Crestin Ortodox
Cauta:
Toti membrii inregistrati  Cautare Avansata
Postat: 27.10.2011 - 1 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
Category: pt suflete

 DESPRE RAI

Acum am să vă spun ceva despre Rai într-o istorioară care urmează de aici înainte. V-am spus că marele Apostol Petru pe Tabor ar fi voit veşnic să rămână acolo împreună cu Hristos, învăţătorul său, cu Ilie şi cu Moise, pentru că a gustat câteva clipe din slava raiului şi din slava dumnezeirii lui Iisus Hristos. Şi iată ce am a vă spune.

A fost în Constantinopol un împărat roman pe la anul 814 şi a avut un frate al său după trup.Acesta nu s-a mai însurat. A fost un om foarte evlavios, foarte credincios şi văzând cum trece viaţa aceasta ca fumul şi ca visul, ca floarea şi ca umbra, s-a gândit să se ducă la o mânăstire să se facă călugăr.

Şi s-a dus la o mânăstire din munţii Constantinopolului, la apa Şangarului. Şi-a împărţit toată averea lui şi a dat-o la săraci şi s-a îmbrăcat în rasa călugărească, primind numele de Cozma. Iar călugării ştiindu-l că învăţase carte cu împăratul şi văzând ascultarea şi smerenia lui, l-au pus stareţ; şi a stăreţit timp de 10-12 ani.

Apoi a căzut într-o boală foarte grea şi a zăcut mai mulţi ani, iar în una din zile şi-a dat duhul. Şi s-au adunat călugării care erau aproape trei sute, şi au început a plânge după păstorul lor cel iubit care murise, cu numele Cozma căci aşa îl chema. Şi stăteau uimiţi şi plângeau că un stareţ ca acela nu avusese mânăstirea de la începutul ei.

Dar a murit fericitul Cozma, iar a doua zi, cu voia lui Dumnezeu a înviat.

Când a înviat privea cu ochii, cum stătea culcat cu faţa în sus pe laiţă, în podul casei. Şi cum stătea cu ochii aţintiţi în podul casei, şoptea cu buzele sale încet nişte cuvinte neîncheiate şi neînţelese de nimeni. Şi a stat aşa timp de aproape o zi întreagă. După aceasta a deschis ochii şi când a văzut pe călugări în jurul lui, a început a căuta în sân.

Şi căutând în sân, îi întreba pe călugări: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Şi mai trecea oleacă şi iar căuta în sân şi întreba: "Unde sunt cele două bucăţi de pâine uscată pe care mi le-a dat Părintele Avraam?" Atunci călugării au văzut că el a avut mare descoperire şi au început a plânge, zicând:
- Părinte sfinte, dar cum de vorbeşti sfinţia ta acum? Ştii c-ai murit?
- Ştiu.
- Ştii că de ieri, pe vremea aceasta ai fost mort? Spune-ne nouă, dacă poţi, te rugăm cu lacrimi, unde ai fost 24 de ore, cât ai fost mort? Şi ce pâine ceri de la noi? Ce bucăţi de pâine cauţi în sân? Două bucăţi de păine uscată.

Atunci şi-a dat el seama că a fost răpit în cealaltă lume şi a zis ucenicilor săi:
- Dragii mei, adunaţi-vă aici că am să vă spun câte am văzut şi câte am auzit pe unde am fost şi câte mi-a ajutat Dumnezeu să ţin minte. Apoi a început să le spună aşa:
"Ştiu că ieri pe vremea aceasta, am murit. Şi când am murit, au venit în jurul meu o mulţime de diavoli, care de care mai urâţi. Unii boncăluiau ca taurii, alţii nechezau ca şi caii, alţii croncăneau ca şi corbii, alţii şuierau ca şerpii şi toţi se repezeau la mine să mă ia. Şi spuneau: "N-ai făcut pocăinţă destul! Ai fost frate de împărat, ai trăit în palate şi încă nu ţi-ai ispăşit păcatele prin pocăinţă la mânăstire. Eşti al nostru!"

Şi zicea stareţul Cozma: "Eu cât am trăit, aveam în chilia mea icoana celor doi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi m-au luat dracii, unii mă împingeau din urmă, alţii mă trăgeau înainte, alţii mă împungeau, alţii mă muşcau şi mă duceau.

Iar eu strigam la Maica Domnului şi la cei doi sfinţi apostoli, Andrei şi Ioan Evanghelistul, să vină, să nu mă lase. Şi m-au dus diavolii şi deodată am ajuns la o prăpastie, o râpă, care nu era mai largă decât cât ar arunca un om voinic o piatră, ca o azvârlitură de piatră, dar adâncimea ei era până la iad.

Şi se auzeau în acea râpă, în acea prăpastie mari ţipete, mari vaiete, mari tânguiri. Şi peste toţi care erau acolo înăuntru mergea un rând de foc şi ei strigau: "Vai de noi şi de noi şi de cei ce ne-au născut pe noi". Şi dracii voiau să mă dea în prăpastia aceea.

Deodată s-a făcut o punte mică peste prăpastie, numai de două degete, dar fără bară. Şi ziceau dracii: "Din două una ai să faci: ori te dăm aici în prăpastia aceasta, ori treci puntea".

Şi spunea Sfântul Cozma: "Îmi era foarte greu şi una şi alta. De cad în prăpastie, mi s-a spus că aceea este gura iadului şi mă înghite şi nu mai ies. Ca să mă sui pe punte era de asemenea imposibil că toţi cădeau. Atunci când ei mă târau să mă arunce în flăcări, am strigat: Maica Domnului, nu mă lăsa! Şi deodată a apărut o femeie îmbrăcată în alb, ca fulgerul, şi doi apostoli. Erau Andrei şi Ioan Evanghelistul. Şi a zis Maica Domnului către Apostoli: "Ioane şi Andrei, luaţi sufletul acesta din mâinile dracilor şi-l duceţi până la Raiul desfătării". Şi atunci dracii au fugit toţi, şi m-au luat cei doi apostoli, iar Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

Şi a zis apostolul: "Nu te teme, frate Cozma, de acum mergi cu noi. Sai pe punte!" Şi-au sărit ei pe puntea aceea numai de două degete. Şi un apostol mă ducea de mână înainte şi unul mergea în urmă şi mă ţinea.

Şi-am trecut acea mare prăpastie pe puntea cea îngustă, dar la capătul punţii, era un arap care se părea că ajunge până la nori şi limba lui de zeci de metri afară de focşi ochi de flăcări şi acest arap stătea cu o mână deasupra prăpastiei şi mâna aceea care stătea deasupra prăpastiei era umflată ca un stâlp, iar cealaltă era zbârcită şi lungă.

