RUGĂCIUNE CĂTRE PREA SFÂNTA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU – La vreme de necaz şi de întristare



Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.
Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.
Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.
Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.
Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.
Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.
Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.
O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.
Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!
El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.
Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.
Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!
Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.
Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului.
Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.
Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

alcătuită de episcopul Nicolae Velimirovici



ALEGE-L PE DUMNEZEU! CUM ?

Dacă până acum nu te rugai – roagă-te!
Dacă pănă acum nu te-ai spovedit – spovedeste-te!
Dacă până acum nu te-ai împărtășit – împărtășește-te!
Dacă până acum ai înjurat – nu mai înjura!
Dacă până acum ai curvit – nu mai curvi!
Dacă până acum blestemai – acum binecuvintează!
Dacă până acum judecai, bârfeai și osândeai – acum judecă-te pe tine însuți cu aceeași râvnă!
Daca până acum n-ai iertat – iartă!
Dacă până acum ai furat – nu mai fura!
Daca până acum n-ai ajutat pe nimeni în numele lui Hristos – ajută!
Si dacă până acum te-ai mândrit – smerește-te!
Nu le putem face pe toate odată, e greu, dar cel puțin să punem început bun și Dumnezeu va sprijini toate intențiile noastre bune!
Pune început bun și nu uita:Alege-L pe Dumnezeu, acum! Amin!



Socoteşte viaţa aceasta un târg.

Dacă neguţătoreşti, câştigi; căci aici se schimbă

cele mici cu cele mari, şi cele curgătoare cu cele veşnice.

Dar dacă târgul a trecut, nu vei mai avea alt prilej.

Sf. Grigorie Teologul

VREME PENTRU TOATE

“Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.

Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.

Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.

Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.

Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.

Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.

Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.

Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.

Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-şi?

Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.

Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor;

El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit.”
AMIN



RUGACIUNE PENTRU PACE

Doamne, în fiecare zi ne tulbură știri despre crime şi războaie. Suntem martori la violențe de neimaginat și acte de cruzime ce ne îmbolnăvesc sufletul. Inima ne tânjește după pace și sângerează pentru atâtea vieți pierdute sau marcate pentru totdeauna în conflicte absurde şi lupte inutile. ‘Pacea e o utopie’, ne spun cei care adoptă cinismul ca mod de viaţă şi-și ascund visele spulberate în spatele unei atitudini batjocoritoare. Dar ochii noştri se îndreaptă spre Tine și sufletele noastre te caută în întunericul nopții. Îndrăznim să sperăm acolo unde nu e nicio speranță, căci suntem ai Tăi și știm că dragostea Ta e mai tare decât moartea.

Tată iubitor, la Tine venim și Ție ne rugăm: adu mângâiere unei lumi în ruine, vindecă rănile atâtor trupuri frânte și alină agonia atâtor suflete zdrobite. Șterge lacrimile de durere şi adu lacrimile iertării în ochii prea seci ca să plângă. Dă putere celor persecutați să-i ierte pe cei care-i persecută și arătă-le acestora din urmă calea iubirii, în care nu e nici teamă, nici judecată, nici teroare. Ne doare că uneori chiar şi oamenii care ar trebui să te reprezinte sunt plini de prejudecăţi, grabnici la mânie şi neiertători. Deschide-le inima şi arată-le cu cât ești mai mare decât gândurile lor.

Doamne, fă să ne găsim în Tine pacea și să oglindim iubirea Ta neconditionată în toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre. Dă-ne putere să nu răsplătim răul cu rău, nici ura cu ură, ci să-i iubim pe duşmanii noştri şi să căutăm frumuseţea ascunsă în orice fiinţă umană. Ajută-ne să depășim barierele ce ne despart și să înțelegem că suntem toți copiii Tăi. Fă să ne iubim unul pe altul în credinţă şi adevăr cu o iubire trainică și răscumpărătoare.

AMIN

SINCERITATEA RUGĂCIUNII COPIILOR

Într-o zi, un preot aude o voce in biserică, dar cuvintele erau neinteligibile.

Apropiindu-se de locul de unde venea vocea, el gasește un copil care spunea ceva, și își dă seama că nu-i întelegea cuvintele fiindca, de fapt, copilul repeta alfabetul.
Atunci preotul l-a întrebat:
- De ce tot repeți literele?
- Păi, așa îmi fac eu rugăciunea, răspunde copilul.
- Cum așa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
- Da, dar eu am uitat cuvintele rugăciunii și atunci îi dau lui Dumnezeu literele, că stie El să le puna în ordinea care trebuie……

”Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?” (Sf. Evanghelie de la Matei, cap.21, verset 16)



NU CONTEAZĂ ...

