NASUL OMULUI DE ZĂPADĂ

Iarna a îmbrăcat satul cu o mantie albă şi moale. Copiii au iesit afară la joacă. S-au gândit să construiască un om de zăpadă uriaş. Au venit şi mămicile şi tăticii să le dea un sfat, să le dea o mână de ajutor. Cristina a adus două mingi de ping-pong colorate în albastru. Ea a vrut ca omul de zăpadă să fie cu ochii albaştrii, şi nimeni nu a avut nimic de spus. Gura au făcut-o dintr-un cocean de porumb. Nu era prea zâmbitor, dar părea foarte hotărât....Mama lui Gigel a adus un morcov uriaş pentru nasul omului de zăpadă. Ionică i-a adus drept căciulă casca lui de bicicletă. Omul de zăpadă a primit fular de la Ioana. Dănuţ şi-a aminit că are două rachete de tenis stricate, şi i le-a donat omului de zăpadă ca să-i ţină loc de mâini şi ca să fie mai sportiv, iar Marcela i-a pus şi nişte patine la picioare, poate vrea să patineze!
- Ce frumos e omul de zăpadă!
Au făcut fotografii cu omul de zăpadă cu toţii: copii, bunici, mămici, tătici, şi seara l-au lăsat să doarmă liniştit şi au plecat cu toţii la culcare...
Numai Rilă- Iepurilă nu poate dormi. Ziua n-a dormit din cauza gălăgiei şi acum, seara de ......foame. Prinşi de joc, copiii, care îi lăsau mereu ceva de mâncare la marginea tufişului, azi au uitat de el. După ce s-a făcut linişte,
şi-a luat inima în dinţi şi s-a apropiat de uriaşul de zăpadă. L-a privit uimit: nu mai văzuse aşa arătare în toată viaţa lui. Deodată, nedumerit a zărit ceva, când i-a privit nasul.....Un morcov uriaş......adevărat....gustos. Dar cum să ajungă la el? Uitându-se în jur a zărit pe creanga unui copac unde moţăia o cioară bătrână şi foarte înţeleaptă.
-Doamnă Cra! Doamnă Cra! o strigă iepuraşul.
-Ce este, ce ai păţit, iepuraşule, de ce mă trezeşti?
-Doamnă Cra, mi-e foame, numai dumneavoastră mă puteţi ajuta!
-Eu?Iertare, iepuraşule , dar sunt tare obosită. N-ai văzut ce larmă a fost azi pe aici? N-am avut pic de linişte, azi.Au aruncat cu bulgări de zăpadă , m-au luat drept ţintă.
-Despre omul de zăpadă voiam să-ţi vorbesc şi eu......I-ai văzut nasul?
Cioara cea înţeleaptă a înţeles pe loc.
Ai pus ochii pe morcovul cel uriaş? Nu e prea sus pentru tine?
-Tocmai din acest motiv am nevoie de tine....
-S-a făcut. Te ajut! Vreau să văd faţa năzdrăvanilor care m-au bulgărit ,când vor vedea mândreţe de uriaş fără nas , mâine dimineaţă!
Cioara a zburat către nasul omului de zăpadă şi a început să bată din aripi, să-i dea lovituri cu ciocul pâna când morcovul-nas a căzut la picioarele iepuraşului.
Rilă a avut o cină delicoasă, iar cioara a dormit liniştită pe creanga ei, mulţumită că a ajutat un prieten şi că i-a pedepsit pe năzdrăvanii care au făcut întrecere cine o va atinge primul cu un bulgăre de nea. Aşa le trebuie!
Ce faţă au făcut dimineaţă copiii când au văzut omul de zăpadă fără nas?
Vă las să vă imaginaţi şi singuri!

O MINUNE A SFÂNTULUI NICOLAE

O tânără mergea într-o seară să-şi viziteze mama bolnavă şi îi ducea o pâine albă, care în acele vremuri era mai scumpă decât aurul. Între timp se întunecase şi îi era frică să meargă singură prin pădure. Tânăra şi-a amintit o rugăciune scurtă - singura pe care o ştia şi pe care o auzise de la bunica ei. Cum a început să o rostească, încetul cu încetul, frica a părăsit-o. Pe neaşteptate, din pădure îi ieşi în cale un bărbat între două vârste, pe care ea l-a recunoscut ca fiind vecinul mamei sale, Pavel Ivanovici. El i-a spus că se dusese în pădure pentru a vedea de un stog de fân şi că Dumnezeu îi păzeşte fânul, care se afla la locul său. Tot vorbind ei, au intrat, fără să-şi dea seama, în sat. Lângă casa mamei, tânăra şi-a luat rămas bun de la vecin şi i-a mulţumit că i-a ţinut tovărăşie.
Când şi-a văzut fiica, femeia bolnavă s-a bucurat, dar s-a şi alarmat: cum a putut ea să meargă atât de târziu prin pădure? Fiica i-a povestit că, atunci când i s-a făcut frica, a început să rostească troparul Sfântului Nicolae: "Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor..." şi, peste puţin timp, i-a ieşit în cale vecinul lor, Pavel Ivanovici, aşa că au venit împreuna acasă.
Dimineaţa mama a rugat-o pe fiica să treacă pe la Pavel Ivanovici pentru o trebuinţă oarecare. Când tânăra a intrat în casa acestuia, i-a spus: "Ce bine şi repede am ajuns noi aseară în sat!" Însă vecinul, mirat, a întrebat-o: "Unde am eu fost ieri cu tine? Eu am stat acasă toată seara şi am cusut pâslari".

