Dreptatea lui Dumnezeu, deşi cu mila, plăteşte fapta. Să nu cârtim la necazuri.

Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vede atât de curat.

Copiilor care nu mănâncă lapte să li se facă plăcintă cu brânza şi lapte.

Onania are urmări foarte grave.

Să ne ferim de yoga ca de şarpe. Noi, creştinii, nu avem nevoie de aşa ceva, şi aici e lucrătura dracilor.

Îşi bat joc dracii de voi ca să vă certaţi.

N-ai să găseşti Sfinte Moaşte mai sfinte ca Sfânta Cruce.

Mântuitorul n-a forţat pe nimeni.

Nu-ţi face planuri şi nu te amărî, că nu iese cum vrea, la nimeni.

Ploaia vine după purtările oamenilor.

Pe regele Mihai, Părintele Arsenie l-a sfătuit să plece că-l omoară comuniştii. A zis că va reveni cândva în ţară şi că-i om credincios.

Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxă.

Va veni o vreme când ne va chema şi pe noi Iisus să-I pipăim rănile ce I le-am făcut, dar va fi prea târziu să zicem ca Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu”, ci ne va zice “Ferice de cei care n-au văzut, dar au crezut”.

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca – Talanţii Împărăţiei

http://hermanvlad.wordpress.com/

 Vineri, 14 octombrie, la Baia Mare a avut loc comemorarea celor 29 de martiri de la Moisei ucisi cu bestialitate in toamna anului 1944, de catre soldatii maghiari in timpul ocupatiei ungare din Transilvania.

Evenimentul organizat de Asociatia “Eternul Maramures” a inceput cu o slujba de pomenire oficiata de un sobor de preoti la bisericuta de lemn „Sf. Iosif Marturisitorul”, dupa care cei aproximativ 20 de participanti s-au indreptat, inarmati cu steaguri si faclii in maini, spre Monumentul Ostasului Roman, unde au tinut un moment de reculegere si au depus o coroana in memoria romanilor ucisi.

„Infioratorul masacru de la Moisei, jud. Maramures, din toamna anului 1944. Comis de “arhanghelii cruzimii” – cum i-a numit Geo Bogza, se adauga celorlalte cumplite tragedii romanesti din epoca de ocupatie ungara in Transilvania, dupa Dictatul de la Viena. Un numar de 31 de tarani romani au fost adunati in doua case, 29 dintre ei au fost ucisi cu o cruzime bestiala de soldatii unguri in retragere, ramanand in viata doar doi oameni, unul a si innebunit partial (Vasile Ivascu-Dragan) si unul a supravietuit cumplitei tragedii si anume Vasile Petean din Palatca, jud. Cluj.

La eveniment au mai participat si alte asociatii, printre care Noua Dreapta si Asociatia “Avram Iancu”.

Vlad HERMAN

Imagini pe ZiarMM.ro

 Primaria Sapanta a dat in judecata Consiliul National al Combaterii Discriminarii, care este condus de Csaba Asztalos, pe motiv ca institutia, cat si Biserica Ortodoxa, i-ar discrimina pe greco-catolicii din localitate. Preotul ortodox Iustin Lutai afirma ca nu poate fi vorba de discriminare atata timp cat la reabilitarea bisericii lucreaza oameni de diferite religii si etnii.

“Este un proces al primariei, care va fi la Curtea de Apel Cluj, impotriva Consiliului National al Combaterii Discriminarii. Cei de la CNCD acuza primaria ca ii discrimineaza pe greco-catolici, dar si pe noi, Biserica Ortodoxa, ne acuza. Cum sa-i discriminam pe greco-catolici? Eu am la biserica, pe santier, ucrainieni, am unguri si am tigani din Campulung, adica neoprotestanti, greco-catolici. Chiar am un baiat ungur din Campulung, care e reformat. In fiecare dimineata il aduc la munca. Daca ar fi sa discriminez, as discrimina in corpore”, spune Iustin Lutai.