Acela când ne-a văzut pe noi cu greu s-a dat în lături şi scrâşnea cu dinţii la mine: "Mi-ai scăpat de data aceasta, dar ai să mai vii odată pe aici". Şi eu, după ce am trecut de arapul acela, am întrebat pe Apostolul Andrei şi pe Ioan:
- Sfinţii ai lui Dumnezeu Apostoli, cine este arapul acela care stă la capătul punţii aceleia pe unde am trecut?
- Acela este satana. Ai auzit ce spune Apostolul Petru? Domnul puterii văzduhului.
- Dar de ce are mâna aceea umflată, care o întinde deasupra prăpastiei aceleia?
- De-atâtea suflete câte ia de pe punte, şi-i aruncă mereu în gura iadului. Că veşnic, veşnic vin de pe faţa pământului şi i s-a umflat mâna cât ia de pa punte şi aruncă în iad!
- Dar eu, am întrebat, am să scăp de el?
- Tu ai să scapi, fiindcă ai avut pe Maica Domnului ocrotitoare şi pe noi. Deci nu te teme de el, căci mergem până la Raiul desfătării.

Şi am mers după ce am trecut de arapul acela şi am dat de nişte câmpii verzi cu milioana de milioane de flori de multe feluri de culori şi era o mireasmă de flori cum nu este pe faţa pâmăntului şi cum nu poate să-şi închipuie nimeni. Şi florile acelea le bătea un vântişor aşa cald, iar deasupra florilor erau cete, cete de copii cu aripi strălucitoare, care mergeau şi zburau deasupra florilor şi cântau aşa: "Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta".

Mergând noi printre milioanele acelea de grupuri de copii, care zburau pe deasupra florilor, în mijlocul acelei câmpii am zăzut un bătrân cu barbă albă, frumoasă, veşmintele lui străluceau ca soarele şi am mers acolo. Şi când am mers noi cu apostolii, cu Andrei şi cu Ioan, bătrânul acela a binecuvântat pe apostoli şi i-a sărutat pe frunte, iar ei i-au sărutat mâna. Atunci am întrebat eu pe apostoli:
- Domnii mei, cine este bătrânul acesta aşa de frumos şi de ce sunt atâtea milioane de copii care zboară pe aici?
- A auzit de "Sânul lui Avraam"?
- Am auzit în Evanghelie.
- Ei, acesta este Avraam Patriarhul, iar milioanele de copii care cântă aici şi zboară pe deasupra florilor sunt sufletele drepţilor care au intrat în "Sânul lui Avraam" şi care au fost drepţi şi milostivi ca el.

După aceea ne-am luat rămas bun, de la acela care zicea că este Avraam şi am pleact zburând; mergeam prin văzduh cu iuţeală mare şi am ajuns în altă parte şi acolo odată s-au făcut nişte ziduri de aur şi de pietre scumpe şi nişte porţi în forma fulgerului, iar nişte tineri foarte frumoşi, încinşi cu curcubee de aur, stăteau la porţi şi aveau săbii de foc; la poartă şi pe poartă era, ca şi cum ar răsări soarele, lumină ca fulgerul. Şi au întrebat acei de la poartă pe Apostolul Andrei şi pe Ioan:
- Unde duceţi sufletul acesta?
Şi a zis Apostolul Andrei:
- Avem poruncă de la Maica domnului şi de la Domnul nostru Iisus Hristos să-l ducem până la Raiul desfătării.

Atunci s-au deschis porţile singure şi am intrat după acele ziduri. Acolo am văzut nenumărate biserici şi palate ale cerului. Nimeni nu putea să numere atâtea biseric, şi atâtea minuni se vedeau, încât limbă de om nu poate povesti. Erau pomi care numai pe o singură ramură rodeau 60-70 feluri de roade.

Florile şi frunzele pomilor cântau slavoslovia lui Dumnezeu. Şi fiecare pom avea un cort; dar nici pomii nu semănau unii cu alţii şi nici corturile. Şi în cort era o masă şi un scaun de aur şi bucate şi băututri scumpe pe masă. Dar bucatele nu semănau, iar la fiecare cort, la fiecare masă stătea o persoană foarte frumoasă, ca de treizeci de ani.

Toţi erau de această vârstă, căci la judecată toţi vor învia cu vârsta de treizeci de ani, după cum arată Sfinţii Părinţi. Şi acolo cântau păsări, milioane şi milioane, dar nici păsările dintr-un pom nu semănau cu cele din alţi pomi. Culoarea aripilor păsărilor numai Dumnezeu o ştia şi păsările acelea unele erau albastre, altele roşii, altele vişinii, altele gri, altele albe, altele trandafirii, şi cântau negrăită frumuseţe, psalmi şi rugăciuni.

La unul pomul era de mărgăritar, la altul de onix, la altul era de rubin, la altul era de safir, la altul era de ametist, şi aşa mai departe. Şi mesele, la unul era de marmură, la altuş de aur, la altul de argint, şi nici scaunele nu semănau. Şi era atîta frumuseţe şi atâta cântare acolo, iar mulţimea pomilor şi a corturilor şi felurimea aceea atât de frumoasă nu mai avea margini.

Şi mergând noi pe acolo, eram uimiţi de atâta frumuseţe şi cântare. Atunci am întrebat pe Apostolul Andrei:
- Domnii mei, aici este Raiul desfătării?
- Nu frate, de abia am ajuns la pământul celor blânzi.

Vezi ce spune în fericirea a treia din Evanghelie: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Să nu credeţi că este vorba de pământul acesta stricăcios. Auzi ce pământ îi aşteaptă pe cei blânzi! Şi de-abia am ajuns la pământ şi am întrebat:
- Dar de ce corturile sunt altfel şi bucatele şi băuturile altfel şi pomii altfel şi scaunele altfel şi păsările cântă altfel dintr-un copac în altul?

Atunci mi-a spus Apostolul Andrei:
- N-ai auzit ce spune Mântuitorul în Evanghelie? În casa Tatălui Meu sunt multe lăcaşuri şi Eu Mă duc să vă pregătesc vouă loc. Deci aici, frate Cozma, să ştii că şi cortul şi masa şi pomul şi poamele şi păsările toate sunt după mărimea faptelor bune ale fiecărui om. Cum şi-a împodobit cineva pomul pe faţa pământului cu post, cu facere de bine, aşa îl găseşte dincolo şi se va veseli în vecii vecilor, că aici nu mai este bătrâneţe, nu mai este boală, nu mai este moarte, nu mai este durere.

De aceea este depărtare şi deosebire de la un pom la altul, pentru că este după măsura faptelor bune ale fiecărui suflet care a ajuns aici. Şi a mers sufletul dreptului aceluia zburând ca gândul, că aşa merge sufletul ca razele soarelui de repede. Şi a mers cam cât ar merge un om cinci sute de ani pe jos. Noi am mers deci în câteva minute, pentru că mergeam ca gândul.

Şi am dat de alte zidiri de milioane de ori mai frumoase ca cele dintâi. Şi la alte porţi în forma fulgerului şi la ele nu mai erau tineri, ci erau serafimi cu şase aripi care păzeau. Şi am întrebat:
- Domnii mei, ce ziduri, ce cetate este aici?
Şi au zis:
- Acum, frate, ne apropiem de Palatul Noului Sion al lui Hristos, care-l va da celor doisprezece Apostoli după Judecata de Apoi.

Şi îndată porţile cele în chipul fulgerului s-au deschis şi serafimii aceia au întrebat:
- Unde duceţi sufletul acesta?
Şi a zis Apostolul Ioan Evanghelistul:
- Poruncă avem de la Mântuitorul şi de la Maica Domnului să-l ducem până la Raiul desfătării.

Atunci ne-au dat drumul şi am intrat.