Oglezneva A. S., Oraşul Neviansk, regiunea Sverdlovsk



TRADITII SI OBICEIURI DE SFINTUL NICOLAE

Sf. Nicolae este al doilea sfânt făcut de Dumnezeu, care stă alături de Părintele ceresc, în stânga Lui, şi în noaptea către Sf. Vasile, Dumnezeu şi cu Sf. Neculai stau la masă, arătându-se lumii în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori. Dumnezeu îmbla cu oamenii şi-i învăţa, iar zilele erau sfinte şi îmblau cu el. Oamenii făceau la copii, în toată ziua câte unul, ca să fie sfinţi. În ziua întâia au făcut pe Sfântul Niculai, a doua zi pe Sfânta Varvara, şi tot aşa au făcut, până ce s-a încheiat anul şi au ajuns iară la ziua Sfântului Niculai. Sf. Neculai stă la miazăzi, deoarece pe la 6 decembrie soarele răsare de către miazăzi, iar de la această zi, după credinţa poporului, soarele, alungat de Sfântul Neculai, începe să răsară tot mai spre miazănoapte, până pe la Sf. Toader, care îl opreşte şi-l alungă spre miazăzi. Sf. Nicolae e milostiv faţă de săraci, ajută văduvele şi orfanii şi dăruieşte bani tuturor oropsiţilor. …Dătător de bogăţie, de noroc tuturor, dă mai ales noroc fetelor sărace, pe care le mărită.Fetelor orfane şi sărace le aruncă pe fereastră trei pungi de galbeni. Era un creştin odată care avea trei fete mari (…). Şi omul acela era fără seamăn de sărac (…). Văzându-se sărmanul într-atât de strâmtorat, se gândi în toate chipurile şi nimic nu-i trecu altceva în minte decât că trebuie să-şi trimită fetele după câştig. Dar Sf. Neculai aflase de aceasta, aşa că în ajunul zilei dintâi, când fata cea mare trebuia să-şi pângărească cinstea, aruncă în casa omului sărac o pungă plină cu o sută cincizeci de galbeni… Sf. Neculai a oprit apele când a fost potopul, altfel îneca corabia. Se spune că Sf. Nicolae a fost corăbier, îndeletnicindu-se cu negoţul pe apă şi cu prinsul peştelui. Într-un rând, stârnindu-se o furtună mare, corabia lui s-a prăvălit în apă şi o mulţime de oameni s-au înecat, scăpând dintre toţi numai dânsul. Atunci Sf. Nicolae a început să se roage fierbinte lui Dumnezeu, şi Dumnezeu s-a milostivit şi toţi cei înecaţi au înviat. De aceea, când ai să treci vreo apă mare, fă-ţi cruce la margine şi roagă-te sfântului Nicolae, că el este mai mare peste ape. În mod tradiţional, în noaptea spre 6 (19)decembrie, copiii primesc daruri sub forma de bomboane, prăjituri, mere, portocale şi nuci. În ajunul zilei de Sfântul Nicolae, copiii îşi pun ghetuţele lustruite la uşă pentru ca Moşul să le umple cu daruri. În unele locuri din Olanda se mai păstrează obiceiul saboţilor de lemn în care copiii primesc darurile. Înainte, copiii din mănăstiri agăţau şosetele la uşă cu scrisori pentru Sfântul Nicolae în care se lăudau cât de cuminţi au fost. În unele zone, Moşul aduce şi crenguţe argintii, vopsite cu bronz, pentru copiii neascultători. În lumea populară, sărbătoarea prefigurează victoria binelui asupra răului şi a luminii asupra întunericului, astfel că în părţile Bucovinei se crede că Sân Nicoară poate fi vazut în noaptea de Anul Nou, când cerurile se deschid de trei ori. Ca şi de Sfântul Andrei, si în ziua Sfantului Nicolae se aduc în casă crenguţe de pomi fructiferi, care se păstrează în apă până de Anul Nou. Daca vor înflori până atunci, înseamnă că anul care vine va fi unul bogat, plin de roade şi satisfacţii. Ca sfânt, se ştie că Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Conform tradiţiei creştine, el pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă, lovindu-i cu nuiaua peste mâini.



Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate.
Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

GHETUŢELE PLINE DE SĂNĂTATE SĂ FIE, AJUTOR DIVIN, BUCURII ŞI SPOR ÎN TOATE!

LA MULŢI ANI!

POVESTEA LUI MOS NICOLAE

MOS NICOLAE VINE IN FIECARE AN CU AROMA PRIMELOR PORTOCALE

Mos Nicolae venea in fiecare an, punctual, cu aromele primelor portocale care inmiresmau zilele de iarna ale copilariei noastre. Acum, din tara sau din departari - uniti de www.desprecopii.com, ne simtim din nou legati, prin firul amintirilor de acele vremuri calme ale copilariei. Ati pregatit cizmele? Mos Nicolae vine si in acest an....

SEARA LUI MOS NICOLAE

In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor.
De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.

CINE E MOS NICOLAE?

Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de Mos Neculai si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca biruitor de popor ) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim.
Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile.
Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae.
Le Père Fouettard In Franta, Sfintul Nicolae este insotit de un personaj pe care oamenii din Metz il dispretuiesc. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae.
Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.
Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre.

CE ADUCE MOS NICOLAE

La noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun.
La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare.
In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri.
Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri.
In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos.

ALTE IPOSTAZE ALE SF. NICOLAE

O alta ipostaza a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu, iar cei morti, ai lui Necuratu . Vazind insa Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sf. Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul. Si a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pina a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a raspuns: Numai acel ce se va naste din Duh Sfint va putea sa-l ia . Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos. Cind a implinit Hristos treizeci de ani, a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor. Iarna incepe in noaptea de Sf. Nicolae Expresia populara S-a dat Sf. Nicolae jos din cui are radacini in credinta ca sfintul ii ajuta pe hoti in ispravile lor si exprima faptul ca parintii ameninta copiii obraznici, aratind nuiaua doar cu degetul.
Tot in popor se spune ca iarna incepe la Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: A intinerit Sf. Nicolae . De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna. In ziua de Sf. Nicolae incepe ziua sa se mareasca: La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace , zice poporul. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.

