Oamenii au nevoie de Dumnezeu ,dar multi nu-L vor cunoaste pana ce nu vor accepta,pana ce nu vor face ceva ,acest ceva inseamna  sa-l primesti pe Domnul Iisus Hristos ca Mintuitor personal. O boala grea, cu multa suferinta,este cel mai cumplit lucru care se poate intampla unui om,ce schimba din temelie viata .Daca pana in acel moment greu din viata ta ,nu ai  cunoscut pe Dumnezeu,un om bolnav il cauta pe Dumnezeu,cere ajutorul .Bolnavul trebuie sa cunoasca puterea credintei ,apropiinau-ne de Biserica,trebuie sa traiesti in Duh si vrednicie intru cele sfinte.Trebuie sa intelegi ca boala nu este un chin inutil,ci o cale spre desavarsire, de intarire in dragoste de Dumnezeu. Te intaresti cu gandul ca suferinta este o unealta a mantuiri.Boala nu este data ca pedepsa  trupeasca pentru pacatele noastre,ci reprezinta singura cale prin care Dumnezeu poate vorbi celui suferind.Boala are intodeauna un sens,de a trezi constiinta persoanei afectate.Mai intai de toate ,impacarea cu sine si cu ceilalti si apropierea de Dumnezeu prin rugaciune,prin fapte de iubire fata de semeni,umilinta si smerenie.Domnul Isus ne-a aratat foarte clar ca planul pe care îl are pentru fiecare crestin este o viata îmbelsugata, în care sa fim martori ai iubirii Sale . Din pacate, multi dintre noi ne temem sau avem o anumita retinere atunci cînd vine vorba sa ne împartasim credinta. În momentul în care recunoastem cine suntem în Domnul Isus Hristos, vom putea depasi sentimentul de teama în ceea ce priveste împartasirea credintei noastre . Faptele bune,milostenia fata de aproapele,smerenia ,rugaciunea ,credinta neconditionata ne vor ajuta în buna marturisire a credintei pe care o avem în Domnul nostru Isus Hristos.  "Si celor cati L-au primit,care cred in numele Lui,le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu,"Ioan 1;12.

Dumnezeu nu a creat suferinta. Tinand seama de acest adevar, putem afirma ca suferinta este rea. Ea nu a fost prezenta in Rai si nu-si va gasi loc nici in Imparata Cerurilor, de vreme ce este descrisa ca salas de fericire. Insa, tinand seama de caderea omului in pacat si de faptul ca nu a fost creat sa sufere, ci sa se bucure, Dumnezeu preface suferinta intr-un mijloc de a dobandi bunatatile duhovnicesti.

Pentru cei pacatosi, suferintele sunt urmari ale pacatelor lor. A te indrepta spre ceea ce are mai putina fiinta, a te indeparta de Dumnezeu, echivaleaza cu a incepe sa suferi. Cel ce ramane in pacat, ramane in suferinta, iar aceasta suferinta nu mantuieste.

In momentul in care omul doreste sa nu mai aiba insotire cu pacatul, vrea sa se uneasca cu Hristos, primeste puterea de a infrunta suferinta duhovniceste. De aceea el nu se razvrateste impotriva lui Dumnezeu si nu se leapada de El. Dimpotriva, daca ramane in pacat, va vedea prin suferinta un Dumnezeu care si-a propus sa-l chinuie, si asa ajunge sa-L creada pe Dumnezeu ca fiind nedrept. Insa, El fiind iubire il cheama pe om la Sine neincetat, indiferent de starea in care acesta se afla. In aceste situatii, oamenii sunt chemati prin suferinta, pentru ca le respecta libertatea.

Pentru cei drepti, prezenta suferintei este semnul progresului duhovnicesc. Adevaratii crestini nu fug de suferinta. A fugi de ea, echivaleaza cu a pierde virtutile pe care le-ar fi putut dobandi la capatul lor.