Nu contează că eşti gras sau slab- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti,

nu contează că ai nasul lung şi subtire ori mic sau borcănat- eşti frumos oricum ai fi şi eşti iubit asa cum eşti,
nu contează că ai părul negru, șaten, roșu, cărunt sau blond-eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit aşa cum eşti,
nu contează că ai ochii verzi saunegri,
nu contează că esti înalt sau scund,
eşti frumos oricum ai fi şi esti iubit asa cum eşti.
Dumnezeu te-a făcut o făptură minunată şi te iubeşte atât de mult,
că moare de dragul tău, își dă viaţa pe cruce pentru tine.
Nu contează că ai sau nu ai haine de firmă,
nu contează că ai vilă cu 35 de camere sau o cămăruţă,
ori dormi în gară ori în cel mai scump hotel,
nu contează că ai facultate, doctorat sau doar liceu ori patru clase,
pentru a fi iubit de Dumnezeu,
Dumnezeu te iubeste oricum ai fi.
Nu contează că esti director de bancă sau femeie de serviciu,
contează să îl ai în suflet pe Dumnezeu, să-L chemi mereu în viaţa ta.
Toate etichetele puse de alţii nu contează decât în mintea omului.
Dumnezeu cu mâinile lui a creat omul şi l-a creat frumos, a sădit în inima lui dorul de frumos, de bine şi de adevăr.
Restul e suflare de vânt, dacă e trăit fără Dumnezeu.
AMIN

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI



O, Preacurată Fecioară Maica a lui Dumnezeu cel atotputernic, mijlocitoare şi ocrotitoare a tuturor celor ce aleargă către tine! Priveşte de la înălţimea sfinţeniei tale spre mine (numele) păcătosul (păcătoasa) care îngenunchez înaintea sfintei tale icoane, ce prezintă preacurat chipul tău, auzi rugăciunea mea cea fierbinte şi du-o înaintea Fiului tău iubit, Domnul nostru Iisus Hristos. Imploră-L să-mi lumineze sufletul meu cel întunecat cu lumina milei sale divine şi astfel să pot scăpa din orice nevoie, necaz sau suferinţă. Roagă- L să mă ajute să trăiesc în linişte şi pace, şi să-mi dăruiască sănătate sufletului şi trupului iar inima mea să-şi găsească liniştea. Roagă-L să mă înveţe să fac mereu fapte bune, să şteargă din mintea mea amintirile prosteşti, învaţă-mă să respect toate poruncile Sale, pentru ca să scap de chinurile veşnice şi să nu fiu oprit să intru în Împărăţia Sa Cerească a lui Dumnezeu. O, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu! Tu care eşti bucuria tuturor celor suferinzi ascultă-mă pe mine care sufăr! Tu care eşti numită ''Cea care alină supărările'' aină-mi necazurile mele! Tu Rug aprins, ocroteşte lumea şi salvează-ne pe toţi, de săgeţile arzătoare şi vătămătoare ale duşmanilor! Tu, Salvatoarea celui piedut, nu mă lăsa să mă pierd în adâncul păcatelor mele! Căci după Dumnezeu tu eşti întreaga mea speranţă şi ocrotire. În această viaţă te rog să fii apărătoarea mea şi mediatoarea mea privitor la viaţa veşnică înaintea Fiului tău preaiubit, Domnul nostru Iisus Hristos. Iar eu te voi respecta, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu şi preabinecuvântată Fecioară Maria până la sfârşitul vieţii mele. Amin.



DEPINDE DE TINE!

Stii cat de inalt este Cerul deasupra ta?
Atat cat ti-l imaginezi tu...
Stii cat de puternica este DRAGOSTEA?
Atat cat vrei tu sa o simti!
Stii cat de aproape este DUMNEZEU?
Atat cat IL lasi tu sa iti fie...
Stii ca depinde numai de tine,
daca inaintezi sau daca bati pasul pe loc,
daca realizezi ceva
sau daca viata doar trece pe langa tine?
Daca transformi mica lume
ce te inconjoara
sau daca ramane totul neschimbat in jurul tau?
Toate acestea iti stau in putere...
Daca vrei....
DUMNEZEU ESTE CU TINE....

Stiai asta?

SFÂNTUL PARTENIE DIN LAMPSAKOS – SFÂNT DIN VECHIME, MARE FĂCĂTOR DE MINUNI ŞI AZI

7 FEBRUARIE



Sfântul Partenie, Episcopul Lampsakului, este un Mare Sfânt Făcător de minuni al Bisericii Ortodoxe, care a trăit în Grecia secolului al IV-lea d.Hr., în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare. Acest Mare Sfânt din vechime – Sfantul Partenie – a săvârşit multe şi mari minuni în timpul vieţii sale pe pământ (a înviat trei morţi, a izgonit demonii, a vindecat cancerul şi toate bolile, ş.a. – pentru detalii, vizitaţi pagina), dar a rămas în mare parte necunoscut şi ascuns timp de secole.
Însă astăzi revine şi intră năvalnic în viaţa noastră, deoarece Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Partenie cu daruri depline, care se potrivesc întru totul nevoilor omului nefericit al zilelor noastre. Preamilostivul Sfânt Partenie săvârşeşte iar zilnic minuni uimitoare, ca odinioară, copleşindu-i cu binefacerile sale pe cei care se apropie de el cu credinţă şi-l cheamă într-ajutor.
Aşa cum am enunţat mai sus, Preabunul Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Partenie din Lampsakos – încă din timpul vieţii sale, dar mai ales în zilele noastre – cu TREI DARURI DEOSEBITE, întru totul potrivite şi binefăcătoare omului nefericit al zilelor noastre:

1. vindecarea completă a cancerului – de orice fel şi în orice stadiu – şi a tuturor bolilor trupeşti şi sufleteşti;
2. scoaterea demonilor şi desfacerea vrăjilor şi a farmecelor;
3. salvarea din primejdii, capcane, pericole şi rezolvarea minunată a situaţiilor încurcate.

DE CE SE VORBEŞTE ABIA ACUM, DUPĂ ATÂTEA SECOLE DE TĂCERE, DESPRE ACEST MARE SFÂNT DIN VECHIME, SFÂNTUL PARTENIE DIN LAMPSAKOS?

