Calugarul vindecator Mihai Neamtu ne-a lasat mostenire zeci de retete de ceaiuri cu care el a tamaduit, in timpul vietii, peste un milion de romani
Toti il stiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un calugar de prin partile Ardealului de Nord, harazit de Dumnezeu cu puteri vindecatoare. A salvat multi oameni de la interventii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe langa aceste ceaiuri de viata lunga, calugarul tamaduia suferinta insufland credinta. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns sa se bucure de viata. Unchiul Mihai nu mai e in lumea pamanteasca, dar ne-a lasat retetele lui miraculoase. Ingredientele sunt acestea: plante si rugaciune. Asa a reusit el sa vindece peste un milion de romani.
O viata pentru cei suferinzi
Calugarul Mihai Neamtu s-a nascut la 12 octombrie 1924 in satul Prilog, judetul Satu-Mare. si-a dedicat intreaga viata credintei crestine si a suferit prigoana comunista, fiind izgonit de la Manastirea Bixadului. Din 1970, a inceput sa mearga din sat in sat sa vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri si indemnandu-i la rugaciune. Cu timpul, vestea i s-a dus in toata tara, si au inceput sa vina zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toti cei care l-au cautat au fost primiti. Dar calugarul vindecator refuza bani pentru binele pe care-l facea celor suferinzi. Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineata pana tarziu in noapte, astfel incat Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar doua pauze de masa pe zi. Chiar extenuat, continua sa primeasca bolnav dupa bolnav. Nu se plangea niciodata de nimic, ca si cum el n-ar fi avut nici un necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viata la Prilog. La inmormantare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat si pe care i-a vindecat trupeste si sufleteste. Acesti credinciosi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserica in gradina casei sale, sfiintita in 1997. Inca din timpul vietii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru cautatori de adevar si sanatate.
Minuni cu plante si rugaciuni
Orice boala poate fi vindecata, cu exceptia bolilor aflate in ultimul stadiu. Aceasta era credinta calugarului Mihai. El nu recomanda sa se renunte la terapia medicamentoasa aducatoare si ea de efecte benefice. Spunea doar ca medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. In plus, indemna la rugaciune. In modestia lui credea cu toata convingerea ca orice om are in el o particica de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiti tristi, caci bucuria Domnului este Puterea voastra“, spunea el. Ii cunostea bine pe toti care ii calcau pragul. Le raspundea la intrebari legate de boala, de tratamente, la intrebari legate de viata de zi cu zi. Cine urmeaza terapia indicata de Unchiul Mihai trebuie sa tina cont de cateva sfaturi generale. Ceaiurile se pot indulci doar cu sirop natural de afine, lamaie, brad, zmeura, mure. Lichidele nu trebuie baute reci sau fierbinti, la fel si mancarea. Periodic, bolnavul trebuie sa faca analize si controale medicale. Impartasania, luata constient, conduce spre sanatate sufleteasca si trupeasca. Cele doua ceaiuri de baza
Iata un ceai care este recomandat si persoanelor sanatoase. Va revigora organismul si va ameliora toate suferintele. Nu are nici o contraindicatie. Se iau cate trei linguri din fiecare planta: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-soricelului, frunze de corn, frunze si fructe de mar paduret, frunze de nuc, flori si fructe de paducel, de porumbar, frunze de stejar, tataneasa, flori de trifoi rosu, troscotel si urzica. Se pun intr-un saculet de panza subtire, deasa. Se fierb doua minute in 4 litri de apa. Ceaiul se toarna intr-un cazan peste care se pun inca 8 litri de apa rece. Se sta cu mainile si picioarele in baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. In timpul baii se transpira mult. Este preferabil sa se faca seara inainte de culcare, produce somn profund. Plantele din saculet se pot folosi timp de 5 zile, dupa care se arunca. Frunze de alun, cicoare, maces, menta, mur, musetel, mesteacan, coada-soricelului, patrunjel, stejar si trifoi rosu, cate trei linguri, se pun in saculet. Se fierb doua minute in 4-5 litri de apa. Se face gargara pentru afectiuni ale gatului, dintilor si ale corzilor vocale. Se fac bai de sezut intr-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi si dereglari menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majoritatii afectiunilor.
Ceaiul care „taie“ boala
Cele doua ceaiuri de mai sus se folosesc in aproape orice suferinta. In plus, calugarul recomanda si tratamente ajutatoare. Contra caderii parului, se iau cate trei linguri din fiecare planta: cimbrisor de camp, coada-soricelului, flori de trifoi salbatic, salcie galbena, salcie rosie, sunatoare, porumbar, urzica vie, alun, paducel, mur si nuc. Amestecul se fierbe un minut in doi litri de apa. In fiecare seara se fac bai la cap. Nu se sterge parul, ci se infasoara capul cu un material din lana de culoare alba (o caciula) si se tine pana a doua zi dimineata. Un alt ceai care „taie“ boala, actionand in sensul vindecarii: se ia cate o lingura rasa din: albastrele, catina, cicoare, ciubotica-cucului, patrunjel, patlagina, salcie, porumb, plop, lumanarica, soc, visin, vasc, trei-frati-patati, troscotel, urzica moarta. Se pun in 1,5-2 litri de apa care fierbe. Se lasa aproximativ doua minute la fiert, dupa care se stinge focul. Dupa ce se raceste, se strecoara si se poate bea. In timpul tratamentului nu se bea apa. Nu se ia mai mult de sase zile la rand. Ceai contra diareei: chimion, corn, grau, iarba mare, maces, paducel, urzica vie, urzica moarta, dud, fasole, mesteacan, rachitan, vasc, volbura.
