Sacrificiul in budism
Daca hinduisinul adopta o atitudine pozitiva fata de sacrificiu, budismul a luat o pozitie negativa. Pentru budisti sacrificiul este atat o expresie a unui efort indreptat spre un scop gresit, dar si o actiune care angreneaza acte de violenta si cruzime - rezultatul fiind departe de a putea fi considerat spiritual.
Realizarea eliberarii finale se face prin detasare de empiric si nicidecum prin cooptarea realitatii empirice la lucrarea de perfectiune si mantuire a omului. Odata cu dezvoltarea scolii Mahayana (Marele vehicol) se pune un accent cu totul deosebit pe adorarea lui Buda in multiplicitatea reincarnarilor lui, ca mijloc esential de acumulare de merite. Adorarea lui Buda cuprinde acte ca: aducerea de laude virtutilor sale, omagierea frumusetii lui; incantarea care rezulta din meditarea asupra persoanei lui; cererea de a fi reincarnat candva in persoana unui Buda perfect si aducerea de daruri lui Buda.
Urmarind aceste metode esentiale realizarii mantuirii vom observa ca ele au fost formulate in asa fel incat sa nu lase loc ideii de sacrificiu. Elementul esential in aceste metode este exersarea gnoseologica a credintei, care devine drumul principal spre eliberare.
Daca budismul respinge notiunea clasica de sacrificiu, este interesant de observat ca el contine si o tendinta marcanta de spiritualizare a acestei notiuni.
Aceasta tendinta de innobilare a sacrificiului, in care adevarata jertfa este omul insusi, care se autodaruieste isi va gasi o implinire fericita in ideea jertfirii de sine prezenta in crestinism.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.