LEGENDE DESPRE CRIZANTEMA

Cele mai multe sunt din mitologiea chinezeasca si japoneza.De-a lungul a multor secole crizantema cu 16 petale in Japonia a fost emblema imperiala .In timpul razboaelor , fiecare razboinic purta o crizantema galbena, ce insemna curajul.Cea mai inalta distinctie in Japonia este ordinul criizantemei.

Intr-o legenda se spune , ca steaua care le-a aratat magilor unde s-a nascut Isus Hristos ,conducindu-i pina la intrarea in grajd s-a intruchipat intr-o crizantema aurie.
Este foarte interesanta si legenda crestina despre o fetita, care avea mama foarte bolnava se ruga Maicii Domnului daruindu-i o floarea de crizantema.Intr-un vis aparut fetita visase , ca Maica Domnului i-a spus ca mama ei are atitea zile , cite petale are floarea, care vrea sa i-o daruiasca.Fetita trezindu-se s-a dus la floarea pe care o pretatise si a vazut ,ca are numai 5 petale , ce insemna ca mama ei avea sa traisca doar 5 zile.Atunci fetita a rupt fiecare petala in bucatele multe si foarte mici . Fecioara Maria a indeplinit dorinta fetitei astfel, ca mama ei a ramas sa traisca inca multi ani..Se spune , ca de atunci crizantemele au foarte multe petale de diferite marimi si forme, si de dorinta mare a fetitei si de bunatatea iubitoare a fecioarei Maria.



O legenda a crizantemei spune ca demult traiau pe o pajiste doua crizanteme frumoase: una alba si una galbena. Intr-o zi le-a vazut un gradinar batran care s-a indragostit de cea galbena.
I-a cerut permisiunea sa o ia la el acasa, promitandu-i ca o va face sa arate si mai atragatoare, ca o va hrani bine si o va imbraca frumos.
Crizantema galbena a fost atat de incantata de vorbele gradinarului incat a uitat complet de sora ei. Cea alba a plans amarnic cand s-a trezit singura in mijlocul campului. Frumusetea ei simpla nu fusese apreciata. Dar mai rau era ca nu avea cu cine conversa si se plictisea ingrozitor.
Crizantema galbena devenea tot mai frumoasa cu fiecare zi ce trecea. Nimeni n-ar mai fi putut recunoaste floarea simpla de pe camp: petalele ei erau lungi si ondulate, frunzele curate si bine ingrijite. Din cand in cand se mai gandea si la sora ei, dar numai in trecere.
Intr-o buna zi a venit la batran primarul satului. Acesta cauta o crizantema perfecta care sa serveasca drept model pentru blazonul familiei daimyo-ului. Nu i-a placut insa crizantema galbena. El dorea una alba, simpla. La intoarcerea spre casa a dat intamplator peste crizantema alba de pe camp care plangea cu suspine. I-a spus povestea trista a vietii ei si s-a vaitat de prea multa singuratate. Primarul i-a spus ca a vazut-o pe sora ei, crizantema galbena, dar nu i-a placut. Ea era mult mai frumoasa. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai inviorat si-i venea sa sara in sus de bucurie cand a aflat ca primarul intentiona sa o ia de acolo ca sa serveasca drept model pentru blazonul daimyo-ului.
A fost transportata cu multa atentie in palachin si cand a ajuns la daimyo, toata lumea i-a admirat perfectiunea. Au venit artisti din toate colturile tarii ca sa o admire si s-o picteze. In scurt timp crizantema nu a mai avut nevoie de oglinda pentru ca-si putea vedea chipul pictat pe toate lucrurile de pret ale daimyo-ului: pe cutite lacuite, pe armura, pe imbracaminte, pe asternut, pe perne. Cand ridica privirea, se vedea si pe pereti si pe paravan. A fost pictata in toate ipostazele si locurile posibile. Arata splendid!
In timp ce chipul crizantemei albe a ramas imortalizat pe obiecte de pret, crizantema galbena a avut parte de o soarta trista: a fost admirata de vizitatori, dar admiratia lor a avut un caracter efemer. Intr-o buna zi a simtit ca n-o mai tin puterile si viata a parasit-o. Capul ei mandru candva s-a plecat la pamant. Batranul a luat-o si a aruncat-o la gunoi.

TOAMNĂ TU CÂND VII, OFERI

Toamnă tu când vii, oferi
Grâne de pus în hambare
Și-n livezi aduci splendoare;
Podoabe gustoase în meri,
În pruni, în vii și prin ogoare
Și nimic în schimb nu ceri,
Doar inimi mulțumitoare.
Eu mă-nchin și-I mulțumesc
Pentru toamna îmbelșugată,
Preabunului Stăpân ceresc,
Căci bogăția toamnei, toată
E darul Său Dumnezeiesc.