Când am intrat dincolo de aceste ziduri, am văzut munţi de aur şi am văzut un palat, care avea douăsprezece temelii, cum spune la Apocalipsă, cu douăsprezece pietre scumpe şi douăsprezece uşi în douăsprezece părţi şi acoperit cu aur curat şi lumina ca ziua şi era o lumină acolo care strălucea de milioane de ori ca soarele, iar soarele nu se vedea acolo.

Şi palatul acesta avea douăsprezece uşi şi n-am văzut acolo nici pasăre, nici om, nici fiară, nici îngeri, nici oameni. Şi am întrebat pe Apostolii care mă conduceau:
- Domnii mei, ce este palatul acesta şi câtă mărime are?
Şi a zis Apostolul Andrei:
- Acest palat este atât de mare, cât ar merge un om o mie de ani pe jos şi nu-l înconjură. Acesta este palatul celor doisprezece Apostoli, care se cheamă Noul Sion şi care-l vor lua Apostolii după Judecata de Apoi pentru osteneala lor, că au predicat Evanghelia în lume şi au murit martiri şi li s-au tăiat capetele pentru dragostea şi credinţa în Iisus Hristos.

Şi am trecut şi de acel palat şi zburam peste munţii cei de aur şi era o mare de cristal, cu apa ca cristalul de limpede şi avea o mireasmă de trandafiri care nu se poate spune pe faţa pământului. Şi am trecut pe deasupra acelei mări şi am ajuns la un râu care curgea ca cristalul şi erau ierburi şi flori multe şi nişte copaci înalţi şi foarte frumoşi, cum nu am mai văzut pe faţa pământului şi erau flori până sus şi nişte păsări mari cântau acolo şi ziceau aşa:
Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Şi am întrebat pe Apostolul Andrei:
- Domnul meu, ce zic păsările acestea, căci cântă din psalmi?
- Ai auzit ce zic? Fericiţi cărora li s-au iertat fărădelegile şi cărora li s-au acoperit păcatele. Păsările acestea, fiule, nu mai mor în veacul veacului. Ele sunt pline de Duhul Sfânt şi proorocesc şi arată că aici în frumuseţea aceasta nu are să poată intra nimeni decât acela căruia i se vor ierta păcatele şi i se vor acoperi fărădelegile.

Atunci am întrebat:
- Dar care păcate se iartă la om şi care se acoperă?
Şi a zis:
- Păcatele pe care le-a cunoscut omul că sunt păcate şi le-a mărturisit la duhovnic şi i-a părut rău şi a făcut canon pentru ele, se iartă. Iar acelea pe care omul nu le-a ştiut că sunt păcate sau le-a uitat, nu din rea voinţă, ci din neputinţă, acelea se acopăr din mila lui Dumnezeu, că altfel nici un suflet nu ar fi ajuns aici. Pentru că, auzi ce spune Evanghelia: Nimic necurat nu va intra întru împărăţia cerurilor.

Mergând noi aşa, s-a făcut un tunel, un munte de aur şi un tunel mare, dar tunelul acela lumina ca soarele şi acolo era o masă mare, căreia nu i se vedea marginea. Şi stăteau oamenii la mese şi îngerii slujeau la mese şi puneau băuturi cereşti şi mâncăruri cereşti şi era mare veselie. Şi erau mii şi mii care se veseleau şi cântau şi stăteau la mese.

Şi spune Sfântul Cozma:
- Când m-am uitat la masă, am început a cunoaşte oameni de la noi din oraş, din Constantinopol şi din sat şi călugări de-ai noştri şi neamuri care au mers la bine şi foarte mă bucuram că am dat acolo peste oameni cunoscuţi. Dar ce folos, că am stat acolo numai câteva minute şi numai am auzit un glas: "Luaţi pe stareţul acesta de aici, şi-l duceţi înapoi, iar în locul lui aduceţi pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Trăian!" Că era mânăstirea de la Alfa apropiată de mânăstirea Trăian cum este mânăstirea noastră, Sihăstria, aproape de mânăstirea Secu, aproape. Şi îndată a venit îngerul Domnului, zicând:
- Frate Cozma, iată n-am ajuns la Raiul desfătării.
- Dar unde suntem?
- Dacă treceam tunelul acesta ajungeam în Raiul desfătării, dar este porunca lui Hristos să te ducem înapoi în trup, căci plâng călugării după tine, că au rămas fără păstor. Şi avem poruncă să te ducem. Deci nu mai ajungem la Raiul desfătării.

Deci, mi-am luat rămas bun de la aceia şi toţi îmi spuneau: "Nu te teme, frate Cozma, că tot aici ai să vii, când va fi sfârşitul tău!" Şi m-au luat pe altă cale şi am trecut şapte iezere de munci, şi m-au dus de am văzut muncile iadului şi am ajuns iarăşi în câmpia aceea unde era Avraam şi ne-am dus la el şi a întrebat Patriarhul Avraam:
- Dar l-aţi dus până la Raiul desfătării?
Iar ei au zis:
- Nu, ci până aproape de Raiul desfătării, căci a venit poruncă de la Dumnezeu să-l ducem în trup şi să învie, căci plâng după el fiii săi duhovniceşti!
Atunci Avraam a zis:
- Dacă se duce înapoi pe faţa pământului şi învie, am să-i dau şi eu ceva.

Şi mi-a dat un pahar de aur cu vin, şi trei bucăţi de pâine albă, curată. Şi-am băut din vinul acela puţin, şi atât era de bun şi dulce că a trecut în toate simţirile mele şi ştiu că am mâncat şi o bucată de pâine şi am zburat din grădinile acelea.

Şi am ajuns iarăşi la arapul acela care se lăuda că am să mai trec şi am trecut iarăşi prăpastia aceea mare pe care o trecusem şi deodată m-am văzut în mânăstire şi acum, cum mă vedeţi.

Ştiam că Patriarhul Avraam mi-a dat trei bucăţi de pâine, şi numia una am mâncat-o şi am băut vin acolo în "Sânul lui Avraam". Însă două bucăţi de pâine au rămas şi ştiu că le-am pus în sân. Aceasta caut eu acum. Vă rog, daţi-mi cele două bucăţi de pâine pe care mi le-a dat Părintele Avraam, căci ştiam că le-am pus în sân. Şi dacă vreţi, duceţi-vă repede până la Mânăstirea Trăian şi vedeţi dacă monahul Atanasie nu cumva a murit!

Când s-au dus fraţii, atunci îl scoteau pe năsălie din chilie. Şi a spus cuviosul Cozma:
Ştiţi unde se duce Atanasie? Se duce în preajma Raiului desfătării, la acea masă, îngerească, căci am auzit că mi-a spus mie: "Luaţi-l pe acesta de aici, duceşi-l în trup, că plâng călugării după el şi aduceţi în locul lui pe monahul Atanasie de la Mânăstirea Traian". Deci să ştiţi că monahul Atanasie s-a dus în locul meu şi se va bucura în vecii vecilor.

Aşa a fost Sfântul Cozma în Rai şi a văzut acolo şi pământul celor blânzi şi lăcaşul drepţilor. Aduceţi-vă aminte de predica aceasta, de pământul celor blânzi că fiecare îşi împodobeşte acolo pomul şi masa şi bucatele şi poamele şi păsările, toate, după cum se va osteni în viaţa aceasta ca să facă voia lui Dumnezeu.