Pentru cei drepti, nimic nu este intamplator in aceasta viata. Ei stiu ca suferinta este data de Dumnezeu ca mijloc de intarire in dragoste. Numai asa putem intelege de ce Iov nu-L blestema pe Dumnezeu, ci I se inchina si-L binecuvanteaza (Iov 1,21). Nu intaplator s-a spus ca Iov il prefigureaza pe Hristos, caci el nu va mai privi suferinta ca o urmare a pacatului, ci ca pe o unealta a mantuirii sale. Asta nu inseamna ca Iov este asemeni lui Hristos, caci prin rabdarea suferintei, Iov nu se mantuieste decat pe sine, in timp ce Hristos este pentru intreg neamul omenesc izvor de mantuire.

Pentru ca am amintit de Iov, trebuie sa retinem ca el nu a cautat suferinta. Cel ce cauta suferinta, cu gandul ca ii poate aduce un folos duhovnicesc, trebuie sa stie ca se afla intr-o cautare nefireasca. Asadar, nici aceasta suferinta nu mantuieste.

In concluzie, trebuie sa retinem ca suferinta trebuie primita si indurata doar atunci cand nu poate fi inlaturata, numai atunci ea devine mantuitoare.

Adrian Cocosila

Doi tineri casatoriti nu puteau sa aiba copii.Ca sa nu se simta singuri,au cumparat un catel pe care-l iubeau ca pe propriul copil.Cainele a crescut si de multe ori a salvat perechea in situatii critice.Dupa un timp,le-a venit pe lume si un copil.Erau tare fericiti ,ii acordau mult timp,iar catelusul a inceput sa simta ca este inlaturat si era trist.Intr-o zi,cei doi au lasat copilul in leagan si au iesit pe terasa sa faca o friptura.Mare le-a fost surpriza cand ,indreptandu-se spre camera copilului,l-au vazut pe caine in hol cu sange pe bot,dand din coada.Stapanul cainelui s-a gandit la ce era mai rau,a scos arma pe care o avea la el si l-a omorat imediat.Alearga in camera copilului,unde vede un sarpe mare fara cap.Stapanul incepe sa planga si zice:''Mi-am omorat cainele cel credincios!''De cate ori am judecat nedrept oamenii?si mai rau este ca-i judecam si-i luam drept vinovati fara sa cercetam din ce cauza se poarta asa? De multe ori,lucrurile  nu sunt asa de rele precum par,ci dinpotriva.Data viitoare cand vom fi tentati sa judecam pe cineva,sa ne amintim de povestea cainelui credincios,asa vom invata sa nu gandim gresit si sa judecam  si sa judecam ajungand chiar sa stirbim imaginea unei persoane in fata celorlalti.

  " In pustiul Iudeii,aproape de locul in care Sfantul Ioan l-a botezat pe Iisus in apa Iordanului,orasul se numeste Ierihon,considerat cel mai vechi din lume.Langa  Ierihon se afla Muntele Carantania,unde Domnul Iisus a fost ispitit de diavol dupa ce postise 40 de zile.Aici esteeste si dudul in care s-a urcat Zaheu,ca sa-l vada mai bine pe Hristos,si tot la Ierihon,Fiul Domnului a vindecat doi orbi din nastere.Aici se afla o manastire romaneasca,locuita de calugarite,in fruntea carora este maica stareta Macrina,iar superiorul asezamintelor romanesti de la Locurile Sfinte este arhimandritul Ieronim Cretu.Cei care au mers de Boboteaza la apa Iordanului au trait minunea de fiecare data:apele raului se intorc pur si simplu si curg in sens invers in momentul in care preotii rostesc rugaciunile catre Duhul Sfant,pe care-L cheama sa sfinteasca apa,oamenii si intreaga fire a naturii.Multi dintre cei prezenti se arunca in apa,spre a se sfinti in raul in care odinioara Domnul Iisus a fost botezat de Prorocul Ilie,si s-a aratat Duhul Sfant sub forma unui porumbel deasupra lui Iisus,iar vocea Tatalui ceresc s-a auzit spunand:"Acesta este Fiul meu iubit".In felul acesta,Dumnezeu-Tatal a aratat clar ca Iisus este persoana a Sfintei Treimi si L-a trimis in lume pentru ca noi sa-L ascultam si sa ne mantuim.Deci a fost momentul aratarii,a descoperirii tainei dumnezeiesti".