Dumnezeu a ales în mod special epoca noastră, pentru a reda activitatea de odinioară a Marelui Său Sfânt Partenie din Lampsakos şi pentru a-l slăvi, înzestrându-l cu daruri şi mai puternice, din următoarele motive:

1. Darurile depline cu care a fost înzestrat Sfântul Partenie încă din timpul vieţii sale (scoaterea demonilor şi vindecarea cancerului şi a tuturor bolilor – virtuti pe care Dumnezeu i le-a amplificat în zilele noastre) se potrivesc perfect nevoilor omului de azi: necredinţă, eresuri, boli incurabile, acţiuni demonice, tot felul de primejdii şi nenorociri.

2. Epoca noastră se aseamănă mult cu:

- oraşul păgân Lampsakos din secolul IV d.Hr. – pe al cărui popor, după ce a primit credinţa creştină, l-a păstorit Sfântul Partenie
- primele secole de după Hristos – când creştinismul a trebuit să lupte împotriva idolatriei dezlănţuite, deoarece în zilele noastre păcatul a devenit modă, teoriile materialiste despre lume sunt acceptate de majoritatea oamenilor, iar diavolul atacă fără ruşine prin variate erezii şi culte satanice. La începuturile secolului al IV-lea, când a trăit Sfântul Partenie, credinţa creştină a triumfat şi primul împărat creştin, cel întocmai cu Apostolii, Sfântul Constantin cel Mare, a luat în mâinile sale frâiele statului roman şi a mutat capitala în est, zidind noua Romă, Constantinopolul. Totuşi, în armata lui – pe care a format-o din regiunile cele mai creştine din Asia Mică – creştinii nu depăşeau 18%. Astfel, idolatria se opunea încă cu putere şi existau vetre păgâne care îi izolau în vicleşugurile lor pe oamenii cu bune intenţii, împiedicându-i să îmbrăţişeze dreapta credinţă. Chiar într-o astfel de vatră păgână a trimis Dumnezeu pe Episcopul cel făcător de minuni – Partenie, care, prin viaţa sa cea dreaptă şi prin minunile uimitoare pe care le-a săvârşit în numele Domnului Iisus Hristos, a reuşit să-i facă pe lampsakienii idolatri să urască minciuna şi să se boteze în numele Preasfintei Treimi, prăbuşind astfel fortăreţele necuratului vrăjmaş al neamului omenesc.

Întrucât epoca noatră are nevoie intensă de reevanghelizare, Sfinţii înzestraţi cu daruri de Sus şi experienţă în lucrarea misionară – cum este Marele Episcop al Lampsakienilor, Partenie – sunt pe deplin potriviţi zilelor noatre, deoarece ei se pot apropia de noi şi ne pot ajuta.

Astfel, steaua luminătoare, care se numeşte Partenie, îşi face din nou apariţia în zilele noastre, luminând toată omenirea cu dragostea imensă şi grija părintească care-l caracterizează.

UNDE SE GĂSESC SFINTELE MOAȘTE ALE SFÂNTULUI PARTENIE DIN LAMPSAKOS ?

Părţi din Sfintele Moaşte ale Sfântului Partenie din Lampsakos se păstrează în urmatoarele 2 mănăstiri din Grecia:

1. la Sfânta Mănăstire a Maicii Domnului “Makrimallis” de langa localitatea Psachna din Insula Evvia (Euboea) – Grecia, se află cea mai mare parte a Capului Sfântului Partenie;

2. la Sfânta Mănăstire a Sfântului Mucenic Nicolae din Insula Andros – Grecia, se află o parte din mâna dreaptă a Sfântului Partenie.



RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL PARTENIE DIN LAMPSAKOS

Ierarhe al lui Hristos, Partenie, purtătorule de Dumnezeu, care ai primit dar îmbelşugat, lucrează cu folos, ca prin mijlocirile tale să ne aperi pe toţi de mulţimea primejdiilor şi a durerilor, şi de mânia demonilor păzeşte-ne, Părinte, pe noi toţi, tu care eşti mijlocitorul nostru înaintea lui Hristos Dumnezeu.

COPILUL SI INGERASII

Pe vremea aceea, de demult, în care florile erau mari-mari, aproape cât casa, iar musculiţele doar cât grăuntele de mac, pe când era mereu ziuă de vară şi soare, iar în loc de ploaie, plantelor le erau de ajuns boabele de rouă...