Iustin Lutai a vorbit si de raportul pe care Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii, condus de Hillary Clinton, l-a facut recent, in care americanii critica Biserica Ortodoxa pentru faptul ca grupurile religioase minoritare nu sunt lasate sa-si construiasca lacase de cult. Acesta afirma ca raportul a fost facut doar din informatiile trimise de catre greco-catolici.

“Raportul ala nu stiu pe ce baza se face, pentru ca eu am trimis si la departamentul de stat, la Freedom Religion, celor care fac parte din comisia respectiva, am trimis si lui Hilarry Clinton, ca ei ne-au reclamat la ea. Nu stiu pe ce criterii se face raportul respectiv, plus ca a fost anul trecut, de la ambasada SUA, care e cu libertarea religioasa, caruia i-am explicat tot.

Cand se face un raport, trebuie sa se tina cont si de opinia noastra, si de opinia primariei, a politiei din sat, dar si a Parohiei Ortodoxe. Ei fac raportul in functie de ce le trimite Biserica Greco-Catolica. I-am aratat si americanului, anul trecut, bisericuta lor, care e in gard cu noi. Daca la primarie ar fi discriminat un om, n-ar mai primi autorizatie de construire pentru o casa, de exemplu”, a afirmat preotul.

Lutai a amintit si de subprefectul Bondi Gyongyike, care n-a patit nimic dupa ce i-a defaimat pe ortodocsii din Sapanta, afirmand in primavara acestui an ca “V-ati trezit peste noapte ortodocsi!”, intr-un dialog avut cu preotul Grigore Lutai.

“Tatal meu, ca noi suntem doi preoti, a fost la Bucuresti cu ceva timp in urma, la domnul Mihai Capra, secretar de stat la Ministerul de Interne, care raspunde de prefecti, pentru a o reclama pe doamna Gyongyke Bondi.

Verbal, Mihai Capra a fost de acord cu cele spuse de tatal meu si s-a mirat de afirmatiile facuta de doamna subprefect. Insa, la modul concret, nu se face nimic, pentru ca exista un concubinaj intre PDL si UDMR”, a conchis Iustin Lutai.

Vlad HERMAN

 Trecutul care nu trece

de Magda Ursache

„Dar la şcoală acum elevul învaţă istoria Franţei, a

Germaniei, a Italiei, iar istoria României e lăsată mai la

coadă, că noi nu am fost ceva important în Europa, noi

numai ne-am apărat şi nu am subjugat pe nimeni. Va fi

o perioadă în care vom crede tot ce spune Europa, după

care ne vom întoarce la istoria noastră şi la credinţa noastră”.

P Iustin Pârvu

                ( După Adrian Alui Gheorghe, Semnele vremii noastre. 7 întîlniri cu părintele Iustin Pârvu, Conta, 2011 )