Apostolul Pavel zice: Petrecerea noastră este în ceruri. Ferice de creştinul acela care trăieşte pe pământ, iar cu mintea lui trăieşte în cer; cu mintea lui se înalţă la Dumnezeu şi după puterea lui se osteneşte să facă fapte bune, ca să se ducă în Raiul desfătării.

Acolo nu mai este moarte, nu mai este bătrâneţe, nu mai este durere, nu mai este boală, nu mai este frică. Ci veşnic va avea, cum zicea Apostolul Pavel, dreptate şi bucurie şi pace întru Duhul Sfânt.

Dumnezeu şi Preacurata Lui Maică să ne ajute la toţi să ajungem şi noi păcătoşii măcar cât de cât să moştenim "un colţişor de Rai", cum spune bătrânul Părinte Paisie câteodată la molitfă, numai să nu fim afară de Raiul lui Dumnezeu, ca nu cumva, Doamne fereşte, să ne chinuim în veci.

Părintele CLEOPA 

Postat: 22.11.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 

http://turvirtual.com/antoniecelmare


Poti vizita virtual biserica parohiei Antonie cel Mare din Bucuresti. Apasa pe imagine ca sa lansezi turul virtual, apoi foloseste mouseul pentru a misca imaginea in orice directie. Butonul cel mai din dreapta jos poate fi folosit pentru a afisa imaginea pe tot ecranul.

Se poate intra in altar sau urca in cafas, selectand din cele 3 imagini din stanga.




Doamne ajuta!

Postat: 4.11.2010 - 2 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
Category: o mica rugaciune

Rugaciunea tinerilor care vor sa se casatoreasca

Doamne, Dumnezeule al milostivirilor si a toata bunatatea, care plinesti cererile celor care Te cheama cu credinta, asculta si nevrednica noastra rugaciune. Tu vezi ca vrem sa ne unim vietile prin casatorie, Tu vezi dorirea inimilor noastre si stii daca este buna sau este rea.

Daca este bineplacut Tie sa luam asupra noastra crucea casatoriei, ajuta-ne sa biruim toate piedicile cu care vrajmasul ne necajeste. Ajuta-ne, Doamne, ca la Tine este nadejdea noastra. Daruieste-ne pace, daruieste-ne liniste si sanatate sufleteasca si trupeasca. Fereste-ne de noroiul desfrâului, fereste-ne de caderea în poftele trupesti. Lumineaza-ne mintile ca sa nu fie întunecate de vrajmas. Curateste-ne Tu, ca sa nu ne întineze pacatul. Întareste-ne sa mergem pe calea cea îngusta, ocrotiti de Preacurata Ta Maica si de soborul tuturor sfintilor. Sa avem o familie în care sa straluceasca faclia credintei si a virtutilor, si pruncii nostri sa fie calauziti asa cum trebuie pentru a ajunge madulare vrednice ale Bisericii Tale.

Iar daca Tu stii ca din anumite pricini ne este mai de folos sa parasim vrerea noastra si sa nu pornim împreuna pe drumul casatoriei, ajuta-ne sa întelegem aceasta si sa parasim voia noastra fara a fi cuprinsi de tulburare sau de deznadejde.

Înaintea Ta, Doamne, sunt vietile noastre. Rânduieste cu ele precum stii ca este mai bine pentru noi. Ca vazând grija Ta sa Îti multumim si sa Te laudam pâna la sfârsitul zilelor noastre. Ca Tu esti Dumnezeul nostru si Tie slava Îti înaltam, Tatalui si Fiului
si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin


 

Postat: 11.10.2010 - 1 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
Category: pt suflete

 Dupa obisnuitul început se zice…

 
Condacul 1:
 
Sa-l laudam toti credinciosii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea si îndrumarea noastra, pe cel ce s-a nevoit în chip bineplacut Stapânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume, pe Paisie mult minunatul, care inima si-a pus pentru noi si pentru mântuirea noastra, si sa-i cântam cu multumire zicând: Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Icosul 1:
 
Dumnezeu a rânduit ca sa te nasti, Parinte, în binecuvântatul pamânt al Capadociei, cel ce a odraslit multime nenumarata de sfinti. Carora si tu te-ai adaugat, întru deplina vrednicie, luminând alaturi de ei si neobosit povatuindu-ne spre pocainta. Pentru care te si laudam, cu întreaga bucurie, asa:
 
Bucura-te, ca te-ai facut urmas ales al tuturor sfintilor capadocieni;
 
Bucura-te, ca acelora te-ai asemanat întru totul, ca un de-Dumnezeu-purtator;
 
Bucura-te, floare preafrumoasa si mult înmiresmata, care ai rasarit spre luminarea noastra;
 
Bucura-te, izvor de har dumnezeiesc, care racoresti lumea întreaga;
 
Bucura-te, hrana preadulce care saturi sufletele cele înfometate de dreapta învatatura;
 
Bucura-te, vasule care ai adunat toate neputintele, scârbele si durerile noastre;
 
Bucura-te, stâlp de foc, care esti reazem neclintit pentru cei ce vor sa câstige mântuirea;
 
Bucura-te, stea care luminezi pe cerul Bisericii, calauzindu-ne spre vesnicele lacasuri;
 
Bucura-te, ca te-ai dovedit a fi o binecuvântare a lui Dumnezeu si un semn al negraitei Lui milostiviri;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 2-lea:
 
Ales ai fost din pântecele maicii tale, Cuvioase, ca sa te daruiesti lui Dumnezeu cu totul si astfel sa ajungi vas ales al Lui, spre mântuirea si povatuirea tuturor celor ce au nadajduit în tine. Pentru o binecuvântare ca aceasta Îi cântam cu totii, Celui ce a lucrat prin tine minuni si îndurari mari, cântarea: Aliluia!
 
Icosul al 2-lea:
 
Semnul harului lui Dumnezeu ce se odihnea asupra ta, Parinte, a fost botezul pe care l-ai primit din mâinile Sfântului lui Dumnezeu, Arsenie. Ca acesta vazând cu duhul darurile tale cele multe, înca din frageda pruncie te-a binecuvântat spre a-i fi lui urmas si a-i purta numele. Te fericim, asadar, cu nevrednicie, zicând:
 
Bucura-te, ca te-ai învrednicit a fi botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul;
 
Bucura-te, ca el a proorocit cele ce aveau sa fie cu tine;
 
Bucura-te, ca s-a bucurat duhul lui vazând asa rod ales iesind din turma cea pastorita de el;
 
Bucura-te, ca pentru aceasta ti-a purtat de grija neîncetat, câta vreme a fost în viata aceasta pamânteasca;
 
Bucura-te, ca nici dupa ce s-a mutat în cerestile locasuri nu te-a lasat, ci mai vârtos a mijlocit pentru tine;
 
Bucura-te, ca si tu l-ai cinstit dupa cuviinta, socotindu-l cu evlavie ca fiind Parintele tau în Hristos;
 
Bucura-te, ca te-ai ostenit fara zabava spre preaslavirea lui, adunând marturii despre viata sa cea minunata;
 
Bucura-te, ca Sfântul lui Dumnezeu te-a binecuvântat sa descoperi moastele lui cele slavite, care s-au facut pricina de nenumarate vindecari;
 
Bucura-te, ca trupul lui cel cinstit cu mare dragoste l-ai asezat în obstea întemeiata de tine la Suroti;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 3-lea:
 
Dupa ce parintii tai au ajuns în pamântul Konitei, Cuvioase, mutându-se în Grecia din pricina prigoanei turcilor celor tirani, ai început a urca cu jertfelnicie pe scara dumnezeiasca a desavârsirii. Ca înca din copilarie te-ai dovedit a fi o lumina pentru toti cei din jur, care vazând darurile tale cele alese, slaveau pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!
 