S-a întâmplat un lucru foarte rar şi ciudat, care nu se mai întâmplase niciodată: un copilaş a început să plângă. Şi plângea, şi plângea... în hohote. S-au speriat mai întâi firele de iarbă. Ele au trimis micuţele gâze să anunţe întreaga făptură de noutatea tristă.
Florile şi-au desfăcut toate petalele de uimire. Iar în aer plutea întrebarea: „De ce oare?" Din floare-n floare şi din gâză-n gâză, vestea a circulat repede, până când a ajuns la urechiuşele îngeraşilor. Iute, ei au zburat până în poieniţa unde copilul se zguduia de plâns.
- Ei, gata, opreşte-te puţin, trebuie să ne spui ce s-a întâmplat, ca să te ajutăm! grăi blând unul dintre îngeraşi.
- Orice ar fi, noi găsim rezolvarea! îi spuse altul.
Copilul privi la îngeraşi prin perdeaua de lacrimi. Se linişti treptat, pentru că îngerii erau atâta de frumoşi!
- Acum ne poţi spune despre ce e vorba? îl întrebară, curioşi, toţi îngeraşii.
- Mdaa, rosti încet copilul. Am visat urât. Asta-i tot. E primul meu vis urât. Mi-e frică de vis şi de ce am visat.
- Ce-ai visat? săriră iar, cu toţii.
- Am visat un alt copil, care semăna cu mine. Parcă eram tot eu sau fratele meu geamăn. Deşi eu n-am nici un frate geamăn. Aşa. Şi...
Copilul începu iar să scâncească.
- Poate e prea dureros ca micuţul să-şi amintească acum de vis..., discutară îngerii între ei.
- Nu, chiar vreau să vă povestesc, ca să îmi explicaţi..., continuă copilul. Şi copilul acela era tot în acest loc frumos, ca şi mine, numai că nu-i plăcea să se joace cu fluturii, nici să admire florile... ba nici măcar să râdă.
- Era un copil trist? interveni un îngeraş.
- Nu, nu era trist. Era ... rău. Avea o faţă aşa..., că mă speria. Prindea musculiţele şi le omora. Jumulea florile de petale. Iar fluturii, sărăcuţii - le smulgea aripile. Şi după ce făcea toate acestea, râdea, râdea foarte urât, atât de urât încât frunzele pădurii se zburleau de groază. De-aia plâng... De mila fluturaşilor, şi a florilor, şi a gâzelor... Şi de mila acelui copil rău... Şi mi-e frică... Nu cumva aşa mă voi face eu? Aşa, urât, schimonosit şi rău? De ce? De ce am visat aşa urât?
Copilul se puse iarăşi pe bocit. Dar îngeraşii îl înconjurară, îl mângâiară cu aripile lor şi îl liniştiră.
- Uite ce e, luă cuvântul unul dintre ei. Noi o să ţinem un sfat, aici, în poieniţă. Tu, între timp, o să te joci numărând toate culorile florilor de aici. La sfârşit, o să-ţi dăm un răspuns, cât mai adevărat. Ce zici?
- De acord. Dar să nu staţi mult, se însenină copilul.
Îngerii se aşezară pe fotolii de crini. Deşi nu era prea cald - acolo niciodată nu era prea cald - ei îşi legănau aripile ca pe nişte evantaie uriaşe, uşor îngrijoraţi.
- Ce să fie aceasta? Un semn? Un semnal? zise unul dintre ei.
- Să-l vestească cineva şi pe Arhanghelul Mihail, ca şi pe Stăpânul nostru, şi pe Împărăteasa! zise altul. Dacă vreţi, mă duc chiar eu.
- Du-te, ce mai stai! îl îndemnară ceilalţi, în cor.
Mai iute decât vântul şi decât gândul, îngerul zbură spre înălţimi. Fotoliul său, un crin imens, galben, îşi închise petalele, spunând că-i păstrează locul îngerului, până la întoarcere.
- Oare şi copilăria se va rupe de Rai? Zâmbetul de copil să devină rânjet? Mi se pare imposibil, continuă sfatul unul dintre îngerii rămaşi.
- Crezi că nu? Lupta oamenilor e mare. De la păcatul acela, de demult, orice a devenit posibil în lumea lor. Şi cu cât trece timpul, cu atât lupta e preluată mai mult de copii. Ei mai reuşesc să aducă Raiul pe pământ. Dacă nici ei nu vor mai lupta... Atunci ce va fi?
- Dar de ce copilul a plâns? Eu nu înţeleg, de ce a plâns? punctă alt îngeraş.
- Eu ştiu de ce a plâns. Pentru că el nu vrea să fie rău, ci vrea să lupte. De aceea a plâns, răspunse cuviincios un serafim.
- Dar ceva trebuie să facem, ca să ajutăm pe toţi oamenii, şi în primul rând pe copii! Să ne gândim cum i-am putea ajuta. Şi să aşteptăm, de asemenea, răspunsul solului nostru, care ar trebui să vină.
- Ah, uite-l! exclamară îngerii.
Deodată apăru în mijlocul poieniţei o lumină strălucitoare, fără a fi supărătoare. Înăuntrul luminii era Împărăteasa îngerilor, Preacurata Fecioară Maria. Solul era umil, în urma ei, însoţit de Arhanghelul Mihail şi de alţi îngeri.
Copilul se opri din număratul culorilor de flori.
- Am ajuns la 99! grăi el, venind bucuros spre Împărăteasă.
- Mai ai multe de numărat. Dar lasă asta, vino, ca să-ţi spunem o mare taină, îl chemă Preacurata, cu vocea lină.
De emoţie, toate florile din poieniţă leşinară. Îngerii erau gata să cadă de pe fotoliile lor. Doar crinul regal, ceremonios, îşi întinse petalele catifelate, oferindu-le drept tron Împărătesei. Firele de iarbă îngenuncheară şi ele.
Împărăteasa se aşeză pe tron. Îngerii veniră în faţa ei, ordonaţi şi cuminţi. Băieţelul se aşeză pe o cochilie de melc, lângă tronul Maicii Domnului. Aceasta grăi către copil şi către toţi:
- Visul acesta nu a fost întâmplător. Este posibil, într-adevăr, ca şi copii, chiar dacă ar trebui să fie nevinovaţi, să ajungă... altfel, caricaturi de copii, răutăcioşi. Copilaşul nostru ne-a arătat însă că nu ar vrea să fie astfel... şi nici noi n-am vrea să se ajungă la aşa ceva. De aceea, iată ce avem cu toţii de făcut şi iată spre ce trebuie să-i îndemnăm pe oamenii mari:
- rugăciune cu tot sufletul, pentru toţi oamenii;
- vorbele noastre, ale tuturor, să fie în slujba adevărului, blândeţii şi păcii;
- cântecele care răsună în lume să înalţe sufletele spre Dumnezeu, prin armonia sunetelor, vocilor, prin profunzimea cuvintelor lor...
- faptele bune să prisosească pe tot pământul, fiind gonită invidia, necinstea şi ura...
- Dar, Măicuţă, ce să facem cu oamenii care nu vor aşa..., care sunt indiferenţi sau răi? îndrăzni un înger.
- Să-i câştigăm treptat, prin răbdare şi bunătate. Să nu-i respingem. Să nu-i judecăm. Nu suntem noi mai presus de Judecătorul tuturor, de Domnul nostru.
La auzul acestor cuvinte, îngerii se plecară adânc, iar florile se lipiră şi mai mult de pământ. Copilul îşi făcu semnul crucii, respectuos.
- Deci visul meu nu a fost un simplu vis? mai spuse el.
- Nicidecum. Dumnezeu, Creatorul şi Stăpânul nostru, va găsi o cale prin care să scape copiii şi pe toţi cei care vor vrea de urâciunea răutăţii, de rânjetul întristător al biruinţei răului şi să-i ducă la veşnica frumuseţe a Raiului.
- Aşa să fie, Măicuţă! aplaudă copilul.
- Amin. Aşa să fie, consfinţiră îngeraşii. Ei începură să-i cânte Preacuratei Născătoare de Dumnezeu rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat". Copilul li se alătură. Florile îndrăzniră să-şi ridice capul şi să-şi legene petalele, în semn de preacinstire. Se simţeau onorate de vizita neaşteptată.
Pe locul unde plânsese copilul se înălţase o floare nouă, ca un ghiocel multicolor, şi anume: Floarea lacrimilor nevinovate. La sfârşitul cântării, Maica Domnului rupse acea floare şi o luă cu sine, plecând împreună cu îngeraşii.
Copilul se sui în spatele unui fluture şi încercă să-i urmărească. După câteva fâlfâituri, fluturele obosi şi plană pe un trandafir. Copilul urmări zborul luminos al îngerilor şi goni din minte amintirea visului urât. Trecuse.