Poezia cu „smalţ” patriotic şi-a dat demult arama pe faţă, ca şi editorialele nătîngi din ceauşism, devalorizînd prin demagogie discursul identitar. M-am aşteptat ca, postdecembrist, îndemnul Societăţii Junimea, Patriotism în limitele adevărului, să fie reactualizat. N-a fost aşa. Noi continuăm să considerăm patriotismul firesc horribile dictu, calificîndu-l primitiv, caduc, înapoiat, antiglobalizant, în cel mai bun caz, bizar, iar criteriul etnic – handicapant. Temele identitare sunt considerate tobe şi flaşnete, manifestăm dispreţ faţă de personalităţi etnoculturale, de la cărturarii Şcolii Ardelene şi Eminescu pînă la Iorga şi Blaga, Eliade şi Noica. Istoria naţională, ca element de coeziune, e dez-eroizată, martirii Unirii ne lasă indiferenţi, ca şi Unirea. Şi, pentru că memoria corectă e un pilon (ca şi religia, limba, tradiţia) al identităţii, implicit mîndriei naţionale, chiar orgoliului de neam, susţinem un program antimemorie, antireligie, antitradiţie şi ne stricăm limba. Înfruntările sîngeroase din munţi sunt minimalizate, războiul anticomunist – amendat. Un erou tragic (şi avem destui) luptă pînă la capăt, conştient că n-are şansă să cîştige. Noi, primii, îi taxăm drept luzeri. „Ruşii sunt vii, Antonescu-i mort”, s-a auzit pe o Antenă. E „crimă împotriva păcii” ordinul lui Ion Antonescu „Ostaşi, vă ordon treceţi Prutul” (caricaturizat de caţavenci în „Vă ordon să sugeţi Prutul”)? Vorbim de Basarabia ocupată, oricît nu place asta unora şi altora. Pentru eliberarea – pe drept – a Basarabiei şi Bucovinei în 33 de zile, au fost (cifrele istoricului Gh. Buzatu), 24. 396 de victime – 5011 morţi, restul răniţi ori dispăruţi; la Odesa, în toamna lui 1941, au murit 17729 de români, răniţi: 63345; dispăruţi: 11471. Dacă se refuză trecutul istoric batjocorind jertfa lor, cu siguranţă, prezentul e fără eroi. Iar viitorul nu sună mai bine.

Sigur că spiritul critic faţă de trombonistica istoricilor ceauşişti trebuia să funcţioneze, dar am ajuns în cealaltă extremă; conştiinţa de neam e un ceas deşteptător pe care am uitat să-l întoarcem.

Educaţia naţională nu se face cu demitificări, cu Esca în manualul de istorie, pe post de Ana Ipătescu, pesemne, şi cu Tatulici în loc de Bălcescu. Istoria s-a tabloidizat, Decebal are buze senzuale. Ca să fii istoric nonsocialist acreditat GDS, trebuie să-l prezinţi pe Brâncoveanu ca pe un „protoşpăgar”, pe Mihai Viteazul ca pe un condotier, fecior de curvă pe deasupra, pe Cuza, ca pe un „ofiţeraş muieratic”, negînd spusa lui Iorga: „un om vrednic de legenda sa”. Hora lui Cuza e dată de un folclorist revizuit, care merge pe principiul înlocuitorilor, drept Hora lui Carol (I sau II ?). Pentru cei care-l critică pe Cuza nu contează nimic: nici că „nu ştia să se făţărească” (apud Bolintineanu), nici că a ieşit din cei 7 ani de domnie fără avere, că a ştiut să piardă (v. episodul demisiei), că a visat să-şi scoată poporul din barbaria orientală, că n-a vrut să-şi recapete tronul cu armele Franţei. Îi plăceau jocurile de noroc, o fi fost muieratic, dar n-a stricat vreo familie. Închid paranteza, nu fără a aminti că din „Travaliul Casei Regale”, cum îi place „alteţei” Duda să spună, s-a născut un şoricel: prinţul Radu. La urma urmelor e în tradiţia familiei. N-a făcut-o Carol II pe Elena Lupescu Prinţesa Elena de Hohenzollern?

Am citit nu demult un soi de „îndreptar” al lui Yuri Bezmenov, agent KGB, demonstrînd cum poţi să demoralizezi o naţiune în 15-20 de ani, cum o aduci în situaţia jalnică de a nu avea standarde etice în 4 paşi: 1. demoralizare; 2. destabilizare; 3. criză; 4. normalizare. Aşadar, după destabilizare vine criza, urmează aşa-zisa normalizare, cînd economia, apărarea, relaţiile externe sunt la pămînt. Primul punct al acestui „îndreptar”  se tot aplică de două decenii încoace, de cînd „profesorul” Brucan şi-a băgat bippul în „corpul social”: stupid people, urmat de mulţi lupi tineri. Tipul cu telecomanda de la „Suplimentul” iaşiot ne completează etnoimaginea în negru ori în gri sceptic: „Noi, naţie şi pitică şi porno [ … ]”. Nu mai continui: trebuie să-ţi ceri scuze cititorilor cînd dai un astfel de citat.

