisericesti, deschizatoare de scoala si epoca in domeniu.Patrunzand in interiorul Bisericii, privitorul este intampinat in pronaos, de scena din Sinaxarul (calendarul) bisericesc, de icoanele Adormirii Maicii Domnului si a Sfintei Fecioare rugatoare, de sfinti ingeri si profeti. In camera mormintelor, bolta este acoperita cu scene din viata Sfintei Fecioare Maria. In naos sunt pictate chipuri de sfinti, ciclul Patimilor si Invierea, iar, pe bolta, Hristos - Pantocrator. Tot in naos sunt tablourile ctitorilor. In altar, pe bolta absidei este reprezentata, traditional, Maica Domnului cu Pruncul, chipuri de sfinti ierarhi, Cina cea de taina. Ceea ce impresioneaza si atrage in mod deosebit admiratia, la biserica Humor, sunt frescele sale exterioare. Principalele teme iconografice exterioare sunt: Acatistul Bunei Vestiri (fatada sudica), Arborele lui Iesei (fatada nordica), Judecata din urma (fatada vestica) si Cinul care cuprinde o procesiune a sfintilor ingeri, profeti, apostoli, ierarhi, martiri si cuviosi (absidele laterale si cea a altarului). Pe peretele exterior sudic este de semnalat, in partea inferioara, scena Asediului Constantinopolului, reflex al evenimentelor grave care au dus la ocuparea Capitalei Imperiului Bizantin de catre turci la 1453. Intreaga alcatuire a momentului sacru de la Humor, dar, indeosebi, pictura acestuia este subordonata ideii teologice de mantuire a omului care, aflat sub coplesitoarea impresie pricinuita de contemplarea frescelor care infatiseaza scene din istoria manturirii, se simte atras irezistibil catre realizarea idealului neasemuit desavarsirii crestine, care prilejuieste intalnirea si conlucrarea dintre divin si uman, spre dobandirea mantuirii persoanei umane.Arhitectura Mănăstirii Humor prezintă un interes cu totul deosebit. Aici apar pentru prima dată în construcţia bisericilor din Moldova pridvorul deschis şi o încăpere la etaj, numită tainiţă, ce se suprapune camerei mormintelor. În zilele de răstrişte aici se păstrau obiectele de preţ. Din pridvor se pătrunde în pronaos, iar mai departe în camera mormintelor şi în naos. Spre răsărit biserica se termină prin absida de formă circulară a altarului, despărţit de naos printr-o catapeteasmă foarte veche, o excepţională sculptură în lemn. Edificiul are plan treflat, fără turlă pe naos ca şi în cazul altor ctitorii boiereşti. Elementul particular este pridvorul deschis cu arcade, inovaţie în epocă determinată atât de tradiţia constructivă locală (prispe, foişoare) cât şi de influenţele renascentiste din exterior (loggia preluată mai târziu şi de “stilul brâncovenesc”). Faţadele prezintă cunoscutul joc de arcaturi şi ocniţe, ancadramentele de piatră sunt dreptunghiulare la ferestrele gotice bipartite. Turnul de apărare a fost înălţat de Vasile Lupu (1641). Evangheliarul de la Humor (1473) cu celebra miniatură a domnitorului Ştefan cel Mare şi Sfânt (aflat în prezent în muzeul Mănăstirii Putna) şi jiltul pe care sunt sculptate capete de bour certifică, printre altele, valoarea centrului de cultură care a fost mănăstirea încă de la începuturi.
Viaţa monahală a călugărilor a fost întreruptă în 1785, la anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic; biserica s-a menţinut cu îndeletnicirile parohiale până la 1 august 1991 când şi-a recăpătat statutul de mănăstire, acum fiind slujită de călugăriţe.
|
|
Category:
Pelerinaje...
 Manastirea Sucevita s-a impus in timp prin grandiosul ansamblu de pictura care reprezinta,dupa spusele cercetatorului francez Paul Henry "testamentul artei clasice moldovenesti".Ea inseamna momentul de tranzitie de la arta infloritoare a secolului al XV - lea si al XVI - lea la cea de declin din secolele al XVII -lea si al XVIII -lea. Impresionanta printre monumentele religioase ale celei de-a doua jumatati a veacului XVI, biserica Manstirii Sucevita, ale carei fatade au fost imbracate initial in decorul luxos din fresca, reprezinta ultima faza a dezvoltarii arhitecturii din epoca feudalismului dezvoltat si pe cea a stilului tratitional specific moldovenesc. In complexitatea elementelor sale componente, biserica construita intre 1582 - 1584 ca ctitorie a fratilor Gheorghe si Ieremia Movila, primul mitropolit, al doilea - domn al Moldovei in perioada 1594 - 1606 - este unul dintre punctele turistice cele mai vizitate din nordul Molovei. 
