CÂND NE BOTEZĂM?

Astăzi fiind Odovania Praznicului Botezului Domnului, vreau să mai zăbovim puţin asupra acestui eveniment, citându-l pe Părintele Cleopa Ilie:

„După mărturia Sfântului Ioan Damaschin, opt sunt botezurile.

Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24).

Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2).

Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit “tăierea împrejur”. (Facere 17, 10-14).

Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţă în Hristos.

Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfânt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite până acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi şi este mântuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimile noastre harul Sfântului Duh. Noi toţi ne botezăm cu acest botez desăvârşit prin apă şi prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mântui.

Al şaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şi prin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfânta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele.

Al şaptelea şi cel mai desăvârşit este botezul prin sânge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru.

Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mântuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252)”.

SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE, TEMELIA VIEŢII CĂLUGĂREŞTI

Crestin ortodocsii il praznuiesc la 17 ianuarie pe Sfantul Antonie cel Mare, intemeietor al vietii calugaresti alaturi de Sfantul Pahomie cel Mare. Viata lui a fost scrisa la scurta vreme dupa trecerea la cele vesnice de catre ucenicul sau, Sf. Atanasie cel Mare, arhiepiscop de Alexandria, de la care aflam ca parintele Antonie s-a nascut in anul 251 in localitatea Coma, in Egiptul de Mijloc, intr-o familie crestina instarita, unde a invatat buna randuiala intru dreapta credinta. Avea 20 de ani cand a ramas orfan de ambii parinti, in grija lui ramanand atat gospodaria, cat si sora mai mica.
Cum deseori isi punea intrebari despre calea pe care trebuie sa o urmeze in viata, intr-una din zile, dupa ce a ascultat cuvantul Sfintei Evanghelii in care Mantuitorul spune: 'Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi' (Matei 19, 21), a considerat ca acest indemn ii era adresat direct. Si-a impartit averea saracilor, a dat-o pe sora lui in grija unei comunitati de fecioare si s-a retras in singuratate. In vremea aceea nu existau schituri si manastiri, iar cei care alegeau viata ascetica, in post, rugaciune si feciorie nu plecau din sat, ci isi construiau mici colibe la marginea lor. O vreme, Sfantul Antonie a vietuit intr-o astfel de coliba sub ascultarea unui alt ascet din zona insa, dupa un timp, a lasat bordeiul si s-a stabilit intr-un mormant idolesc abandonat ducand o viata de purificare interioara, cu post sever, rugaciune si teribile lupte cu demonii.
Nazuind spre o izolare totala, pe cand avea 35 de ani s-a stabilit intr-o fortareata parasita la marginea desertului, intr-un loc numit Pispir, pe malul drept al Nilului, unde a petrecut 20 de ani de viata anahoretica. 'Prive¬ghea atat de mult, ca de multe ori petrecea toata noaptea fara sa doarma si aceasta facand-o nu o data, ci de multe ori, se minunau toti de el. Manca o singura data pe zi dupa apusul Soarelui. Dar se intampla sa manance si numai o data la doua zile, iar de multe ori la patru. Iar mancarea lui era paine si sare; si bautura, numai apa. Pentru dormit se indestula cu o rogojina. Dar de cele mai multe ori se intindea pe pamant', a scris ucenicul si biograful sau, Sfantul Atanasie cel Mare.
In anul 310 a plecat intr-o calatorie la Alexandria, pentru a imbarbata martirii crestini prigoniti de stapanirea romana in timpul persecutiei lui Maximin. Desi nu era carturar, a fost invatatorul si dascalul multor carturari ai vremii, printre care s-a numarat si Sfantul Atanasie, fiind 'ca o albina inteleapta', dupa cum l-a numit ucenicul sau.
Doi ani mai tarziu s-a afundat mai mult in desert, pe muntele Qalzam, nu departe de malul Marii Rosii, unde se gaseste azi manastirea care-i poarta numele unde a trait pana la moartea sa, petrecuta in anul 356, neparasind locul decat pentru a-si vizita ucenicii sau pentru a face o a doua calatorie la Alexandria, spre a-l sustine pe Sf. Atanasie, greu persecutat de factiunea pro-ariana.
Inainte de trecerea la Domnul, Sfantul Antonie a lasat ucenicilor un testament, rugandu-i sa-l ingroape intr-un loc pe care sa nu-l descopere nimeni. Ruga i-a fost ascultata, ucenicii pastrand taina locului in care a fost inhumat. Totusi, in timpul lucrarilor de restaurare a manastirii Sfantului Antonie din Egipt, cercetatorii au ajuns la concluzia ca mormantul s-ar afla sub sfanta masa a bisericii centrale a manastirii, insa, din respect fata de testament, locul a ramas pecetluit, asa cum Sfantul si-a dorit: '(...) voi ingropati trupul meu (...) nimeni sa nu stie locul, afara de voi singuri. Iar eu la Invierea mortilor il voi lua nestricacios de la Mantuitorul'.