SCRISOAREA ADRESATĂ ÎNAINTE DE MOARTE POPORULUI ROMÂN DE ARHIMANDRITUL IUSTIN PÂRVU



Popor român !
– Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!
Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut.
Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale?
Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.
Scrierea sumeriană a apărut 1.000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul.
Cât timp o să te laşi neglijat?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii.
Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc.
Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare.
NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT.
De ce te laşi dezbinat?
Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii.
Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria.
Când îţi vei revendica drepturile?
Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni.
De ce ai lăsat să se întâmple asta?
Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria.
Cum vrei să se facă asta? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?
Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.
Tu taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple vistieriile străinilor de neam.
Tu taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.
Tu taci !!!
Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei.
Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ?
Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.
Tu taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.
Tu taci !!!
Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.
Tu taci !!!
Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fiii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului,
sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.
Tu taci !!!
Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise “la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.
Tu taci !!!
Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.
Tu taci !!!
Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.
Tu taci !!!
Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.
Tu taci !!!
Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.
Tu taci !!!
Şi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.
Tu taci !!!
În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic.
Tu taci !!!
Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.
Tu taci !!!
Dacă te îmbolnăveşti, nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele, s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.
Tu taci !!!
Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.
Toţi tac !!!
Tu taci !!!
Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat, iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.
Tu taci !!!
Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.
Tu taci !!!
Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.
Tu taci !!!
Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine…
Tu taci !!!
Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.
Tu taci !!!
ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN,
ŞI TU TACI !!!
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută.
Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?
Trezeşte-te, popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.”

BISERICA ÎNCEPE ANUL

Biserica începe anul
În linişte şi-n rugăciune,
Fără de fast fără de zgomot,
Fără serbările din lume,

În umilinţă şi în rugă
C-aduce la Mântuitor
Tot mai puţini creştini ,cu fapte,
Şi cu iubire , din popor.

Puţini îi mai ascultă glasul
Şi vin cu dragoste de cer,
La tainele-i mântuitoare
Fără de care-n lume pier.

Mari duşmani o pândesc din umbră,
Şi din’lăuntru şi de’afară,
Si pe ascuns dar şi pe faţă,
I-aduc necinste şi ocară.

Poporu-i ştie bine calea
Dar mai aproape i-i plăcerea,
Deşi din ea răpeste moartea,
Şi-şi pierd salvarea şi’nvierea.

Mulţi doar în trecăt fac o cruce,
Şi zic un ,,Doamne miluieşte’’
Aşa de formă şi simbolic,
Azi când păcatul pustieşte.

Biserica începe anul
În linişte şi-n rugăciune.
Iar clopotul oricând anunţă,
Că Dumnezeu e viu în lume.

Că pe altarul sfineti mese,
Hristos e jertfa pentru noi,
Adusă petru mântuire
Şi pentru viaţa de apoi.

Oricând putem să-i trecem pragul
Spre tainele-i mântuitoare,
Şi spre-a ne înscrie’n cartea vieţii
Şi în credinţa luptătoare .

Biserica e casa ,,vieţii’’
A vieţii fără de ruşine,
Fără de vină şi osândă
Şi-a traiului uman în bine.

E casa vieţii şi-a iubirii
Navinovate-n Dumnezeu,
În dragoste şi în credinţă
Şi-n lepădarea de cel rău.

Biserica începe anul
Cu rugăciune şi chemare,
La curăţie şi virtute,
La tainele-i mântuitoare.

POATE FI TOAMNA CA-N POVEșTI

Poate fi toamna ca-n povești,
Cu arămiu țesut în plete,
Cu roade galben-țuguiete,
Să stai atent să o privești,
Să n-o-nțelegi pe îndelete.

N-ai crede, dar îți poate fi
Mai dragă ca o primăvară,
Cu înfloriri a doua oară,
Cu apusuri sângerii,
Cu îngeri coborând pe scară.

Poți în toamnă cu Iisus,
Pe strat de frunze ruginii,
Să-ntinerești ca vulturii,
Într-o iubire de nespus
Să știi ce-nseamnă a trăi.

De-ar fi și teascul și mânia,
Suferind se naște rostul,
Dulce-aromat e mustul
Înveselind Împărăția
Și mulțumit e Împăratul.

Poate fi toamna ca-n povești
Când Iisus, strâns, lipit de tine
Îți umple coama cu rubine
În roade greu să cântărești.
Tot meritul I se cuvine.

Iar când va fi întâia brumă,
Căci iarna trebuie să vină,
Cămara îți va fi plină,
Cu Iisus vei sta în tihnă,
La căldură și Lumină.

Amin!