Ea pastreaza nealterata imaginea gloriei originala a formelor arhitecturale caracteristice din aceea perioada de timp. Situata intr-o frumoasa zona montana, Sucevita are in vecinatate manastiri si biserici a caror valoare istorica si arhitecturala este inestimabila, precum Putna, Moldovita, Humor si Dragomirna.
Cea mai veche construcţie a fost o bisericuţă cu hramul Schimbării la Faţă pe locul căreia s-a ridicat biserica cimitirului satului Suceviţa în sec. XVII. Apoi s-a construit o casă a stareţiei pe latura de est a incintei. Are o sală mare boltită,în care azi se află muzeul. După aceea s-a construit zidul de incintă cu turnurile lui, cele 3 octogonale din partea de nord-est, sud-est, sud-vest cu marele turn al clopotelor din colţul de nord-vest , unde se păstrează două clopote cu stema Moldovei şi herbul Movileştilor, şi turnul porţii. Construcţia manastirii Sucevita este mare, în plan trilobat cu pridvorul închis. Există două mici pridvoare deschise (stâlpi legaţi prin arcuri în acoladă) în partea de sud şi nord. Incinta este un patrulater de ziduri de 6m. înalte şi 3m. groase, prevăzute cu contraforturi, metereze, drum de strajă, 4 turnuri de colţ şi un paraclis peste gangul intrării (cu stema Moldovei): se mai află încăperi ale vechii case domneşti şi beciuri unde probabil a fost ascunsă o fabuloasă avere (după spusele cronicarului Ion Neculce) Între1595-1606, se adaugă bisericii cele două pridvoare de la intrare pe latura de nord şi sud; turnurile de incintă şi este pictată în interior şi exterior. Aici sunt înmormânaţi voievozii Ieremia şi Simion Movilă. 
Pictura are ca tematica principala:
- Scara virtuţii
- Rugăciunea tuturor sfinţilor
- Arborele lui Iesei
- Cicluri din viaţa sfinţilor: Sf. Ioan cel Nou, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mucenic Gheorghe.
Pictura manastirii Sucevita a fost realizată de zugravii Ion şi Sofronie, între 1595-1596. 
Este o pictură complexă cu elemente noi..Manastirea Sucevita este ultima biserică din Bucovina zugrăvită pe faţadă (1596) cu imagini religioase – un adevărat testament al artei vechi moldoveneşti. Originalul se împleteşte cu pitorescul, dominând culoarea verde: - Imnul acatist la sud (exprimă arhitectura italiană)
- Pocrovul (exprimă arhitectura rusească)
- Arborele lui Ieseu, la sud
- Scara lui Ioan Climax,la nord
- Vămile văzduhului,
sunt principalele lucrări iconografice ale picturii exterioare. Naosul cuprinde un mozaic miniatural de întâmplări din viaţa lui Iisus; 3 imagini ale Genezei unde în peisaj se află garofiţe şi viţa de vie. - tabloul votiv bogat în personaje
- Iconografia gropniţei (Viaţa lui Iisus)
- pridvorul este pictat cu Judecata de Apoi, şi relatarea istorică: Întâmpinarea moaştelor sf. Ioan cel Nou la curtea lui Alexandru cel Bun
Muzeul mănăstirii adăposteşte obiecte valoroase, broderii şi manuscrise din sec. 15-16. Manastirea Sucevita este o expresie a societăţii, culturii şi epocii care a generat-o.
|
|
Category:
Pelerinaje...
 Numele manastirii vine de la mosia Dragomiresti, daruita in anul 1587 de Petru Schiopul tanarului ostas Ilie Crimca - viitorul monah Anastasie - pentru o slujba facuta acestuia in timpul navalirilor cazacesti. Fiu al negustorului sucevean Ioan si a cneaghinei Cirstina, Crimca renunta la cele pamantesti si imbraca haina monahala la Manastirea Putna. In scurt timp, Anastasie Crimca este numit arhimandrit si egumen la Manastirea Galata (1588). Nu mult dupa aceea, in anul 1600, este ales episcop de Radauti si cu ocazia intrarii lui Mihai Viteazul in Moldova, ii depune acestuia juramant de credinta. Va ajunge apoi episcop de Roman (1605), iar din 1607 pana in 1629 pastoreste Mitropolia Moldovei si Sucevei. Moare in 1631.