RUGACIUNE CATRE PARINTELE ANTONIE CEL MARE

SFINTE PARINTE ANTONIE, cel ce te-ai invrednicit sa fi vas ales al Mantuitorului Hristos prin credinta si prin viata ta curata, du rugaciunile noastre catre Dumnezeu si roaga-L pentru sanatatea, pentru mantuirea, pentru ajutorul si pentru iertarea pacatelor tuturor celor ce alearga la ajutorul Tau cel sfant.

Cel ce ai fost pe pamant si durerile noastre le sti si pacatele noastre le cunosti, nu trece cu vederea glasurile de rugaciune ale celor ce alearga la mijlocirea Ta si nu te uita la nevrednicia celor ce Te roaga, ci la slava si mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai marturisit si spre care se indreapta rugaciunea ce Ti-o aducem cu atata nadejde.

O' slavite facator de minuni, parintele saracilor, ocrotitorul vaduvelor, sprijinitorul orfanilor, alesul vas al Mantuitorului Hristos, vino cu obisnuita Ta indurare in ajutorul nostru, prin rugaciunile Tale, catre Dumnezeu, ca sa fim mangaiati in nevoi, ca sa fim spijiniti in necazuri, ca sa fim aparati de primejdii, de ispite, de pofte netrebnice si de pacate.

Ocroteste-ne pe noi si familiile noastre si ne pazeste pasii vietii pe cararile mantuirii.

Bunule Parinte Antonie, cel ce ai facut din pustiul Egiptului loc de preaslavire al Marelui Dumnezeu si al Mantuitorului Hristos, fa si din pustiul sufletuilui nostru, ars de necredinta si ros de patimi, loc placut Tie, in care sa se salasluiasca virtutes si sa cresca crinul bine mirositor al faptelor crestine, prin Tine sa se maresca numele Tau cel sfant, al Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

DIN ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI ANTONIE CEL MARE

• “Iată semnele după care se cunoaşte un suflet raţional şi virtuos: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreaptă spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte.”

• “Omul bun şi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faţă; iar în dos nu-i bârfeşte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie.”

• “Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea şi cu cele asemenea. Căci aceasta este cunoştinţa de Dumnezeu: să-i urmezi Lui cu smerită cugetare şi printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte. “

• “Cei ce cunosc pe Dumnezeu sunt plini de toată bunăvoinţa şi, dorind cele cereşti, dispreţuiesc cele pământeşti. Unii ca aceştia nu plac la mulţi, dar nici lor nu le plac multe, de aceea sunt nu numai urâţi, ci şi luaţi în râs de mulţi smintiţi. Ei însă rabdă toate în sărăcie, ştiind că cele ce par multora rele pentru ei sunt bune. Căci cel ce înţelege cele cereşti crede lui Dumnezeu, ştiind că toate sunt făpturile voi Lui. Cel ce însă nu le înţelege nu crede niciodată că lumea este zidirea lui Dumnezeu şi că a fost făcută pentru mântuirea omului. “

• “Cei ce nu sunt mulţumiţi cu cele ce le au la îndemână pentru trai, ci poftesc la mai mult, se fac robi patimilor, care apoi tulbură sufletul şi îi insuflă gânduri şi închipuiri că cele ce le au sunt rele. Şi după cum hainele mai mari decât măsura împiedică la mişcare pe cei ce se luptă, aşa şi dorinţa avuţiei peste măsură împiedică sufletele să lupte sau să se mântuiască.”



RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE

Bunule Părinte Antonie, cel ce durerile şi păcatele noastre le cunoşti, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale celor ce aleargă la mijlocirea Ta şi nu te uita la nevrednicia celor ce Te roagă, ci la slava şi mila lui Dumnezeu, pe care Tu L-ai mărturisit şi spre care se îndreaptă rugăciunea ce Ţi-o aducem. O, slăvite făcător de minuni, părintele săracilor, ocrotitorul văduvelor, sprijinitorul orfanilor, vino cu obişnuita Ta îndurare în ajutorul nostru prin rugăciunile Tale către Dumnezeu, ca să fim mângâiaţi în nevoi, ca să fim apăraţi de primejdii, de ispite şi de păcate. Tu, cel ce ai făcut din pustiul Egiptului loc de preaslăvire a Marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului, fă şi din pustiul sufletului nostru, ars de necredinţă şi ros de patimi, loc plăcut Ţie, în care să se sălăşluiască virtutea, prin Tine să se mărească numele Tău cel sfânt, al Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