Icosul al 3-lea:
 
Povatuit de pilda parintilor tai, te-ai nevoit de mic cu râvna aprinsa spre dragostea lui Hristos, aratând fapte de om desavârsit. Ca urmând mamei tale celei binecuvântate, îndata ai început sa postesti cu asprime si sa te rogi neîncetat, pustnic fiind cu trairea, însa copil cu vârsta. Minunându-ne noi de barbatia sufletului tau, îti cântam cu bucurie, asa:
 
Bucura-te, ca înca tânar fiind, te-ai lepadat cu totul de poftele trecatoare ale acestei lumi;
 
Bucura-te, ca prin post desavârsit ti-ai pazit nestricata cununa fecioriei;
 
Bucura-te, ca vârsta nu te-a oprit a te deprinde cu rugaciunea neîncetata în singuratate;
 
Bucura-te, ca în loc sa te desfeti cu jocuri copilaresti, te desfatai petrecând mereu cu Hristos si cu sfintii Sai;
 
Bucura-te, ca pentru aceasta fugeai de prietenia celor care te îndepartau de la dragostea ta cea înflacarata;
 
Bucura-te, ca nu doar în lucrurile din afara te-ai nevoit, ci si sufletul ti l-ai împodobit cu toata virtutea;
 
Bucura-te, ca ai urmat bunatatii si smereniei mamei tale celei binecuvântate;
 
Bucura-te, ca ea ti-a fost nesmintita pilda de dragoste si de jertfire deplina de sine;
 
Bucura-te, ca ne uimim cu totii de vitejia cu care ai început a purta lupta cea buna;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 4-lea:
 
În razboi fiind chemat pentru a-ti apara tara de cei fara de Dumnezeu, Parinte, ai stralucit prin vitejia ta cea fara margini. Ca întru totul lepadându-te de iubirea de sine, cautai mereu sa fii acolo unde era primejdia mai mare, pentru a-i scapa pe cei ce luptau împreuna cu tine. Iar ei vazând aceasta, Îi multumeau lui Dumnezeu pentru asa un sprijin, zicând cu totii: Aliluia!
 
Icosul al 4-lea:
 
Ai folosit razboiul, Cuvioase, ca prilej de sfintire, ca neîncetat ai sporit în dragoste mai presus de patima, punându-ti sufletul pentru prietenii tai. Si astfel ai câstigat cununi nepieritoare de la Cel ce se face rasplata însutita a toata jertfa, de la Hristos Dumnezeu. Aceasta întelegând-o si noi, ne grabim a-ti aduce, spre lauda, unele ca acestea:
 
Bucura-te, ca în lupta ai fost chip minunat de întreaga jertfire de sine;
 
Bucura-te, ca ti-ai dispretuit pâna la capat viata aceasta pamânteasca, câstigând-o astfel pe cea cereasca;
 
Bucura-te, ca nu ai lepadat chipul evlaviei nici în vâltoarea cea cumplita a primejdiilor;
 
Bucura-te, ca prin marimea ta de suflet te-ai facut lumina spre sfintire si celor din jur;
 
Bucura-te, ca ajutai cu timp si fara timp pe toti cei ce se aflau în nevoi si-n necazuri;
 
Bucura-te, ca ai biruit desavârsit frica cea omeneasca înarmându-te cu barbatie de fier;
 
Bucura-te, ca razboindu-te împotriva dusmanilor tarii, în ascuns luptai si împotriva vrajmasilor sufletului tau;
 
Bucura-te, ca desi vroiai sa mori tu în locul prietenilor tai, Dumnezeu te-a pazit ca pe un preaiubit al Sau;
 
Bucura-te, ca si noua ne arati, prin taria cea minunata a sufletului tau, calea spre desavârsire;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 5-lea:
 
Cu râvna aprinsa ai lepadat lumea, Parinte, si te-ai închinat lui Hristos în întregime, alaturându-te ostii monahilor, care pururea se lupta pentru a-si birui firea. Si în scurta vreme te-ai facut înger în trup, întru toate îmbracându-te în Cel Caruia si noi Îi cântam cu umilinta: Aliluia!
 
Icosul al 5-lea:
 
Te-ai retras în pustia cea minunata a Sinaiului pentru a-I sluji Stapânului Hristos, Cuvioase, si biruind poftele lumii, ai ajuns barbat desavârsit, stralucind în toata virtutea si arzând de dragoste adevarata pentru Dumnezeu, Care prin tine a pogorât asupra noastra mila Sa cea bogata. Pentru aceasta si noi, cu slabe puteri, îti multumim zicând:
 
Bucura-te, barbat îngeresc, ca toate poftele lumii le-ai socotit desertaciune;
 
Bucura-te, ca vreme de trei ani te-ai nevoit în pustia cea aspra a Sinaiului;
 
Bucura-te, ca nestiut de nimeni ai trait într-o pestera ascunsa, îndurând arsita si gerul;
 
Bucura-te, ca acolo ai luptat pâna la sânge împotriva a toata patima;
 
Bucura-te, ca prin smerenia ta cea adânca, ai biruit desavârsit pe dracii cei vicleni;
 
Bucura-te, ca te-ai curatat de toata stricaciunea pacatului, ajungând lumina a lui Hristos;
 
Bucura-te, ca ai început a te ruga cu lacrimi fierbinti pentru întreaga lume;
 
Bucura-te, ca vazând jertfa ta cea peste putere, Dumnezeu te-a umplut de daruri mai presus de fire;
 
Bucura-te, ca în pestera ta cea strâmta te-ai învrednicit de nenumarate descoperiri ale harului dumnezeiesc;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 6-lea:
 
Dupa ce în Sinai te-ai luptat în bun chip, Parinte, ai fost chemat de Maica Domnului în Gradina ei cea pamânteasca, în Sfântul Munte Athos, cel ce este floarea si lumina Ortodoxiei. Si înainte-vazând tu ca acela va fi locul desavârsirii tale, i-ai multumit Preasfintei Împaratese pentru acoperamântul ei cel minunat, cu care pururea pazeste întreaga lume de rautatea necazurilor; iar Fiului ei I-ai cântat, cu bucurie, dulcea cântare: Aliluia!
 
