NATURA
Creat in 14.11.2009 47 voturi,
5 comentarii,
765 vizualizari
Natura nu mai poate să-şi ogoaie
Durerea pentru munţi fără păduri,
Suportă greu imperiul de gunoaie
Durat de noi, ingrate creaturi.
O-nneacă plânsul ploilor acide
Vomită putregaiuri şi micoze,
O dor rărunchii, astmul o ucide,
Iar noi continuăm să-i facem poze.
Tuşeşte gaze de eşapament,
Pletele-i verzi au suferit mutaţii,
I-s gleznele blocate în ciment,
Iar noi ne pierdem în elucubraţii.
Şi totuşi ea ne cheamă ca o mamă
Şi ne hrăneşte cum-necum pe toţi,
Oferă frumuseţi de pus în ramă,
Chiar de cămaşa i-o jucăm la sorţi.
|