Odata,demult,intr-un sat mic,traia un tamplar.El avea un atelier plin cu scule de tamplarie.Intr-o zi,cand stapanul nu era in atelier,uneltele s-au luat la cerata.S-au sfadit multa vreme.......

       -Ceva ma rau ca fierastraul,cel cu coltii ascutiti,nu exista sub soare!Dintii lui sfasie si el taie tot ce-i iese in cale.....ca un balaur.

       -Ce sa mai spunem despre rindea?care musca fara mila ca o fiara!Dar ciocanul care zdrobeste totul cu violenta?Ce spune de el?

       -Sau cuiele,subtirele,care strapung si patrund in orice cu varful lor ascutit.Inteapa!

       -Sa nu uitam raspela,care pileste,zgarie totul!

Asa se tanguiau uneltele tamplarului si pana la urma au hotarat ca nu mai pot trai sub soare fiind peste masura de rele.Ciocanul era de parere ca rindeaua,indeosebi,trebuia alungata.Rindeaua credea ca fierastraul nu mai putea ramane nici o clipa langa celalalte unelte.Fierastraul nici ni voia sa mai auda macar de cuie,care pe langa raul,ce il faceau mai erau atat de mici si scutite....Cuiele erau impotriva raspelei.......raspela impotriva daltei,care despica totul.....impotriva rindelei,cuielor ciocanului,fierastraului.....

Toti erau impotriva tuturor.....sculele vorbeau foarte manioase si in acelasi timp.Era zarva mare.O larma fara seaman.

Deodata usa s-a deschis si a intrat tamplarul.Indata s-a facut liniste deplina.Mesterul a luat o scandura a masurat-o si a taiat-o cu fierastraul,apoi bucatile le-a fasonat cu rindeaua.A batut cuie cu ciocanul si la sfarsit a netezit totul cu raspela si smirghelul.Folosind fierastraul care sfasie,rindeaua care musca,ciocanul care zdrobeste,cuiele care inteapa si raspela...tamplarul facuse un minunat leagan pentru un nou nascut.Mana lui iubitoare condusese uneltele cele rele si le pusese sa faca ceva bun si frumos si de folos.....

  Un om il intreaba pe un intelept:

-Il caut pe Dumnezeu!I-am vazt peste tot semnele si bunavointa,adevarurile,minunile.Dar as vrea sa-i vad chipul-Uite,vezi muntele din fata ta?Muta-l cu palmele tale si poate,astfel,vei gasi ceea ce cauti!

Cu palmele goale,omul purcese la treaba si piatra cu piatra,muta muntele folosindu-si trupul,sufletul si mintea.Dupa ani se intoarse la intelept.

-Am mutat muntele,cum mi-ai spus,dar n-am vazut chipul lui Dumnezeu!

-Vezi apa,care curge prin preajma muntelui?Cu bratele tale schimba-i cursul!

Omul osteni multi ani si schimba albia raului,dar pentru ca nu gasi astfel chipul lui Dumnezeu,se intoarse la intelept.

-Inima ta ai cercetat-o?l-a intrebat inteleptul

-Am fost foarte ocupat cu mutatul muntelui,schimbarea albiei raului,cu vorbe multe,cu oamenii cu viata.....

-Esti pe drumul cel bun si vei gasi fara indoiala ceea ce cauti.Chipul lui Dumnezeu nu se releva dintr-o data,ci se aduna,picatura cu picatura,ca roua.Mai usor muti un munte,mai degraba schimbi albia unui riu,decat sa-l vezi pe Dumnezeu,daca nu i-ai facut casa in sufletul tau.

     Asculta Dumnezeu toate rugaciunile?Iata ce le-a spus El israelitilor razvratiti din timpul lui Isaia:"oricat de mult va-ti ruga,n-ascult:mainile va sunt pline de sange!"(Isaia 1:15).Prin urmare unele dintre actiunile noastre il pot determina pe Dumnezeu sa nu ne asculte rugaciunile.Pentru ca Dumnezeu sa accepte rugaciunile noastre trebuie sa intrunim cateva cerinte de baza.O cerinta esentiala este sa avem credinta(Marcu 11.24).Apostolul Pavel a scris:"Fara credinta este imposibil sa-i placem lui Dumnezeu,fiindca cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca el exista si ca devine rasplatitorul celor care-l cauta staruitor"(Evrei 11:6)Adevarata credinta inseamna mai mult decat a sti ca El exista si ca ne asculta rugaciunile.Credinta se demonstreaza prin fapte.Astfel modul in care ne traim viata in fiecare zi trebuie sa reflecte credinta noastra-Iacov 2:26.De asemenea Dumnezeu pretinde umilinta si sinceritate  din partea celor care se apropie de El prin rugaciune.Umilinta este aceea care ne va indemna sa ne rugam din inima si cu sinceritate,evitand rugaciunile mecanice,repetitive.-Matei 6:7,8.