SFÂNTUL CUVIOS PĂRINTE MAXIM MĂRTURISITORUL



Cuviosul părinte Maxim a trăit până în zilele răucredinciosului împărat Constans, care a împărăţit între anii 642-648. Constans a fost tatăl binecredinciosului împărat Constantin Pogonatul şi nepotul viteazului împărat Heraclie, cel care a biruit pe perşi, de unde a adus în spate crucea Domnului, de la Ctesifon până la Ierusalim, în anul 629, la 14 septembrie. Cuviosul Maxim fiind iscusit în treburile politice, învăţând şi meşteşugul bunei cârmuiri, şi cu fire bună şi minte dreaptă fiind împodobit, a ajuns la împăraţii cei dinainte sfătuitor împărătesc şi secretarul cel dintâi. Dar pentru că se răspândea părerea greşită şi vicleană a celor ce ziceau că Mântuitorul a avut numai o voinţă, înlăturând prin aceasta părere credinţa în cele două firi ale lui Hristos şi pentru că cei răucredincioşi răspândeau prin pieţe porunci greşite, care întăreau acest eres şi lipeau aceste porunci chiar înaintea bisericii celei mari, cuviosul Maxim neputând răbda să se pângărească şi el laolaltă cu toţi nelegiuiţii aceştia, părăsind dregătoriile lumeşti, n-a mai voit să locuiască în sălaşurile păcătoşilor, şi a mers la Mănăstirea din Hrisopoli, unde s-a călugărit şi a ajuns mai apoi egumen al mănăstirii. Aprinzându-se de dumnezeiască râvnă s-a dus la Roma cea veche, şi a înduplecat pe fericitul papă Martin, să strângă un sobor al locului aceluia şi să dea anatemei pe începătorii şi pe pricinuitorii acestui eres păgânesc, care susţineau că în Hristos este numai o singură voinţă. El a alcătuit multe scrieri pentru mustrarea şi ruşinarea celor ce credeau în acest eres, şi a scris cărţi doveditoare despre adevărul credinţei noastre, sprijinite pe Sfânta Scriptură, trimiţându-le pretutindeni în lume. Întorcându-se de la Roma, împreună cu cei doi Anastasie, ucenici ai lui, el a fost adus ca vinovat înaintea Senatului care împărtăşea împreună cu împăratul acelaşi eres. Şi în timp ce toţi se supuneau voinţei împăratului, numai el s-a ridicat împotrivă şi a îndemnat şi pe alţii să nu se supună, încredinţându-i prin scrisori să nu-şi schimbe credinţa lor. Din cauza aceasta a fost trimis la închisoare în Tracia şi stăruind în dreapta credinţă i s-a tăiat mâna şi limba. Din Tracia a fost trimis în exil în Lazichia, unde a trăit trei ani. Şi în plinătatea vârstei fiind, după o boala scurtă, a răposat în Domnul, în anul 662 şi a fost îngropat în Mănăstirea sfântului Arsenie, din acea ţară a Lazilor, făcând în toate zilele multe minuni. Din cei doi ucenici ai lui, celui mai vârstnic i s-a tăiat şi lui limba, şi a fost trimis într-o închisoare îndepărtată. Iar cel mai tânăr a fost trimis într-o cetate din Tracia, unde şi-a sfârşit viaţa.



• “Folosirea greşită a gândurilor duce la întrebuinţarea greşită a lucrurilor.”

• “Duhul Sfânt nu e absent din nici o făptură şi, mai ales, din cele ce s-au învrednicit de raţiune.”

• “Rugăciunea este singura ce ne poate înalţa la cunoşterea lui Dumnezeu.”

• “Omul are două aripi: harul şi libertatea.”

• “Precum ochiul este atras de frumuseţea celor văzute, la fel şi mintea curată este atrasă de cunoaşterea celor nevăzute.”

• “Precum lumina soarelui atrage ochiul cel sănătos, aşa şi cunoştinţa lui Dumnezeu atrage spre sine în chip firesc mintea curăţită prin dragoste.”

• “Nu mâncărurile sunt rele, ci lăcomia pântecelui; nici facerea de prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava deşartă. Iar dacă-i aşa, nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuinţare.”

• “Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereşte; cel ce se smereşte, se îmblânzeşte; cel blând, păzeşte poruncile; cel ce păzeşte poruncile se luminează; cel luminat se împărtăşeşte de tainele Cuvântului dumnezeiesc.”

• “Un om se consideră cu adevărat liber atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.”

• “Cine posedă egoismul, posedă toate patimile.”

• “Omul trebuie să colaboreze în mod continuu şi liber cu harul dumnezeiesc.”

• “Mulţi sunt prietenii, dar la vreme bună. În vremea încercărilor însă abia de vei afla vreunul.”

• “Dumnezeu a creat lumea pentru oameni şi o conduce spre comuniunea cu El prin dialogul continuu cu omul, pentru că numai omul poate fi partener la dialog. În acest sens, lumea are un caracter antropocentric, pentru că numai prin om îşi împlineşte lumea scopul, destinul, realizându-se şi împlinindu-se prin el; în rest, lumea are un caracter teocentric.”