In anul 1602, Anastasie Crimca construieste la mosia sa Dragomiresti, cu ajutorul rudelor sale Lupu si Simion Stroici, o biserica mica numita "a schitului", care in prezent se afla in cimitir. Zidita din piatra, imbracata pe alocuri cu caramida smaltuita, biserica are deasupra usii de intrare pisania in limba slavona, care arata ca "smeriti servi si inchinatori ai Sfintei Treimi, chiar Anastasie Crimca, fost episcop de Radauti, domnul Lupu Stroici, Mare Logofat si fratele lui, domnul Simion - Mare Vistiernic" au zidit biserica cu hramul Sfintilor Enoh, Ilie si Ioan Teologu "in anul 7110, iulie 27" (27 iulie 1602). Ea are dimensiuni reduse (10,5 metri lungime, 4,88 metri latime si 10,76 metri inaltime), fiind atat de mica incat se trece din pridvor direct in naos, iar usa diaconeasca dinspre miazazi lipseste. In jurul acestei biserici s-au asezat primii calugari, iar dupa terminarea bisericii mari s-a construit un corp de chilii cu paraclis, ale caror ruine se vad si astazi in incinta pe laturile de nod si de vest. 
Biserica mare, ce se ridica intre ziduri de cetate, are un plan dreptunghiular, mult alungit, fara abside laterale si constituie pentru ctitor "un titlu vecinic de glorie" pentru ca nimeni inainte de el nu a indraznit sa ridice un edificiu de 42 de metri inaltime pe o baza de doar 9,60 metri. Biserica este inconjurata pe la mijloc de un brau torsada, care imparte fatadele in doua registre. Ca element arhitectural, braul apare pentru prima data in Tara Romaneasca la manastirea Curtea de Arges, cu deosebirea ca acolo impletirea este continua si in acelasi sens, iar la Dragomirna e intrerupta si alternativa. Incepand cu biserica de la Dragomirna, braul devine un element des utilizat in arhitectura moldava. Dogmatic, braul aminteste de Sfanta Treime sau de cele trei virtuti crestine: credinta, nadejdea si dragostea. Braul are insa si o semnificatie istorica. Mitropolitul ctitor, traitor al unirii lui Mihai Viteazul, lasa astfel un testament, indemnand romanii din cele trei tari sa pastreze unitatea de credinta ortodoxa, daca cea politica nu a dainuit.
Un portal cu larg ancadrament dreptunghiular inchis cu o usa de fier ferecata, daruita bisericii de egumenul Hariton (1890) face trecerea in pronaos. Acesta, cu patru trepte deasupra nivelului pridvorului, este luminat de patru ferestre mai mici decat cele din incaperile precedente si este marcat de acelasi motiv al braului impletit - sub forma de coloane verticale. Bolta alcatuita din doua calote inegale se prezinta ca o adevarata broderie de piatra. Fiecare calota este impartita in opt fragmente de arce incrucisate, marcate la intretaieturi si la mijlocul fiecarui fragment de rozete in relief plat. In pronaos se afla mormantul mitropolitului Anastasie, acoperit cu o piatra simpla, fara inscriptie, ridicata cu vreo 20 de centimetri de la nivelul pardoselii. Dupa modelul muntenesc, incetatenit intai la Galata, pronaosul nu mai este despartit de naos printr-un zid strapuns de un portal, ci de o tripla arcada sprijinita pe stalpi: doi in torsada si doi octogonali pe baza patrata, intre care intrarea este inaltata cu doua trepte.
Naosul este dominat de turla Pantocratorului, ingustata succesiv cu doua randuri de arce, care formeaza la baza ei patru pandantive. Intre naos si altar este o diferenta de 40 de centimetri, concentrata intr-o singura treapta, inalta ca o estrada. Largimea altarului se reduce treptat, iar absida propriu-zisa se contureaza prelungita, acoperita cu o jumatate de calota elipsoidala. Toata aceasta compozitie arhitecturala accentueaza caracterul altarului de element esential al edificiului. Dragomirna este pictata in fresca doar in naos si altar, ramanand insa necunoscut daca pridvorul si pronaosul au fost vreodata pictate. Cel mai probabil frescele s-au distrus in 1653, in timpul atacului cazacilor lui Timus Hmlenitki. 
