Rabdarea este o minte care intelege ca orice bucurie poarta cu ea germenii suferintei, si ca in orice suferinta sunt ascunse semintele bucuriei.

Cei ce au rabdare gasesc bucuriile din adancul suferintei. Ei se aseamana cu cei ce gasesc apa in desert, sau cu cei ce gasesc aur acolo unde nimeni nu-l vede.

Frica, dezgust si manie

Pacatele trebuie privite cu frica, pentru ca au puterea sa ne traga in iad,
cu dezgust, pentru ca murdaresc si uratesc sufletul,
cu manie, pentru a nu coabita cu ele.

Vanzare de suflet

Cel ce vrea sa se mantuiasca
trebuie sa-si vanda sufletul Lui Dumnezeu.

Cel ce se vinde pe sine nu mai are putere asupra sa,
caci aceasta o da altuia.

Este simplu,
se semneaza un pact cu Dumnezeu,
cedandu-se dreptul de proprietate asupra sufletului.

Ce mai ai de pierdut
atunci cand ti-ai vandut sufletul?

Polaritatea psihologiei religioase

Spiritualitatea este o cognitie coordonata, coerenta, fundamentata pe doua axe: una cumulativa si alta substractiva.

Psihologia cumulativa - misca mintea spre "mai mult" sprijinandu-se pe forme - reprezentari mentale simple sau elaborate - (cumulare de virtuti -perceptii virtuoase-: pace, fericire, frumusete, salvare "Doamne ajuta-ma pe mine" - sinele se afirma ) cu rezultanta stari extatice din ce in ce mai pure.

Psihologia substractiva - misca mintea spre "mai putin" cu rezultanta identificarea "adevarului" - esentei ultime a realitatii (formal "saracie", "lasarea lumii", "simplificare", "ajuta-i pe ceilalti, Doamne" - sinele, in principiu, "se sustrage")

Este important sa stim sa le combinam armonios,
sa stim pe ce coordonata ne aflam la un moment dat.

Lucrarea este aceasta: a sti sa umpli mintea si a sti sa o golesti.

Aceasta presupune doua aspecte: "cat" si "cum", adica cat umpli si cat golesti, cum umpli si cum golesti.

Cand plinul devine gol si golul devine plin este atinsa desavarsirea.
Cand nimicul este preaplin si preaplinul nimic, lectia cognitiei este perfect invatata.

“Iarta-I ca nu stiu ce fac”

Indiferent de pacat, fie uciderea Lui Dumnezeu, uciderea unui simplu om sau cel mai fin pacat al parerii de sine…toate acestea au la baza “necunoasterea”.

Desi se spune ca mandria este pacatul radacina,
vadit este ca samburele mandriei “necunoasterea” este.

Nici cand ucidem, nici cand ne mandrim, “nu stim ce facem”.

Daca Lucifer L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu pe deplin,
si s-ar fi cunoscut pe sine pe deplin,
instinctul mandriei nu ar fi avut nicio baza de manifestare,
nu putea sa apara la lumina evidentei.

Mandria este una din fiicele intunericului (mintii).

Omul se mandreste cand nu se cunoaste pe sine,
si nu-i cunoaste pe ceilalti.

Sacrificiul in budism

Budismul mahayana nu este centrat pe venerarea lui Budha.
Este centrat pe actiunile care au la baza dragostea pentru toata faptura. Budha este venerat pentru ca reprezinta iubirea universala care imbratiseaza toate fiintele fara exceptie. Prin admiratie contemplativa propriul continuu mental este aprins de aceasta iubire extraordinara – seva mahayanei.

Budismul mahayana si sacrificiul sunt doua expresii sinonime.
Nu este cazul budismului hinayana.

Mahayana, in esenta, nu este un sistem religios ci este un tip de minte. Este o minte "mare" - "maha" luminata de iubirea pentru toata faptura, capabila sa lucreze neincentat pentru binele fiecarei fiinte. Fiecare actiune este "sacrificata" pentru bunastarea celorlalti, pana la salvarea tuturora de orice forma de suferinta. Cineva poate sa spuna ca este mahayanist, dar daca nu are aceasta dragoste arzanda, se afla de fapt tot in hinayana - are o minte "mica" ("hina") care cauta sa se salveze in primul rand pe sine.