• “Trei sunt lucrurile în jurul cărora se învârteşte tot ce-i lumesc: mâncarea, avuţia şi slava.”

• “Nu ni se va deschide poarta împăraţiei cerurilor dacă n-am bătut la poarta virtuţilor.”

SF. MAXIM MĂRTURISITORUL

CĂLUGĂRUL CEL SĂRAC ŞI CERŞETORUL MOFTUROS

Cu foarte multe veacuri în urmă, era pe malurile râului Iordan o mânăstire, care se numea a turnurilor, deoarece călugării de acolo vieţuiau în turnuri. În această mânăstire, vieţuia şi un călugăr bătrân şi foarte sărac, care însă, nicicând căutând la sărăcia sa, făcea întotdeauna milostenie din puţinul pe care îl avea.
Odată, venind la mânăstire un cerşetor, văzându-l, bătrânul călugăr i-a întins singura pâine pe care o avea. Cerşetorul însă, i-a zis supărat:
- Nu vreau pâinea, ci o cămaşă!
Atunci, făcându-i-se milă de el, călugărul l-a poftit în turnul său să se odihnească, iar cerşetorul intrând, s-a minunat foarte tare văzând că acel călugăr chiar nu mai avea nimic afară de cămaşa pe care o purta. Şi dezlegându-şi traista pe care o purta, a vărsat în mijlocul chiliei bătrânului tot ce avea, zicând:
- Ia acestea părinte, căci eu voi mai găsi şi în altă parte cele ce îmi sunt de trebuinţă!
Iar mai apoi, plecând, cugeta întru sinea sa: ,,Ce iubitor de oameni trebuie să fie acest călugăr!”, şi din acel moment a luat hotărârea de a nu mai face mofturi atunci când i se oferă câte ceva, ci să le primească cu recunoştinţă şi să mulţumească.

DICTIONAR VICLEANO-ROMAN

Omul in zilele de astazi a ajuns să confunde libertatea cu libertinajul, păcatul cu virtutea, relativizând totul, în concluzie a început să-şi permită orice, fără a se gândi că există şi consecinţe pentru ceea ce face.
Limbajul a devenit extrem de subtil, ascunzând sub masca cuvântului “frumos”, realităţi sumbre, lucruri de neconceput, la scara mare.

ASIGURARE DE VIAŢĂ (sau de oricare alt tip)
De fapt ar trebui să i se spună despăgubire în bani pentru anumite daune suferite. Termenul de asigurare duce cu gândul imediat la protejare în caz de pericole, creând falsa impresia că te păzeşte de ce ţi se poate întâmpla rău.
De accidente, de necazuri şi de toate întâmplările rele mă păzeşte Dumnezeu în fiecare secundă a vieţii, El având grijă să fim atenţi la volan, să fim sănătoşi, să nu păţim nimic.
Nu sunt asigurat ci despăgubit în caz că se produce ceva neplăcut.
Asigurarea îmi poate da doar bani, nu-mi salvează viaţa sau familia.

A-MI CLĂTI OCHII
Este o expresie care acoperă subtil greşeala sau păcatul de a te uita la o femeie, câteodată poftind-o. Pentru că Dumnezeu ne-a lăsat porunca: “oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” Iar adulterul este un păcat de moarte.

A TRECE IN NEFIINTA/ IN NEANT
Omul are chipul lui Dumnezeu şi nu moare niciodată, persoana umană e veşnică aşa cum sunt şi Persoanele dumnezeieşti (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt).
A trece în nefiinţă înseamnă să nu mai exişti deloc, înseamnă că viaţa aceasta de pe pământ e totul, înseamnă că după moarte nu mai e nimic.
Dar de ce a înviat Hristos Domnul ? ca să înviem şi noi toţi cu El.
Dacă noi credem în Dumnezeu doar pentru viaţa aceasta suntem mai de râs de cât toţi oamenii, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel.

BOTEZUL (FOLOSIT IN EXPRESII LUMESTI)
Aici este vorba despre folosirea cuvantului “botez” in afara adevaratului sens, atunci cand spunem ca ne-am botezat cainele, pisica…animalul preferat.
Taina botezului, prin care ni se iarta pacatul stramosesc, are o valoare greu de cuprins in cuvinte, pentru ca sufletul nostru primeste o noua viaţă, viaţa în Dumnezeu alături de Dumnezeu.
Pe unii români ii auzim cum spun “vinul acesta este botezat” sau altele asemenea.
Toate aceste expresii sunt o ofensa rusinoasa adusa la adresa lui Dumnezeu prin ridiculizarea tainei botezului.