Pictura urmeaza indeaproape stilul celei de la Sucevita si a fost realizata de patru pictori (popa Craciun, Maties, popa Ignat si Gligorie). S-au distins doua stiluri: unul monumental, cu un desen elegant si unul mai apropiat de miniatura, usor de sesizat in portret. Un element caracteristic este incercarea de sugerare a spatiului (Cina cea de taina). Se reuseste totodata diferentierea planurilor in peisaj. Cea mai importanta in acest sens este scena Inaltarii din bolta altarului, unde se reda senzatia de adancime a spatiului prin realizarea planurilor succesive si micsorarea progresiva a obiectelor si personajelor in functie de distanta la care sunt reprezentate. Pictura are caracter narativ, dat de descompunerea pe secvente, care pot fi citite intocmai unei istorii in imagini. Pentru a exemplifica, urmarim tablourile din scena Rastignirii (aflata pe peretele sudic): Tragerea hainelor la sorti, Mantuitorul cu otet, Rastignirea Domnului intre talhari, Maica Domnului cu mironositele si Sfantul Ioan tanguindu-se la picioarele Crucii, Iosif din Arimateia cerand trupul de la Pilat, Coborarea de pe Cruce, Maica Domnului, Iosif, Nicodim, Sfantul Ioan si doua femei mironosite plangand, Ungerea trupului lui Iisus.
Savanta realizare a arhitecturii orienteaza privirea catre turla, dominata de un Pantocrator Atoatecuprinzator. Urmeaza apoi pe peretii turlei liturghia ingereasca si ordinele ierarhiei ceresti: serafimii, ingerii, profetii si apostolii iar cele patru pandantive cei patru Evanghelisti.
Pe peretii naosului sunt reprezentate scene ale Noului Testament: spre nord - ruga si scena din gradina Ghetsimani, Iisus la Pilat si Invierea, iar spre sud minunile, Botezul si Rastignirea. Registrul inferior este dedicat sfintilor militari: Sfantul Gheorghe, Sfantul Dimitrie, Sfantul Teodor Stratilat, Sfantul Nichita, Sfantul Procopie, Sfantul Iacob Persul, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Mercurie. In glajurile ferestrelor apar sfinti puternici si stalpnici: Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul, Sfantul Ioan Stalpnicul, Sfantul Onufrie, Sfantul Petru Athonitul la gura pesterii, sfintii Antonie, Daniil si Teodosie, stilpnicii, iar in acolada serafimii. In arcurile etajate din bolta altarului frizele de medalioane reprezinta figuri de ierarhi, pustnici, prooroci apostoli si arhangheli.
In bolta absidei principale a altarului erminia cere sa fie pictata Maica Domnului. La Dragomirna insa s-a optat pentru scena Inaltarii - o vasta fresca ce se desfasoara pe mai multe planuri. In primul registru, Maica Domnului este inconjurata de cetele dreptilor, proorocilor si apostolilor, iar in planul doi se disting trei cetati cu arhitecturi specifice. Al doilea registru il are in centrul sau pe Isus Hristos inaltandu-se la cer, purtat de doi ingeri, inconjurat de serafimi, iar al treilea registru prezinta doi ingeri deschizand portile cerului si Sfanta Treime neotestamentara. Pe peretii altarului - Aducerea Cortului Marturiei si sfintii diaconi, episcopi si ierarhi. Catapeteasma este alcatuita din cinci randuri de icoane. Pe usile imparatesti se afla scena Buneivestiri si cei patru Evanghelisti, iar pe cele diaconesti Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Cele patru icoane mari, numite "imparatesti" reprezinta pe Mantuitorul Arhiereu, Maica Domnului Imparateasa cu pruncul, Pogorarea Sfantului Duh si pe Sfantul Nicolae; dedesubt se afla patru icoane mai mici: Mantuitorul cu Luca si Cleopa, Maica Domnului cu Elisabeta, Petru salvat din valurile marii si o minune a Sfantului Nicolae. Deasupra icoanelor imparatesti se gasesc cele douasprezece praznice de peste an, icoana Deisis si cei doisprezece apostoli, Maica Domnului cu pruncul inconjurata de prooroci si Mantuitorul rastignit, alaturi fiind Fecioara Maria si Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan. Nu s-a pastrat catapeteasma originala a Dragomirnei, ea fiind astazi la biserica Arbore, cea actuala fiind adusa in 1793 de la Solca. Este lucrata in lemn de tisa, sub influenta stilului rococo central-european, bogat sculptata si aurita.