Sacrificarea propriului trup pentru binele altora este explicata in cadrul primei paramita -generozitatea - (paramita = perfectiune - pentru ca motivatia actiunii de “a da” este dragostea neconditionata – bodhicitta ). Circumstantele in care propriul trup poate fi sacrificat pentru binele altora au fost expuse de Shantideva (budist indian / Universitatea din Nalanda – sec. 8 e.n.).

Expresia liturgica a propriului sacrificiu pentru binele tuturor fiintelor, fie angelice, umane sau demonice se regaseste aproape in fiecare sadhana (rugaciuni similare acatistelor care insa contin actiuni proprii dupa versetele de veneratie) specifica budismului Vajrayana, o particularitate a budismului Mahayana.

Sacrificiul liturgic se regaseste in ofrandele interioare fie sub forma nectarului (similar “apei vietii”) fie sub aspectul unui univers in miniatura (mandala) care exprima toate existentele.

Masura iubirii este masura smereniei.

Trebuie sa intelegem ca avem un Dumnezeu smerit.
Adancimea smereniei Lui este de o frumusete covarsitoare, mai presus de orice alta frumusete.

Ce inseamna sa-L iubim pe Dumnezeu?

Inseamna, in primul rand, sa ne gandim tot timpul la El.

Cand ne gandim cu placere la cineva?
Atunci cand sesizam calitatile acelei persoane.

Deci cunoasterea Lui Dumnezeu incepe cu adancirea mintii in calitatile Lui.

Aceasta "legare" puternica de Dumnezeu, nascuta din fascinatie, este eliberatoare.

Calitatile Lui Dumnezeu sunt nesfarsite.

O parte din cele inteligibile, deduse din experienta mundana:

Este curatenie desavarsita,
bucurie inepuizabila, fara sfarsit,
usurime a mintii si inimii,
frumusete rapitoare,
unica sursa din care vin toate puterile,
gingasie, delicatete,
lumina si claritate,
smerenia cea mai adanca,
singura aripa sub care ne putem gasi un refugiu sigur,
mult iertator,
zambitor,
simplu, unitar,
ingaduitor cu cei ce privesc catre El,
a toate iubitor,
generos fara limite,
dulce ca mierea,
mai parfumat ca trandafirii,
de o adancime nesfarsita,
tacere intelegatoare,
atotputernic,
purificator a toate,
atotprezent,
mangaietor,
imbratiseaza cu dragoste totul,
invatator - aprinde cu focul cunostintei fiintele,
sensibil.

De ce se roaga budistii pentru toate fiintele?

Pentru ca fericirea unui numar infinit de fiinte este mult mai importanta decat o singura fericire, fericirea proprie.

Daca privim o singura fiinta, in esenta le privim pe toate.

Daca gresim unei singure fiinte, in chip nevazut gresim tuturora.

Daca ajutam o singura fiinta, in chip nevazut le ajutam pe toate.

Daca iubim o fiinta, in chip nevazut le iubim pe toate.

Dependenta fenomenelor de procesul de intelegere
(cea mai profunda forma de dependenta)

Daca la inceput a fost Cuvantul,
Atunci tot ce exista sunt Cuvinte.

Unire

Sa-L vezi pe Cel ce nu poate fi vazut,
Si sa-L iubesti.

Aceasta este originea si finalitatea oricarei miscari.

Lista de preturi

Pentru diferite experiente lumesti avem preturi diferite.
Fie ca sunt culinare, vizuale, tactile...

Insa pentru o singura atingere a Duhului ce pret este?
Dar pentru primirea intregului Soare inlauntrul inimii?

Imbogatire

Bogatii se vor imbogati, iar saracii vor saracii.

Cel sarac va pierde pana si mangaierea faramei de virtute pe care o are.

Fericirea nu este altceva decat efectul procesului de imbogatire.