LEGENDA SFÂNTULUI NICOLAE

Indiferent de varsta, cu totii asteptam noaptea de 5 spre 6 decembrie cand Sfantul Nicolae trece pe furis pe la fiecare copil si lasa in ghetute fie cadouri, fie nuielusa. Insa, cati dintre noi cunoastem povestea Sfantului Nicolae? Cine a fost el? De ce a ramas in memoria oamenilor si cum a ajuns un sfant?
Sfantului Nicolae dincolo de traditia care l-a transformat in Mos Nicolae a fost un om al credintei, un om pentru pe care iubirea de Dumnzeu a fost mai presus ca orice.
Legenda spune ca Sfantul Nicolae s-a nascut ca urmare a unui miracol dumnezeiesc. Mama sa fiind stearpa, in urma unui act miraculos, a ramas insarcinata. Parinti au recunoscut minunea si cand a fost timpul sa-l indrume pe Sf Nicolae catre cele sfinte, au facut-o din toata inima.
Sfantul Nicolae s-a nascut intr-o familie foarte instarita, in cetatea Patara, din regiunea Licheia. Traditia bisericeasca spune ca, desi era prunc si inca nu vorbea, Sfantul Nicolae infaptuia miracole. Prima minune infaptuita de Sfantul Nicolae a fost faptul ca dupa nastere, desi orice prunc pana in apropierea varstei de un an nu poate sta in picioare, a stat 3 ore in picioare. Biserica atribuie acest miracol ca un omagiu adus de prunc Sfintei Treimi.
De asemenea, un alt miracol infaptuit de prunc era acela ca postea miercurea si vinerea. Mai exact, in acele zile Nicolae se hranea de la pieptul mamei doar o data pe zi, dupa apusul Soarelui. Ce este foarte interesant este faptul ca niciodata nu a dorit sa fie alaptat de la sanul stang, ci doar de la sanul drept al mamei. Acest fapt a prefigurat viata duhovniceasca in care avea sa fie de partea celor drepti, precum si viata cereasca unde avea sa stea la dreapta Tatalui.
Studiile primare si ulterioare si le-a desavarsit in cercetarea Sfintelor Scripturi. Astfel, cu har divin, Sfantul Nicolae a devenit din ce in ce mai intelept si mai credincios, departandu-se de orice ar fi putut sa-l corupa Ca tanar adolescent, spre deosebire de tinerii din vremea sa, el s-a tinut departe de orice intinare a trupului si sufletului.
Sfantul Nicolae a fost ajutat in a-si descoperi adevarata vocatie de unchiul sau Nicolae, episcop, care intuind credinta si puritatea nepotului sau, l-a indrumat spre a sluji Biserica si lui Dumnezeu. La scurt timp, tanarul Nicolae a fost hirotonisit si a slujit alaturi de unchiul sau.
In momentul in care parintii sai au trecut in nefiinta, tanarul Nicolae a mostenit o avere impresionanta. Insa tanarul Nicolae era constient ca pentru a fi cat mai aproape de Dumnezeu si pentru a pasi intocmai pe urmele lui Isus trebuia sa renunte la tot ce era lumesc, inclusiv la bunurile materiale.
Surprinzator, daca l-am compara cu timpurile actuale, Sf Nicolae a decis sa isi imparta bunurile materiale, inclusiv banii cu oamenii saraci. Astfel, si-a donat intreaga avere oamenilor saraci, el concentrandu-se pe latura spirituala a vietii.
Legenda Sf Nicolae si ulterior transformarea sa in Mos Nicolae spune povestea unui nobil care avea trei fiice, insa saracise, motiv pentru care nu putea sa-si marite fetele, dar nici sa le intretina. Astfel, acest tata indurerat se gandea ca avea doua posibilitati: fie sa le indrume spre o latura opusa spiritualitatii, aceea a depravarii, fie sa le marite din interes. Sfantul Nicolae, auzind povestea, a fost foarte impresionat, si nedorind ca aceste trei fete si tatal lor sa apuce pe cai gresite, a decis sa le furnizeze el suportul material de care aveau nevoie. Astfel la adapostul serii, Sf Nicolae a mers la casa nobilului si a strecurat in casa o punga de galbeni. Dimineata cand nobilul a gasit punga s-a minunat mult de acest miracol. Ca urmare a acestei fapte bune, fata cea mare s-a casatorit. Povestea s-a repetat si in cazul celei de a doua fete. Cand a sosit timpul ca mezina sa se casatoreasca, tatal fetelor a pandit pe geam sa vada cine era persoana care ii sustinea material. Atunci l-a zarit pe Sf Nicolae si a alergat dupa acesta sa-i multumesca. Sfantul Nicolae i-a poruncit sa nu povesteasca acesta fapta nimanui. Dar o astfel de fapta nu avea cum sa ramana nepovestita. De la aceasta intamplare provine legenda lui Mos Nicolae, precum si traditia de a lasa mosul cadourile in ghetute, iar acestea obligatoriu trebuie sa fie curate. Legenda spune ca la ultima fata, Sf Nicolae a lasat punga cu galbeni pe horn, aceasta ajungand intr-o soseta pusa la uscat pe semineu.
Pe masura ce Sf Nicolae devenea tot mai credincios si mai apropiat de Dumnezeu a inceput sa infaptuiasca miracole. Un astfel de miracol s-a petrecut in calatoria sa pe mare, in drum spre Palestina, spre Tara Sfanta. Dupa imbarcarea pe corabie, dintr-un port din Egipt, Sf Nicolae le-a prevestit marinarilor faptul ca o nenorocire se va abate asupra vasului si vor fi in pericol de moarte. La inceput, marinarii nu i-au acordat atentie pana in momentul in care din senin s-a declansat o furtuna si nava era in pericol iminent de scufundare. Marinarii atunci l-au implorat sa-i scape de la moarte, ceea ce si s-a intamplat. Sfantul Nicolae s-a rugat Lui Dumnezeu si ca printr-un miracol, marea s-a linistit, nori de furtuna s-au risipit. Episodul acesta este asemenator cu un episod din viata lui Isus Cristos, cand Acesta a domolit o furtuna si a salvat barca de la scufundare. Insa seria de miracole infaptuite cu acea ocazie nu s-a sfarsit. Unul dintre marinarii de pe corabie s-a urcat pe catarg, precum era obiceiul pe atunci pentru a avertiza echipajul in caz de probleme, deoarece marinarul din acel punct avea o vizibilitate foarte buna. Insa nenorocirea a facut ca acest marinar sa alunece si sa decedeze. Sfantul Nicolae s-a rugat pentru marinar si acesta a revenit la viata.
Dupa ce a vizitat Tara Sfanta si Ierusalimul, indrumat fiind de Dumnezeu, Sf Nicolae s-a imbarcat pentru a se reintoarce in patria sa fara a sti planurile viclene ale echipajului. Acestia planuiau sa nu il duca in tara sa, ci departe. Ceea nu au luat acestia in calcul a fost factorul dumnezeiesc. Dumnezeu, vazand viclenia oamenilor, a facut ca un vant puternic sa bata din contrasens si sa intoarca corabia spre locul unde trebuia sa ajunga Sf Nicolae. Acest miracol i-a inspaimantat foarte tare pe marinari, insa Sf Nicolae neavand rautate in suflet nu i-a pedepsit pentru nedreptatea comisa.
Datorita credintei sale, Sf Nicolae avea sa ajunga arhiepiscop de Mira. Modul in care a fost ales episcop este atat de ciudat, incat nu poate fi incadrat decat la categoria „miracole”. Astfel scaunul de episcop de Mira era vacant, iar preotii din Mira trebuiau sa numeasca pe cineva ca episcop. Pentru aceasta s-au rugat pentru indrumare dumnezeiasca si aceasta li s-a acordat. Intr-o revelatie, Dumnezeu le-a spus ca la miez de noapte sa mearga in biserica si prima persoana care va intra in biserica sa fie numita arhiepiscop. Sfantul Nicolae fara sa stie ce il asteapta la miez de noapte s-a indreptat spre biserica pentru a se ruga. Preotii cetatii l-au identificat si l-au numit episcop de Mira.
Insa credinta avea sa-i fie testata in momentul in care impreuna cu mai multi crestini au fost inchisi si condamnati la munca silnica. A stat in inchisoare pana cand a fost eliberat si reinstaurat ca episcop de catre imparatul Constantin.
Pe tot parcursul vietii sale, Sfantul Nicolae s-a dovedit un crestin adevarat, sustinand cu trup si suflet invataturile crestine. Prin puterea data de Dzeu i-a aparat pe cei nevinovati si fara aparare, pe cei saraci. Traditia crestina spune ca dupa moartea sa, Sfantul Nicolae s-a inaltat la Cer si sta la dreapta Tatalui.
In acest moment, moastele Sf Nicolae sunt in localitatea italiana Bari, fiind aduse in 1087 de catre marinarii italieni.
Pentru ca spiritul sarbatorilor de iarna sa nu fie alterat de spiritul comercial tot mai accentuat in aceste zile este important ca din cand in cand sa ne gandim la spiritul crestin al acestei sarbatori.
Ca urmare, din povestea fiecarui om sau sfant putem invata ceva care sa ne ajute sa ne imbunatatim viata. Tot ce trebuie sa faceti este sa aveti curiozitatea si rabdarea de a o descoperi!