Icosul al 6-lea:
 
Ajungând în Sfântul Munte si fiind purtat în multe locuri de harul lui Dumnezeu, ai urcat mereu pe scara sfinteniei, Cuvioase, culegând de peste tot, ca o albina înteleapta, nectarul duhovnicesc cel mai dulce. Iar mai apoi ai ajuns fiu al Parintelui Tihon, staret purtator-de-Duh si plin de toata virtutea, pe care l-ai urmat în deplina ascultare. Pentru aceasta îti cântam si noi, cu glasuri neputincioase, asa:
 
Bucura-te, ca Dumnezeu ti-a rânduit preaslavirea în Muntele cel binecuvântat al Athosului;
 
Bucura-te, ca pentru aceasta El te-a dat în grija Preacuratei Maicii Sale, care te-a ocrotit ca pe un fiu al ei;
 
Bucura-te, ca umbrit de Duhul Sfânt ai colindat întregul Munte, cautând Parinti cu viata sfânta;
 
Bucura-te, ca te-ai minunat de rugaciunile neîncetate ale lor, prin care Dumnezeu trimite mila Sa asupra lumii;
 
Bucura-te, ca te-ai nevoit sa le scrii si viata, spre slava lui Dumnezeu si folosul oamenilor;
 
Bucura-te, ca apoi ai ajuns ucenic al Cuviosului Parinte Tihon, cel desavârsit în sfintenie;
 
Bucura-te, ca pe acesta l-ai slujit cu dragoste netarmurita, în toate încredintându-te povatuirii lui celei întelepte;
 
Bucura-te, ca pentru ascultarea ta cea pâna la capat, Dumnezeu ti-a daruit si tie harul ce se salasluia în Parintele tau;
 
Bucura-te, ca dupa moartea sa, Cuviosul Tihon ti-a descoperit ca se va ruga mereu pentru tine;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 7-lea:
 
Întru deplina dragoste desavârsindu-te, te-ai facut unealta a lui Dumnezeu, Carele a început a lucra prin tine cu putere multa. Ca te-a facut un mângâietor al tuturor celor necajiti si un povatuitor al celor întunecati de pacate. Îi multumim lui Dumnezeu, Parinte, pentru ca te-a daruit noua pe tine spre mântuirea noastra, cântându-I cu totii: Aliluia!
 
Icosul al 7-lea:
 
„Asa sa lumineze lumina voastra înaintea oamenilor, încât ei sa vada faptele voastre cele bune si sa-L slaveasca pe Tatal vostru cel din ceruri”, a zis Mântuitorul lumii cu glas nemincinos. Ca si întru tine, Parinte,  cuvântul Lui s-a împlinit cu întreaga putere. Iar pentru aceasta te laudam si noi, zicând:
 
Bucura-te, cel ce ai învatat lumea prin carti luminate de Duhul Sfânt;
 
Bucura-te, cel ce prin cuvinte cu mult folos sufletesc ai risipit nestiinta vremurilor noastre;
 
Bucura-te, trâmbita a Duhului, care ai vestit tuturor bucuria pocaintei;
 
Bucura-te, proorocule minunat, care ne-ai aratat ca traim vremurile sfârsitului;
 
Bucura-te, tamaduitorule milostiv al bolilor celor cu neputinta de vindecat;
 
Bucura-te, îngrijitorule preaales al celor cu sufletul apasat de necazuri;
 
Bucura-te, untdelemn dumnezeiesc, care ai curatat toate ranile noastre;
 
Bucura-te, pace de sus, care ai împacat nenumarate familii destramate;
 
Bucura-te, povatuitorule iscusit, ca ai îndepartat de la oameni toate cursele diavolului;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 8-lea:
 
Vazând lupta cea înfricosatoare pe care o duce vrajmasul mântuirii împotriva familiei celei binecuvântate de Dumnezeu, te-ai încins cu arma cuvântului, învatându-i pe soti ca pentru a putea câstiga linistea caselor lor, trebuie sa aiba rabdare si îndelunga-rabdare, si jertfire de sine cu dragoste. Îl slavim pe Dumnezeu neîncetat, Cuvioase, pentru ca te-a trimis sa ne arati calea cea dreapta, cântând: Aliluia!
 
Icosul al 8-lea:
 
„Dati-mi mame crestine si va voi da sfinti care sa schimbe lumea”, a spus dumnezeiescul Gura de Aur. Iar tu, patruns fiind de acest adevar, te-ai ostenit cu timp si fara timp, prin rugaciuni si îndemnuri, sa le arati sotilor celor credinciosi ca pacea familiei este roada a Duhului Sfânt, si ca trebuie sa lupte pentru ea cu straduinta si întelepciune. Pentru ca te-ai nevoit ca sa aduci vindecare familiilor noastre celor atât de crunt lovite de ispite, îti multumim cu totii, zicând:
 
Bucura-te, mijlocitorule înaintea lui Dumnezeu pentru bunaîntelegere a celor casatoriti;
 
Bucura-te, ca pe sotii cei binecredinciosi i-ai povatuit sa traiasca în înfrânare si sfintenie;
 
Bucura-te, ca pe acestia i-ai învatat sa-si poarte neputintele unul altuia, cu dragoste si cu marime de suflet;
 
Bucura-te, ca parintilor le-ai aratat ca prin rugaciune harul lui Dumnezeu se pogoara asupra întregii familii, aducând bucurie si pace;
 
Bucura-te, ca ai luptat împotriva tuturor pacatelor, vazând ca prin ele vine destramarea casniciei;
 
Bucura-te, ca te-ai facut mustrator aprig al înspaimântatoarei ucideri de prunci;
 
Bucura-te, ca mamelor celor credincioase le-ai spus ca prin pilda vietii lor îsi pot face copiii sfinti;
 
Bucura-te, ca tinerilor le-ai aratat ca prin ascultare câstiga mila de la Dumnezeu si viata linistita;
 
Bucura-te, ca pe acestia i-ai îndemnat sa dobândeasca binecuvântarea parintilor, prin care vine si binecuvântarea Duhului Sfânt;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 9-lea:
 
Pe cel ce în chip minunat a tamaduit bolile noastre cele trupesti si sufletesti, prin rugaciunile lui cele facute din adâncul inimii, pe Paisie, mijlocitorul nostru, sa-l laudam noi toti cu bucurie. Iar lui Dumnezeu, cel slavit în Sfânta Treime, sa-I cântam cu multumire, zicând: Aliluia!
 
Icosul al 9-lea:
 
Vindecator a toata boala te-ai facut, Parinte, prin darul de care te-a învrednicit Dumnezeu. Ca arzând de dragoste si de mila pentru oamenii ce se chinuiau în dureri, te-ai rugat cu jertfire de sine pentru izbavirea lor, învatându-i sa multumeasca lui Dumnezeu pentru toate. Te fericim într-un glas, noi credinciosii, zicând:
 
Bucura-te, arma preatare împotriva bolii celei înfricosatoare a cancerului;
 
Bucura-te, neobositule îngrijitor al celor ce se chinuiesc în dureri cumplite;
 
Bucura-te, izvor de vindecare în care se racoresc toti cei raniti sufleteste;
 
Bucura-te, izgonitorule de demoni, ca ai zdrobit cu smerenia ta toata viclenia si asuprirea diavolului;
 
Bucura-te, preamilostive parinte, ca n-ai îndurat sa-i vezi pe oameni sfârsindu-se sub greutatea chinurilor trupesti si sufletesti;
 
Bucura-te, ca pentru aceasta toate scârbele si bolile noastre le-ai luat asupra ta;
 
Bucura-te, ca te-ai rugat cu marime de suflet ca Dumnezeu sa-ti trimita tie neputintele noastre;
 
Bucura-te, ca ne-ai învatat ca toate necazurile vin prin departarea de Dumnezeu si de poruncile Sale;
 
Bucura-te, cel ce ne-ai aratat ca negraita este rasplata celor ce-si duc boala cu rabdare, aducând slava lui  Dumnezeu;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 10-lea:
 
Domnul si Mântuitorul lumii a fagaduit mare rasplata celor ce se vor osteni în bun chip spre desavârsirea altora. Iar tu, Cuvioase, desi calugar simplu si neînvatat în cele lumesti, ai fost înteleptit de Însusi Duhul Domnului ca sa povatuiesti mii de oameni pe calea mântuirii. Iar pentru acestia te rogi pâna acum lui Dumnezeu, Caruia si noi Îi cântam cu bucurie: Aliluia!
 