Paradoxal, culminatia imbogatirii este perfecta golire a inimii de intipariri.

Este curatenia desavarsita a saraciei duhului.

Principiul cauzalitatii interdependente (Pratītyasamutpāda)


“Exista o surprinzatoare asemanare intre conceptul filosofic formulat de Nagarjuna cu privire la natura realitatii si cel al fizicii cuantice.

Ambele afirma ca nu exista o esenta substantiala a realitatii, aceasta manifestandu-se doar superficial, ca un sistem de interactiuni.

Aceste concepte nu pot fi reconciliate cu viziunea substantiala, subiectiva, holistica sau instrumentala asupra realitatii care sta la baza modului nostru modern de gandire.”


Christian Thomas Kohl

Purificarea nevointelor prin gandul mortii

Cand nevointele spirituale sunt unite cu perspectiva iminentei mortii,
nu mai exista pericolul ca acestea sa fie poluate cu cele 8 preocupari lumesti:

-vanarea placerilor / fuga de suferinta

-pretuirea bogatiei / frica de saracie

-cautarea laudei / aversiunea fata de critica

-castigarea unei bune reputatii / frica de o reputatie proasta.

Altfel, nevointele sunt ca o mancare buna amestecata cu otrava.

--------
Kelsang Gyatso

Credinta nu este doar credinta

Credinta nu este o credinta fara simtire - ci o credinta iubitoare.

Credinta nu este amestecata cu cele lumesti - ci o credinta curata.

Credinta nu este sovaielnica - ci este una curajoasa.

Credinta nu este o credinta slaba - ci una puternica.

Credinta nu este o credinta oarba - ci o credinta plina de admiratie (evlavie).

Transformari


Cersetorul care se atinge de Dumnezeu devine imparat,

Cel intunecat se lumineaza,

Cel sarac este coplesit de bogatii,

Cel bolnav se vindeca,

Cel uscat se aprinde ca o stea,

Uratenia se preschimba in frumusete radianta,

Cel muritor devine nemuritor.

Tot ce se atinge de Dumnezeu se transforma in natura Acestuia, pentru ca razele dumnezeirii se adapa din nesecabila generozitate.

Fara Hristos - vorbe in vant.

In viata ne orientam avand diverse modele de comportament ca repere.

Incercam sa copiem faptele altora.

Suntem actori.

Unii aleg sa-l joace (copieze) pe Dumnezeu - Hristos. Si bine fac.

Diferenta dintre cabotin si autentic o face lipsa sau existenta emotiei.

Procesul de productie al emotiei nu este la fel pentru toata lumea.

Pentru cine doreste sa-si extinda orizontul in aceasta privinta recomand urmatoarele linkuri:

metoda stanislavski
tehnica meisner
mehod acting

Tu poate.
Un actor e un om cu o personalitate temporara, de imprumut, cat dureazaa un act.
Saptamana viitoare e alta reprezentatie, are o alta.
Si tot asa.
Iar omul real este iarasi un altul.

Taina

Cele mai mari taine nu sunt ascunse nici in ungherele Universului,
Nici in strafundurile materiei,
Ci in miezul cuvintului.

Aici florin are dreptate. La inceput un crestin trebuie sa joace, sa se prefaca,sa se forteze ca si cum ar fi Hristos(modelul),apoi dupa ce masca lui Hristos se fixeaza mai bine poate sa fie
el insusi...adica Hristos.

Rugaciune

Rugaciunea este intalnirea a doua priviri pline de dragoste,
Contopirea iubirilor intr-una singura -
Clara si puternica.

Infinitate

Daca Dumnezeu ar fi prezent prin prezenta Sa ar fi finit,
dar fiind prezent prin absenta Sa ... este nemarginit si pretutindeni.

Ofrande

Dumnezeu se bucura mult mai mult atunci cand ii daruim defectele noastre,
decat atunci cand ii daruim calitatile noastre.

De exemplu, cand ii daruim grijile noastre, le ia pe toate si ne lasa
fara-de-grija.

