"Teolipt vorbeşte de o rugăciune făcută numai cu buzele, neînsoţită de cugetare, apoi de o rugăciune însoţită de cugetare, dar care rămâne la înţelesul logic al cuvintelor şi, în sfârşit, o rugăciune în care mintea însăşi se cufundă în experienţa prezenţei lui Dumnezeu. El face distincţia între cugetarea care se reduce la înţelesul strict raţional al cuvintelor şi cea care experiază prezenţa lui Dumnezeu ca persoană, prin conştiinţa păcătoşeniei şi pocăinţa neîncetată. „Nu cumva, socotind că te rogi să umbli departe de rugăciune... Aceasta se întâmplă la cântarea cu gura când mintea e purtată în altă parte şi e împărţită între patimi şi lucruri încât se întinează şi înţelesul cântării. Dar aceasta se întâmplă şi cugetării. Căci adeseori, străbătând aceasta, cuvintele rugăciunii mintea nu o însoţeşte şi nu se aţinteşte spre Dumnezeu, cu Care se face convorbirea rugăciunii, ci e abătută pe furiş de anumite gânduri. Atunci cugetarea spune din obişnuinţă cuvintele, iar mintea lunecă de la cunoştinţa lui Dumnezeu... Iar nefiind de faţă cunoştinţa în rugăciune şi cel ce se roagă neînfăţişându-se Celui Căruia I se roagă, cum se va îndulci sufletul?“ (p. 51).
Inapoi la blogul ecaterina cotrau, 'user_report.php?return_url=https%253A%252F%252Fwww.crestinortodox.ro%252Fcomunitate%252Fblog.php%253Fuser%253DfilipT%2526blogentry_id%253D2315&TB_iframe=true&height=300&width=450', '', './images/trans.gif');){kind=spacer}
Continut Inadecvat