Actualele strane dateaza din 1976. Mult mai recent, din 2002, este iconostasul care incadreaza icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si baldachinul care adaposteste moastele Sfantului Mucenic Iacob Persul, aduse la Dragomirna in 1697, dupa cum mentioneaza antimisul de matase in care se pastrau. Zidurile de aparare care inconjoara manastirea si turnurile inalte ii confera aspectul unui castel medieval. In centrul laturii de sud, turnul portii, cel mai inalt (22,8 metri), sprijinit de doua contraforturi, incadreaza deschiderea gangului intrarii, suprapuse de pisanie si stema Moldovei. Capul de bour este incadrat de acelasi motiv al braului impletit, iar mesajul arata ca s-au terminat aceste ziduri ridicate pe cheltuiala domnitorului Miron Barnovski, "cu binecuvantarea arhiepiscopului Anastasie Crimcovici si mitropolit al Sucevei in anul 7135, august 30" (1627). Gangul intrarii, boltit, este brazdat de nervuri decorate cu rozete si motive vegetale stilizate. Doua picturi mai noi, reprezentand-o pe Maica Domnului cu Sfintii Arhangheli si Sfanta Treime la stejarul din Mamvri strajuiesc intrarea de o parte si de alta a gangului. Intre turnul arhimandritului si turnul clopotnita se afla vechea igumenie. Peste doua randuri de beciuri boltite se inalta sala gotica, cu patru bolti strapunse de nervuri, sprijinite pe console in colturi si pe un singur stalp octogonal in mijlocul incaperii. Sala, folosita ca staretie, trapeza, scoala de miniatura, biserica de iarna, este astazi muzeul manastirii Dragomirna.
|
|
Category:
Pelerinaje...
Manastirea Moldovita este una dintre cele mai vechi asezari calugaresti, cu un important trecut istoric, situata la 15 km distanta de satul Vama, intre paraurile Moldovita si Ciumarna. Manastirea este inconjurata de muntii impaduriti ai Bucovinei - la est, muntii Ciumarnei si Dealul Obcinei, la nord Dealul Manastirii, la vest, muntii Argelul si Sicriesul, iar la sud, satul Vatra Moldovitei. Originea manastirii nu este cunoscuta cu precizie, insa traditia o aminteste inca din perioada voievozilor Musatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidita prima biserica din piatra, atestata de documente intre 1402 - 1410 cu intregul ansamblu de contructii, avand hramul Buna Vestire si fiind deja un centru cultural. Manastirea lui Alexandru cel Bun a rezistat pana la sfarsitul secolului al XV-lea, cand s-a prabusit din cauza unor alunecari de teren - ruinele ei se vad si astazi la 500 m distanta de actuala constructie. Dorind sa continue existenta asezamantului, voievodul Petru Rares ii schimba amplasamentul si construieste in 1532 noua biserica (care s-a pastrat pana astazi), inchinand-o aceluiasi hram. In aceeasi perioada, manastirea este imprejmuita cu ziduri si turnuri de aparare, capatand aspectul unei mici fortarete. Pe ruinele fostelor locuinte a fost ridicata in 1610 - 1612 clisiarnita (casa egumeneasca) de catre episcopul Efrem de Radauti, pentru pastrarea odoarelor bisericii si organizarea unei scoli de copisti si miniaturisti.  Din punct de vedere arhitectonic, biserica pastreaza traditionalul plan tricong, cu cinci incaperi despartite prin pereti plini, strapunsi cu usi pe mijloc si cu sistem de boltire separata la fiecare incapere. Spre deosebire de alte biserici moldovenesti, la Moldovita apar elemente noi, cum sunt pridvorul monumental deschis, cu cinci arcade mari care da maretie monumentului, tainita (incapere situata deasupra camerei mormintelor) si semisoclul din jurul bisericii - aceste elemente apar numai la constructia bisericilor din epoca lui Petru Rares. Boltile pridvorului sunt in stil moldovenesc in forma de cruce. Intrarea in pronaos se face printr-un portal monumental, sculptat in piatra in stil gotic, cu o usa de lemn de stejar, imbracata in fier. Pronaosul dreptunghiular este luminat de patru ferestre mari, cu ancadramente gotice, la partea superioara cu trilobi. Interesanta este bolta pronaosului - in locul celor patru arce moldovenesti apare un sistem de opt arce intretaiate, avand aspectul decorative al unei stele. Gropnita (camera mormintelor) este boltita semicilindric si luminata de o fereastra la sud. La nord-vest se afla o scara de piatra ce face accesul la camera tezaur.  