Şi cum trendul e „uniformizarea naţiunilor”, ne repezim să demonstrăm că nu există specific românesc, ba îl şi punem în ghilimelele deriziunii. „Specificul românului care e?”  Oricine are un stereotip, afară de români, susţinea un publicist. Poate că – mai ştii ? – suntem primitori, abili, inventivi, avem minte isteaţă, bună de exportat. Şi de ce n-am vorbi de toleranţa venită din morala creştină, nu numai de „beţia la români”, de „hoţia la români”, de „prostia la români”?! Dacă n-avem respect faţă de noi înşine, cum să-l cerem de la alţii?

„Cît măgarul e marfă, cît troaca este vas, cît salcia este pom, atîta şi valahul poate fi om”, se poate citi într-o Bălgarskaia etnologhia, care reproduce o zicală bulgărească din satul Kruşoviţa. Iar divertişii, Guignolii francezi, înainte de meciul Franţa-România, ţin să traducă vocabula tomberon prin Bucureşti, sfătuindu-şi conaţionalii să nu intre în relaţii cu românii ca să nu ia păduchi. Şi vinovaţii nu suntem noi, că am ieşit în lume cu cerşetoare „romince”, cu consumatori de lebede, cu jucători de alba-neagra, cu traficanţi de carne vie şi de organe? „Lăsaţi-i să plece, s-a spus, scade criminalitatea la noi, strada e mai sigură”. Nu s-a întîmplat asta, iar brandul de ţară e în suferinţă din cauza infractorilor. Am devenit chiar sperietorile continentului dacă în Elveţia s-a propus ( în 2009 ) un referendum de excludere din Europa, iar „The Sun”anunţa invazie de imigranţi la Londra.

„România e ceva de pomină şi inexplicabil. România: fără sens şi fără leac”, scrie negru pe alb Traian Ungureanu, reprezentantul ţării în PE (v. Încotro duce istoria României,Humanitas, 2009), om foarte occi. Şi continuă, considerînd felul de a fipăgubos al românilor cauzat de kitsch-urile tradiţiei, alt ceas vechi care nu mai trebuie întors. Îi stă în gît lui TRU „latinitatea într-o mare slavă”. Ca şi vechilor stalinişti care au devenit cosmopoliţi, ca Ileana Vrancea, deranjată de „exaltarea etnicului”, ca, pe vremuri, la „Lupta de clasă”. Nici „idolii forului” nu se lasă mai prejos. „Detest patriotismul”, declara Andrei Şerban la Turcescu în emisiune. „Ce mă enervează la poporul român este că există”, a fost replica de neuitat a lui Stelian Tănase, în emisiune la Ion Cristoiu (martie, 2009). „Mă sîcîie naţia asta”, găseşte cu cale Andrei Pleşu să (ne-o) zică. Pentru Patapievici, cît se poate de european, suntem „roşi de spirvechită românească”. Şi nu-i vorba aici de patriotismul disperat cioranian: „Iubesc România cu o ură grea”. Nici Cantemir ori Miron Costin, nici Eminescu, nici C. Rădulescu-Motru ori Drăghicescu ori A.C.Popovici n-au ocolit defectele, slăbiciunile de caracter ale românilor, dar n-au făcut-o cu statisfacţie. Elitiştii se întrec în a încuraja prejudecăţile despre români şi firea lor, în a spune că România e „o ţară descurajantă”, dacă nu oripilantă. Şi cum să nu preia alterii imaginea fabricată de noi înşine? „Ţară stătută”, zic cei care joacă în tabăra proeuropeană, versus naţională, ca şi cum nu poţi fi şi europeist şi românist. „A gîndi european, dar româneşte” e spusa de repetat şi iarăşi de repetat a gazetarului Eminescu.