RUGACIUNE ZILNICA



Doamne Dumnezeul meu,în numele Fiului Tău Iisus Hristos,eu mă rog cerând ajutorul TĂU.
Departează, te rog, tot răul din jurul meu.
Doamne,eu am multe necazuri, dacă în spatele necazurilor mele există un duh necurat te rog scoate-l.
Trimite foc din cer acum şi arde Doamne toate farmecele, toate bolile, tristeţile, insomniile, şi singurătatea mea.
Dacă exista un blestem în viaţa mea,te rog să-l desfaci DOAMNE.
Atinge-mă acum cu puterea Ta şi sfinţeşte trupul meu ca începând de acum,nici un duh rău,farmece,boli,blesteme şi alte necazuri lucruri rele să nu aibă voie în viaţa mea.
Doamne,Tu ai zis că în Numele Fiului Tău tot ceea ce voi cere voi primi,atunci răspunde acestei rugăciuni şi ajută-mă să înving toate problemele mele.
Iţi multumesc în numele Tatălui,si al Fiului şi al Sfântului Duh,pentru că ştiu că mă asculţi. Amin !



SCAPA-MA PARINTE!

Un bătrân, cu viaţă sfântă, vede odată o scenă cutremurătoare: Un diavol îl târa pe un frate prin toţi mărăcinii, peste toate glodurile, prin tot noroiul, prin toate mizeriile, cu o ură nebună. Iar fratele striga şi ţipa cât îl ţinea gura, cu mare durere: Scapă-mă, părinte! Scapă-mă, părinte! Mă târăşte diavolul! Sunt rănit de moarte!
Când se uită mai bine părintele, ce credeţi că vede: de fapt fratele se ţinea cu înverşunare de coada diavolului. Şi, atunci, îi spune bătrânul: Măi omule, nu te mai ţine de coada diavolului; dă-i drumul la coadă şi atunci nu te va mai târî cum vrea el. Din cauza ta te târăşte el, pentru că te ţii de coada lui.

Ce adevărat este! Câţi nu se ţin de „coada” lui! Mulţi se plâng de gânduri urâte, de desfrânare, dar nu renunţă la televizor şi calculator, la cărţi şi reviste, care le servesc cu dibăcie atâtea scene imorale.
Mulţi se plâng de patima fumatului şi a beţiei, dar nu renunţă la anturajele proaste, la prietenii care se ţin de aceste păcate. Mulţi se plâng că nu pot să ţină post, dar nu renunţă la petreceri.
Cu alte cuvinte, dacă vrem să ducem o viaţă curată, duhovnicească, plăcută lui Dumnezeu, trebuie să renunţăm la tot ce ne îndeamnă la păcat, să fugim de prilejurile de păcătuire, să ne alegem cu atenţie prietenii, căci zice o vorbă: „Spune-mi cu cine eşti prieten, ca să-ţi spun cine eşti”.
E vremea postului, fraţilor, un bun prilej de a ne verifica la ce nivel duhovnicesc suntem, căci cu teoria stăm bine.
Trebuie să arătăm şi practic, acuma, cât suntem de întăriţi, căci în vremea postului se înmulţesc şi ispitele.
Le vom birui, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin smerenie, curăţie şi ascultare, prin post şi rugăciune, şi să nu ne mai ţinem de „coada” vrăjmaşului, căci vom păţi ca fratele de mai sus.