Naosul are doua abside laterale semicirculare, continuandu-se cu absida altarului in aceeasi forma, si este luminat de patru ferestre mai mici decat ale pronaosului. Peste spatial naosului se ridica turla - inalta, circulara in interior si octogonala la exterior, asezata pe doua baze suprapuse in forma stelata. Sistemul de boltire este cel traditional moldovenesc, asemanator celorlalte biserici din epoca lui Petru Rares. Pardoseala este in intregime din piatra rostuita. In exterior, atat biserica, dar si turla sunt ornate la cornisa cu un rand de ocnite si firide alungite la abside. Ambele abside sunt incadrate de patru contraporti inalti pana la baza boltilor. Un al cincilea contraport mic se afla in axul absidei altarului. Acoperisul bisericii este in intregime din sita de brad. In epoca lui Petru Rares, in afara de elementele traditionale constructiilor bisericilor anterioare, apar noi elemente arhitectonice, ca pridvorul deschis si tainita, iar din punct de vedere artistic, o inovatie este impodobirea bisericilor cu picturi exterioare.  Pictura reprezinta un tot unitar de cultura generala - pe langa scenele religioase, in exterior se pot vedea scene istorice (asediul Constantinopolului) si cu aspect cultural (Filosofii antici). Pe stalpul de pe fatada sudica sunt redati sfintii militari (Sf.Gheorghe, Sf.Dimitrie, Sf.Mercurie). In continuare, pe aceeasi fatada, la partea superioara este reprezentat "Imnul acatist", una dintre cele mai frumoase teme iconografice, care se poate vedea la bisericile din Bucovina. Alaturi de imnul acatist si asediul Constantinopolului apar si tema "Rugul lui Moise" is Arborele lui Ieseu (tema care ilustreaza genealogia lui Iisus si nu lipseste de la nici o biserica cu picturi exterioare din Moldova). La baza intregii picturi interioare si exterioare, care se desfasoara dupa un program precis, sta un principiu caracteristic artei crestine - acela de a oferi prin pictura sinteza adevarurilor religiei. Spre deosebire de pictura din secolul al XV-lea, care vorbeste mai mult prin sobrietate si symbolism, cea de la Moldovita, desi continua traditia bizantina, are un caracter mult mai realist, narativ. Realismul cu care sunt tratate personajele si felul in care sunt asezate in cadrul respectiv, insufla viata scenelor. In intreaga pictura, figurile sunt judicios distribuite, urmand sa puna in valoare proportiile armonioase ale bisericii. Siluetele inalte si elegante ale personajelor sunt in acord cu suprafata curba a absidelor, in perfecta concordanta cu arhitectura monumentului. Catapeteasma este sculptata in lemn, pictata si aurita, adevarata opera de arta. Partea de sus pana la candele dateaza din secolul al XVI-lea, iar cea inferioara din secolul al XVIII-lea. Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la manastirea Moldovita functiona un important centru cultural, unde se copiau si impodobeau carti bisericesti. Cele mai valoroase manuscrise dateaza din secolul al XV-lea. Activitatea culturala desfasurata in epoca lui Alexandru cel Bun a continuat si in secolele al XVII-lea (se remarca stadaniile episcopului Efrem de Radauti, mare carturar si ctitor la Moldovita, care a organizat aici o scoala de copisti si miniaturisti) si al XVIII-lea.  In 1785, manastirea este desfiintata, si pana in 1932 - 1934, cand si-a reluat activitatea ca manastire de maici, a suferit numeroase deteriorari. Intre 1954 - 1960, Moldovita a fost restaurata si innoita - acoperisul a fost refacut in intregime si I s-a marit sarpanta pentru protectia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-I evidentia silueta impunatoare, fundatiile si soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile si chiliile au fost refacute (valoarea investitiilor a ajuns, la vremea respectiva, la circa 10 milioane de lei).
|
|
|