Iscusite vorbe...numai ca sunt doar vorbe. Bre, toata lalaiala asta cu iz de "yoga" ii nascuta din intunericu' lu' imaginatia, cu alte cuvinte de la "stim cu toti" cine.(pentru aia de nu, ii zice intuneric, inselator, tata lu' iluzia ori Tatal Minciunii).

"Intunericul este doar absenta luminii."

Cum poate Lumina sa fie absenta,
cand este Lumina pretutindeni?

Ei as, asta-i smecheria..."Eu sunt luceafar, eu sunt lumina,...."

Nu a fost spus oare:

"Eu sunt lumina lumii!"

unde este smecheria la Dumnezeu?

Imprumut

Omul se aseamana cu cineva care are in curtea sa numai unelte defecte sau de proasta calitate.
Iar Dumnezeu cu vecinul care are unelte bune.
Ca sa-si faca lucrul sau cum trebuie, omul este nevoit sa imprumute uneltele lui Dumnezeu.

Nu putem inainta nici un pas cu virtutile noastre,
ci trebuie sa lucram cu virtutile Lui Dumnezeu.

Cele trei trepte pana la Rugaciune


Inainte de Rugaciune trebuie inteles sensul adanc al lui "Aleluia",
Caci in Rugaciune se intra prin poarta deschisa de "Aleluia".

Inainte de a intelege sensul adanc al lui "Aleluia",
trebuie inteleasa ce este rabdarea,
caci la rugaciune este nevoie de rabdare.

Inainte de a intelege sensul profund al rabdarii
trebuie inteleasa fara-de-grija.

-----------

Fara-de-grija sau saracia/usurimea duhului
este atinsa cand recunoastem ca toate caile lumesti sunt inselare/irosire de timp si ne marturisim Domnului neputintele si greselile.

Dumnezeu este ca un aspirator.
Aspirator de griji, temeri, pacate si dureri.
Daca ne apropiem de El scoate din noi tot praful, toata greutatea grijilor si ne lasa curati, limpezi si usori ca un fulg.

Cand simtim ca plutim - am atins fara-de-grija. Prima treapta pregatitoare.

Este ca si ridicarea in aer.
----------------


A doua treapta, rabdarea, este ca si invatarea zborului.


Rabdarea nu este rabdarea omeneasca, cum multi o inteleg gresit - ci este plutire in voia Lui Dumnezeu.

Rabdarea este un zbor planat in curentii de aer pe care Dumenzeu ii sufla in fata noastra.

Cel ce nu devine usor prin spovedanie, nu poate pluti, nu poate zbura caci se rastoarna si cade cu grozavie la cea mai mica adiere de vant.

Rabdarea inseamna sa vedem in toate purtarea de grija a Lui Dumnezeu.

Sa vedem in toate voia Lui Dumnezeu.

Fara crispare. Fara cracniri si zvarcoliri. Ca un zbor lin al intelegerii.

Rabdarea este plutire in cele mai viforoase vremuri.

Este lumina in cea mai cumplita noapte.

Cand am invatat sa zburam rabdand, am atins cea de a doua treapta pregatitoare.
Si putem sta corect, usori si ageri la rugaciune.

-------------------

A treia treapta este ca si ridicarea in inaltul cerului.
Aleluia!
Ce inseamna Aleluia? Ca iL vedem cu ochii intelegerii pe Dumnezeu si sufletul este purtat in sus, sus de tot prin miscari launtrice tainice de uimire, pretuire neasemuita si dragoste extatica.

Diferente


Care este diferenta intre "a fi iertat" si "a fi miluit"?

Ce simte cel iertat? / Dar cel miluit?

Poti sa fii miluit inainte de a fi iertat?

Un om mai este "pacatos" in adevaratul sens al cuvantului,
daca i se iarta toate pacatele?

Nu Dumnezeu face smecherii cu lumina, dar n-ai tu de unde sa stii, in religia ta dracul nu exista, ba chiar si Dumnezeu e o incertitudine inutila..

Alin, te asigur ca este doar impresia ta.