BRÂUL MAICII DOMNULUI



Acest brâu se citeşte bolnavilor, sau pentru cei năpădiţi de necazuri. Inainte de a se folosi de mângâierea puterii tămăduitoare a sfântului brâu, şă-şi facă sfinte liturghii, dar numai în zilele de miercuri şi vineri, când să-şi petreca timpul numai în post şi rugăciune.
In zilele împăratului Justinian a fost adus brâul Născătoarei, din Episcopia Zila şi s-a pus în sfânta raclă şi aşezat într-o casă, deasupra osemintelor împăraţilor Zoe şi Leon, în cetatea Halcopatri. Iar mai târziu acest brâu sfânt a fost dus in cetatea sfântă a Ierusalimului, pus împreună cu veşmântul Prea Curatei Maria. Arcadie, feciorul împăratului Teodosie cel Mare, a adus brâul Născătoarei de Dumnezeu din cetatea Ierusalimului şi I-a transportat cu mare evlavie şi cinste la Constantinopol şi l-a aşezat într-un sicriu luminat, numit racla sfântă. După 410 ani de la această mare sărbătoare, împăratul Leon a rugat pe patriarh să deschidă sfânta raclă pentru soţia sa Zoe care era chinuită de duhuri rele. Impărăteasa Zoe a avut în vis o vedenie dumnezeiască, spunându-i că, dacă ar fi aşezat şi atins de trupul ei sfantul brâu, s-ar tămădui de boala cuprinsă. Patriarhul , prin rugăciuni umile, a scos şi aşezat sfatul brâu pe trupul împărăteasei Zoe, care îndată s-a tămăduit, preamărind pe Dumnezeu. Cei care au văzut cu ochii marea minune, prin rugăciuni şl laude smerite au adus mulţumiri lui Dumnezeu dupa care precinstiul brâu a fost aşezat în racla sfântă, păstrându-se pentru veşnică pomenire şi amintire.

Acest brâu să fie purtat de fiecare creştin credincios până ce trăieşte, căci va fi scăpat din boale şi necazuri, fiindcă Prea Curata Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu, este ocrotitoarea noastră, a tuturor, în veci.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plina de dar, Domnul este cu tine.

Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecului tău, că ai născut pe Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.

Prea Sfântă Marie, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre.

Sub îndurările tale scăpăm şi noi. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea şi de primejdii ne scapă, una Curată şi Binecuvântată.

Preasfântă Născătoare de Dumneze, apără, mântuieşte şi păzeşte pe robul tău (numele) de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele, vrăjitoriile şi blestemele, ca întreg şi sănătos sa fie robul tău. Amin.

Ca şi cu o comoară luminata, Preacurată de Dumnezeu Născătoare cu prea cinstitul tău brâu, robul tău, (numele) se încununează şi se luminează, bucurându-se şi în taină se veseleşte, Stăpână, strigând către tine:

Bucură-te, coroană cinstită şi cununa dumnezeieştilor măriri.

Bucură-te, ceea ce eşti mărirea împlinirii, a veşnicei măriri şi veselii.

Bucură-te, prin care răsare bucuria.

Bucură-te, prin care piere blestemul.

Bucură-te, pântecele întrupării dumnezeieşti.

Bucură-te, îndraznirea celor muritori către Dumnezeu,

Bucură-te, muncirea vrăjmaşmilor celor nevăzuţi.

Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de duhuri rele.

Bucură-te, ceea ce ne curaţi de păcate şi de lucruri spurcate.

Bucură-te, căderea dracilor.

Bucură-te, uşa mântuirii.

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc.

Bucură-te, cămaşa nunţii cele fără de sămânţa.

Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi.

Bucură-te, prin care cad vrăjmaşii.

Bucură-te, mântuirea sufletului meu.

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară.

Dat-ai robului tău (numele), Preamărită, tare îngrădire, pe acesta scapându-l de toate primejdiile, cu dumnezeieştile lucrări şi nebiruit de vrăjmaşi păzindu-l şi care striga către tine cu credinţă.Tăria, puterea şi cuvioasa mea bucurie este Fiul tău şi Domnul, ca un bun şi milostiv.

Ca şi cu o cinstită coroană, cu brâul tău, robul tău (numele) cu bună credinţă luminat, fiind încununat cu dumnezeiasca ta mărire, să-l mântuieşti ca un milostiv.

Incinge pe robul tău (numele), întărindu-l asupra vrăjmaşilor, ca să lupte nebiruit contra patimilor celor ce-1 munceasc şi nepăţimire biruitoare dăruindu-i, ca pururea să te mărească pe tine şi Fiul tău şi să strige:

lisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, ca un milostiv.