  " Veghind cu luare aminte ca nimeni sa nu ramana lipsit de  harul lui Dumnezeu si ca nu cumva,odrazlind vreo pricina de  amaraciune, sa va tulburare, si prin ea multi sa se molipseasca.” Evrei 12:15

      Amaraciunea este un sentiment ce poate acapara inimile noastre pe deplin. Ea apare atunci cînd pastrezi în suflet puterea unei ofense primite din partea unei alte persoane. Este si atunci cînd decizi sa lasi loc mîniei sa-ti controleze sentimentele fata de o persoana care te-a ranit sau sa fii suparat pentru ca cineva nu te-a tratat asa cum ai fi vrut.Ceea ce se întîmpla cu aceste sentimente negative este faptul ca ele cresc si se raspîndesc cu o viteza nemaîntîlnita. Iar în cele din urma, iau controlul asupra vietii tale. Este asemenea ingamfari cand crezi ca il iubesti pe Dumnezeu.Cine il iubeste pe Dumnezeu acela are dragoste si fata de aproapele.Cine il iubeste pe Dumnezeu,chiar de i s-ar pricinui o mie de suparari pe zi,nu se supara si nu se enerveaza nu isi pierde pacea launtrica nu se lasa tulburat,astfel incat din pricina tulburarii nici sa nu se poata ruga."Iubiti pe vrajmasii vostri,binecuvantati pe cei ce va blesteama,faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va prigonesc.(Matei 5:44).Mila si bunavointa fata de aproapele si iertarea greselilor lui sunt mai presus de jertfa,care nu este primita fara de a avea pace cu aproapele,dupa cuvantul Evangheliei:"Deci,daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte  ca fratele tau are ceva impotriva ta,lasa darul tau acolo,si impaca-te cu fratele tau si apoi,venind,adu darul tau".(Matei 5:23,24).Dragostea se naste din credinta si frica de Dumnezeu,creste si se intareste prin nadejde,ajunge la desavarsire prin bunatate si mila."Fiti milostivi,precum si Tatal vostru este milostiv" ( Luca 6:36)."Nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona(Matei6:24),deci pacatului.Trebuie sa îl rugam  pe Dumnezeu sa ne  pregateasca inima pentru astfel de situatii si sa ne  descopere daca exista în sufletul nostru vreo urma de amaraciune. Sa luam decizia de a smulge samînta amaraciunii înca de la început din inima noastra si a nu o lasa sa ne distruga viata.Doamne ajuta-ma sa iubesc pe aproapele ca pe mine insumi.

„Luati aminte la voi însiva! De-ti va gresi fratele tau ,dojeneste-l si daca se va pocai ,iarta-l.Si daca-i pare rau, iarta-l! Şi chiar daca iti va gresi de sapte ori pe zi, si de sapte ori intr-o zi si de sapte orise va întoarce la tine,zicand: Ma caiesc,iarta-l.” Luca 17: 3-4  
 

  Roaga-l pe Dumnezeu sa te elibereze sa îi poti ierta pe ceilalti. Se poate sa  spui: „Dar este greu. Nu pot sa fac acest lucru”. Nici eu nu simt ca pot sa iert totdeauna. De aceea, avem nevoie de credinta în puterea iertarii, pentru a o aplica în ascultare, în orice situatie.Dumnezeu foloseste încercarile, durerile si problemele din vietile noastre pentru a ne modela, a ne face mai asemenea Lui, pentru a ne desavîrsi caracterul. „Iertarea este renuntarea la dreptul meu de a te urî pentru ca m-ai ranit. Sa îl lasi pe Dumnezeu sa lucreze prin puterea Sa în viata ta.