ICOANA MÂNTUITORULUI

Aşa cum prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu apa sfinţită şi untdelemnul sfinţit capătă puteri vindecătoare, aşa şi sfintele icoane ale Persoanelor Dumnezeieşti, îngereşti, sau îndumnezeite, capătă puteri tainice, între care şi a vindeca suferinţele oamenilor.
Sfântul Athanasie cel Mare aduce un exemplu de ce va să zică puterea minunată a sfintelor icoane.
În oraşul Beirut locuia un creştin într-o casă închiriată. Mutându-se din acea casă în altă parte, el a uitat să-şi ia cu sine şi icoana, o icoană a Mântuitorului. În acea casă în urma lui a venit să locuiască un evreu. La Beirut pe atunci se aflau mulţi iudei care urau de moarte Credinţa Creştină. Prin urmare, aflând Icoana Mântuitorului în casa în care tocmai se mutase, evreul a luat-o şi a dus-o la sinagoga lui, unde împreună cu ceilalţi iudei au batjocorit şi au profanat sfânta icoană în mulţime de feluri întocmai cum şi strămoşii lor îl batjocoriseră pe Mântuitorul pe Cruce. La urmă, unul dintre ei a luat o lance şi a lovit chipul sfintei icoane în coastă şi - o, minune! - îndată a ieşit din sfânta coastă, cea din icoană, sânge şi apă, întocmai cum a ieşit din trupul Domnului pe Cruce! Groaza iudeilor a fost mai presus de cuvânt. Dar le-a venit în minte îndată să aducă un vas în care s-a strâns tot acel Sfânt Sânge. Ei îndată şi-au adus acolo pe toţi bolnavii lor, neputincioşii, paraliticii, ungându-i cu Sfântul Sânge şi văzând sub ochii lor cum toţi bolnavii se însănătoşesc tot atunci. Toată cetatea s-a adunat la sinagoga evreiască spre a vedea minunea şi spre a îl slăvi pre Unul Domn lisus Hristos Mântuitorul oamenilor. Toţi evreii care s-au aflat atunci la Beirut au crezut întru Unul Domn lisus Hristos Cel Viu şi Dătător de Viaţă.