SF. LITURGHIE UMPLE RAIUL SI GOLESTE IADUL

Odată un pastor protestant s-a întâlnit cu un preot ortodox rus, credincios şi evlavios şi i-a zis:
- Noi facem fapte filantropice, aziluri, cămine, săli, spitale, organizăm spectacole cu muzică pop şi rock şi stadioanele sunt pline de tineri. Facem drumeţii, alpinism, turism, ne implicăm chiar în viaţa politică a locului şi a naţiunilor noastre, suntem plini de viaţă şi activitate! Voi ce faceţi?
Preotul ortodox ar fi putut să-i răspundă că şi Biserica are activităţi filantropice şi sociale, începând cu Vasiliada până la înfăptuirile fiecărei mitropolii în parte, dar n-a făcut-o ci i-a răspuns aşa:
- Ce facem noi? Noi săvârşim Sfânta Liturghie cu Sfânta Jertfă care umple Raiul şi goleşte iadul.

O LUME SUPERFICIALA

Avem case mai mari, dar familii mai mici.
Mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.
Mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme.
Avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici.
Autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Avem mai multe funcţii, dar mai puţină pricepere.
Mai multe cunoştinţe, dar mai puţină înţelepciune.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Avem mai multe legi şi totuşi mai multă anarhie.
Cunoaştem mai multe teorii dar avem mai puţină experienţă.
Cunoaştem mai multe strategii dar totuşi avem mai puţine zile.
Am construit mai multe calculatoare, dar comunicăm din ce în ce mai puţin.
Avem mai mulţi prieteni virtuali dar mai puţini reali.
Avem mai multă tehnologie a maşinii dar mai puţină îndemânare a omului.
Avem mai multe arme dar mai puţină siguranţă.
Avem mai multe averi şi totuşi mai mult egoism.
Am ajuns până la lună şi înapoi, dar cărarea până la vecinul nostru nu o mai cunoaştem.
Am cucerit lumea întreagă, dar încă nu ne-am găsit pe noi înşine.
Am atins culmea ştiinţei dar nu avem leac pentru o inimă aşa mică.
Preocupaţi de mijloacele existenţei, uităm de scopurile ei.
Ne îngrijim prea mult de cele pământeşti şi nu le mai vedem pe cele cereşti.
Ne îngrijorează prea mult ziua de mâine încât nu o mai trăim pe cea de azi.
Vorbim mai mult dar simţim mai puţin.
Avem mai multe relaţii bazate pe interes dar mai puţine pe sentiment.
Urâm mai mult, iubim mai puţin.
Trăim timpuri cu mai multă libertate şi totuşi suntem mai robiţi.
Avem mai multe oportunităţi dar mai puţină fericire.
Am realizat mai multe, dar totuşi avem mai puţină satisfacţie.
Trăim într-o lume digitală în care s-au pierdut adevăratele valori. Interesele înăbuşă sentimentul, banul primează dragostea…

Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior.

CINE TI-E PRIETEN ?

Cel ce îți spune ce-ți place să auzi urechilor?
Cel ce te lingușește?
Cel ce merge la păcate împreună cu tine?
Cel ce are aceeași părere greșită cu a ta?
Cel ce stă lângă tine din interes, numai cât ai ce-i oferi?
Cel ce stă lângă tine numai cât ți-e bine?
Cel ce te iubește pentru frumusețea ta exterioară, pentru reputația ta, și pentru că i-ai putea asigura un viitor strălucit?
Cel ce se rușinează cu neputințele tale?
Cel ce se leapădă de tine în lipsa ta?
Cel ce se bucură când tu ai căzut?
Cel ce e mulțumit să te știe pierdut?
Cel ce e mulțumit când aude că ceilalți te urăsc și te vorbesc de rău?
Cel ce rămâne indiferent la necazurile tale?
Cel ce plânge când tu sporești și te invidiază pentru progresul tău?
Cel ce te condiționează pentru orice ajutor oferit?
Cel ce te uită când nu l-ai putut ajuta?

O ASTFEL DE ‘PRIETENIE’ TE DUCE LA IAD …

FIE VARĂ...FIE TOAMNĂ...TU IUBEŞTI ŞI VEI IUBI!!!

Din culcuşul ei de brumă
S-a trezit toamna la viaţă,
Zgribulită a pornit
Să adulmece prin ceaţă...

Peste dealuri şi livezi
Lasă haină ruginie,
Poleind cu-a ei suflare
Strugurii uitaţi în vie...

Răvăşit de frig şi ceaţă
Soarele se-ascunde-n nori
Şi priveşte suspinând
Cu trec cârduri de cocori...

Florile ce ne-ncântau
Cu al lor suav parfum,
Plâng cu lacrimi de petale
Vara ce-a plecat de-acum...

Peste toată vânzoleala
Vântul bate arţăgos,
Iar ecoul se răsfrânge...
Toamna poate fi...frumos.....

Doamne bun, Îţi mulţumim
Pentru sfânta-nţelepciune,
Că ne-ai binecuvântat
Şi cu rele şi cu bune!

Chiar de plouă şi e frig
Ne-ncălzeşti cu Harul Tău...
Şi ne-ai dat roade bogate
Şi ne ocroteşti mereu!

Mulţumim pentru Iubirea
Revărsată zi de zi,,,
Fie vară, fie toamnă,
Tu, iubeşti şi vei iubi!!!