Naşterea fără stricăciuni şi fericire numai tu ai avut, Preabinecuvântată, şi încingere de mântuire ai dăruit oamenilor brâul tău cel sfânt, care până acum a rămas nestricat, Dumnezeiască Mireasă, prin care robul tău (numele) ia de la dumnezeul nostru mare milă.

Cei între Sfinţii Părinţii noştri mari dascăli şi ierarhi ai lumii, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi loan Gură de Aur, Atanasie şi Chiril şi toti Sfinţii Apostoli şi întâiul mucenic Ştefan, sfinţilor mucenici Gheorghe, Teodor Tiron, Teodor Stratilat, Dumitru şi toţi sfinţii mucenici şi mucenice, Sfinte Ioane, proorocule şi Inaintemergătorule , Botezătorul Lui Hristos, sfinţilor prooroci Moise, Avraam, llie, Elisei şi toţi Sfinţii Apostoli şi mucenici, rugati-va Domnului pentru viata, pacea, sănătatea, şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele), pentru apărarea şi mântuirea lui şi să-l păzească de tot răul şi necazul, de toate bolile şi durerile, de toate farmecele şi vrăjitoriile. Inima se îndoieşte, atingându-se cu călduroasă credinţă de brâul Fecioarei, încingându-se cu putere nebiruita împotriva patimilor necurate şi a vrăjmaşilor fără de trupuri, nevătămat rămânând în veci.

Brâul tău, întru bucuria inimii, cu cinste toti să-l purtăm, care este spre ajutorul tuturor credincioşilor; de Dumnezeu Născătoare, dă celui ce s-a atins de prea cinstitul tău trup, celor bolnavi dă vindecare, celor ce alunecă, întărire, celor leneşi îmbărbătare, cârmuire celor ce înoată, celor rătăciţi întoarcere.

Este cu adevărat, Curată Fecioară, dumnezeiescul dar al precinstitului tău brâu, tuturor celor ce cu credinţă îl purtăm şi-l sărutăm cu dragoste în veci.

Sfinţilor tămăduitori fără de arginti şi de minuni făcători, Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon, Ermolae, Samson şi Diomid, Mohie şi Aniochit, Talaleu, Trifon şi toti sfinţii mucenici, drepţilor părinţi loachim şi Ana, tu, cuvioase părinte Nicolae, împreună cu arhiereul loan Gură de Aur, rugati-vă Domnului pentru viaţa, sănătatea şi iertarea păcatelor robului tău Dumnezeu (numele) şi pentru ca bunul Dumnezeu să-l păzească de tot răul pentru ca întreg şi sănătos să petreacă în veci.

Sfinţii Evanghelişti: Matei, Marcu. Luca şi loan, Arhanghelii Mihail şi Gavriil, Serafimii şi Heruvimii cu cei 318 sfinţi părinţi de la Niceea şi toţi sfinţii pomeniţi în sfânta noastră Biserică, rugaţi-vă Domnului pentru sănătatea, viata, pacea şi iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (numele) şi pentru ca Dumnezeu să-l apere şi mântuiască de tot raul, necazurile, de toate bolile şi durerile, de tot blestemul, vrăjitoriile şi întrutotul sănătos şi întreg să fie în veci. Amin.

Te bleastăm pe tine, diavole, cu puterea Sfintei Cruci, cu Fecioara Mamă şi Sfânta Treime, cu toate fecioarele martire şi cu toti sfinţii îngeri şezători pe cele noua tronuri în jurul tronului Tatălui Ceresc şi cu toţi sfinţii pomeniţi în acest brâu, ca să nu ai nici o putere asupra robului lui Dumnezeu (numele), cu nici un fel din vicleniile tale, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.Amin.

De înşelătoria dragostei, a patimilor şi de vrăjmaşul ce-l ispiteşte cu greutatea păcatelor şi cu cumplita lene de robire, degrabă să mântuişti pe robul tău (numele), mult milostivă Fecioară Maria, care cu credinţă aleargă la tine, ca singură apărătoare şi mântuitoare in veci. Amin.

Doamne, mântuieşte-ne pe noi (de două ori).

Mărire Apărătoarei Doamne, mulţumiri pentru biruinţă aducem ţie, robii tăi, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie:

Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară, acum şi pururea şi în vecii veciior. Amin.

Preacinstitul tău brâu, ce a cuprins pântecele tău cel deDumnezeu primitor este cetăţii tale tărire nebiruită şi visterie de bunătăţi neimpuţinată.

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Sfântul Duh. Treime Sfântă, Mărire Ţie.

Stăpână, primeşte rugăciunile noastre şi ne mantuieşte de toată nevoia şi întristarea.

Mărire Tie, mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prea Sfântă Treime, mărire Tie. Amin.