Cred in Dumnezeu si cred ca exista si draci, pentru care trebuie sa avem o profunda mila, o adanca compasiune, pentru ca sunt tot fapturile Lui Dumnezeu.

Exista in noi tendinta de a proiecta si construi tensiuni de genul "rau in afara si bine inaluntru", "celalalt greseste / eu am dreptate" fara sa facem un efort suficient sa verficam daca aceasta impresie reflecta intradevar realitatea.

Este omeneste. Acest reflex prolifereaza aproape in tot ce facem si exprimam, indiferent ca este in domeniul profesional, religios, familial....

Insa daca reusim sa facem un efort sa intelegem corect perspectiva celorlati ne imbogatim cu adevarat experienta de viata.

In cele mai multe cazuri, refuzam instinctiv sa intram in paradigma celuilat, uneori de teama, alteori din lene, uneori din furie strecurata de mult in fibra sufletului, repulsie...

Cel ce intelege cu adevarat mintea celuilalt este imposibil sa poarte sentimente de ura sau furie.

Iisus cand certa farisei desi in afara aparea ca manie, inlauntru inima era plina de caldura iubirii.

Dumnezeu se poate manifesta in acest fel. Insa...noi nu. Inima noastra este cuprinsa cu totul de furie - furie care arde faptele bune care le-am savarsit in trecut.

Aceasta nevoie imperioasa de "a avea dreptate" uneori, intr-un mod straniu, are puterea sa se strecoare si pe terenul sensibil al spiritualitatii.

Ajungem sa credem in Dumnezeu doar pentru "a avea dreptate" si arata celor care nu cred ca gresesc.

Si ne hranim / mangaiem propriul suflet cu o astfel de hrana.

Iesire din lume

Este suficient sa realizezi in mod continuu - ca nimic nu-ti apartine cu adevarat - nici cei de langa tine, nici casa, nici servici, nici bani, nici masina, nici haina pe care o porti, nici trupul tau, nici ochii tai, nici propria respiratie ... si ca moartea este inevitabila.

Cu aceste doua constientizari omul isi trateaza ameteala, se trezeste si se desprinde din stransoarea lumii.

In lume fiind cu mintea, cum isi poate inchipui cineva ca poate afla curatenia?
Puritatea nu poate fi inteleasa cu adevarat decat dupa ce iesim din lume.

In lume fiind cu mintea, cum isi poate inchipui cineva ca-l poate intalni pe Dumnezeu?
Puterea Lui Dumnezeu nu poate fi inteleasa cu adevarat decat dupa ce iesim din lume.

In lume fiind cu mintea, cum isi poate inchipui cineva ca este pregatit sa moara?
Doar cel ce iese din lume nu este clatinat de stihii si trece dincolo in pace desavarsita.

Cand mintea si trupul devin acelasi continuum

Cum poate un Dumnezeu sa ia trup omenesc?

Cum poate o minte infinita sa salasuiasca intr-un trup finit? Este impotriva firescului. Este cel mai uimitor paradox. Caci infinitul topeste tot ceea ce este finit si se intinde in infinit. Asa cum soarele isi imprastie caldura in toate directiile. O minte infinita topeste frontierele trupului asezandu-se firesc in matca infinitului.

Un trup finit este doar expresia finitatii mintii, obstructionata de valul necunoasterii.

O minte infinita, in mod necesar, este unita cu un trup infinit. Un trup nascut din adevar este infinit.
Cand mintea este curatata de ignoranta, infinitatea mintii se uneste cu infinitatea trupului - o unime simpla, indestructibila si ireversibila.

SIMILITUDINE INTRE BUDISM SI CRESTINISM?!Unde in citate din Sfintii Parinti ai gasit asa ceva?

Sau daca vine un om care cunoaste limba engleza sa citeasca?!Pai si citatele Sfintilor Parinti si alte cugetari nu sunt traduse automat de catre ceilalti utilizatori.Dar aceasta "similitudine", da.
Noi nici nu stim Biblia sa o fi citit ca si popor dar noi avem aici "Cugetari din Dharma".