CARIERĂ
E un cuvânt care ascunde cultul personalităţii. De multe ori cariera exclude sau neglijează familia, urmărind doar faimă şi bani. Cariera a ajuns să fie mai de dorit decât familia, deşi bucuriile familiei sunt mii de ori mai mari decât satisfacţiile trecătoare ale serviciului.

CONDOLEANŢE
Iată un îndemn păgân, total străin realităţii şi adevărului dumnezeiesc. Noi românii de când suntem, din moşi strămoşi n-am zis niciodată “Condoleanţe!” ci mereu am zis “Dumnezeu să-l ierte” pentru că fiecare urare e personală, nu e vorbă aruncată în vânt.
Când mă duc la cineva care e trist că i-a murit cineva drag şi zic “Dumnezeu să-l ierte” mă rog împreună cu el pentru mântuirea celui adormit, îi dau nădejde şi speranţă că toţi ne vom vedea în Împărăţia Cerurilor bucuroşi alături de Dumnezeu, şi că moartea trupească nu este totul, şi ar trebuie mai degrabă să ne rugăm pentru cel ce pleacă dintre noi decât să ne întristăm peste măsură.

DRAGOSTE CU IUBITA
Dragoste este atunci când o faci cu soţul, sau soţia (a ta nu a altuia), iar cu prietena sau iubita este desfrâu, şi nu dragoste. Dragostea în afara căsătoriei implică egoism şi iresponsabilitate, evitând şi nebăgând în seamă ce ne spune Dumnezeu.

EXPERIENŢA SEXUALĂ
A ajuns curvia să fie ridicată la rang de virtute, la aşa nebunie a ajuns omul. A fi virgin a ajuns o ruşine şi a avea experienţă personală este un imperativ. A ajuns binele să fie numit rău şi răul bine. Sfârşitul e aproape.

EXPROPRIERE
Este un termen academic inventat de mai-marii statului care de fapt înseamnă furt contra unei aşa zise donaţii.

FĂ CE SPUNE POPA, NU CE FACE POPA
In acest mod il judec pe preot. Stim noi oare daca este mai pacatos decat noi? Sfantul Apostol Pavel ne-a atentionat asa: “Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade.
Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.” (Rom. 14:4). Sa nu judecam ca sa nu fim judecati, ci mai degraba sa ne rugam pentru cel cazut.

ÎNTRERUPERE DE SARCINA
Expresia ascunde viclean şi finuţ unul dintre cele mai mari păcate ale lumii. Avort, crima, uciderea propriului copil, asta este de fapt, nu întrerupere că doar nu este vorba de întrerupt lumina apăsând întrerupătorul.

ÎŢI ŢIN PUMNII
Dacă cineva are un examen sau are o problemă mai importantă de rezolvat şi
se teme că-i va fi greu, prietenul îi urează: “îţi ţin pumnii” în sensul că e alături de el şi că-l sprijină.
Dacă cel care are nevoie de ajutor nu e lângă mine, cum pot eu să-l ajut ţinând pumnii strânşi ? Eu n-am nici o putere… nu pot face nimic să-l ajut dacă nu sunt lângă el.
Dar Dumnezeu e mereu lângă el, ştie mereu ce face şi de ce are nevoie. Noi românii creştini de 2000 de ani n-am zis niciodată “Îţi ţin pumnii” ci mereu am zis “Doamne ajută” sau ne-am rugat pentru cel care are nevoie.
Legătura mea cu cel în nevoie este mereu Domnul Hristos.

IERT, DAR NU UIT
Nu exista iertare conditionata, ori ierţi şi ai şters tot ori nu ai iertat cu adevărat şi încă păstrezi răutatea faţă de celălalt în suflet.

MAMA NATURĂ
Una dinte expresiile cele mai des întâlnite şi una dinte cele mai grave.
În loc să spunem că aşa ne-a făcut Dumnezeu, că Dumnezeu a creat toate, spunem că aşa ne-a făcut mama natură, că natura aşa le-a lăsăt pe toate.
Am ajuns să-l excludem uşor uşor pe Dumnezeu din toate aspectele vieţii.

NOROC
Mulţi oameni îşi urează noroc când se salută sau când se despart. “Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete….Voi nu vedeti ce zice Isaia ? ” Vai de cei ce fac masa dracilor si aduc jertfa lui Noroc “. Si voi, crestinilor, scrieti noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Mare nebunie, mare ratacire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ?” (Pr. Cleopa)

ORIENTARE SEXUALĂ
Dumnezeu nu a dat opţiuni sexuale, ci a făcut omul bărbat - femeie. Când omul a început să confunde creaţia cu Creatorul atunci l-a lăsat Dumnezeu la nebunia lui, să confunde chiar şi lucrul cel mai clar.