SUPERSTIŢII - NUMĂRUL 13

La o petrecere, la masă, oaspeţii observară că sunt 13, iar unul dintre ei zise:
- Nu ne putem aşeza la masă, fiindcă suntem 13 şi ne merge rău.
Gospodina casei, văzând încurcătura, zise:
- Să cheme careva pe un vecin.
Şi fiecare îşi dădu câte o părere. Atunci bunicul, un creştin bătrân şi evlavios, îi linişti, zicând:
- Nu vă mai frământaţi, căci voi chema eu pe al 14-lea oaspete…
Toţi rămaseră miraţi, în timp ce bătrânul îşi îndreptă faţa spre icoane şi se rugă astfel:
- Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, vino şi Te aşează cu noi la masă şi sfinţeşte mâncarea, băutura şi pe noi, robii Tăi. Amin!
Apoi se întoarse spre oaspeţi şi le zise:
- Acum putem să ne aşezăm la masă plini de bucurie şi pătrunşi de o sfântă pace, dar, să mă iertaţi că vă spun, dragii mei, nu era mai bine să ne îngrijim mai întâi de toate de rugăciune şi nu de superstiţii? Dacă vi se pare atât de periculoasa cifra 13, de ce nu procedaţi şi în alte cazuri la fel? De ce nu săriţi peste vârsta de 13 ani? Sau ziua de 13 a fiecărei luni? De ce uitaţi că Mântuitorul, când era pe pământ cu ucenicii, formau un grup de 13 persoane…?

PUTEREA RUGĂCIUNII

O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie.
S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil și l-a întrebat daca nu ar putea să-i dea și ei pe datorie câteva alimente.
I-a explicat cu glas ușor că soțul ei era foarte bolnav și că nu putea munci, și că aveau și sapte copii, care trebuiau hrăniți.
Băcanul, a privit-o de sus și i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
Având însa în gând nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus:
Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.
Băcanul însa îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său.
Lânga tejghea se mai afla înca un client, care a auzit discuția dintre cei doi.
Clientul făcu câțiva pași înainte și îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parca în sila:
Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Femeia a răspuns: Da, domnule.
Bine, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfa de aceeași greutate cu lista dumitale.
Femeia, ezitând o clipă, cu privirea în jos, băgă mâna în geanta și scoase o bucățica de hârtie pe care scrise ceva în grabă.
Apoi puse cu grija bilețelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului și ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia.
Băcanul, privind la cântar, s-a întors ușor către client și îi spuse mormăind: Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cântar alimente. Cântarul tot nu se echilibra, așa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încaput nimic. Băcanul ședea privind cu dezgust.
În fine, smulse bucățica de hârtie de pe cântar, și o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o listă de cumpărături, ci era O RUGĂCIUNE, care spunea asa:

“IUBITE DOAMNE, TU IMI CUNOșTI NEVOILE, AșA CĂ EU LE PUN ÎN MÂINILE TALE.”

Băcanul îi dădu femeii alimentele și privea în continuare tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulțumi și plecă din magazin.

Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.



DE CE EXISTĂ ATÂT DE MULT RĂU ÎN LUME ŞI DUMNEZEU NU OPREŞTE VIOLENŢA?

Într-o carte este descris următorul episod:

"Odată s-au adunat oamenii, aiu ieşit în câmp şi L-au provocat pe Dumnezeu:
-Dacă existi, Dumnezeule, atunci de ce domneşte răul în lume, de sunt atâtea războaie, omoruri, violenţă şi hoţii?
Dumnezeu i-a întrebat:
-Vouă vă place asta?
-Sigur că nu.
-V-am dat voinţă liberă, atunci de ce vă războiţi, violaţi şi furaţi?"

Dumnezeu nu crează răul.
Oamenii fac acest lucru. Molile "se nasc" în haine şi apoi le mănâncă. Fierul "naşte" rugina, care îl mănâncă apoi.
Omul dă naştere răului şi acesta îi mănâncă sufletul. Atunci când păcătuieşte şi nu-i pare rău (păcătuieşte cu fapta, cu cuvântul, cu gândul), omul eliberează o undă de energie negativă. Închipuiţi-vă câţi oameni au păcătuit!
Ce cantitate de astfel de energie se adună atunci? Oceane întregi! Din această cauză se şi întâmplă atâtea nenorociri pe pământ: cutremure, inundaţii, războaie.

(Părintele Ambrozie Iuraslov)



PRIMAVARA TA

O primavara blanda ne managie sufletele inghetate
De al iernii ger,
Un gingas ghiocel rasare la lumin soarelui cel lenes.
Toate acestea sunt creatia Ta,
O lume minunata plina de mister.
Chiar si un firav fir de iarba ar trebui sa ne incante
Pentru ca totul e sublim.
Un mic colt de rai,
Pe care Tu l-ai creat pentru noi,
Copiii Tai,
Un « loc de joaca »
Unde toti fac ce vor,
Iar cei ce gresesc sunt pedepsiti,
Iar cei cuminti primesc rasplata
Si in doar in ceruri este viata adevarata.
Ne-ai daruit o primavara plina de culori,
Care sa ne pciteze sufletul
Si iti multumim Tie
Ca viata noastra e in mainile Tale
Si alaturi de Tine e pace in orice anotimp.

VIAŢA ESTE UN CADOU!



Inainte sa spui cuiva un cuvant rau, gandeste-te la cineva care nu poate sa vorbeasca.

Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care nu are ce sa manance.

Inainte sa-ti judeci sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care plange la Dumnezeu pentru o companie.

Astazi, inainte sa te plangi despre viata, gandeste-te la cineva care a plecat de tanar de pe acest pamant.

Inainte sa te plangi de copii, gandeste-te la cineva care ar dori sa aiba copii.

Inainte sa te plangi de cineva ca nu ti-a curatat casa sau nu a maturat-o, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strada.

Inainte sa arati cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Creatorului nostru.

SI CAND GANDURI DEPRESIVE TE DOBOARA, PUNE UN ZAMBET PE FATA SI MULTUMESTE-I LUI DUMNEZEU CA ESTI IN VIATA!