(Din Proloagele de la Ohrida, Sfântul Nicolae Velimirovici)



De la iesle pan’ la cruce…cat amar cat suflet frant
Ce alean , ce mila dulce, Te-a putut din cer aduce pe pamant?

De la staul la Golgota numai zbucium si colind
Trist privea spre cruce bolta, muntii grei porneau revolta clocotind.

De pe fan pana la cuie, numai rani si vanatai
Ce cuvinte pot sa spuie cum plangeai pe-o cararuie pentru ai tai.

Din Egipt in Ghetsimani…numai plans si privegheri…
Crunt pandeau in drum dusmanii, pana n-au mai fost Betanii nicaieri.
De la iesle pan' la mine cate lacrimi , cati martiri!
Unde voi gasi suspine Doamne , sa-ti aduc depline multumiri.

CINSTIREA DUMINICII

Să respectăm cu multă stricteţe, cu multă dragoste, ziua Sfintei Duminici. E ziua lui Dumnezeu, nu a noastră. Nu vedeţi dumneavoastră că şi diavolul urmăreşte tot această zi să o prihănească, să ne facă să greşim? Ziua Duminicii trebuie respectată mai mult şi aceasta este ziua pe care a oprit-o Domnul pentru Sine, pentru ca să fie proslăvit El de noi, creştinii care am fost răscumpăraţi cu scumpul Lui Sânge. Ziua Duminicii este ziua Învierii Domnului; atunci am primit iertare, atunci au fost sloboziţi cei din iad şi atunci ne-a slobozit Mântuitorul pe toţi şi ne-a dat lumina vieţii veşnice. Creştinul care va şti să cinstească sfânta Duminică cât mai frumos, va primi binecuvântare de la Dumnezeu. Va primi spor în casă şi în credinţă şi multe faceri de bine de la Părintele Ceresc. Creştinii pentru a fi cât mai în regulă cu legea Domnului, ar trebui ca sâmbătă până la apusul soarelui să le aibă toate gata pentru Duminică, ca să fie prezenţi curaţi la biserică. E bine chiar şi mâncarea să fie deja gătită şi în sfânta Duminică numai să o încălzim. Cei care nu cinstesc sfânta Duminică sunt urmăriţi de blestemul dumnezeiesc, căci toată casa lor este blestemată, banii nu le ajung, copiii şi dobitoacele se îmbolnăvesc şi nu progresează deloc, cad pradă tuturor necazurilor, mai ales dacă nici nu vin la sfânta biserică mai des.

ierod. Visarion Iugulescu



CRESTINI “DE DUMINICA”

Smerenia spinările ne-ndoaie
Păşind peste prag de biserică!
Odată ieşiţi, mândria ne-nfoaie
Smerenia noastră e apă de ploaie…
Suntem creştini de duminică!

Ne salutăm în chip evlavios
Doar când intrăm în biserică!
Odată ieşiţi – evlavia jos!
Masca virtuţii se-ntoarce pe dos…
Suntem creştini de duminică!

Ne cerem iertare, ne îmbrăţişăm,
Cu toţi suntem fraţi în biserică!
Odată ieşiţi – frăţia uităm,
În haina cea veche şi rea ne-mbrăcăm…
Suntem creştini de duminică!

De pace doriţi, la Tine venim.
E pace şi tihnă-n biserică!
Odată ieşiţi – războaie pornim,
Setoşi de dreptate pe ceilalţi păşim…
Suntem creştini de duminică!

După lumină-n casa Ta intrăm
Căci Tu eşti lumină-n biserică!
Odată ieşiţi – ne întunecăm,
De partea vrăjmaşului alunecăm…
Suntem creştini de duminică!

Răniţi de păcate Ţie-Ţi cerem
Să dai vindecare-n biserică!
Odată ieşiţi – rănim cât putem,
Dreptatea-i doar a noastră şi-o vrem…
Suntem creştini de duminică!

Intrăm, fără ruşine, să cerşim
Din mila Ta, jertfită-n biserică!
Odată ieşiţi – ne învârtoşim,
De cerbice tari – ne ticăloşim…
Suntem creştini de duminică!



Doamne binecuvinteaza…

…pe cei ce mi-au dat viaţă
…pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc
…pe cei ce mă iubesc
…pe cei ce mă urăsc
…pe cei ce mi-au binevestit mie Cuvântul Tău
…pe cei ce mi-au luminat ochii sufleteşti
…pe cei ce m-au vindecat
…pe cei ce mă ocrotesc şi mă povăţuiesc
…pe cei ce se roagă pentru mine
…pe cei ce m-au ajutat în zile grele
…pe cei ce m-au învăţat ce este binele şi ce este răul
…pe cei ce mi-au dorit şi mi-au făcut mie bine
…pe cei ce mă binecuvintează.

BRADUL

Legenda spune ca atunci cand a venit prima toamna pe lume toate pasarile s-au grabit sa plece spre tari mai calde. Una singura mai ramasese: o pasarica mica si zgribulita, pe o creanga de la marginea codrului. Avea, saracuta, o aripa rupta si nu putea sa zboare prea mult. S-a dus sa ceara ajutorul unui copac, caci acesta avand radacini, de buna seama ca nu va pleca nicaieri si va sti cum sa infrunte frigul si crivatul iernii. S-a dus mai intai la stejar, vazandu-l mai falnic:

- Te rog frumos, lasa-ma sa traiesc printre ramurile tale, caci vine iarna si voi muri fara adapost!

