In primul rand trebuie sa mentionez ca il ador pe Mark Twain. Felul persiflant in care scrie l-au propulsat in Top 10 Autori Morti De Care Ma Pot Indragosti.
Din jurnalul lui Adam si al Evei este o colectie de schite si povestiri care satirizeaza societatea si care, printre hohote de ras, dezvaluie adevaruri amare.
Povestirea care da titlul volumului, pentru ca asupra ei ma voi opri, trateaza cu luciditate problemele existente in orice cuplu, fie el si de protoparinti. Mark Twain pare sa rememoreze propria casnicie, si ea problematica si cu dificultati de adaptare.
Adam nu o intelege pe Eva, o denumeste ‘creatura ciudata’, insa este atras de farmecul ei ciudat, atat de atras incat accepta cu resemnare caderea din Rai.
Eva il considera pe Adam un prost, doar ea da nume lucrurilor si este interesata de frumusetea Paradisului. Spune ca pe Adam nu-l intereseaza nimic. Nelamuririle referitoare la celalalt starnesc zambete interioare: cu totii am trait momente in cuplu in care pur si simplu nu pricepeam cine este cu adevarat creatura de langa noi.
In final, ei incep sa invete iubirea.
Din jurnalul Evei dupa izgonirea din Rai:
‘Nu pentru agerimea mintii il iubesc. Nu, nici gand. Nu-i el de vina pentru agerimea asta – atata cata este – fiindca nu si-a facut-o singur. Mintea o sa i se ascuta cu timpul, chiar daca nu dintr-o data. Si-apoi nu-i nicio graba. [...]
Nu pentru harnicia lui il iubesc. Nu, nici gand. Stiu c-o are in el si nu-nteleg de ce-o ascunde de mine. Asta-i singura mea mahnire. [...]
Nu pentru invatatura lui il iubesc. Nu, nici gand. A invatat de unul singur si stie o multime de lucruri. Partea proasta e ca lucrurile cu pricina nu sunt cum le stie el. [...]
Da, cred ca-l iubesc pur si simplu, pentru ca-i al meu si pentru ca-i barbat. Banuiesc ca n-am niciun alt motiv. Cred, prin urmare, ca-i asa cum am spus la-nceput: genul asta de dragoste nu e un produs al rationamentelor si statisticilor. Ea vine nu se stie de unde si nu se poate explica. Nici nu-i nevoie. Asa gandesc eu. Dar eu sunt numai o fetiscana, prima care a stat sa studieze aceasta problema, si s-ar putea, in ignoranta si lipsa mea de experienta, sa n-o fi inteles bine. [...]
…dar daca trebuie ca unul din noi sa plece mai intai, ruga-mi este sa fiu eu aceea. El e puternic, eu sunt slaba. Eu nu-i sunt atat de necesara pe cat imi este el mie. Fara el, viata n-ar mai fi viata. Cum as putea-o indura? Ruga asta e si ea nemuritoare si-o sa dainuie cat o sa dainuie stirpea mea. Sunt prima sotie. Si in ultima sotie o sa ma repet. ‘
Si acum sa-l lasam si pe Adam sa-si spuna parerea.
‘La mormantul Evei
Adam: unde era ea, acolo era Raiul. ‘