      Uni oameni se simt putin intimidati cand citesc despre calitatile lui Dumnezeu.Li se pare ca Dumnezeu este mult prea departe de ei,ca nu s-ar putea apropia niciodata de El sau ca sunt prea neinsemnati pentru un Dumnezeu atat de maret.Dar asa sa fie oare?Biblia ne invata exact contrariul,ne spune ca"de fapt (El) nu este departe de nici unul dintre noi"(Faptele 17:27).Biblia ne indeamna:"apropiati-va de Dumnezeu si el se v-a apropia de voi".-Iacov 4:8.Dar cum putem sa ne apropiem de Dumnezeu?Mai intai continua sa faci ce ai inceput,adica sa inveti despre Dumnezeu.Isus a spus:"Aceasta inseamna viata vesnica:ca ei sa asimileze cunostinta despre Tine singurul Dumnezeu adevarat si despre acela pe care l-ai trimis tu,Isus Cristos"(Ioan 17:3)Dumnezeu are multe calitati care ne atrag.De exemplu biblia spune despre El ca este un Dumnezeu "plin de indurare si milostiv,incet la manie,plin de bunatate si de adevar"(Exodul 34:6).El este "bun si gata sa ierte"(ps.86:5).

            O data ,un taran a vrut sa-i incercepe cei patru fii ai sai.I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica.Apoi a plecat la camp lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta.Seara insa,cand s-a intors,i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mare: 

      -Spune-mi,ce ai facut cu piersica ta? 

      -Ce sa fac tatuca,am mancat-o si-ti multumesc.A fost tare buna.Am luat apoi samburele si l-am plantat in spatele casei,am udat apoi locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic mare si roditor.

      -Bine ai facut,baiatul tatii,sunt sigur ca tu ai sa ajungi un mare gospodar.Dar  tu,ii zise celui de-al doilea,ce-ai facut cu piersica ta?

      -Am mancat-o!A fost atat de buna,coapta si frageda.....

      -Si apoi?

      -Am auncat samburele si am alergat la mama sa-i mai cer cateva,ca tare erau bune si gustoase

      -Fiule,zise atunci omul cu intristare in glas,ai grija sa nu ajungi un om lacom ca"lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga".Dar tie ti-a placut piersica,a fost buna?-  l-a intrebat taranul pe cel de-al treilea fiu al sau.

       -Nu stiu.

       -Cum nu sti?Dar ce-ai facutcu ea?

       -Am vandut-o.M-am dus cu ea la targ si am dat-o pe zece bani.Uite-i.

       -Fiule tu ai sa ajungi u mare negustor.Dar ai grija ca nu toate sunt de vanzare in viata;mai ales ceea ce ai primit de la parinti.

In sfirsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat,cel mai micdintre toti.

       -Dar tie ti-a placut piersica?

       -Nici eu nu stiu tatuca.

       -Cum,si tu ai vandut-o?

       -Nu tata.Eu m-am dus in vizita la prietenul meu de peste drum,care e mai bolnav si i-am dat-o lui.S-a bucurat mult pentru ea si mi-a multumit din suflet.

Cu lacrimi in ochi,tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:

        -Nu stiu ce te vei face tu in viata,dar stiu ca indiferent ce drum vei urma vei fi un bun crestin si asta-i tot ce conteaza.

"LASATI COPIII SA VINA LA MINE"(Sfanta Scriptura).

   33.Invata-ma Doamne calea orinduirilor Tale,ca s-o tin pana la sfarsit

   34.Da-mi pricepere ca sa pazesc legeaTa si s-o tin din toatainima mea!

   35.Povatuieste-ma pe cararea poruncilor Tale,ca-mi place de ea.