Comunitate

Inregistrare Logare
	Cauta: Toti membrii inregistrati Cautare Avansata

« Ultima Pagina | vizualizare sondaje 11-17 din 17 | Urmatoarea Pagina »

LUMANAREA

Creat in 16.09.2009 40 voturi, 0 comentarii, 595 vizualizari

Lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină. Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască, sau altfel spus este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos

Lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină.

Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască, sau altfel spus este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos.

Lumânarea este o jertfa adusă lui Dumnezeu şi de aceea ea trebuie să fie din ceară curată.

Lumânarea care se aprinde la citirea Evangheliei înseamnă lumina adevărului evanghelic care a străbătut întunericul necredinţei în care trăiau popoarele dinainte de venirea lui Hristos.

Lumânările sunt nelipsite de la marile slujbe-evenimente din viaţa omului: botez, cununie, moarte.

Lumina adusă ca prinos lui Dumnezeu este arderea lumânării şi untdelemnului din candelă.

Lumina lumânărilor ca şi mireasma tămâiei este o expresia credinţei în viaţa viitoare şi a legăturii cu cei morţi.

Lumina este un simbol al bucuriei împărtăşirii din lumina divină: „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină" (Psalm35:2).

Voteaza | Vizualizare Rezultate

Viaţa la mănăstire

Creat in 15.09.2009 33 voturi, 0 comentarii, 529 vizualizari

Puţini dintre muritorii de rând pot să înţeleagă de ce unii semeni de-ai lor renunţă la toate plăcerile vieţii şi se închid între zidurile unei mănăstiri pentru totdeauna. Lasă în lumea de-afară rude, prieteni, poate iubiri neîmplinite, tot ce înseamnă sarea şi piperul vieţii, pentru a deveni călugări sau, după caz, călugăriţe. Poate că la baza acestei hotărâri stă, în unele situaţii, sărăcia, în altele cine ştie ce decepţii, dar, cel mai adesea, pentru a alege viaţa monahală este nevoie de vocaţie. Obştea Sfintei Mănăstiri are împărţite sarcinile de lucru între incinta mănăstirii. Fiecare grup are stabilit precis sarcinile de lucru.

De multe ori, viaţa la mănăstire este înţeleasă greşit de către turişti sau pelerini. Greşit în sensul că îi privesc pe călugări sau pe maici ca pe nişte persoane care au avut mari deziluzii sau probl

Nu este aşa, pentru că nimeni nu poate să scape de grijile lumeşti atît de simplu pentru a ajunge să vieţuiască într-o mănăstire.

Mai mult, este foarte greu să rezişti condiţiilor de asceză, condiţiilor ce se impun pentru înfrînarea trupului şi mai ales a sufletului de la cele lumeşti.

Pentru cei cu dorinţă de călugărie dar cu o mai mică rezistenţă la condiţiile austere din mănăstiri, există posibilitatea să trăiască pe lîngă acestea şi să meargă doar la rînduiala slujbelor.

Astăzi, viaţa monahală înseamnă, ca şi în vechime, o renunţare. Noviciatul începe cu munca de jos. Doar cei ce se arată vrednici vor îmbrăca rasa călugăriei - după ani de ascultare şi nerăzvrătire.

Călugării şi călugăriţele trebuie să îşi asigure singuri traiul - muncesc la câmp, taie lemne, îşi zugrăvesc chiliile, pictează icoane şi împletesc cruciuliţe, pleacă în lume să strângă bani pentru mă

Viaţa de mănăstire cere multă jertfă, mult sacrificiu şi numai cu un mobil lăuntric, cu o credinţă puternică în Dumnezeu, se poate rămâne.

Este o renunţare de sine, o mortificare permanentă, o jertfă permanentă pe altarul slujirii lui Dumnezeu.

Simpla "înregimentare" în "armata lui Hristos" nu înseamnă un bilet sigur spre Rai, ci o încercare a tăriei credinţei –

Voteaza | Vizualizare Rezultate

CE ESTE ORTODOXIA?