PLANNING FAMILIAL
De când şi până când ne planificam când să facem copii? La asemenea curaj numai omul a ajuns, ca în loc să-L roage pe Dumnezeu să-i dea copii, îşi planifică relaţiile intime crezând că el guvernează tot. Bărbatul pune sămânţa sa în pământul fertil al femeieii, dar Dumnezeu este Cel care face să crească, El este Cel care dă viaţă.

SEX ALTERNATIV
Ce interesant sună…ca şi cum generaţiile de până acum erau înapoiate şi noi am descoperit elixirul vieţii. Este perversiune sexuală, preacurvie defapt şi de drept. Iar preacurvarii nepocăiţi merg în adâncul iadului pentru nesaţul lor şi pentru pofta lor bolnavă.

SEX APPEAL
Această atitudine este promovată de multe reviste pentru tineri şi este pusă alături de virtuţi cum ar fi gingăşia, charisma si zâmbetul curat. Nimic mai perfid. Mandrie, iubire de sine, infatuare, şi o doză de desfrânare este defapt sexappeal-ul. Cum să-ţi doreşti să te privească băieţii (fetele) salivând după imaginea ta mai ceva decât nişte animale în călduri?

SHOPPING
Patima cumpăraturilor făra minte. Omul nu mai cumpară pentru că are nevoie ci pentru că-i place să cumpere şi-atât, ajungând să exagereze în aşa măsură încât sunt unii care n-au nici o cană cu apă sau o pătură să se-nvelească iar alţii au mult, mult preamult, destul să le ajungă 10 vieţi.

VICIU
Cuvantul „păcat” este demodat dar ce păcat ca viciul este chiar păcat.

''Dumnezeule milostiv fii noua pacatosilor''.AMIN



RUGACIUNEA SF. AUGUSTIN

Doamne ,ajuta inimii mele sa Te doreasca,

Dorindu-Te sa Te caute,
Cautandu-Te sa Te gaseasca,
Gasindu-Te sa Te iubeasca ,
Iubindu-Te sa inceteze a mai pacatui. AMIN!

AZI (ACUM), NU MÂINE

Se spune că un împărat, pe când petrecea cu prietenii săi la palat, soseşte un oştean cu o scrisoare în mare grabă, de la un ofiţer aflat la hotarele împărăţiei. Acest ofiţer credincios ţării, descoperise un complot împotriva împăratului şi-i trimetea acum repede vestea ca să ia măsurile necesare pentru apărare. Cu toate rugăminţile oşteanului de a citi îndată scrisoarea, împăratul o băgă în buzunar şi zise:
Să nu întrerupem petrecerea; voi citi scrisoarea mâine. Şi continuă cheful, fără grijă.
Dar după câteva ceasuri, cei care urziseră complotul năvăliră înarmaţi şi-i măcelăriră pe toţi. Dacă ar fi citit scrisoarea când a primit-o, ar fi scăpat şi împăratul, şi toţi ai lui cu viaţă; dar pentru că toţi au amânat pe mâine, toţi au pierit.

Această întâmplare ne este de folos ca învăţătură pentru toţi oamenii: adeseori lăsăm să citim MÂINE scrisorile trimise nouă de Dumnezeu, prin atâtea chemări la Biserică, la credinţa în El. Ne trimite câte un necaz, o boală, o întâmplare deosebită dar noi nu vrem să le citim ,,AZI”, adică în timpul în care suntem sănătoşi, în viaţă, ci le amânăm pentru ,,MÂINE”, când poate nu mai aveam putere să facem ceva.

Şi iată cum reuşeşte diavolul să ne amăgească ca să nu mai facem nimic pentru mântuire ,,ASTĂZI”, ci ,,MÂINE”, când va fi prea târziu.



RUGĂCIUNEA PĂRINTELUI ARSENIE BOCA

Doamne Iisuse Hristoase,
ajută-mi ca astăzi toată ziua
să am grijă să mă lepăd
de mine însumi,
că cine ştie din ce nimicuri
mare vrajbă am să fac,
şi astfel, ţinând la mine,
Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase
ajută-mi ca rugăciunea
Prea Sfânt Numelui Tău
să-mi lucreze în minte mai repede decât fugarul pe cer,
ca nici umbra gândurilor rele
să nu mă întunece,
că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină
între oameni, ai milă de noi:
Că umblăm împiedicându-ne
prin întuneric,
patimile ne-au pus tină
pe ochiul minţii,
uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind
inimile noastre
şi toate împreună au făcut temniţa
în care Te ţinem:
Bolnav, Flămând şi fără haină.
Şi aşa risipim în deşertăciuni
zilele noastre,
umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină
între oameni, ai milă de noi:
Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu
Tatăl şi cu Duhul,
precum ai zis
că Duhul Tău Cel Sfânt
Se roagă pentru noi
cu suspine negrăite, când graiul
şi mintea noastră
rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină
între oameni, ai milă de noi:
Că nu ne dăm seama
ce nedesăvârşiţi suntem,
cât eşti de aproape
de sufletele noastre
şi cât Te depărtăm
prin minciunile noastre.
Ci luminează lumina Ta peste noi
ca să vedem lumea prin ochii Tăi,
să trăim în veac prin viaţa Ta,
Lumina şi Bucuria noastră,

Slavă Ţie! Amin.