- Nu pot, i-a raspuns semet stejarul, nu vreau sa-mi mananci ghindele.Cauta-ti de drum!
S-a dus, biata pasarica, si la un fag, dar nici acesta nu s-a indurat sa o gazduiasca:

- Imi pare rau, i-a zis fagul ingrijorat de vantul ce se intetea. Am deja destule griji si iarna o sa fie grea. Nu pot sa te ajut.
Si tot asa, de la un copac la altul... Biata pasarica nici nu stia incotro sa se mai indrepte, cand, trecand pe langa brad, auzi spre mirarea si bucuria ei:

- Ei, pasarica, nu te mai framanta I Daca vrei ramai la mine. Poti sta pe oricare dintre crengile mele si impreuna vom trece noi si peste iarna ce vine!

Bucuroasa, pasarea isi facu degraba un culcus pe una dintre ramurile bradului. Si chiar din noaptea aceea vantul rece incepu sa sufle. Palide, una cate una, frunzele pomilor cadeau la pamant. Doar frunzele bradului ramaneau verzi, toti fiind uimiti de asa minune. Si vantul se mira nespus, asa ca s-a dus chiar inaintea Creatorului:

- Doamne, lasa-ma sa scutur si frunzele bradului, asa cum fac cu toti copacii. ..

- Nu, i-a raspuns Dumnezeu vantului.

Bradului sa nu-i faci nimic, caci a fost bun cu biata pasaricaD De el sa nu te atingi! Si de atunci, dragii mei, toti copacii isi pierd haina lor de frunze si flori, doar bradul isi pastreaza totdeauna frunzele verzi, fie vara, fie iarna.

IMPODOBIREA BRADULUI DE CRACIUN

Când S-a născut Pruncul Iisus, îngerii au venit in jurul său.
Au mai venit si păstorii care se aflau în apropiere. Dar drumul cel mai anevoios, l-au făcut cei trei magi, care veneau de departe tocmai pentru a se închina Împăratului lumii. Acestia erau foarte învăţaţi si stiau că Mântuitorul Se va naste, asa că au pornit la drum călăuziţi de steaua sfântă, care le lumina calea si le arăta drumul pe care să-l urmeze. Si bineînteles că nu puteau să se închine Fiului lui Dumnezeu fără un dar, care să arate dragostea si bucuria lor. Asa se face că au luat cu ei aur, smirnă si tămâie. Dar, ajungând aproape de Betleem, orasul unde S-a născut Mântuitorul, au vrut să pună alături de darurile lor si o floare sau măcar o crangă de copac înverzit, fiindcă nu doar oamenii, ci întreaga natură se bucura de venirea lui Iisus. Dar, căutând ei încoace şi încolo, nu au găsit nici un copac înverzit, căci era iarnă, pomii rămânând fără vesmantul lor de frunze si flori. Însă, pe vârful unui deal au văzut un brădut mic. Bucurosi l-au luat cu ei si atunci când au ajuns lângă Maica Domnului si Pruncul Iisus au aşezai bradul alături si au aninat darurile lor pe crengile sale verzi. De atunci bradul mai este numit si Pomul împodobit de Crăciun.

LEGENDELE BRADULUI DE CRACIUN

Despre originea bradului de Craciun, circula mai multe legende, care de mare mai minunata prin mesajul ei plin de speranta si bucurie.

In urma cu multi ani de zile, in seara de Craciun, a venit pe lume Iisus Hristos. In acele vremuri, pe acele meleaguri era imparat Irod, un om foarte rau care auzind ca a sosit pe lume Mesia, Imparatul lumii, a poruncit oamenilor sai sa fie ucisi toti copiii de la doi ani in jos. Auzind acestea mama lui Iisus, s-a inspaimantat si si-a luat fiul in brate si cu ajutorul lui Dumnezeu a parasit Bethleemul. Pe drum Fecioara Maria a auzit tropote de cai care veneau in urma ei. Atunci ea vazand un stejar l-a rugat sa-si coboare crengile-n jos si s-o fereasca de oamenii lui Irod. Dar stejarului i se facuse frica si o refuza pe Fecioara Maria. Deodata, ea fu chemata de un bradulet mic care pe data o infasura cu crengile sale exact in clipa in care oamenii lui Irod treceau calare prin acel loc. Dupa ce calaretii se indepartasera Fecioara multumi bradului pentru fapta savarsita si ii spuse: “Cat vei trai, bradule, sa nu vestejesti niciodata! Sa fii mereu verde si iubit de toti copiii, iar stejarului ii spuse ca toata viata lui sa tremure fie iarna, fie vara.” Asa se explica faptul ca iarna, de Craciun bradul este prezent in casele oamenilor, fiind iubit de toti copiii si toti oamenii.