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
O fapta buna cand o faci
Si-apoi vestesti la toata lumea
Si trambitezi si nu mai taci!…

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Cand tu te rogi la el mereu
Ca sa te vada toata lumea
Caci tu mirosi a fariseu!

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Cand predici fara sa traiesti
Si nu isi va aduce-aminte
De nu te stie ca-mplinesti!

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Ca faci biserici si cladesti,
De nu-ti faci timp si pentru suflet
Si daca nu te pocaiesti!

Si-apoi sa stii ca nu te vede
Daca la cina vii certat
De nu te-ai dus intai la semeni
Sa-ti ceri iertare de pacat!…

Si ce nu vede niciodata
Este pacatul ce l-ai spus
Cand te marturisesti cu lacrimi
Si vii ‘naintea Lui Isus!

De-aceea fii cu-ntelepciune
Si fii smerit si bland mereu,
Caci a fi om mare-i minunea
Si-atunci te vede Dumnezeu!

Amin.

Odata, o femeie i-a adus parintelui Irodion*, dupa obicei, un vas cu lapte de la capra ei.

Iar cuviosul parinte Irodion i-a raspuns:

- Nu primesc laptele, ca nu este de la capra ta !

- Ba nu, parinte - a zis femeia -, de la capra mea este.

- Dar n-ai dat-o ieri diavolului ? Cum sa primesc, ca nu mai este capra ta !

Deci, vadita fiind femeia, si-a marturisit pacatul si, luand binecuvantare, din ziua aceea nu a mai dracuit.

Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul:

 - Cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o, am mancat-o. Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand

RUGACIUNILE DE MULTUMIRE DE DUPA IMPARTASIREA CU DUMNEZEIESTILE TAINE

Stihuri de indemn :

Dupa ce vei primi impartasirea sfanta
A facatoarelor de viata Daruri,
Lauda adu si multumire mare
Si cu caldura Domnului te roaga :
Slava Tie, Doamne, Slava Tie, Doamne,
Slava Tie, Dumnezeului nostru !

Apoi graieste urmatoarele rugaciuni :

RUGACIUNEA MARELUI VASILE
Multumesc Tie, Doamne, Dumnezeul meu, ca nu m-ai lepadat pe mine pacatosul, ci partas a fi Sfintelor Tale Taine m-ai invrednicit. Multumesc Tie ca pe mine, nevrednicul, a ma impartasi cu preacuratele Tale daruri m-ai invrednicit. Ci, Stapane, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai inviat si ai daruit noua acceste infricosatoare si de viata facatoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, da sa-mi fie si mie acestea spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre impacarea sufletestilor mele puteri, spre credinta neinfruntata, spre dragoste nefatarnica, spre desavarsirea intelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adaogirea dumnezeiescului Tau har si dobandirea imparatiei Tale. Ca intru sfintenia Ta cu acestea fiind pazit, sa pomenesc harul Tau pururea si sa nu mai viez mie, ci Tie, Stapanului si Binefacatorului nostru. Si asa, iesind dintru aceasta viata intru nadejdea vietii celei vesnice, sa ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neincetat al celor ce Te lauda si dulceata cea fara de sfarsit a celor ce vad frumusetea cea nespusa a fetei Tale. Ca Tu esti dorirea cea adevarata si veselia cea nespusa a celor ce Te iubesc, Hristoase, Dumnezeul nostru, si pe Tine Te lauda toata faptura in veci. Amin.