Creat in 5.09.2009 35 voturi, 0 comentarii, 522 vizualizari

Ortodoxia a fost pecetluita cu sange de mucenicii tuturor vremurilor. De toata oastea sfanta formata din milioane de eroi si marturisitori, barbati, femei si copii. De la arenele Romei pana in lagarele de concentrare din Rusia, toti au dovedit ca invatatura crestina nu este o simpla teorie, ci adevar si viata. Cel mai frumos eroism, izbanda impotriva violentei crude si a puterii materiale, domnia si Imparatia Duhului. A venit apoi sa laude Ortodoxia cultul bisericesc, cu minunata sa poezie si imnografia sa insuflata de Dumnezeu, care imbiba firescul cu suprafirescul, lumescul cu cerescul, individualul cu obstescul, familiarismul cu respectul profund, ceea ce este vadit cu ceea ce este tainic. Intr-o atmosfera de inaltare si sfintenie este infatisata in cult jertfa Dumnezeului-om, drama dumnezeiasca a Liturghiei, la fiecare Liturghie la care participa credinciosii. De asemenea, acolo sunt laudate si slavite izbanzile mai-marilor credintei si ale Stapanei asezamantului bisericesc, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara Maria. Acolo este preamarita dogma, nu numai ca adevar, ci si ca raspuns la chemarea oamenilor.

Ortodoxia este adevarul despre Dumnezeu, despre om si despre lume, asa cum ni l-a dat Insusi Dumnezeu Cel Intrupat prin invatatura Sa desavarsita

Ortodoxia este acea sinteza minunata dintre dogma si obiceiuri, dintre teorie si practica, asa cum ne-a fost predanisita de catre parintii duhovnicesti ai Alexandriei, Constantinopolului, Capadociei,

Ortodoxia a fost intotdeauna calea imparateasca a Evangheliei

Ortodoxia este marsul omului catre Facatorul lui, catre indumnezeire. Il conduce pe om la dezvoltarea lui deplina intru Hristos si pentru Hristos.

Ortodoxia nu este numai teologie, este totodata si adevarata psihologie si umanism autentic si sociologie. Este un diamant care reflecta prin toate laturile adevarul.

Ortodoxia noastra nu este muzeu, nu este trecut, ci viata, creatie si stralucire.

. Este marele nostru ideal, este nadejdea pretioasa a mantuirii noastre.

Este mandria noastra intru Hristos sa o propovaduim cu eroism si slava, ca niste fii adevarati ai marilor eroi ai Ortodoxiei.

Voteaza | Vizualizare Rezultate

Bunătatea încheagă, într-un mănunchi, dragostea, blândeţea, mila,...

Creat in 29.08.2009 30 voturi, 0 comentarii, 581 vizualizari

Bunătatea este o virtute care înfrumuseţează caracterul unui credincios şi prin care se dovedeşte înţelepciunea şi superioritatea lui. Bunătatea e atitudinea omului în suferinţă. Bunătatea este înţelepciune

Omul bun este blând, adică are sufletul catifelat

Cine se apropie de un om blând simte o plăcută senzaţie de căldură şi mângâiere, simte o putere binefăcătoare

Într-o lume de potrivnicie, blândeţea vine ca un întăritor, ca o înseninare, lacrimă luminată

Acela care trăieşte bunătatea, care simte vibraţia şi căldura ei, are darul de a îndruma şi de a împăca contradicţiile, are darul de a rotunji şi uşura durerile.

Omul bun modelează viaţa după frumuseţea ce a pus-o mâna lui Dumnezeu în inima fiinţei sale.

Omul, aşa cum l-a lăsat Dumnezeu, închide în el frumuseţi nebănuite. Numai să le ştie lucra până ce urâtul nu-l îneacă.

Bunătatea este şi o stare de veghe necontenită, o manifestare a dragostei faţă de Dumnezeu şi de aproapele : „Eşti dator cu iubire, trebuie să înmulţeşti iubirea”.

Nu putem deveni mai buni dacă nu avem o viaţă duhovnicească

Voteaza | Vizualizare Rezultate

Lumea poate fi simtita prin intermediul iubirii, cu instinctul iubirii. ...

Creat in 28.08.2009 35 voturi, 0 comentarii, 614 vizualizari

In momentele cele mai sublime ale iubirii, ca si in cele mai adanci probleme ale moralei, trebuie sa ai in vedere doua prescriptii: sa nu minti niciodata si niciodata sa nu provoci dureri sufletesti.

A iubi este insasi legea vietii.este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana.

Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practci ii facem loc lui Dumnezeu insusi.

Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca.

Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa.

Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. (Corinteni 13,4)

Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre

Voteaza | Vizualizare Rezultate

Despre credinta

Creat in 21.08.2009 30 voturi, 0 comentarii, 643 vizualizari

Cînd vorbim despre credinta crestină, întelegem că aceasta este virtutea, adică puterea prin care primim ca adevăr neîndoielnic tot ce ne-a descoperit Dumnezeu si ne învată Sfînta Biserică Ortodoxă pentru mintuirea noastră. Prin credintă cunoastem ceea ce nu putem vedea si adeverim ceea ce nădăjduim de la Dumnezeu, cum citim în Sfînta Scriptură : «Credinta este încredintarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute» (Evrei XI, 1).

"Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi." (Marcu 16,16)

"Adevarata credinta e ca un diamant, ca o picatura de lumina cereasca. Cu cat e mai curata, cu atat e mai pretioasa." (Fechner)

"Cercetati istoria - in orice timp si loc va va placea s-o deschideti - si veti gasi pe om ingenuncheat inaintea lui Dumnezeu, cerandu-I toate lucrurile, chiar imposibilul!" (Lacordaire)

Credinta e izvor viu de fericire." (Jean Finot)

"Credinta e mai presus de stiinta. Vointa e mai presus de inteligenta." (B. R Hasdeu)

"Credinta stramoseasca si idealul moral trebuie sa le capete sau recapete poporul nostru, spre a deveni mare popor." (N. Iorga)

"Ratiunea face pe om, credinta pe crestin. Ratiunea ne duce pana la marginea infinitului, credinta ne da pe Dumnezeu intreg." (Lacordaire)

"Toate se clatina unde lipseste credinta." (Schiller)

Voteaza | Vizualizare Rezultate

Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile...

Creat in 21.08.2009 37 voturi, 0 comentarii, 801 vizualizari

Am apreciat intotdeauna persoanele care leaga prietenii stranse si de lunga durata, in care nici unul dintre cei implicati nu da semne de plictiseala sau nesiguranta. I-am apreciat in ciuda faptului ca niciodata nu am inteles nevoia de a te lega de cineva atat de strans, exceptand jumatatea ta, vazand acest legamant ca un fel de pilon ce eventual te-ar putea incetini din cand in cand. Nu am inteles nevoia asta, in schimb din cand in cand m-am conformat ei. Prieteniile cele mai stranse le-am avut cu oamenii care mi-au respectat libertatea. Cei care mereu mi-au zis cand credeau ca gresesc, cand nu intelegeau ce fac, dar niciodata nu mi-au impus sa ma schimb. Ei m-au lasat mereu sa plec si sa vin la orice ora si de oriunde, stiind ca mereu ma voi intoarce la ei cu noi ganduri. Si mereu am facut’o. Cu ei nu am ratat nimic, de la cele mai adanci suferinte la cele mai luminoase bucurii. Ei nu au vazut plecarile mele ca pe o tradare niciodata, mereu le-au vazut ca pe o reinnoire, ca pe un lucru firesc de care eu aveam nevoie pentru a-mi continua viata. Mereu alaturi de ei.

Am apreciat intotdeauna persoanele care leaga prietenii stranse si de lunga durata

Prieteniile cele mai stranse le-am avut cu oamenii care mi-au respectat libertatea

Prietenia este un drept ?

Prietenia este un privilegiu?

Pot trai fara prieteni pentru ca ma simt mai bine singur

Am prieteni multi si nu stiu care sunt adevarati

Nu am multi prieteni dar sunt sigur ca pot avea incredere in ei

Prietenia e libertate neconditionata.

Probabil de asta am ajuns sa numesc din ce in ce mai putine persoane ca prieteni, si din ce in ce mai multi ca amici sau doar cunostinte.

Voteaza | Vizualizare Rezultate

« Ultima Pagina | vizualizare sondaje 11-17 din 17 | Urmatoarea Pagina »

Carti Ortodoxe Carti Ortodoxe Religie Carti Ortodoxe Pshihologie Carti Ortodoxe Literatura Carti Ortodoxe Arta Agenda Crestinului Paste Acatiste Retete de post Colinde audio Calendar Ortodox Craciun Rugaciuni

Setari Cookie-uri

Despre Cookie-uri

Cookie-uri Necesare

Cookie-uri de Statistici

Cookie-uri de Publicitate

Cookie-uri de Preferinte