Ca sa arati la 80 de ani ca la 50
Cu acest ceai, vom obtine o stare de liniste sufleteasca si mai multa putere de munca. Procesul de imbatranire este mult incetinit. Unchiul Mihai spunea ca acest ceai baut permanent ajuta persoana respectiva sa ajunga la varsta de 80 de ani si sa arate ca la 50. Trebuie baut 21-22 zile pe luna. Gustul e bun, iar in caz de indulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul contine catina, ciubotioca-cucului, coada-calului, coada-soricelului, cimbrisor, cires, crusin, dud, levantica, musetel, maces, menta, mesteacan, paducele. Se pune cate o lingura in 2 litri de apa aflata la fiert. Se beau, din 30 in 30 de minute, cate 50 mililitri sau se bea o ceasca de 250 de mililitri inainte si una dupa masa de dimineata, de pranz si de seara. O alta combinatie cu acelasi efect: papadie, patlagina, patrunjel, pir, porumb, vasc, volbura, traista-ciobanului, troscotel, urzica moarta, vasc, volbura, trifoi. „Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi
Pentru probleme de canal urinar si blocaj urinar, calugarul recomanda ceai concentrat de carpen, mesteacan, vasc, scai vanat, indulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrala dureroasa, se amesteca spuma de lapte fiert cu coada-soricelului, musetel si patrunjel si se fierb in apa. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat si fiere: se ia cate un bob de rasina de brad si clei de cais, cires, piersic, visin, prun. Se pun pe o plita incinsa sau pe jar. Se pune o palnie de metal peste continut, cu teava in sus. Se trage o gura de fum plina si se inghite. Bolnavul va tusi de patru ori la rand. Se iau patru guri de fum inainte de mancare cu o ora, dimineata. Dupa o jumatate de ora, se ia o lingurita de ulei de masline, apoi 100 ml de bere proaspata si 100 ml de apa cat mai sulfuroasa. Dupa o jumatate de ora se poate manca.
Un copac vindeca de cancer Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacan care sa aiba scoarta sanatoasa. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie sa aiba lungimea de 2 m. La inaltimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie sa aiba circumferinta egala cu circumferinta capului bolnavului. Pentru a se pastra bine pe durata tratamentului, partea inferioara a trunchiului se pune in apa. Se decojeste lemnul, inelar, in forma de dreptunghiuri cat palma bolnavului. Se iau bucatile de coaja si se maruntesc. Se pun la fiert 3 litri de apa. Se pun 7 linguri de grau si se fierb incet pana ce graul devine comestibil, adica plesneste. Se adauga coaja de mesteacan maruntita si se mai fierbe inca doua minute impreuna cu graul. Ceaiul se bea. La indicatiile calugarului Mihai, la tratament se adauga si un trunchi de rachita care se alege si se pregateste la fel. Comprese de oblojit ranile
Pentru oprirea hemoragiei: se macina o lingura de cafea naturala prajita, una de seminte de chimion, alta de scortisoara, alta de zahar si un varf de lingura de cuisoare. Se adauga trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cate o lingurita la fiecare ora, dupa care se beau 100-200 ml lapte fiert si racit. Pentru cicatrizarea ranilor, se fierbe un litru de lapte in vas emailat. Dupa ce se raceste se toarna in alt vas curat. Fierberea se repeta de cinci ori. Se curata un cartof rosu cu pielita groasa si se taie cat se poate de marunt cu un cutit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce in lapte cand fierbe a 5-a oara si se amesteca pana se face pasta. Se pune pe orice fel de rana, un cm grosime si se leaga cu un tifon alb, sterilizat. Se pastreaza legatura doua zile si doua nopti. In caz de puroi cu febra, calugarul Mihai recomanda comprese asezate mai jos de locul care supureaza. Se folosesc 4 bucati de panza alba subtire si deasa, imbibate in lapte fiert, tuica de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin si vin rosu. Peste ele se aplica un strat subtire de frunza de sfecla de zahar sau o felie subtire de sfecla taiata in lung. In loc de sfecla de zahar se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresa, cea cu lapte trebuie sa fie pusa pe piele, a doua peste prima, si tot asa, pana la cea cu vin rosu.