ALTA RUGACIUNE A MARELUI VASILE
Stapane, Hristoase Dumnezeule, Imparatul veacurilor si Facatorul tutror, multumesc Tie pentru toate bunatatile cate mi-ai dat mie si pentru impartasirea cu preacuratele si de viata facatoarele Tale taine. Deci ma rog Tie, Bunule si Iubitorule de oameni, pazeste-ma sub acoperamantul Tau si sub umbra aripilor Tale, si-mi daruieste pana la suflarea cea mai de pe urma cu cuget curat si cu vrednicie sa ma impartasesc cu Sfintele Tale Taine, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Ca Tu esti Painea vietii, Izvorul sfintirii, Datatorul bunatatilor si Tie slava inaltam, impreuna si Parintelui si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA SFANTULUI SIMEON METAFRAST
Cel ce de bunavoie mi-ai dat mie spre hrana Trupul Tau, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, sa nu ma arzi pe mine, Facatorul meu, ci mai vartos intra in alcatuirea madularelor mele si intru toate incheieturile, in rarunchi si in inima si arde spinii tuturor pacatelor mele, curateste-mi sufletul, sfinteste-mi gandurile si oasele, numarul deplin al celor cinci simturi il lumineaza, peste tot ma acopera cu frica Ta, pururea ma acopere si ma apara si ma pazeste de tot lucrul si cuvantul pierzator de suflet; curateste-ma, spala-ma si ma indrepteaza, intelepteste-ma si ma lumineaza, arata-ma locas numai al Duhului Tau si sa nu mai fiu lacas pacatului, ci Tie, casa, prin primirea Impartasaniei. Ca de foc sa fuga de mine tot lucrul rau, toata patima. Rugatori aduc pentru mine pe toti sfintii, pe mai-marii cetelor celor fara de trup, pe Inaintemergatorul Tau, pe inteleptii Apostoli si cu acestia si pe Preacinstita si Preacurata Maica Ta, ale caror rugaciuni primeste-le, Milostive Hristoase al meu, si pe mine, slujitorul Tau, fiu al luminii ma fa, ca Tu Insuti esti, Bunule, sfintirea si luminarea sufletelor noastre si tie dupa cuviinta, ca unui Dumnezeu si Stapan, toti slava Iti inaltam in toate zilele. Amin.

RUGACIUNEA SFANTULUI CHIRIL AL ALEXANDRIEI
Trupul Tau cel sfant, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, sa-mi fie mie spre viata de veci, si Sangele Tau cel scump, spre iertarea pacatelor. Si sa-mi fie mie Impartasania aceasta spre bucurie, spre sanatate si spre veselie. Si la infricosatoarea si a doua venire a Ta, invredniceste-ma pe mine pacatosul sa stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale tuturor sfintilor Tai. Amin.

RUGACIUNE CATRE PREASFANTA NASCATOARE DE DUMNEZEU
Preasfanta Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, mangaierea, acoperamantul, scaparea si bucuria mea, multumesc tie, ca m-ai invrednicit pe mine, nevrednicul, sa fiu partas preacuratului Trup si scumpului Sange al Fiului tau. Ci tu, care ai nascut Lumina cea adevarata, lumineaza-mi ochii cei intelegatori ai inimii. Ceea ce ai nascut Izvorul nemuririi, inviaza-ma pe mine, cel omorat de pacat. Ceea ce esti Maica iubitoare de milostivire a Dumnzeului cel milostiv, miluieste-ma si da umilinta si zdrobire inimii mele si smerenie gandurilor mele si ridicare din robia cugetelor mele. Si ma invredniceste pana la sfarsitul vietii fara de osanda sa primesc sfintirea preacuratelor Taine, spre tamaduirea sufletului si a trupului. Si-mi da, Stapana, lacrimi de pocainta si de marturisire, ca sa te laud si sa te maresc pe tine in toate zilele vietii mele, ca binecuvantata si preamarita esti in veci. Amin.

Apoi :
Acum libereaza pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israil.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul L-ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.