O ALTA LEGENDA spune ca atunci cand S-a nascut Pruncul Iisus, ingerii au venit in jurul sau. Au mai venit si pastorii care se aflau in apropiere. Dar drumul cel mai anevoios, l-au facut cei trei magi, care veneau de departe tocmai pentru a se inchina Imparatului lumii. Acestia erau foarte invatati si stiau ca Mantuitorul Se va naste, asa ca au pornit la drum, calauziti de steaua sfanta ce le lumina calea si le arata drumul pe care sa-l urmeze. Si bineinteles cã nu puteau sa se inchine Fiului lui Dumnezeu fara un dar, care sa arate dragostea si bucuria lor. Asa se face cã au luat cu ei aur, smirna si tamaie dar ajungand aproape de Bethleem, orasul unde S-a nascut Mantuitorul, au vrut sa puna alaturi de darurile lor si o floare sau macar o creanga de copac inverzit, fiindca nu doar oamenii, ci intreaga natura se bucura de venirea lui Iisus. Dar, cautand ei incoace si incolo, nu au gasit nici un copac inverzit, caci era iarna si pomii isi pierd acum vesmantul lor de frunze si flori. Insa, pe varful unui deal au vazut un bradut mic. Bucurosi l-au luat cu ei si atunci cand au ajuns langa Maica Domnului si Pruncul Iisus au asezat bradul alãturi si au aninat darurile lor pe crengile sale verzi. De atunci, bradul mai este numit si Pomul de Craciun. In amintirea minu¬natei veniri pe lume a Mantuitorului s-a pas¬trat obiceiul ca in timpul sarbatorilor de iarna sa avem in casa un brad pe crengile caruia sa asezam globuri co¬lo¬rate, be¬teala stralucitoare, fructe i lumanarele. Iar sub brad, copiii cuminti gasesc darurile mult asteptate. Prin prezenta sa in fiecare casa, mirosind a cetina, bradul este simbolul bucuriei si al sperantei, caci ramane vesnic verde, aducandu-ne in suflete bucurie si lumina.

Una din LEGENDE ESTE LEGATA DE SFANTUL BONIFACIU, calugarul anglican care a randuit biserica crestina in Franta si Germania. Intr-o buna zi, el a dat peste un grup de pagani adunati in jurul unui stejar falnic, pregatindu-se sa aduca drept jertfa un copil zeului Thor. Pentru a salva viata copilului, Bonifaciu a pravalit stejarul la pamant cu o lovitura naprasnica de pumn. In locul acestuia a rasarit un bradut. Sfantul a grait catre pagani, spunandu-le ca bradutul este Pomul Vietii, inchipuind viata vesnica a lui Iisus Hristos.

O ALTA LEGENDA povesteste despre un padurar sarac care, in ajunul Craciunului, a dat peste un copil pierdut si infometat. Cu toate ca era foarte sarac, padurarul i-a potolit foamea si i-a oferit adapost peste noapte. A doua zi cand s-a trezit, padurarul a gasit in usa colibei un pom minunat, cu ramurile scanteietoare. Baietasul infometat era, in realitate, copilul Iisus, iar bradul era rasplata data padurarului pentru fapta sa buna.

Alta legenda spune ca MARTIN LUTHER, intemeietorul credintei protestante, se plimba printr-o padure, in ajunul Craciunului. In timp ce se plimba, a fost uimit de frumusetea puzderiei de stele, ale caror luminite sclipeau printre crengile brazilor. Atat de fermecat a fost de privelistea minunata, incat a taiat un bradut si l-a adus acasa, pentru familia lui. Pentru a sugera sclipirea stelelor, a atarnat lumanari de crengile bradutului.

Altii sustin ca BRADUL DE CRACIUN si-ar avea originea intr-o piesa medievala de teatru care evoca Paradisul. In Evul Mediu, majoritatea oamenilor nu stiau sa citeasca, si micile scenete de teatru erau mijlocul de propovaduire a invataturilor Bibliei. Piesa evocand Paradisul, care infatisa crearea omului si alungarea lui Adam si a Evei din Rai, se juca in fiecare an pe 24 decembrie, adica in plina iarna, ceea ce ridica o mica problema. Era nevoie de un pom cu mere, dar iarna merii nu dau fructe, asa incat se recurgea la o solutie de schimb. In locul lor se foloseau brazi, de crengile carora se atarnau mere.

Mai exista o alta LEGENDA care povesteste ca in secolul al VII-lea, un calugar din Devonshire a venit in Germania pentru a raspandi cuvantul Domnului. Se zice ca acesta s-a folosit de forma triunghiulara a bradului pentru a simboliza Sfanta Treime. In Europa in secolul al XII-lea, de Craciun, bradul era atarnat de tavan cu varful in jos.

LEGENDA ROMANEASCA A BRADULUI DE CRACIUN
Cea mai frumoasa dintre legende este legenda populara romaneasca care povesteste ca "demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi.

Iisus Hristos si Sfantul Petru tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut.

Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese.

Zis si facut. Domnul Iisus si Petru au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer.

Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie.

Numai ce zise acestea si Iisus disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca".

MOS CRACIUN SI RENII

Povestile Craciunului si cele referitoare la Mos Craciun sunt cele mai frumoase si insufla minunatul aer de sarbatoare care caracterizeaza toata aceasta perioada.

Inainte de toate, pentru a cunoaste povestea renilor lui Mos Craciun, este important sa cunoasteti povestea lui Mos Craciun. Legenda acestui personaj atat de iubit de catre cei mici dateaza inca din secolul al IV-lea, insa in acea perioada se considera ca Mos Nicolae era cel care aducea daruri copiilor in ziua de Craciun. Mitologia nordica a adaptat aceasta legenda la propriile credinte, in asa fel incat se considera ca Odin, zeul suprem din mitologia nordica, era cel care oferea daruri oamenilor in noaptea de Craciun. Mai mult decat atat, se spune ca Odin calarea un cal cu opt picioare. De aici au rezultat si povestile lui Mos Craciun care conduce o sanie trasa initial de 8 reni.

Povestea lui Mos Craciun dateaza si din cultura britanica a secolului al XVII-lea, documentele si desenele care dateaza inca de atunci prezentand imaginea unui batranel imbracat intr-o roba de culoare verde. Acesta insufla veselia si spiritual magic al Craciunului. Incepand cu secolul XX si cu evolutia tehnologiei si a presei, unele legende sufera modificari iar sarbatoarea Craciunului, si in special imaginea Mosului sufera modificari importante.