Contra reumatismului si prostatei
Pentru prostata, se ia un fier magnetizat, incalzit si invelit intr-o carpa cu vin si se pune pe basica. De cate ori se incalzeste fierul, se schimba pozitia corpului. In timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apa, ci doar ceaiuri din ametec de patlagina, scai vanat, troscotel, grau, galbenele, vasc, volbura, catina, patrunjel, musetel, crusin, fasole, traista
ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrisor, busuioc, menta, mesteacan si maces e bun pentru cei care vor sa se ingrase. Pentru slabire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gastei si papadie. Se bea o ceasca inainte de fiecare masa. Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apa. Se ia o lingura rasa din fiecare planta (galbenele, mesteacan, carpen, cimbrisor, coada-soricelului, coada calului, cires, dud, mar paduret, mur si menta) si se pun toate deodata in apa care fierbe. Se lasa aproximativ doua minute la fiert. Dupa racire, se strecoara si se poate bea.
Leacuri pentru tensiune si probleme de vedere
Pentru anemie, se mananca in fiecare zi la fiecare masa un ou proaspat cu coaja cat mai rosiatica si o bucata de carne de vanat de marimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc. Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macina si se amesteca cu apa. Se formeaza un fel de pasta. Se bea o lingurita la fiecare 4 ore. Pentru deficiente de vedere, sa se priveasca lumina soarelui in apa curgatoare la rasarit si la asfintit. Se poate si intr-un lighean. In caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din urmatorul amestec: flori de coada-soricelului, coada-calului, coada-racului, marul-lupului, urzica moarta, urzica vie, lacramioare, mar paduret, trifoi cu flori rosii, catina, mesteacan. Pentru boli genitale, se bea si se fac spalaturi cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-soricelului, iarba mare, papadie, patlagina, osul-iepurelui, patrunjel de camp, tataneasa.
Ceaiuri si frectii pentru sanatatea mintii
Ceai pentru tematori, pentru cei ce n-au incredere, n-au curaj si sunt nelinistiti: trifoi rosu, stir de apa, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apa. Se ia din fiecare planta cate o jumatate de lingura si se pune in apa. Se fierb doua minute. Se maseaza, de la umar, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte si pe deasupra ochilor. Se incepe o data din stanga si apoi din dreapta. Ceai pentru memorie: soc, musetel, patrunjel, cimbrisor, albastrele, flori de narcise. Se ia cate o lingura din fiecare planta si se pun intr-un litru de apa care fierbe. Ceaiul se toarna in spirt sanitar si se face frectie. Nu se bea. Frectia se face circular in partea de jos, sub buric si la organele sexuale. Calugarul mai recomanda, pentru cei cu boli psihice ca, in fiecare an, in luna martie, sa se bea seva de mesteacan si de carpen.
Pentru inima si plamani
Ceai pentru boli de inima: paducel, troscotel, trifoi cu foi rosii, trifoi cu foi albe, macris domnesc, nalba mare, nalba mica, talpa-gastii, mesteacan, cimbrisor de camp, menta, macris de padure, cicoare, musetel. Ceai pentru boli de plamani: fenicul, musetel, alun, par paduret, scai vanat, anason, ovaz, salvie, par de livada, arnica, chimion, paducel, potbal, tataneasa. Contra tusei convulsive: crenguta de par, ovaz, soc, frunze de alun, urzica moarta, scai vanat. Se pune la fiert un litru de apa. Se ia o lingura rasa din fiecare planta si se pun toate deodata in apa care fierbe. Se lasa aproximativ doua minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceasca inainte de fiecare masa.
„Fiti buni si faceti bine!“
Pe langa retetele de sanatate, Unchiul Mihai ne-a transmis si invataturile lui pline de intelepciune, care ne vor face viata mai buna. „Fiti veseli!“, „Inainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sunt principiile de baza ale filosofiei lui. „Certaretii au fata urata, brazdata de riduri, iar cei buni, care sunt gata sa ierte oricand si orice greseala, au fata linistita, placuta si luminoasa. Daca de la noi pleaca o fapta buna, locul nu ramane gol, ci se va inmulti binele de 10 ori in acel loc. Incercati sa urmariti si voi cand faceti un lucru bun: va simtiti mai bine si asa se va simti si cel caruia ii faceti binele. Invata si pe altii care aud sau vad fapta, sa o faca si ei. Daca sunteti toata ziua binedispus, puteti observa cum creste puterea in voi. Cand ne certam cu cineva, suntem nervosi, nu mai putem manca, nu ne putem odihni, imprastiem agitatie in jurul nostru si, daca se repeta des, ne imbolnavim“, aceasta era credinta calugarului intelept. Cat priveste rugaciunea ca metoda de tamaduire, el spunea: „Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective si de credinta cu care este spusa rugaciunea“.
„Cele 24 de cuvinte care nu trebuiesc rostite“
Parintele ne indeamna sa nu mai folosim deloc anumite cuvinte si expresii, eventual sa le inlocuim cu altele, pozitive, aducatoare de dumnezeire:
1. Sudalma
2. Blestemul
3. Dracul
4. Raul
5. De ce ai facut?
6. Nu a trebuit sa faci!
7. Nu ai facut bine
8. Nu stiu
9. Nu pot
10. Nu reusesc
11. Baiul
12. Greul
13. Necazul
14. Nu merg
15. Nu fac
16. Nu vreau
17. Nu vad
18. Nu aud
19. Nu gasesc
20. Nu inteleg
21. Am uitat
22. Am pierdut
23. Am spart
24. Am stricat
Ca sa se stearga efectul pronuntarii acestor cuvinte, sa se rosteasca urmatoarea rugaciune: „O, Fecioara Maria, conceputa fara de prihana stramoseasca, roaga-Te pentru noi, care alergam la Tine, si pentru cei ce nu alearga. Amin.“
|
Intr-un sat traia un copil care se nascuse fara maini. Cu toate ca era de mic orfan, se arata tuturor plin de bucurie. Intr-o zi de sarbatoare, un boier al locului, iesind din biserica, l-a vazut pe copil ca sarea cu picioarele desculte, inainte si inapoi, la dreapta si la stanga, peste o balta. – Ce faci, blestematie? Asa se iese de la Sfanta Biserica? Copilul ii raspunse: – Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin cum pot, sarind crucis in cele patru colturi. Boierul s-a dat un pas inapoi, si-a facut o cruce mare, multumind lui Dumnezeu pentru cele descoperite.
|
Un monah din Muntii Neamtului, fiind multi ani pastor la oi, umbla cu oile manastirii prin toate poienile din Sihla si Sihastria. Mergand cu oile pe munte, a intalnit un sihastru pe care-l cunostea si l-a intrebat: " Spune-mi, parinte, cand va fi sfarsitul lumii?" Cuviosul, oftand din inima, i-a raspuns: "Parinte Galaction, stii cand va fi sfarsitul lumii? Cand nu va mai fi carare de la vecin la vecin! Adica atunci cand nu va mai fi dragoste si intelegere crestineasca intre frati, intre rude, intre crestini, intre popoare. Atunci cand nu se vor mai iubi oameinii deloc, cu adevarat va fi sfarsitul lumii. Caci fara iubire si fara Dumnezeu, nu pot sa mai traiasca oamenii pe pamant!".
|
Sfintii Marturisitori Ardeleni sunt praznuiti pe 21 octombrie. Acestia sunt: Visarion Sarai, Sofronie si Oprea Miclaus, canonizati in 1955 si preotii Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, canonizati in 1992. Au luptat impotriva impunerii confesiunii Greco-catolice. Visarion Sarai s-a nascut in anul 1714 si a primit la botez numele Nicolae. S-a calugarit in 1738 la Manastirea Sfantul Sava. In 1742 ajunge la Manastirea Pakra din Slovenia, iar in ianuarie 1744 vine in Transilvania si incepe lupta pentru apararea Ortodoxiei. Este arestat pe 26 aprile 1744 de autoritatile imperiale si supus unui interogatoriu cu 44 de intrebari. A fost trimis la inchisoarea din Deva, apoi la cele din Timisoara, Osieck si Raab, iar in cele din urma la celebra inchisoare Kufstein din Muntii Tirolului (Austria), unde a murit ca martir. Sofronie de la Cioara - a fost preot de mir, iar dupa ce a ramas vaduv, s-a calugarit la Manastirea Cozia. A condus rascoala populara impotriva autoritatilor habsburgice si a Episcopiei Unite de la Blaj care patrona actiunea de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Romanesti. In august 1760, Sofronie a convocat un Sinod, in care cerea episcop ortodox, restituirea bisericilor, eliberarea celor inchisi si respectarea libertatii religioase. A murit la o data pe care nu o cunoastem, fie la Manstirea Vierosi, fie la Manastirea Robaia. Nicolae Oprea Miclaus - originar din Salistea Sibiului, satul Tilisca, a mers de trei ori la Viena pentru a prezenta plangerile romanilor, in 1748, 1749 si 1752. In memoriile prezentate, acestia cereau libertatea credintei ortodoxe si episcop ortodox. A fost arestat in anul 1752 la Viena si dus in inchisoarea de la Custeni, unde a si murit ca marturisitor pentru Ortodoxie. Ioan din Gales - a inmanat lui Oprea Miclaus un memoriu pe care sa-l adreseze Curtii din Viena si s-a aflat in fruntea miscarii de aparare a Ortodoxiei la Sibiu. A cutreierat mai multe sate si a strans semnaturi prin care credinciosii ardeleni cereau sa li se acorde libertate pentru credinta ortodoxa. Din ordinul Mariei Tereza, ajunge in inchisoarea de la Deva, apoi la Graz si in final la Kufstein. Preotul Ioan a murit dupa anul 1780, de cand dateaza ultima stire despre el. Moise Macinic - pentru ca a luptat impotriva uniatiei, a fost inchis la Sibiu, timp de 17 luni. La eliberare i s-a cerut sa nu mai slujeasca, ci sa se intretina din munca bratelor. S-a refugiat in Banat, unde s-a intalnit cu Oprea Miclaus. L-a insotit pe acesta in calatoriile sale la Viena si a fost arestat impreuna cu Miclaus. A murit in inchisoarea de la Kufstein.Sursa crestinortodox.ro.
|
Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.
Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.
În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.
În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.
Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.
Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.
Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.
|
Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: - Ce inseamna sa nu rasplatesti raul cu rau? Batranul ii zice: - Patima aceasta are patru forme: prima, de la inima; a doua, de la ochi; a treia, de la limba; a patra, sa nu faci rau pentru rau. Daca poti sa-ti cureti inima, ea nu mai ajunge la ochi; daca ajunge la ochi, ai grija sa nu vorbesti; daca vorbesti, impiedica-te sa faci rau pentru rau.
|
Trei batrani s-au dus la avva Sisoe, caci auzisera despre el. Primul ii zice: "Parinte, cum pot sa scap de raul de foc?“. Dar el nu i-a raspuns. Al doilea ii spune: "Parinte, cum pot sa scap de scrasnirea dintilor si de viermele neadormit?“. Al treilea graieste: "Parinte, ce sa fac, amintirea intunericului din afara ma omoara?“. Batranul le-a raspuns: "Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri. Lui Dumnezeu ii place sa fie milostiv si eu sper sa-i fie mila si de mine“. Auzind asemenea cuvinte, batranii au plecat intristati, dar batranul n-a vrut sa-i lase asa, i-a intors din drum si le-a zis: "Fericiti sunteti, fratilor, va invidiez. Primul a vorbit despre raul de foc, al doilea, despre tartar, al treilea, despre intuneric. Daca mintea voastra tine intr-insa astfel de ganduri, este cu neputinta sa faceti pacate. Dar ce voi face eu, batran cu inima impietrita, care nu vreau sa stiu macar ca exista o pedeapsa pentru oameni si de aceea pacatuiesc in fiecare ceas?“. Aceia s-au inchinat inaintea lui si au zis: "Cum am auzit, asa am vazut“.
|
Intr-o zi, un om ostenit de drum se aseza sub un copac sa se odihneasca. In timp ce se odihnea, a trecut pe langa el o trasura cu patru cai. Omul stiind cat mai are de mers, si-a spus in sinea lui: - De ce nu face Dumnezeu dreptate pe pamant! De ce acestuia i-a dat trasura cu patru cai, iar mie nu mi-a dat macar un cal?
Dupa putin timp, a vazut un orb care ducea in spate un olog. Drumetul care era nelinistit, vazandu-i pe cei doi, a zis: - Multumesc lui Dumnezeu ca sunt sanatos.
|
„Bucurati-va pururea întru Domnul! Si Iarasi zic: Bucurati-va! Ingaduinta voastra sa se faca stiuta tuturor oamenilor Domnul este aproape. Nu va împovarati cu nici o grija.Ci intru toate,prin inchinciune si prin ruga cu multumire,cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu” Filipeni 4: 4-6 Ai nevoie de pace în viata ta? Prin versetele biblice de astazi, Apostolul Pavel ti-a lasat cîteva îndemnuri practice prin care o poti gasi. Ceea ce trebuie sa stii este faptul ca atunci cînd a scris toate aceste lucruri, apostolul Pavel se afla în închisoare. De aceea, el chiar stia despre ceea ce vorbese ! Bucura-te totdeauna. Pavel a stiut cum sa lupte împotriva problemelor vietii, fiindca viata lui era plina de bucuria pe care a primit-o de la Dumnezeu. El cunostea importanta bucuriei si stia valoarea zîmbetului. Nu te îngrijora. Încrede-te în Domnul. Îngrijorarea îti iroseste timpul si nu conduce la nici un rezultat. În loc sa te lasi coplesit de frica si stres, lasa-te condus de harul lui Dumnezeu. Odihneste-te si relaxeaza-te în Cristos. Fiindca el ti-a promis ca te va scapa de orice îngrijorare. Roaga-te pentru toate lucrurile. Converseaza cu Domnul în fiecare zi. Roaga-te cu devotament si încredere deplina si rugaciunea îti va fi ascultata. Cînd te rogi, nu devii imun la problemele vietii, ci rugaciunea te va ajuta ca atunci cînd vei trece prin ele, sa traiesti o strînsa legatura cu Rascumparatorul.
|
Candela (lampa veghetoare) al credintei ,al dragostei,al nadejdi pe care ne-o punem in Dumnezeu,astfel incat El sa fie ocrotitorul nostru si al casei noastre.Candelele se aprind in biserica,dar si la icoanele din casele credinciosilor,precum si in cimitire,la capataiul mortilor.Ele ne intampina la intrarea in sfintele noastre biserici si ne lumineaza locul de rugaciune de acasa;candelele mari sunt suspendate si ard deasupra usilor imparatesti ale altarului,precum si la icoanele imparatesti de pe catapeteasma.Aceasta ne aduce aminte ca toti crestinii trebuie sa privegheze neancetat,pentru ca nimeni nu stie cand va veni Hristos.Ea trebuie tinuta permanent aprinsa in casele noastre.Asa ne invata si pilda fecioarelor din Evanghelie,care-L asteptau pe Mantuitorul Hristos cu fitilele aprinse.Unele care nu au avut suficient untdelemn pentru a arde continuu candelele ,au pierdut venirea Mantuitorului."Privegheati ca nu stiti ziua,nici ceasul cand vine Fiul Omului"(Matei 25,13).Sunt situatii cand ea nu poate ramane permanent aprinsa,dar oricare crestin trebuie sa stie ca este bine sa o aprinda seara sau ori de cate ori se roaga.De asemenea ,candela trebuie sa arda continuu in zilele de sarbatoare,incepand de seara,din ajunul sarbatorii,pana la asfintitul zilei respective.Aceasta este un semn al dorintei noastre de a ajunge la Dumnezeu,in Imparatia cea vesnic luminata.O rugaciune facuta cu toata fiinta noastra in fata ei este puternica si binefacatoare. Deasupra Chivotului de pe Sfanta Masa,in care preotii pastreaza Sfanta Impartasanie pentru cei bolnavi,arde necontenit lumina candelei.care este suspendata de Crucea ce strajuieste in spatele dinspre Rasarit al Sfintei Mese.Uleiul din candele ce ard in biserici,cat si cel de langa Sfintele Moaste,este sfintit,are puteri tamaduitoare,vindecand atat bolile trupesti,cat si pe cele sufletesti,orice credincios care are in casa ulei sfintit trebuie sa se considere un om bogat.Nu este potrivit canoanelor Biserici Ortodoxe sa se foloseasca beculete in locul candelelor,nu va inlocui niciodata profunzimea arderii.Den evlavie si dragoste fata de cele sfinte,crestinii inchina lui Dumnezeu cele mai bune lucruri,precum inainte ,ei inchinau lui Dumnezeu primul rod al oricarui lucrari omenesti.Lumina candelei este o jertfa adusa lui Dumnezeu prin arderea untdelemnului.Ne ajuta la luminarea mintii,si la odihnirea gandurilor,ce vin intodeauna din interiorul nostru.
|
Rugaciunea este izvor de putere spirituala,adica de ajutor dumnezeiesc.Cele mai scurte rugaciuni:"Doamne ajuta"si "Doamne miluieste".Rugaciunea este izvor de pace, de linistire.Lucrurile si problemele acestei lumi adesea ne tulbura si ne risipesc ,insa rugaciunea ne aduna ,ne uneste cu Dumnezeu si ne ajuta sa nu ne legam excesiv de lucrurile limitate si trecatoare ale lumii.Rugaciunea este izvor de sanatate.O multime de oameni s-au vindecat prin rugaciunile lor sau prin rugaciunile altora pentru ei.Rugaciunea este izvor de iubire si mantuire.A te ruga pentru sanatatea si mantuirea cuiva inseamna a-i dori cel mai mare bine in lumea aceasta,cel mai mare castig ,cea mai mare bogatie.Doamne miluieste-ne.
|
Pictorul terminase tabloul, care il reprezenta pe Iisus in fata unei usi. Si-a chemat prietenii pentru a le auzi parerea. Toti au admirat tabloul, frumusetea si blandetea chipului lui Iisus, atitudinea lui solemna in fata usii intunecate. Toti erau incantati si aveau numai cuvinte de lauda, cand unul a spus:
–Maestre, mi se pare ca lipseste ceva usii. Ea n-are clanta, cum se poate intra?
Pictorul a raspuns:
–Usa, la care bate Iisus, se deschide numai dinauntru...
|
Odata au venit la fericita Maica Teodora niste surori si au intrebat-o despre gandurile cele necuviincioase si murdare. Fericita Teodora a lacrimat si a zis: - N-auziti oare ce zice Domnul: "Voua insa si perii capului toti sunt numarati."? Parul sunt gandurile, iar capul, mintea. Orice gand insotit de o impreuna-indulcire si invoire cade sub judecata si Dumnezeu socoteste pofta de femeie drept desfranare, mania drept ucidere, ura drept crima, caci zice: "Tot cel ce se manie pe fratele sau in desert este supus judecatii" si "Cel ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni". De asemenea, marele Pavel zice: "Va descoperi Domnul sfaturile inimii si va da pe fata cele ascunse ale intunericului" si inca: "Cel ce va osandi si cu gandul, va raspunde in ziua Judecatii". Asadar sa nu ziceti ca gandurile nu ne vatama, ca numai unirea cu ele este judecata ca si fapta. Auzind acestea, monahiile s-au mirat si au proslavit pe Dumnezeu, Care i-a daruit Fericitei Teodora un asemenea har si o astfel de judecata si, aratandu-i recunostinta, s-au dus cu un mare folos sufletesc.
