Ana Maria Marin (1910-2001), medic, de origine evreică, soţia martirului pentru Hristos, Vasile Marin
Prieten bun, aş vrea să-ţi fac un dar,
Curat, nemuritor şi rar,
Furat din lacul cu palate de cleştar,
Din cartea de poveşti;
O apă vie, izvorîtă din pereţi
De stîncă; un buchet de dimineţi
Cu nouraşii ruşinaţi de zori,
Plutind pe cerul fără de culori
Al unei zile reci.
În dar să-ţi dau, un zîmbet de copil,
O mînă strînsă de-un amic umil,
Vasile Marin (1904-1937), comandant legionar, martirizat pentru Crucea lui Hristos de comunişti antihristici în Spania
O carte groasă şi-nţeleaptă,
O zi de libertate-adevărată;
Aş vrea să te îmbrac într-o armură
De cavaler medieval – ca Parsifal,
Un păzitor al Sfîntului Graal!
Să-ţi amintesc de toaca mănăstirii din Carpaţi,
Să-ţi umplu casa de voinici şi fraţi…
Să ne legăm iar fraţi de cruce amîndoi
Chiar dacă unul dintre noi
E mort de mult!
Iar celălalt, rătăcitor şi obosit,
Nici astăzi n-a găsit
Cărarea care duce înapoi
Şi puntea care-i leagă pe-amîndoi,
Un fir de dragoste ţesut
Într-un război!
Lucind peste furtuni şi ploi,
Un curcubeu
Pe cer, o salbă de culori
Speranţa care leagă viitorul de trecut
Ţi-o dau în dar, prieten de demult…