Icosul al 10-lea:
 
Pentru întreaga ta virtute, Dumnezeu te-a împodobit cu daruri mai presus de fire, pe care tu le-ai folosit spre slava Lui si spre folosul oamenilor. Ca te-ai facut parintele a multimi nenumarate de credinciosi, care luptati fiind de ispitele cele cumplite ale vremurilor noastre, cautau la tine ca la un liman dumnezeiesc. Iar pentru aceasta, te rugam sa ne primesti si pe noi în rândul fiilor tai duhovnicesti, si sa ne îngadui sa-ti cântam, cu multumire, asa:
 
Bucura-te, ca i-ai învatat pe oameni sa lupte cu gândurile cele rele sadite în minte de vrajmasul mântuirii noastre;
 
Bucura-te, ca stralucind de darul deosebirii duhurilor, fiilor tai le aratai îndata daca gândurile lor sunt de la Dumnezeu sau de la diavol;
 
Bucura-te, ca prin harul lui Dumnezeu cunosteai adâncul inimilor oamenilor;
 
Bucura-te, ca având deplina întelepciune, ai zadarnicit toate cursele cele mestesugite ale celui viclean;
 
Bucura-te, ca pe multi i-ai întors la pocainta adevarata prin dragostea ta cea nefatarnica;
 
Bucura-te, ca te-ai facut mustrare înteleapta a celor îndaratnici si mândri;
 
Bucura-te, ca ai fost mângâiere blânda a celor deznadajduiti si covârsiti de ispite;
 
Bucura-te, ca ai plâns neîncetat pentru toti cei ce vedeau în tine nemincinoasa nadejde de mântuire;
 
Bucura-te, ca la Judecata o sa-I spui lui Dumnezeu, cu dulce bucurie: „Iata, eu si fii pe care i-ai dat mie!”;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 11-lea:
 
Ajungând calugar desavârsit, Parinte, si plin fiind de harul lui Dumnezeu, te-ai facut nadejde tare pentru sufletele nemângâiate ale celor ce vroiau sa se închine lui Hristos în întregime. Iar pentru darurile tale, toti vedeau în tine un îndrumator luminat de Duhul Sfânt. Pentru aceasta Îl laudam pe Dumnezeu, Cel ce turma Sa nu a lipsit-o de pastori cu viata sfânta, zicând: Aliluia!
 
Icosul al 11-lea:
 
Ai întemeiat la Suroti o manastire de maici, unde fiicele tale cele mai sporite puteau sa se daruiasca Mirelui Hristos cu dragoste deplina. Iar mai apoi le-ai povatuit spre desavârsire, ca un parinte mult iubitor si îndelung rabdator, prin sfaturile tale cele preaminunate, care ne sunt si noua îndrumare nemincinoasa. Te binecuvântam cu totii pentru aceasta, zicând:
 
Bucura-te, ca ai ctitorit Manastirea Sfântului Ioan Teologul de la Suroti;
 
Bucura-te, ca aceasta s-a facut liman de mântuire pentru sufletele cele însetate de Hristos;
 
Bucura-te, ca te-ai straduit cu timp si fara timp a le face pe maici mirese desavârsite ale Domnului nostru;
 
Bucura-te, ca le-ai învatat calugaria cea adevarata, care înseamna lepadare de lume si de poftele ei;
 
Bucura-te, ca neîncetat te-ai straduit sa le aprinzi râvna spre nevointa cea binecuvântata;
 
Bucura-te, ca le-ai calauzit spre marturisirea cât mai deasa a pacatelor, prin carea se strica întru totul lucrarile diavolului;
 
Bucura-te, ca povatuirile tale au cazut pe pamânt roditor si au racorit lumea întreaga;
 
Bucura-te, ca ai luptat cu putere împotriva duhului lumesc care vatama cumplit viata de manastire;
 
Bucura-te, ca prin vitejia si dragostea ta te-ai facut tuturor calugarilor pilda de biruinta duhovniceasca;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 12-lea:
 
Mare a fost harul lui Dumnezeu care s-a revarsat peste tine, Cuvioase, si mari si milele Lui, ca pentru multa ta jertfa, Cel Atotbun te-a învrednicit de descoperiri minunate si de bucurii mai presus de fire. Ne bucuram si noi vazând rasplata pe care Dumnezeu o da sfintilor Sai, si rugându-L sa ne faca si pe noi partasi ei, Îi cântam: Aliluia!
 
Icosul al 12-lea:
 
Ai gustat, Parinte, înca de aici din bucuriile raiului, cele gatite de Mult-milostivul Dumnezeu tuturor celor ce slujesc Lui cu dragoste. Ca desi au fost mari luptele pe care vrajmasul cel viclean le-a dus cu tine, cu mult mai mari au fost mângâierile prin care Dumnezeu te-a întarit în virtute. Pentru aceasta, întru smerita lauda, îti cântam:
 
Bucura-te, lumina preadulce prin care Hristos straluceste lumii întregi;
 
Bucura-te, flacara minunata, care ne aprinzi si pe noi de dragostea lui Dumnezeu;
 
Bucura-te, ca te-ai facut salas deplin al harului celui dumnezeiesc;
 
Bucura-te, ca acesta a nascut în tine toate roadele sfinteniei;
 
Bucura-te, ca Dumnezeu te-a coplesit cu darurile Sale cele mai presus de fire;
 
Bucura-te, ca ai gustat din lumina cea necreata si pururea fiitoare;
 
Bucura-te, ca ai trait cu Sfintii ca si cu niste prieteni apropiati;
 
Bucura-te, ca Maica Preabuna a Domnului nostru ti s-a aratat pentru a te întari în necazuri;
 
Bucura-te, minune negraita, ca te-ai învrednicit a vorbi cu Însusi Hristos, Stapânul si Dumnezeul nostru;
 
Bucura-te, Cuvioase Parinte Paisie, luminatorule al vremurilor de pe urma!
 