SFÂNTA XENIA DE SANKT PETERSBURG

24 IANUARIE



Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani devenind soţia colonelului Andrei Theodorovici Petrov, capelmaistru imperial. A ramas vaduva la 26 de ani, dupa o casnicie fericita, dar fara copii. A fost o sotie devotata si iubitoare, pe care moartea fulgeratoare a sotului – in timpul unei petreceri de noapte – a zduncinat-o profund, schimbandu-i cu desavarsire viata. Cu o inteligenta ascutita, a inteles repede trufia si desertaciunea placerilor si bogatiilor lumesti, a vietii traite de ea pana atunci si, probabil manata si de gandul ca sotul ei nu se va putea mantui singur dupa viata dusa, a inceput sa renunte la tot ce avea (bani, bunuri, casa) daruindu-le saracilor, ceea ce a atras oprobiul rudelor care, considerand-o iresponsabila, au dat-o in judecata. In urma unui examen medical minutios, s-a constatat ca era pe deplin sanatoasa, avand dreptul sa dispuna asupra proprietatilor ei dupa bunul sau plac. Xenia paraseste orasul imperial si, timp de 8 ani, a trait retrasa impreuna cu o sfanta pustnica, sub calauzirea unui staret luminat.

Dupa revenirea in St. Petersburg, imbracata intr-o uniforma veche a sotului ei, a refuzat sa mai raspunda la numele de Xenia, numindu-se cu numele sotului ei („Xenia a murit, Andrei traieste”). La inceput, locuitorii orasului au tratat-o ca pe o simpla cersetoare, dandu-i haine, mancare sau bani, pe care ea le impartea intotdeauna saracilor, nepastrand nimic pentru ea. Ziua era vazuta printre oameni, in cartierele sarace, intreaga noapte si-o dedica lui Dumnezeu, in rugaciune. Pe gerul cel mai cumplit, cand inghetau chiar si vrabiile, sau in arsita verii, Sf. Xenia se ruga, avand cerul drept acoperamant si pamantul asternut al trupului sau. Vagabonzii strazii o insultau si radeau de ea, dar ea indura totul cu smerenie, precum Iisus. Incet-incet, dupa vorbele ei putine, spuse unor cunoscuti sau simpli trecatori, vazand cum se nevoia in rugaciune, oamenii au inceput sa-si dea seama ca este mai mult decat o simpla cersetoare; era in vremea cand Dumnezeu o inzestrase cu darul inainte-vederii si al facerii de minuni, pentru ajutorarea credinciosilor din preajma ei.

Vaduva de la 26 de ani, pelerina vreme de 45 de ani, a trait pana la varsta de 71 de ani, numita fiind „Sfanta Xenia, cea nebuna pentru Hristos”.Este cinstita in Europa, in America, in Australia, in Tara Sfanta…

După moartea sa, aproximativ în anul 1803, la mormântul ei s-au întâmplat numeroase minuni, vindecări şi ajutor în cele creute. A fost canonizată în anul 1988.



RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA NOASTRĂ XENIA

O, sfântă maică Xenia, vieţuind sub acoperământul Celui Prea Înalt, şi întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea şi setea, gerul şi arşiţa, defăimările şi prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi al facerii de minuni, iar acum sălăşluieşti întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamăreşte acum ca pe o floare bineânmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ţie ca uneia ce eşti întru viaţa cea neîmbătrânitoare, deci petreci şi împreună cu noi: primeşte cererile noastre şi le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veşnică, îmbelşugată binecuvântare pentru faptele şi începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile şi necazurile. Mijloceşte cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor, pentru noi netrebnicii şi păcătoşii. Ajută, sfântă şi fericită maică Xenia, să fie luminaţi pruncii cu lumina Sfântului Botez şi să fie pecetluiţi cu pecetea darului Sfântului Duh; băieţii şi fetele să fie crescuţi cu credinţă, cinste şi frică de Dumnezeu; dăruieşte-le lor reuşită la învăţătură; tămăduieşte pe cei neputincioşi; trimite dragoste şi bună-înţelegere celor căsătoriţi, învredniceşte pe monahi în nevoinţa cea bună şi apără-i de defăimări; întăreşte-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzeşte poporul şi ţara aceasta în pace şi fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiţi în ceasul morţii de împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu eşti nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îţi aducem mulţumire şi slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Dumnezeu Cel în Treime închinat şi minunat întru Sfinţii Săi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

PREACUVIOASA MAICĂ XENIA



Bucură-te, cinstită floare din cununa Sfinţilor nebuni pentru Hristos, vasul cel plin de mirul înţelepciunii duhovniceşti, picură şi asupra mea dar spre a mări cu evlavie vieţuirea ta cea mai presus de înţelegerea omenească.