Vrea România să fie bolnavul incurabil al UE? E România vinovată pentru stagnarea, pentru corupţia aleşilor, că există OTV, că şcoala nu mai face nimic să încurajeze spiritul de sacrificiu, onoarea, demnitatea de neam? Dacă patrie şi patriotism sunt moneda unor partide (şi lui Valeriu Tabără i se rupe inimioara de vatra românească) asta nu înseamnă că trebuie să le scoatem din cărţi, cu atît mai mult cu cît avem partide etnice care votează etnic. Sau etnicitatea românilor nu contează, dar a slavilor, ungurilor, ţiganilor, da? Un editorialist mereu neeşalonat, ca prozatorul şi dramaturgul Călin Ciobotari, a fost pe nedrept acuzat de limbaj rasist, de antiţigănism şi pus să plătească o amendă usturătoare. De ce? Pentru că a scris despre contribuţia „romilor” la degradarea mediului civic. Geaba au demonstrat lingviştii caracterul periculos al confuziei român / rom / rrom; română / romani. S-a acceptat noua denumire. Cît despre Grecia, n-a recunoscut Macedonia din cauza omonimiei cu una dintre regiunile balcanice. Cum au devenit românii romi a arătat pe larg şi Victor Roncea. E jale să simtă careva vreun iz anti-minoritar, dar antiromânismul se manifestă ca la el acasă, iar românii minoritari sunt un fel de fii vitregi ai statului: o şcoală cu 5 elevi maghiari funcţionează, cu 10-15 elevi români, se închide. Aşa că Mihaela Czobor-Lupp (v. Firea românilor, Nemira,2000, p. 146, volum coordonat de Daniel Barbu) poate concluziona că românii n-au viitor: „este deja distrus înainte ca el să fi existat”.

Glumiţe debile (preluate de pe Net, gen „God shave Romania”) despre neam, etnie românească se fac cu toptanul. Ridici tricolorul aruncat, eşti luat în rîs. Şi-mi amintesc de un dialog Brucan-Mîndruţa, de prin 2002, cînd profesorul şi discipolul ironizau pe întrecute „spiritele patriotice”. „Le mai arde, pe căldura asta, de steagul de pe primăria din Sfîntu Gheorghe?”, se arăta Mîndruţă pus pe persiflat. Ce dacă se dăduse jos tricolorul românesc de pe primărie? Nimic important. Cine se gîndeşte la steag pe căldură? Ca şi pe frig de altfel. Nu pleda cineva pentru schimbarea zilei naţionale, pe motiv că nu se poate sărbători pe frig?  Las’ că o serbăm formal şi expeditiv. Primarul dr. Oprescu e gata să asculte imnul cu mîinile înfipte-n buzunare, cîntăreţul Marcel Pavel modifică textul după plac, prescurtîndu-l, iar istoricul Neagu Djuvara ar prefera ca România să se numească Valahia. Doar fraţii noştri de UE, turcii, numeau Muntenia – Valahia Neagră (Kara-iflac); Moldova ( Ac- iflac) era albă.

Ce atîta caz? se răsteşte la „telenaţie” o socioloagă. În America se fac şi chiloţi din steagul cu stele. Şi în completare: „Dacă se scumpeşte gazul, nu mai putem fi patrioţi”. Asta-mi aminteşte de versificatorul la comandă socialistă Har. Ţugui, negociind: „Dacă nu mi se repară liftul, nu mai scriu poezie patriotică”.

Cînd Csibi Barna îl spînzură – simbolic – pe Avram Iancu în piaţa centrală din Sf. Gheorghe, ni se pare „o joacă” şi atît. Doar n-o să cerem respect pentru cei care şi-au sacrificat viaţa pentru naţiune. De proştii care au murit – „pe altarul patriei, ha!” – se rîde, jertfa lor fiind „batere de cîmpi”. Ne mai arde de Avram Iancu pe căldura asta? ar spune Mîndruţă profetologului. Şi ce dacă Garda Maghiară, organizaţie interzisă în Ungaria, calcă-n bocanci străzile?

După Internet, primarul UDMR-ist  a îngăduit comerţul cu tricouri „personalizate”, la zilele oraşului: cu harta României ciuntită şi cu harta Ungariei Mari. Mint „găozarii” presei sau Csibi a purtat astfel de tricou în prezenţa preşedintelui? Era şi caaald …  Pe cîte primării flutură acum steagul secuiesc? În 2010 – pe 6: Ghindari, Sovata, Fîntînele, Sărăţeni, Miercurea Nirajului, Găleşti. Ce contează, pe căldura asta? Reprezentanţă, la Bruxelles, a Ţinutului Secuiesc? Ce ne pasă de stat în stat pe căldura asta? Preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc susţine că secuii sunt un popor care trăieşte în altă ţară şi vrea ţară. Există un blog intitulat Székelyföld nem Románia ( „Ţinutul secuiesc nu e România”). Harghita şi Covasna – pe cale să devină monoetnice? N-or deveni pe căldura asta, chit că inscripţiile „Românii să plece” se înmulţesc.

De la „simţul naţional” (din 1850) am ajuns în 2011, la ne-simţ naţional generalizat. Oare comportamentul ăsta aberant nu-i, vorba lui Paul Goma, de căldură mare?

Sursa: Ziaristi Online

Sfantul Maxim Marturisitorul tine sa ne spuna ca: „nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nci facerea de prunci, ci curvia; nu banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt decat reaua lor intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti” (Filocalia vol. 2, pg. 77) Ori ceea ce ingrijoreaza astazi este faptul ca senzualitatea ia locul iubirii si placerea trece in locul comuniunii. Amorul liber este socotit ca un lucru normal, iar casatoria a devenit pentru multi un mijloc lesnicios de a dobandi placeri si o asigurare impotriva neputintelor de la batranete.

Crestinii, insa, stiu bine ca nunta este Taina iubirii, „Taina mare in Hristos si in Biserica”, avand ca scop procreatia (nasterea de prunci) si desavarsirea personala a sotilor, unul prin altul si amandoi prin Hristos Dumnezeu. Parintele Staniloae spune ca cei doi casatoriti in comuniunea si daruirea lor Il privesc pe Hristos privindu-se unul pe altul. Iar comuniunea dintre sot si sotie se intareste prin copii.

Nenorocirea este ca tocmai acesti copii, care au rolul de a intari comuniunea familiei binecuvantate prin Taina Cununiei, sunt avortati fara mila de mama usuratice si necredincioase cu acordul tatilor lenesi si care nu vor sa-si asume odata cu trairea placerii ce rezulta din actul sexual si raspunderea cresterii pruncilor care se vor zamisli in mod natural, dupa randuiala inscrisa in fire de Dumnezeu, Creatorul vietii. Impiedicarea zamislirii copiilor prin tot felul de mijloace si uciderea copiilor in pantece transforma acutl sexual intr-o sursa de placere fara finalitate, golind astfel pe omul care a ales viata lumeasca de adevaratul lui sens si conducandu-l de fapt spre urmari ce nu vor intarzia sa apara, adica spre nefericire si disperare care vor degenera in final in vicii cu urmari grave.

Transformarea placerilor sexuale intr-un idol duce la alegerea iresponsabila a pornografiei, a mijloacelor contraceptive si a crimei de avort ca modele de viata, incat acestea reprezinta plaga vremii noastre, precum lepra in antichitate si ciuma in evul mediu. O statistica recenta ne informeaza ca prin acceptarea sexualitatii, intreaga tara s-a transformat intr-un adevarat abator in care sunt ucisi fara mila aproape un milion de copii in fiecare an.

Cauza unica a pruncuciderii ramane lipsa de iubire. A omora un copil nenascut inseamna a te pune impotriva vointei lui Dumnezeu, iar pentru femeie inseamna a omori ceva din ea insasi, inseamna a omori iubirea si sfintenia, e un act de violenta asupra propriei persoane, care se transforma patologic intr-un instinct criminal si afecteaza zestrea ereditara. Bunicile si mamele care au facut avorturi, pe parcursul a trei sau patru generatii, lasa urmasilor tendinta nefasta a repetarii aceleiasi faradelegi. Nici un motiv nu justifica actul criminal al uciderii fatului, cauza unica a acestei faradelegi nefiind alta decat lipsa de iubire materna si paterna si ura inspirata de lucrarea de surpare a duhurilor rele, considerata de dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe drept „indracire”. Rautatii si influientei demonice nevazute li se adauga vazut si cabinetele de planificare a familiei aflate in slujba avortului hormonal, si cele aflate in serviciul avortului chirurgical.

De asemenea, impotriva tinerilor si spre distrugerea lor, se folosesc armele psihologice moderne care sub masca „fericirii, binefacerii si modei apusene moderne” ii incurajeaza su fumeze, sa consume alcool, sa priveasca doar filme de groaza, violenta si pornografie, sa se drogheze si sa inceapa cat mai devreme viata sexuala, pentru a-i secatui de vlaga daca se poate cat mai de timpuriu. De la scenele pornografice televizate la proiectele „educative” confectionate de instructorii de sex pentru depasirea „miturilor si prejudecatilor traditionaliste” cum se justifica ei, de la dansurile voit libidinoase din discoteci la lectiile ce se predau in cabinetele de „planificarea familiei”, totul este un atentat impotriva castitatii, una din cele mai de seama virtuti pe care se intemeiaza viata in sanul familiei, este o tentativa de a patrunde in sanctuarele vietii intime binecuvantate prin nunta crestina, cu scopul de a le devasta.

Caci, oare ce poate fi mai rau decat desfraul, aceasta boala groaznica, o adevarata lepra morala care calca in picioare iubirea, fidelitatea, frumusetea si nobletea existentei. Acceptand aceste rele de buna voie, sigur, mergem spre pierzare.

In goana dupa placere, vrand sa inlature responsabilitatea nasterii si cresterii copiilor si sa ramana doar cu placerea impreunarii sexuale, omul a decazut la nivelul practicilor impotriva firii ajungand de la anticonceptionale si avort, adica de la crima premeditata, la degradarea in homosexuali si lesbiene fara rusine, degenerand de la functia de om moral si spiritual la cea de om animalic – decazut din drepturile lui de fiinta omeneasca dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De aici rezulta si uriasele tulburari sufletesti care rabufnesc sub forma de tot felul de vicii grave, de boli psihice conducand pana la sinucidere si care-i duc la moarte vesnica, sub robia nemiloasa a diavolului.

„Multi considera copii ca o povara neplacuta a casatoriei, de aceea vor sa scape de ei prin vicierea actului natural. Ei urmaresc voluptatea actului sexual, dar evita fecunditatea. Insa nici o ratiune – fie si cea mai grea – nu poate face ceea ce in sine este contra naturii sa fie de acord cu natura si onest. Deoarece actul conjugal dupa natura sa este destinat pentru nasterea de copii, cei ce-l frusteaza de consecintele lui naturale lucreaza impotriva naturii si opereaza rusinos si neonest. De aceea nu-i de mirare ca Dumnezeu a urmarit cu cea mai mare ura aceasta crima si nu de putine ori i-a pedepsit cu moartea cum zice Sfantul Augustin: „Cand este evitata conceptia copilului, este nepermisa si rusinoasa chiar impreunarea cu sotia legitima. Aceasta a facut-o Onan, fiul lui Iuda, si pentru aceasta l-a omorat Dumnezeu”. Biserica crestina, pentru a salva casatoria de la aceasta decadere, in numele trimiterii ei divine, proclama ca oricine lipseste actul conjugal de exercitiul sau natural si de puterea de procreare a vietii, calca legea lui Dumnezeu si a naturii si se face vinovat de o mare nelegiuire”

(Arsenie Boca, Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi – Cuvant inainte)

hermanvlad.wordpress.com/