Condacul al 13-lea:
 
„Multi sfinti ar fi dorit sa traiasca în vremea noastra, ca sa se nevoiasca”, grait-ai, Parinte, luminat fiind de Duhul Sfânt. Ca ne-ai vestit noua, celor întunecati, ca vremurile sunt spre plinire si ca cei ce acum se lupta cu vitejie ca sa-si câstige mântuirea, au plata de mucenic. Pentru aceasta, Îi multumim lui Dumnezeu, Cel ce cu mila si-a cercetat poporul, trimitând pe Sfântul Sau spre luminarea noastra, si Îi cântam Preabunului Stapân, în glas de bucurie, cântarea: Aliluia!
 
Acest Condac se zice de trei ori.
 
Si iarasi Icosul 1: Dumnezeu a rânduit… si Condacul 1: Sa-l laudam…
 
Apoi aceasta
 
Rugaciune catre Cuviosul Parintele nostru Paisie Aghioritul
 
Iubite Parinte Paisie, tu, care ai urcat pe treptele sfinteniei si ai ajuns desavârsit în virtute, si pentru aceasta ai câstigat îndrazneala deplina catre Milostivul Dumnezeu, roaga-L pe Acela Caruia I-ai slujit neîncetat în viata, sa nu ne piarda pentru pacatele noastre cele multe, ci sa ne întoarca la pocainta cea binecuvântata.
 
Tu, care cât ai fost pe pamânt ai tamaduit cu atâta dragoste neputintele noastre nenumarate, boli trupesti si sufletesti, cu mult mai mult poti acum sa ne ajuti si sa ne izbavesti de toate greutatile. Deci miluieste-ne, Parinte, pentru dragostea ta cea nemasurata, pentru bunatatea ta cea dumnezeiasca, si nu ne lasa pe noi, cei plini de atâtea pacate.
 
Tu, care nu ai obosit a ne povatui spre mântuire si a ne purta neputintele câta vreme ai fost aici cu noi, întelepteste-ne si acum ca sa putem birui ispitele pe care vicleanul diavol le tese neîncetat în jurul nostru, si cu care vrea sa ne piarda sufletele pentru vesnicie. Lumineaza-ne ca sa putem cunoaste voia lui Dumnezeu pentru noi, si roaga-te Stapânului ca sa ne dea putere sa o împlinim cu multumire.
 
Tu, care ne-ai fost o pilda nesmintita de vitejie si de jertfire de sine, întareste-ne si pe noi ca sa putem sa-ti urmam în virtute, pentru a câstiga cununa cea nepieritoare, de care si tu te-ai învrednicit cu prisosinta.
 
Asa, Parinte, nu ne lepada pe noi, cei ce neîncetat Îl mâniem pe Îndelung-rabdatorul nostru Dumnezeu, ci stai cu îndrazneala înaintea tronului Aceluia, mijlocind pentru noi cu lacrimi, ca Dumnezeu sa ne dea, pentru tine, scumpa mântuire. Si astfel, multumindu-ti din adâncul inimii pentru toate câte le-ai facut pentru noi, si înca le mai faci, sa-I multumim si Dumnezeului nostru preabun, cel închinat în Sfânta Treime, Tatal, Fiul si Duhul Sfânt, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.
 
Postat: 8.10.2010 - 0 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]

 M-am uitat la tine cand te-ai trezit de dimineata.

 
Asteptam sa-mi spui doua trei cuvinte, multumindu-mi pentru cele ce ti s-au intamplat, cerandu-Mi parerea pentru cele ce urma sa le faci astazi. Am observat ca erai mult prea preocupat sa-ti cauti haine potrivite pentru a merge la seviciu. 
Speram sa gasesti cateva clipe ca sa-Mi spui : Buna dimineata! Dar erai mult prea ocupat. Pentru a vedea ca-ti sunt alaturi, 
Am surprins pentru tine cerul cu culori si cant de pasarele. 
Pacat ca nu ai observat nici atunci prezenta Mea. 
Te-am privit plecand grabit spre serviciu si iar am asteptat. 
Presupun ca fiind atat de ocupat, nu ai avut timp nici acum sa-Mi spui doua vorbe. 
 
 
 Cand te intorceai de la munca, ti-Am vazut oboseala si stresul si ti-am trimis o ploaie marunta care sa-ti alunge stresul acumulat. 
Am crezut ca facandu-ti aceasta placere iti vei aduce aminte de Mine. 
In schimb, suparat , M-ai injurat . Doream atat de mult sa-Mi vorbesti. 
Oricum ziua era, inca, lunga. 
Ai pornit televizorul si in timp ce urmareai programul preferat, Eu am asteptat. 
Ai cinat apoi cu ai tai si tot nu ti-ai adus aminte de Mine. 
Vazandu-te atat de obosit, am inteles tacerea ta si am stins splendoarea cerului ca sa te poti odihni, dar nu te-am lasat in bezna.. 
Am lasat veghetori pentru tine o multime de stele. 
Era asa de frumos, pacat ca n-ai observat... Dar nu conteaza! 
Poate chiar nu ti-ai dat seama ca Eu sunt aici pentru tine. 
 
 Am mai multa rabdare decat poti sa-ti imaginezi tu vreodata. 
Vreau sa ti-o arat, pentru ca si tu, la randul tau, sa o arati celor din jurul tau. 
Te iubesc atat de mult incat te voi rabda. Acum esti pe punctul de a te trezi din nou. 
Nu-Mi ramane decat sa te iubesc si sa sper ca macar azi Imi vei acorda putin timp din timpul tau. Iti urez o zi buna! 
 
Al tau Tata, Dumnezeu.”
Postat: 18.09.2010 - 2 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
Category: pt suflete

,,Nimeni nu are dreptul sa-ti nege dreptul infailibil la IUBIRE! Inima ta, tinere, este insetata de IUBIRE. Vrea cu disperare sa aiba pe cineva alaturi: sa iubeasca, sa fie iubita, sa se scufunde intr-un ocean de dragoste si sa se scalde intr-o deplina lumina pe care numai persoana iubita o poate darui. Dar fii atent: INIMA vrea IUBIRE si nu trupul! Sufletul striga, cheama , cerseste implora mangaiere, dragoste si afectiune! Doar ca am fost invatati sa nu ascultam cu atentie aceasta chemare si ni s-a tot spus ca vine de la trup si poate fi implinita doar trupeste. Si ne invartim intr-un labirint al minciunii fara a mai invata sa iubim vreodata. Dam trupului hrana sufletului si murim sufleteste fara a mai sti a invata VESNICIA.” ( Parintele Paulin de la Putna – ,, iubire, spovedanie, liberte)

Postat: 18.09.2010 - 2 comentariu(i) [ Comentariu ] - 0 trackback [ Trackback ]
Category: o mica rugaciune

 Doamne nu stiu ce sa cer de la Tine. Tu unul stii de ce am nevoie. Tu ma iubesti pe mine mai mult decat pot sa Te iubesc eu pe Tine.Parinte da robului Tau, cele ce singur nu stie a le cere. Nu indreaznesc sa cer, nici cruce,nici mangaiere ; numai stau inaintea Ta. Inima mea e deschisa Tie ; Tu vezi trebuintele mele pe care nu le stiu eu. Vezi si fa dupa mila Ta loveste-ma si ma tamaduieste, doboara-ma si ma ridica. Ma aduc Tie jertfa nu am alta dorinta numai sa fac voia Ta ; invata-ma sa ma rog, singur roaga-Te in mine. Amin !


Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni