CEI OPT PRINŢI

RECUNOŞTINŢĂ

Astăzi a fost frumos.
Ziua de azi mi-a adus seninătatea sufletului şi a minţii.
Mi-a dat de mâncare şi îmbrăcăminte.
Mi-a dat încă o dată posibilitatea de a sluji alţi oameni.
Mi-a adus liniştea sufletească şi eliberarea de toate temerile.
Pentru aceste binecuvântări, vă sunt recunoscător, Prinţi Călăuzitori, vă sunt recunoscător deopotrivă tuturor, pentru că m-aţi ajutat să descurc iţele încurcate ale vieţii mele trecute, eliberându-mi astfel mintea, sufletul şi trupul de toate cauzele şi efectele fricii şi ale dezbinării.

PRINŢ AL PROSPERITĂŢII MATERIALE, îţi sunt recunoscător că mi-ai ţinut mintea racordată la conştiinţa opulenţei şi a belşugului şi ai eliberat-o de teama de sărăcie şi lipsuri.

PRINŢ AL SĂNĂTĂŢII, îţi sunt recunoscător că mi-ai ţinut mintea racordată la conştiinţa sănătăţii, furnizând astfel mijloacele prin care fiecare celulă a corpului meu şi fiecare organ să fie alimentat cu un flux de energie cosmică, suficient de mare pentru a-i acoperi nevoile, realizând un contact direct cu Inteligenţa Infinită, suficient pentru distribuirea şi aplicarea acestei energii în locurile unde este necesară.

PRINŢ AL PĂCII MINŢII, îţi sunt recunoscător pentru că mi-ai păstrat mintea liberă de orice inhibiţie şi autolimitări, prin aceasta furnizându-i corpului şi minţii mele odihnă deplină.

PRINŢ AL SPERANŢEI, îţi sunt recunoscător pentru îndeplinirea dorinţelor zilei de azi şi pentru promisiunea că îmi voi atinge scopul de mâine.

PRINŢ AL CREDINŢEI, îţi sunt recunoscător pentru călăuzirea acordată; pentru că m-ai inspirat să fac ceea ce-mi era de folos, dar şi pentru că m-ai întors de la acele lucruri care, odată făcute, s-ar fi dovedit dureroase pentru mine. Ai dat putere gândurilor mele, avânt acţiunilor mele şi înţelepciunea ce mi-a permis să înţeleg legile naturii, ca şi judecata ce m-a făcut capabil să mă adaptez la ele în spiritul armoniei.

PRINŢ AL IUBIRII, îţi sunt recunoscător că m-ai inspirat să-mi împart bogăţiile cu aceia cu care m-am întâlnit astăzi; pentru că mi-ai arătat că doar atât cât voi jertfi voi putea păstra. Şi-ţi sunt recunoscător, de asemenea, pentru conştiinţa iubirii cu care m-ai înzestrat, pentru că ea mi-a îndulcit viaţa şi a făcut plăcute relaţiile cu cei din jur.

PRINŢ AL ROMANTISMULUI, îţi sunt recunoscător că mi-ai dat spiritul tinereţii, în ciuda trecerii vremii.

PRINŢ AL ÎNŢELEPCIUNII, eterna mea recunoştiinţă pentru transformarea în valori nepreţuite şi de durată a tuturor eşecurilor trecute, a tuturor înfrângerilor, a erorilor de judecată şi de acţiune, a tuturor neliniştilor, greşelilor, dezamăgirilor şi a adversităţilor de orice natură; aceste valori constau în bunăvoinţa şi abilitatea mea de a inspira pe cei din jur să fie stăpâni pe ei înşişi şi să-şi folosească puterea spiritului pentru a obţine bogăţiile vieţii, furnizându-mi astfel privilegiul de a împărţi toate binecuvântările mele cu cei pregătiţi să le primească şi, prin aceasta, îmbogăţind şi înmulţind binecuvântările mele proprii prin beneficiile aduse celorlalţi.

Îţi sunt de asemenea recunoscător pentru că mi-ai dezvăluit adevărul că nici o experienţă omenească nu trebuie să devină un lucru inutil; că toate experienţele pot fi transformate în servicii folositoare; că singura putere peste care deţin controlul este puterea gândului; că puterea gândului poate fi transformată în fericire prin voinţă; că nu există limitări ale puterii gândului meu, în afara celorlalte create de gândul meu.

Fragment din Napoleaon Hill (Secretul Bogăţiilor)

SFANTUL EUFROSIN BUCATARUL, POVESTE PENTRU CEI MICI SI CEI MARI

Aşa-i că vă întrebaţi cum adică un sfânt bucătar? Este vorba de Sfântul Eufrosin pe care-l prăznuim pe 11 septembrie. Este un sfânt atât de simplu, dar plin de iubire de Dumnezeu, de bunătate faţă de toţi şi de smerenie.



Cuviosul Eufrosin s-a născut într-o familie simplă şi foarte săracă. A fost primit într-o mănăstire încă de tânăr şi la început a slujit monahilor la bucătărie, fiind pus să prepare mâncare. Era tăcut şi smerit şi îşi petrecea timpul în rugăciune şi ascultare. Iar când făcea mâncare fraţilor sau împlinea ceea ce i se cerea, le făcea pe toate ca pentru Dumnezeu. Şi Dumnezeu îl iubea foarte mult pe Eufrosin pentru că niciodată nu se certa cu nimeni. Vrând să-l răsplătească pentru bunătatea sa, Dumnezeu îi făcu lui Eufrosin un dar: să poată pleca în fiecare noapte, pentru o clipă, în orice loc îl ducea gândul. Şi pentru că Eufrosin se gândea în toată vremea la Grădina Raiului, în fiecare noapte se pomenea acolo, încât nu ştia dacă ce i se întâmpla era adevărat sau visa.

În acea mănăstire vieţuia şi un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga ca Dumnezeu să-i arate bunătăţile pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. Şi iată că într-o noapte se pomeni într-o grădină preafrumoasă, plină de pomi, în care cântau păsări minunate. Şi când se uită mai bine, nu-i veni să-şi creadă ochilor. În mijlocul grădinii se afla Eufrosin, blândul bucătar, care se îndulcea de roadele grădinii. Preotul se apropie şi îl întrebă uimit:

- A cui este grădina aceasta şi ce cauţi tu aici?

Cuviosul Eufrosin îi răspunse:

- Aceasta este grădina celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, iar mie mi s-a îngăduit să stau aici şi să mănânc ce voiesc, din multa milostivire a Domnului.

- Oare îmi poţi da şi mie să mănânc ceva din această minunată grădină? întrebă cu smerenie preotul.

- Poţi lua ceea ce voieşti, din darul lui Dumnezeu.

Atunci preotul arătă către nişte mere frumoase, iar Eufrosin îi rupse câteva şi i le puse în rasă.

În acea clipă bătu toaca şi preotul se trezi din vedenie.

La început preotul crezu că totul a fost doar un vis, dar când se uită pe masă, ce să vadă? Trei mere frumoase care răspândeau o mireasmă minunată în chilie.

După ce rămase o vreme nemişcat de uimire, merse spre biserică. Întâlnindu-l pe Eufrosin, îl întrebă:

- Eufrosine, spune-mi, unde ai fost azi-noapte?

- La mine în chilie.

- Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, te rog, adevărul.

Văzând că preotul ştie totul, Eufrosin nu se mai putu ascunde şi îi mărturisi:

- Am fost acolo unde merg cei ce-L iubesc pe Dumnezeu şi unde te-ai rugat şi Sfinţia Ta să mergi. Şi acolo ţi-am dat merele pe care le ţii ascunse acum.

Minunându-se tare de această întâmplare dumnezeiască, după terminarea rugăciunii, părintele adună toată obştea mănăstirii şi le povesti totul, arătându-le şi darul părintelui Eufrosin. Atunci, toţi doriră să ia binecuvântare de la omul lui Dumnezeu, însă nu îl mai găsiră. Căci el, fiind smerit şi nedorindu-şi laudele oamenilor, fugise la o altă mănăstire, unde nu îl cunoştea nimeni. Acolo continuă să se roage lui Dumnezeu, să fie blând şi smerit cu toţi şi să meargă în fiecare noapte în Grădina Raiului.

Iar din merele cele frumos mirositoare mâncară mulţi bolnavi, tămăduindu-se de bolile lor şi slăvindu-l pe bunul Dumnezeu.

Să ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile Sfântului Cuvios Eufrosin să ne învrednicească şi pe noi să vedem Grădina Lui preaminunată.

RUGACIUNEA DE LA MIEZUL NOPTII



Dragii mei nu sunt un om invatat, dar va pot spune in urma experientei – ceea ce m-a invatat viata – ca la vreme de noapte si cu pantecul gol, te poti ruga mai bine.Ingerul Domnului ne vegheaza din frageda pruncie,ne spune: crestinule tu dormi eu nu dorm,tu mananaci eu nu mananc...tu bei eu nu beau ...eu stau si te veghez...

Rugaciunea ,ca sa dam un exemplu mai modern ,este ca un telefon, o legatura fara fir, prin care cineva comunica direct cu Dumnezeu. Formezi numarul credintei la telefonul rugaciunii ca sa vorbesti cu Dumnezeu, si El iti raspunde. Il auzi limpede, il simti foarte aproape.
Rugaciunea se duce catre creier si apoi coboara catre inima. Si apoi fantani, lacrimi vin catre ochi. De acolo, nu mai este nimic de spus. E adevarat ca la inceput, vei avea greutati. Vei incerca sa te rogi si uneori nu vei putea, alteori vei avea ganduri desarte si ispite, si alteori nu vei putea sa te trezesti noaptea. Dar trebuie sa perseverezi. Domnul, vazandu-ti dispozitia, te va intari si te va izbavi de toate ispitele. Nu trebuie sa irosim in somn intreaga noapte, caci atunci Satan face cu noi tot ce doreste.Nu l-am asezat pe Hristos inlauntrul nostru si pentru aceasta nu stim ce este dragostea, pacea, intelegerea . Am vazut multe lucruri in viata mea, unul dintre ele fiind ca rugaciunile, inchinaciunile si Dumnezeiestile Liturghii i-au facut pe multi sa se intoarca in turma Bisericii.
Il implor pe Dumnezeu si pe Sfintii Lui sa-i lumineze pe toti cei rataciti, ca sa poate crede si sa se intoarca la sanul Bisericii, care sta mereu cu bratele deschise si ii asteapta. Aceasta e tot ce stiu sa zic si ii bat la cap pe Dumnezeu, pe Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, pe Arhangheli si pe toti Sfintii pentru cei care vin si imi spun necazurile lor,si isi pun atata speranta in Dumnezeu. De vreme ce nu pot propovadui, lasati-ma macar sa plang pentru pacatele mele si pentru cei ce s-au ratacit.Rugaciunea de noapte este de mare pret. Oamenii dorm si Dumnezeu asculta.AMIN

Parintele Marius Ungureanu



Rugăciunea din timpul zilei este de argint şi este dusă la Dumnezeu de către sfinţii îngeri, însă cea mai puternică rugăciune este cea din timpul nopţii. Ea se numeşte de aur fiindcă atunci cerurile sunt deschise iar rugăciunea ajunge la Dumnezeu direct, fără nici o mijlocire. Căci aşa cum vrăjile şi farmecele au cea mai mare putere în timpul nopţii, tot aşa şi rugăciunea are o putere foarte mare şi este o jertfă bine plăcută înaintea lui Dumnezeu, tocmai pentru faptul că omul face o osteneală foarte mare să se trezească în miez de noapte.

Lumea se ţine cu rugăciunea. Dacă măcar o oră va înceta rugăciunea, şi lumea va înceta să mai existe ! Să ne rugăm aşadar pentru toată lumea. Să ne rugăm pentru binefăcători, pentru vrăjmaşi, pentru mai marii noştri, pentru cei bolnavi, pentru cei aflaţi în închisori, pentru văduve, orfani, săraci şi pentru toţi aceia pentru care nu are cine să se roage. Şi să nu-i uităm nici pe cei care s-au mutat dintre noi…

OMUL, FAPTURA MINUNATA

Dacă şi azi ai prins răsăritul de soare…eşti un om binecuvântat.
Dacă te-ai ridicat pe propriile picioare şi poţi merge oriunde doreşti… eşti un om binecuvântat.
Dacă poţi vedea lumina zilei, pământul îmbrăcat cu flori şi iarbă, culorile ce te înconjoară…eşti un om binecuvântat.
Dacă poţi lucra cu propriile mâini…eşti un om binecuvântat.
Dacă ai grai să poţi spune ce iubeşti şi ce nu…eşti un om binecuvântat.
Dacă poţi auzi glasul celor ce te înconjoară, cântecul păsărilor…eşti un om binecuvântat.
Dacă ai raţiune să poţi judeca lucrurile drept…eşti un om binecuvântat.
Dacă ştii să citeşti, dacă ştii să scrii…
Dacă ai un aşternut unde să-ţi pleci capul…
Dacă ai un cămin şi simţi căldura dragostei celor ce te înconjoară…
Dacă eşti om şi nu vreo altă făptură…
Dacă te poţi bucura de viaţă…
Dacă inima ta mai bate şi astăzi… eşti un om binecuvântat.
Numără-ţi binecuvântările, prietene şi bucură-te de viaţă, acest minunat cadou.

„Doamne, Tu ai zidit rărunchii mei, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată !” (Psalmul 138: 13, 14)

SEMNUL SFINTEI CRUCI

Semnul crucii este nouă
Scutul cel mântuitor
Care depărtează răul
Şi ne dă la toate spor.

Deci să facem cum se cade
Creştinescul nostru semn,
Căci vrăjmaşii fug atuncia
Ca de prea cinstitul lemn.

Iar acei ce bat în cobză
Şi pe cruce o îngână
Au sămânţa necredinţii
Şi pecete rea la mână!

N-au evlavie în suflet
Nici ruşine la obraz
Plecăciune nu pot face
Că-i boierul pe grumaz!

Domnul cerurile pleacă
Pentru neamul omenesc
Iar la El să-şi plece capul
Mulţi creştini nu se silesc.

El întinde sus pe cruce
Mâinile dumnezeieşti
Tu măcar a face semnul
Omule nu te sileşti.

El ne mântuie creştine
Săvârşindu-se pe lemn
Iară tu socoţi ruşine
Ca să faci al crucii semn!

VALOAREA SF. LITURGHII

Fiecare Sf. Liturghie mijloceşte iertarea păcatelor tale la Dreptatea lui Dumnezeu.

Orice Sf. Liturghie ascultată cu fervoare îţi poate uşura pedepsele vremelnice datorate păcatelor.
La Sf. Liturghie ţi se iartă păcatele lesne iertătoare pe care nu le-ai spovedit şi de care te căieşti.

Prin Sf. Liturghie ascultată cu evlavie este micşorată dominaţia diavolului asupra ta.

Liturghiile ascultate de tine în viaţă, valorează mai mult decât cele oferite de alţii pentru tine după moartea ta.

Prin ascultarea Sf. Liturghii eşti ferit de multe primejdii şi nenorociri neaşteptate.

Cu fiecare Liturghie bine ascultată îţi vei uşura şi scurta suferinţele vremelnice de după moarte.

Sf. Liturghie este Jertfa cea mai puternică, cea mai folositoare, care întrece toate rugăciunile, toate
faptele bune, precum şi toate faptele de căinţă şi negreşit îşi face efectul pentru toate sufletele prin puterea sa proprie şi imediată.

Orice Sf. Liturghie ascultată cu evlavie, îţi dobândeşte o mai mare slavă în Cer.

Şi fii atent: prin Sf. Liturghie ascultată cu evlavie îţi vor fi binecuvântate toate afacerile şi interesele chiar pământeşti.

Dacă am cunoaşte valoarea divină a Jertfei Sf. Liturghii, cât zel, câtă râvnă am folosi pentru a o asculta cu cea mai mare evlavie, credinţă şi atenţie.

Sf. Liturghie este fapta cea mai sfântă a credinţei creştine, nu ai putea să faci nimic spre marea slavă a lui Dumnezeu şi ceva mai de folos pentru sufletul tău, decât ascultarea cu credinţă şi evlavie cât mai des a Sf. Liturghii.

Se dobândesc mai multe merite ascultând cu evlavie o singură Sf. Liturghie, decât a împărţi la săraci toată averea proprie sau a merge în pelerinaj în toate locurile de pe faţa pământului.

O Sf. Liturghie aduce mai mare cinste lui Dumnezeu decât toate virtuţile celor drepţi de pe pământ şi mai mult decât atât, decât toate laudele date de sfinţii şi îngerii din Ceruri.

Prin Sf. Liturghie, Domnul ne dă tot ceea ce cerem, chiar şi binele pe care nu ne-am gândit vreodată să-l cerem.

Cine ascultă cu evlavie Sf. Liturghie, Dumnezeu îi va trimite în ultimele clipe ale vieţii sale atâţia din sfinţi pentru a-l mângâia şi ocroti, câte Sf. Liturghii a ascultat cu evlavie în viaţa lui pământească.

În ceasul morţii, Sf. Liturghii ascultate cu atenţie şi evlavie vor fi un izvor de mare mângâiere.

Sf. Liturghie fiind o Jertfă dumnezeiască, valorează cât Însuşi Dumnezeu !

Ieromonah Galaction Zelig

LUMÂNĂRICA



Mai demult, oamenii sărmani erau în stăpânirea bogătaşilor. Însă şi între aceşti bogătaşi erau oameni şi oameni, unii mai răi, alţii mai buni… Unii cu frică de Dumnezeu, erau mai buni cu cei nevoiaşi. Alţii erau ca nişte câini. Dintre aceştia din urmă făceau parte, mai cu seamă, cei care înainte au fost slugi şi acum se îmbogăţiseră.
Pe o moşie boierească venise un arendaş netrebnic. Îi muncea pe bieţii oameni până le storcea toată vlaga, iar el se îmbogăţea cu fiecare zi ce trecea. Îi snopea în bătaie, aşa că bărbaţii, femeile şi copii fugeau de el ori de câte ori îl vedeau. Aceasta îl înfuria însă şi mai tare. Aşa că începuseră bieţii oameni să pună la cale cum să scape de el.
- Cât să-l mai răbdăm pe hoţomanul acesta? Nu-i păcat să ucizi o astfel de fiară!
Chiar în Săptămâna Patimilor i-a scos pe oameni în pădure să o cureţe. Când a venit arendaşul să verifice cum lucrează, deşi lucrurile erau după cum au reuşit ei să le facă mai bine, tot le-a căutat nod în papură şi i-a snopit în bătaie. Apoi le-a poruncit ca a doua zi, de Paşti, să iasă la arat.
,,Dacă a uitat şi de Dumnezeu - ziceau sărmanii oameni - apoi să scăpăm odată de el”.
Unul, Petre, om sfios şi care nu se prea amesteca în vorbă, îi auzi şi zise:
- Fraţilor, e păcat să vă gândiţi la aşa ceva. E lucru mare să omori un om. Dacă e rău, răul e numai al lui. Nu trebuie să luptăm cu răul împotriva celui rău. Hristos nu ne-a învăţat aşa. Să răbdăm răul şi şi-l vom învinge.
Oamenii se potoliră.
A doua zi, de Paşti, au ieşit la lucru plângând. Arendaşul l-a trimis pe logofăt, zicându-i:
- Trage cu urechea la ce vorbesc tâlharii aceia despre mine. Îi cunosc eu. Ar vrea doar să doarmă toată ziua!... Să-mi spui tot ce zic.
Logofătul s-a dus şi, la înapoiere, i-a spus că toţi îl vorbesc de rău.
- Dar ce spun? Vorbeşte!
- Zic că nu crezi în Dumnezeu.
Arendaşul începu să râdă.
- Cine a spus aceasta?
- Toată lumea… Mai zic că te-ai legat frate de sânge cu necuratul.
Arendaşul zâmbi mânzeşte.
- Dar Petre, râiosul acela, şi el mă ocărăşte?
- Numai el nu zice nimic… Şi toţi se miră de el. El a arat, a cântat domol şi a lipit de grindeiul plugului o lumânărică pe care nu a stins-o vântul. Când m-am apropiat de el, mi-a spus: ,,Hristos a înviat!” şi a arat mai departe. Iar când toţi ceilalţi cârteau el zicea: ,,Pe pământ pace şi-ntre oameni bună învoire!”
Arendaşul sări din pat şi zise:
- M-a învins! M-a învins!
Atunci a dat poruncă să i se pună şaua pe cal, a încălecat şi a pornit spre câmp. Dar spre ieşirea din sat, calul s-a speriat şi l-a aruncat într-un par ascuţit din gard, care i-a spart pieptul.
Când s-au înapoiat ţăranii, l-au văzut jos şi au luat-o pe alt drum.
Doar Petre, cu fiul său, l-au pus în căruţă şi l-au dus acasă. Atunci au văzut, cu adevărat, oamenii, că puterea lui Dumnezeu se arată prin credinţă şi blândeţe.