Ca o ocrotitoare tainică a fecioarelor şi sprijinitoare a soţiilor pe cărările ascultării, nu trece cu vederea pe cei ce cu dragoste prăznuiesc a ta sfântă pomenire spre dobândirea mântuirii.
Întru sărăcia cea desăvârşită te-ai îmbrăcat pentru Cel Ce a sărăcit pentru noi şi ai aflat în ceruri comoară bogată, de unde ne trimite nouă razele înţelegerilor dumnezeieşti.
Nu ai cruţat nici o osteneală pentru mântuirea sufletelor şi de răutate îndemnând pe oameni a se feri, pe Crucea iubirii te-ai răstignit împreună cu Cel Ce ne cheamă pe toţi în jurul mesei iertării.

Deschide-mi mie Sfântă, uşa pocăinţei, mai înainte de a mă înghiţi moartea cea cumplită şi iertare îmi soleşte, ca să nu fiu eu aruncată în focul cel mai de jos pentru neascultarea mea.
Se veselesc îngerii de nevoinţele tale cele nevăzute şi oamenii cu inimi pline de umilinţă te măresc, plecându-şi genunchii sufletelor înaintea icoanei tale ca să le dăruieşti lor prin rugăciunile tale ajutor în cele de trebuinţă, pace sufletelor şi mare milă.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, Preacuvioasa Maică Xenia şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.



UNIREA PRINCIPATELOR 24 IANUARIE 1859

Nascut-a Alexandru Ioan Cuza
Unirea Principatelor sa-nfaptuiasca
Unic Domn sa fie
In Moldova si Tara Romaneasca!

El Domn devine
La 24 ianuarie 1859
Si toate astea se prevad
Intr-o lume noua!

Sa multumim c-au fost romani
In Tara Romaneasca si Moldova
Ce au stiut sa fie iar stapani
Si sa-si indeplineasca slova.

Iar mai tarziu de-atunci s-a nascut
La 1 decembrie 1918 o Romanie Mare
Dar din pacate nu s-a putut
Sa mai traim in liniste pe vechile hotare...

Departe au plecat si Basarabia si Bucovina(de nord)
Frangandu-ne un rau ce se numeste Prut
Si bietului roman i se despica inima
Unire fiindu-i astazi un mare absolut...

Sperand ca se va naste viata
Pe-acest pamant cu-nflacarare
Si-acum cand tara e in mare ceata
Sa cantam:-TRAIASCA ROMANIA MARE!

MAI ÎNAINTE DE A MERGE LA SOMN...

În primul rând: Mulţumeşte-I Atotbunului Dumnezeu că ţi-a dăruit ţie ziua pe care ai sfârşit-o viu şi sănătos.

În al doilea rând: Cercetează-te cu de-amănuntul, începând cu momentul în care te-ai sculat din patul tău, şi cugetă întru tine, cum ai umblat, ce ai făcut semenilor tăi, ce ai vorbit, şi toate faptele tale, cuvintele, gândurile, din zorii zilei şi până seara, toate să le socoteşti, cu toată purtarea de grijă, numindu-le pe fiecare în parte.

În al treilea rând: Dacă ai săvârşit vreun bine, în ziua ce a trecut, să nu-l socoteşti a fi de la tine, ci de la Însuşi Dumnezeu, Cel Care este dătătorul a tot binele, Căruia mulţumeşte-I şi roagă-L, ca şi pe tine să te întărească a împlini numai binele.

În al patrulea rând: Iar de-ai săvârşit vreun rău, pe acesta să-l socoteşti a fi numai de la tine, dintru a ta neputinţă, ori din obiceiul cel rău, şi căindu-te roagă-L pe Iubitorul de oameni să-ţi dea iertare de pentru acelea, şi făgăduieşte-I că acelea şi altele asemenea nu vei mai săvârşi.

În al cincilea rând: Cu lacrimi roagă-te Făcătorului tău ca noaptea ce vine, lină, fără tulburare, fără sminteală şi fără păcat să ţi-o dăruiască, iar ziua de mâine, spre slavoslovirea Preasfântului Său nume sănătos a o ajunge să te învrednicească.

Iar culcându-te: Însemnează-te cu semnul Sfintei Cruci şi cu rugăciunea pe buze să adormi, cugetând cum vei sta şi în Ziua Judecăţii dinaintea Preadreptului Judecător.

Carte de rugăciuni tipărită cu binecuvântarea Sfântului Calinic - 1866