|
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, Cel ce pretutindenea esti si toate le plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea, si mantuieste, Bunule, sufletele noastre. Amin
|
Din somn sculandu-ma, multumescu-Ti Tie, Prea Sfanta Treime, ca pentru multa bunatatea Ta si pentru indelunga rabdarea Ta, nu Te-ai maniat pe mine, lenesul si pacatorul, nici nu m-ai pierdut cu faradelegile mele, ci ai facut iubire de oameni dupa obicei; si intru deznadajduire zacand eu, m-ai ridicat, ca sa manec si sa slavesc puterea Ta. Deci, acum, lumineaza-mi ochii gandului, deschide-mi gura ca sa invat cuvintele Tale, sa fac voia Ta, sa-Ti cant intru marturisirea inimii si sa laud Prea Sfant numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin
|
Un frate l-a intrebat pe un batran: - Ce lucru bun sa faptuiesc si sa traiesc din el? Batranul a raspuns: - Dumnezeu stie ce-i bun, dar am auzit ca un parinte l-a intrebat pe avva Nistheroos cel Mare, prietenul avvei Antonie: "Ce lucru sa fac?" El i-a zis: "Nu sunt toate lucrurile egale? Scriptura zice ca Avraam era iubitor de oaspeti, si Dumnezeu era cu el; Ilie iubea linistea, si Dumnezeu era cu el; David era smerit si Dumnezeu era cu el. Fa ce vezi ca sufletul tau isi doreste, ca sa-i fie drag lui Dumnezeu si ai grija de inima ta."
|
Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea sa-Ti multumesc cu vrednicie pentru viata ce mi-ai dat? Tu m-ai scos din intunericul nefiintei si viata mea este un dar al bunatatii Tale, care m-a pazit pana acum, ma sprijineste in necazuri si-mi intampina trebuintele. Tu esti Cel ce priveghezi asupra mea, indreptezi pasii mei in calea binelui si ma aperi de ispite. Cand ma ratacesc, Tu ma intorci in calea poruncilor Tale,- cand ma poticnesc, Tu ma sprijinesti; cand cad, Tu ma ridici,- si cand pacatuiesc, Tu ma intorci si-mi deschizi parintestile Tale brate. O, cat de multe sunt datoriile mele catre Tine, pentru ca mi-ai dat viata si mi-ai dat in toate zilele semne despre parinteasca Ta bunatate si ingrijire. Plina, asadar, de vie recunostinta, Tie iti inchin toate zilele vietii mele, si mai ales aceasta zi de sarbatoare pentru mine, si ma rog cu umilinta ca bunatatea Ta sa nu ma paraseasca in tot timpul vietii mele, si intelepciunea Ta sa ma povatuiasca totdeauna in calea binelui si fericirii, pentru rugaciunile si mijlocirile sfintei Ecaterina si ale Preacuratei Maicii Tale. Amin.
|
Mentionarea biblica a locului " minunii" "Si i-a dus afara pana spre Betania si,ridicandu-Si mainile,i-a binecuvantat.Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la Cer.Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare" (Luca24:50-52.) "Si acestea zicand,pe cand ei priveau,S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor.Si privind ei,pe cand El mergea la Cer,iata doi barbati au stat langa ei,imbracati in haine albe;Care au si zis:Barbati galilieni,de ce stati privind la cer?Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la Cer,astfel va si veni,precum L-ati vazut mergand la Cer.Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor,care este aproape de Ierusalim,cale de o sambata."(Faptele Apostolilor 1 :9-11.) La Ierusalim se afla urma talpii Mantuitorului.Potrivit traditiei,locul de pe care Mantuitorul Iisus Hristos s-a inaltat la Cer la 40 de zile de la Inviere se afla pe Muntele Maslinilor.Acolo,la marginea unui sat arabesc,s-a construit"Capela Inaltarii Domnului",locul in care crestinii si musulmanii si-au gasit lacas de rugaciune.Desi nu este mentionata in Coran,Ridicarea la Cer este recunoscuta in islamism.Capela a fost folosita pe post de moschee timp de mai bine de 300 de ani.In capela se pastreaza si astazi o piatra care are imprimata o urma de picior,despre care se crede ca apartine Insusi Mantuitorului.Langa usa de la intrare se afla un clopot,ce anunta venirea si dorinta de a intra acelor care vor sa se roage.