LEGENDA CRESTINA
Cel mai cunoscut personaj legat de sărbătorile de iarnă este, fara îndoială, Moş Crăciun. El a apărut în secolul al XIX-lea, în forma în care îl cunoaştem cu toţii. Legenda spune că, fără acordul soţului, Crăciuneasa o primeşte în gazdă pe Fecioara Maria, oferindu-i adăpost în grajd. Aflînd acest lucru, Crăciun se înfurie şi îi taie mîinile, însă Maica Domnului i le lipeşte la loc. Minunea îl converteşte pe Crăciun la creştinism. De bucurie că nevasta sa a scăpat nevătămată de pedeapsa lui necugetată, Crăciun aprinde un rug din trunchiuri de brad în curtea lui şi joacă o horă cu toate slugile lui. După joc, Crăciun împarte sfintei familii daruri păstoreşti: lapte, caş, urdă, smîntînă. De aici transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfînt, care aduce de ziua naşterii lui Iisus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, după legenda evanghelică, le aduceau regii-magi în staul noului Mesia. Cîntecele de bucurie adresate de slugile lui Crăciun s-au transformat în colinde,colindele de Crăciun.

RENII LUI MOS CRACIUN
De ce sunt renii lui Mos Craciun atat de speciali si de haiosi? Simplu…pentru ca sunt chiar renii Mosului, adica renii celui care vine si aduce cadouri copiiilor cuminti in noaptea de Craciun. Acestia formeaza o adevarata echipa fara de care Mos Craciun nu ar reusi sa duca la timp toate cadourile copiilor din intreaga lume.
Renii traiesc in regiunea Arctica si se considera ca toate exemplarele de reni au fost domesticite. Renii lui Mos Craciun insa sunt persoanje fantastice, deoarece acestia sunt singurii reni inzestrati cu abilitati fabuloase, fiind capabili sa zboare la cele mai mari inaltimi. Mai mult decat atat, renii lui Mos Craciun trag sania plina de cadouri miraculaose pentru cei cuminti.
Cum au ajuns renii lui Mos Craciun sa zboare? Aceasta este o intrebare pe care foarte multi si-o pun atunci cand vine vorba despre puterile renilor lui Mos Craciun. Legenda spune ca renii au fost inzestrati cu aceasta abilitate de catre Kris Kringle care a primit de la un puternic vrajitor un porumb magic. Se spune ca renii mosului se hranesc cu acesta, iar puterea lor creste considerabil, fiind capabili sa zboare.
Legenda renilor lui Mos Craciun a fost materilizata in poemul A Visit from St. Nicholas, cunoscut si sub numele The Night Before Christmas. Se considera ca poezia a aparut in anul 1823. Aceasta poezie este considerata ca fiind baza legendelor actuale legate de imaginea lui Mos Craciun si a renilor sai. Mai mult decat atat, se spune ca renii sunt in numar de opt. Numele a doi dintre reni au legatura cu legenda germanilor: Dunder si Blixem (in limba engleza Thunder si Lightning).
Acest minunat poem a inspirat foarte multe opere literare, dar si conceptia oamenilor referitoare la Craciun.

NUMELE RENILOR LUI MOS CRACIUN
Tot in poemul The Night Before Christmas apar si numele celor opt reni fabulosi. Acestia se numesc Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder si Blitzen. Probabil va intrebati in acest moment unde este cel mai cunoscut ren al Mosului, cel mai Neastamparat si cu nasul rosu, Rudolf. Ei bine, povestea lui Rudolf a fost scrisa de catre Robert L. May in anul 1939. Initial povestioara renului cu nasul rosu a fost compusa in versuri, si publicata sub forma unei carti pentru a fi oferita copiilor, dupa ce fetita scriitorului, in varsta de 4 ani, a fost foarte impresionata. Conform acestei povesti, Rudolf se diferentiaza de toti ceilalti reni tocmai prin faptul ca are un nas rosu si foarte stralucitor.
Povestea sa a avut un asa mare succes incat in anul 1948 a fost realizat un mic filmulet animat in care personajul principal era chiar Rudolf. Rudolf a devenit un adevarat fenomen, povestea sa fiind cantata de catre Gene Autry in anul 1949, devenind cea mai buna melodie de Craciun a acelei perioade.
De ce este atat de util Rudolf? El este conducatorul intregului grup de reni tocmai pentru ca nasul sau rosu si stralucitor lumineaza puternic si ii ghideaza mai bine pe ceilalti opt reni pe vremea cetoasa. In acest fel, Rudolf este considerat un adevarat erou.
Fiecare ren al mosului este special. De exemplu, Dasher s-a nascut acum foarte multi ani intr-o regiune de la Polul Nord, iar numele sau este inspirat de faptul ca intotdeauna se lua la intrecere cu alti reni, in asa fel incat ii innebunea pe ceilalti. De aceea a fost foarte util Mosului care are nevoie de reni puternici.
Si renul Dancer este nascut tot la Polul Nord. Acestui ren ii placea foarte mult sa danseze, fiind mereu foarte vesel si pus pe sotii. Insa nu il intrece pe Prancer, care este cel mai glumet dintre toti. Acesta adora sa le joace mici farse celorlalti companioni. Vixen are grija de blana celorlalti reni. Aceasta este indragostita de renul Cupid. Cupid, dupa cum sugereaza oarecum si numele, a fost nascut in ziua de Valentine’s Day si incearca tot timpul sa “aranjeze” intalniri amoroase intre ceilalti reni. Comet si-a primit numele dupa cometa Blorouis, o cometa foarte stralucitoare. Este foarte istet. Donder are grija ca renii lui Mos Craciun sa se mentina in forma inainte de inceperea sarbatorilor de iarna, pentru a duce la bun sfarsit misiunea de a imparti cadourile in intreaga lume. Blitzen este cel care ii ajuta pe ceilalti reni sa infrunte vremea naprasnica, iar povestea lui Rudolf este prezentata anterior.