Eu sunt intru totul de acord cu Sfanta Impartasanie. A fost lasata de Domnul Iisus Hristos.

Alta este problema: ineficienta. Fac preotii tot felul de slujbe, se lauda ca transforma painea si vinul in trupul si sangele Domnului, apoi vin credinciosii sa se impartaseasca. Rezultatul este zero (poate cu putine exceptii) Se vede in modul de vietuire a credinciosilor (raman cu acelasi patimi care-i despart de mostenirea vietii vesnice in Imparatia lui Dumnezeu).

Intrebare: unde este problema? Ce-i lipseste Sfintei Impartasanii, pentru a deveni eficienta?

Ai facut mai multe greseli:
1. ai spus ca Martin Luther a vrut sa desfiinteze preotia (papalitatea);
2. ai spus ca in bisericile luterane nu sunt preoti ci predicatori;

Daca cercetai putin, ai fi constatat ca nici colega ta nu minte (care spune ca in biserica ei nu sunt preoti) si nici acel "Statut al bisericii luterane" (care vorbeste despre preoti si sacramente in biserica luterana). Te las sa cercetezi, sa dezlegi singur enigma.

P.S. Sotia mea a fost membra a unei biserici evanghelice luterane, care avea preot/preoti. Te-ai gandit ca pot exista mai multe tipuri de biserici luterane (na, ca ti-am dat un indiciu)?

Este ca si cum ati intreba: ce-i lipseste Domnului pentru a fi iubit de oameni? Problema nu sta in Sfinta Impartasanie. Problema e in noi, pentru ca iubim lumea mai mult decit pe EL. Multi facem lucrurile superficial, multi mergem la biserica de ochii lumii sau ca sa nu ne certam cu sotul/sotia/mama/tata, multi mergem la biserica din mindrie pur si simplu (la final tragem concluzia ca sintem deosebiti ca mergem la biserica) si asa mai departe. Multi mergem cu adevarat cu dorinta de a-L descoperi pe Domnul, dar renuntam dupa un timp; exact ca in parabola cu semintele care cad in diverse locuri. Citi dintre noi mergem la biserica sa ne intilnim cu Domnul nostru Isus Cristos? Prezent cu adevarat in Sfinta Euharistie? Citi dintre noi mergem acolo sa incercam sa dialogam cu El? Sa-i spunem problemele, sa-L rugam sa ne indrume si sa-I cerem iertare ca Il ofensam. ... Daca am studia in fiecare zi, timp de o ora, limba rusa de exemplu, cu siguranta ca dupa 10 ani de studiu vom sti ceva rusa, totusi. Daca nu cumva o vom sti chiar binisor. Multi fac eforturi de ani de zile pentru a se bucura o 5 minute ca au fost cei mai buni.Insa cu Domnul noi avem pretentia sa-L vizitam o data pe saptamina (daca o facem si atunci) si sa ne transforme viata complet.

Sfintei Euharistii nu-i lipseste nimic. Noua ne lipseste ceva: perseverenta. Sfinta Tereza de Calcuta spunea ca Domnul nu apreciaza rezultatul luptei, apreciaza lupta. Iar noi sintem incintati de victorii, insa esecurile le suportam mai greu si de multe ori abandonam.

Ei doar se numesc preoti, dar sunt exact ca pastorii neoprotestanti, ca doar din ei s-au desprins si neoprotestantii. Asadar sunt de fapt pastori, doar ca se numesc preoti.

Nu are nicio relevanta cine a scris articolul, ca informatiile le-a luat de undeva, nu a fost prieten cu Luther sa le cunoasca personal. Le poti citi pe net, nu sunt secrete.

In legatura cu acea carte de care spui, poti spune care sunt neadevarurile si ce carte este. Sper ca nu sunt neadevaruri de genul duminica este ziua Domnului, sufletele mortilor nu mor, etc.

Da' cine ţi-a cerut ţie acordul pentru Euharistie, protestantu' lu' peşte care mai eşti şi tu, mă ?

Îmi pare rău, la această întrebare sunt legat să nu vă răspund. Înainte de fiecare comuniune îi promit lui Dumnezeu să nu o fac. "Nu voi spune duşmanilor Tăi taina Ta" sunt cuvintele acelui mini-crez al creştinilor.

Nu neaparat.Daca Duhul actioneaza gradual atunci si transformarea ar fi graduala.Ar trebui o actiune totala si radicala ca sa aiba un efect permanent ori nici la Cina Domnului nu a fost cazul, Iuda a tradat (daca s-a impartasit,eu nu sunt convins dpdv biblic) iar Petru, ulterior, s-a lepdat de trei ori.Mai sfanta decat aceea Cina nu este nici una si cu toate acestea nu a transformat radical in acel moment,total,nimeni sa nu mai greseasca.Poate fi si o transformare graduala,eu nu as exclude acesta posibilitate.Iar orice progres gradual implica inclusiv caderea si ridicarea.Altfel nu ar mai fi gradual :) Bineinteles ca exista in Biblie suficiente exemple de actiune directa si radicala a Duhului dar nu este o regula ca asa trebuie sa actioneze mereu.Ma gandesc ca in acesta situatie actiunea graduala ofera mai multe sanse omului sa constientizeze treptat transformarea in timp in timp ce o transformare directa si radicala mie imi pare mai degraba aplicabila in cazul unor actiuni specifice,cu scop precis,determinat.

Mai este o problema: pericolul cuantificarii actiunii Duhului in standarde omenesti,stramte.Daca ii judeci/apreciezi/analizezi actiunea,in raport de tema propusa de tine,din perspectiva Bibliei si pui drept baza,,impartasire=transformare imediata"atunci,la acest test,nu trece nimeni,sau aproape nimeni,si nu numai din ortodoxism.In plus nu poti pune drept moment final altul decat cel de care a beneficiat si talharul de pe cruce.Deci daca mergi cu actiunea pana in ultimul moment atunci este evident ca nu poti trage decat o concluzie,cel mult partiala,pe parcurs.

Simple idei,actiunea Duhului depaseste cu mult capacitatea umana de intelegere.

Sper că nu o să se intre în jocul penibil al acestui nefericit. Îi readuc aminte nefericitului că acest fir de discuţie are altă temă şi să îşi răspândească lepra doctrinară la el la secta aia de doi bani.

Excelenta observatie. Dati-mi voie sa fac o "micuta" completare: ne lipseste perseverenta "in credinta".