|
Părinte arhimandrit Policarp Chiţulescu, este din ce în ce mai prezentă în societate ideea de autovindecare, adică de folosire a tehnicilor de sorginte chinezească şi budistă. Cu ce atrag aceste tehnici de autovindecare? În ultima vreme am constatat că din ce în ce mai mulţi oameni se simt foarte singuri, pentru că, pe de-o parte, nu înţeleg că Biserica este locaş de tămăduire sufletească şi de adunare, pentru rugăciune în comun, de aceea şi caută locurile "neaglomerate", iar pe de altă parte nu mai pot comunica, nici chiar cu duhovnicul, deşi mulţi au unul. La aceasta a dus şi depărtarea de Sfânta Împărtăşanie. Ei bine, lipsa conştiinţei de apartenenţă la Biserică, Trupul lui Hristos, a dus la adoptarea de către mulţi a tehnicilor, de sorginte chinezească şi budistă, de autovindecare. Acolo au "lideri spirituali", maeştri autointitulaţi şi închipuiţi, şi tot efortul lor este de a capta "energia universală". Ceea ce uimeşte este faptul că, de pildă, "maeştrii" de reiki, yoga, radiestezie, bioenergie, feng shui ş.a. pomenesc de îngeri, de Maica Domnului, apoi spun că oricine poate să practice acestea cu succes: ortodocşi, catolici, mahomedani etc., dar în acelaşi timp ei vorbesc de nirvana, reîncarnare, de o "energie universală numită diferit în fiecare religie", adică Dumnezeu (!), prin acestea, ei împotrivindu-se făţiş Învierii lui Hristos. În concepţia lor, fiecare trebuie să se trateze "aşa cum îi dictează sufletul". Aceasta este o mare înşelare, deoarece omul nu poate să se cureţe de rău fără Hristos. Cum poate un "orb" să se îndrepte singur către lumină? Omul este bolnav sufleteşte şi stăpânit de patimi şi nu se poate încrede în sine, ci doar în harul şi puterea lui Hristos, privind nevoinţele sfinţilor care s-au curăţit de patimi. Cu Dumnezeu omul trebuie să ajungă la o relaţie personală, de comunicare, de iubire, iar nu de interes, pentru rezolvarea unor nevoi. Mântuitorul Hristos este Dumnezeu întrupat şi fără El nu putem face nimic. O stare de permanentă pocăinţă, de ascultare a voii lui Dumnezeu prin părintele duhovnicesc, citirea Filocaliei, de plidă, sunt cele care ne învaţă să ne dezrobim de patimile egoiste. Harul (energia) dumnezeirii nu se obţine prin tehnici, ci prin iubire, ascultare şi smerenie. Dacă oamenii ar citi Evanghelia şi învăţăturile Părinţilor luminaţi de Duhul Sfânt, nu ar mai face asemenea confuzii grave, ci şi-ar asuma lupta duhovnicească în mod corect. Mi s-a părut extaordinar interviul cu mitropolitul Hierotheos Vlachos, publicat de curând, de către "Ziarul Lumina", în care era vorba de tămăduirea omului doar prin Ortodoxie, după predania Părinţilor. Cu adevărat, misiunea Bisericii este aceea de a-l face pe om desăvârşit, de a-l aduce la starea de a face voia lui Dumnezeu, nu pentru a scăpa de iad, nu pentru a se bucura de rai, ci numai din iubire de Dumnezeu.
|
"Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor." (Matei 3, 2) Pocăinţa este un mare dar dat de Dumnezeu omului. Ea se arată a fi cel de-al doilea botez, în care ne spălăm de păcatele înfăptuite şi ne îmbrăcăm iarăşi cu veşmintele cele albe, primind harul pierdut după căderea în păcat. Am fost păcătoşi, putem deveni sfinţi. Pocăinţa ne deschide cerul, ne duce în Rai. Fără pocăinţă nu există mântuire. A te pocăi înseamnă a-ţi schimba modul de viaţă, înseamnă "să îţi vii în fire", adică să vezi păcatul din tine, să-l conştientizezi, să ajungi să îl urăşti, iar apoi să te căieşti în faţa lui Dumnezeu, în prezenţa preotului, făgăduind să nu mai păcătuieşti. Bolnavul nu va primi niciodată tămăduire dacă nu va descoperi doctorului boala sa. La fel şi noi, până nu ajungem la cunoştinţa păcatului, nu putem primi iertare de la Dumnezeu. "Conştiinţa păcatului este începutul mântuirii, spune Fericitul Augustin. Dacă omul ascunde, Dumnezeu descoperă; dacă omul ţine în taină, Dumnezeu vădeşte, dacă omul recunoaşte, Dumnezeu iartă". Fără o spovedanie sinceră este cu neputinţă să biruieşti patimile. Dacă omul nu îşi vede păcatele înseamnă că suferă de o boală duhovnicească serioasă şi sufletul îi este mort pentru Dumnezeu. Pe omul acesta nu-l mai chinuie păcatele, acest suflet este legat de diavol atât de mâini, cat şi de picioare, ochii duhovniceşti îi sunt închişi, urechile lui nu aud, buzele i s-au împietrit. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că păcatul ne întinează ca o pată, care nu poate fi spălată nici în mii de ape, ci numai cu lacrimile pocăinţei. Atunci când se căieşte păcătosul, întru cei de Sus e sărbătoare: îngerii, cerul întreg se bucură de un singur păcătos care se pocăieşte. Pocăinţa ne deschide porţile Raiului. Să urmăm exemplul Sfinţilor care şi-au trăit viaţa în rugăciune şi pocăinţă, dobândind astfel iertarea păcatelor şi Împărăţia lui Dumnezeu!
|
|
|
