Eugen, Cătălin are dreptate, iar el exprimă învăţătura Bisericii în această privinţă. De altfel "Inainte de intemeierea lumii, cand nu era soare care sa desparta ziua de noapte, nu era un veac care sa se poata masura."(Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica) nu te îndreptăţeşte să spui că înainte de a fi creat soarele nu au fost zile, şi încă zile de 24 de ore, aşa cum le ştim şi azi (în primul rând din ziua liturgică, care începe seara până a doua zi seara...).

Dimpotrivă, Sfântul Ioan Damaschin spune cu totul altceva aici (priveşte limpede, te rog...) anume că "înainte de întemeierea lumii" - iar nu că înainte de întemeierea soarelui, aşa cum înţelegi tu - nu exista "un veac care să se poată măsura". Şi asta nu e tot, tu interpretezi forţat chiar şi cuvântul "nu era [nu exista] un veac care să se poată măsura"...! "Veacul" în acest context, este nimic altceva decât ceea ce numim noi astăzi "timp"... Sfântul spune că nu exista timpul mai înainte de facerea lumii, e atât de simplu, iar nu că ar fi existat un alt soi de timp sau ere pentru o zi de dinainte de facerea soarelui. Aceasta spun toţi Sf. Părinţi.
Am să îndrăznesc să mai adug ceva aici. La teologie vă tot bagă unii - chipurile neoficial şi cu "dovezi" - în minţile voastre tinere şi nevinovate nişte minciuni mai mari decât casa, care se constituie frământătura care să vă dărâme mai târziu, anume că Sfinţii "au mai făcut şi greşeli în interpretări" şi că "s-au mai şi contrazis". Nu este adevărat, asta să ştii şi să crezi ca să te mântuieşti...

Acesta este doar un aspect. Al doilea ar fi să înţelegi în întregime, mai pe limba ta (şi a noastră, a mai multora...) astfel: "Înainte ca Dumnezeu să facă universul material (căci lumea asta e: cerul şi pământul, universul material...), pe când încă nici soarele nu fusese creat, căci soarele desparte ziua de noapte (atenţie! nu spune că măsoară ziua, ci că atunci când e soare este ziuă, şi atât...), nu exista vreun timp anume, nu exista temporalitate.". Îmi pare rău că am fracturat cu paranteze explicative, voi transcrie curat citatul diortosit ca pentru noi, aşa: "Mai înainte ca Dumnezeu să facă universul material, (deci pe când - ăhăăă! - nici măcar soarele nu exista, ca să poţi zice că-i noapte sau e zi...) nu exista timpul."... Deci acum, la scrierea noastră, avem nevoie de punerea acestei paranteze ca să intrăm în duhul afirmaţiei. Este pur şi simplu învăţătura că mai înainte de facerea lumii nu exista timpul, pe care o găsim la toţi Părinţii noştri... chiar şi la facultăţile de teologie. Ba chiar şi la Sf. Vasile cel Mare, în acele scrieri pe care le-a menţionat Cătălin.

Cât despre ziuă, cum că ar fi fost altceva mai înainte de facerea luminătorilor, iar mai apoi cu totul alta, iarăşi nu ai temei a spune aşa ceva. Dimpotrivă, Sf. Scriptură te ceartă, spunându-ţi clar să nu te abaţi de la ce spune ea: "...şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ZIUA întâi..."; "...şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ZIUA a doua..."; "...şi a fost seară şi a fost dimineaţă, ZIUA a treia"; şi tot aşa o ţine şase zile încontinuu, parcă ar fi o placă stricată. Dar iată că nu întotdeauna repetiţia se dovedeşte mama învâţăturii... . Şi iată, nu apare nici măcar în ziua în care s-a creat soarele vreo diferenţă sau vreun cuvânt care să sprijine teoria ta, căci Scriptura grăieşte una şi aceeaşi şi pentru această zi: "Şi a fost seară şi a fost dimineaţă, ZIUA a patra"... Iată, frate ortodox, cum le numeşte pe toate "ziuă", şi nu leagă ziua ca temporalitate de soare, de lună, de stele..., sau de tratate de ştiinţă (mai vechi ori ultramoderne)..., nici măcar de tratate de doctorat de facultate, ci ea singură este de ajuns să se susţină: timpul (ceasurile, orele...) unei zile este în relaţie directă cu seara şi cu dimineaţa şi cu nimic altceva şi neschimbate. De ce să le schimbăm noi? Că nici nu putem, dar putem greşi? Putem, dar să nu fie!... Un astfel de ciclu - o seară şi o dimineaţă, adică din seara de ieri până-n seara asta, se numeşte o zi. Abia mai târziu oamenii au împărţit acest ciclu în fracţiuni denumindu-le ceasuri, ore etc. Dar de la Facerea lumii şi până în prezent şi - de-o mai vrea bunul Dumnezeu şi de acum încolo - ziua are o singură seară şi o singură dimineaţă. Haideţi să nu mai forţăm interpretările, oameni buni, după cum bat vânturile, că vânturile nu sunt niciodată statornice. Până şi un copil dacă-l întrebi ştie ce este o zi şi cât durează. Ziua-i ziuă zi de zi, atât de simplu.
Iar teoria altor credinţe, ce-şi iau chip mincinos de "ştiinţe", precum că s-ar putea ca ziua să nu fie chiar zi ci milenii, milioane de ani, sute de milioane... quatralioane etc este pură aberaţie. Tu, dacă spui că eşti ortodox, nu ai voie să mărturiseşti altceva decât spune ortodoxia. Dar dacă spui altceva, atunci iarăşi fratele Cătălin are dreptate când spune să vorbeşti în numele tău, iar nu în al ortodoxiei....

Şi încă ceva, ştii foarte bine postulatele (nu contează acum dacă le şi crezi şi mai ales dacă le împlineşti în viaţa ta, măcar le ştii bine...) ortodoxiei, între care este şi acesta, că teolog este cel care vorbeşte cu Dumnezeu, iar nu cel ce vorbeşte şi/sau studiază despre Dumnezeu. Iarăşi, la facultatea aceea înaltă (deşi sunt nenumărate alte clădiri cu mult mai înalte decât ea...) la care ai studiat, măcar în minte şi tot ţi-a rămas ceva din istoria mântuirii, în care se arată căderi înfricoşătoare de la credinţă ale multor ierarhi, teologi şi mari învăţaţi creştini. Tot odată nu se poate să nu-ţi fi predat la teologie şi exemple de oameni simpli care s-au arătat de către Dumnezeu cu mult mai luminaţi decât alţii şcoliţi care-şi ascundeau întunericul neînţelegerii sub cuvinte sucite... dar în primul rând să fii măcar conştient că bunul Dumnezeu, ca să nu ne mai luăm nasul la purtare şi să avem oricând un motiv să ne smerim, spre binele nostru, cu înţelepciune a rânduit şi a luminat toată lumea prin nişte analfabeţi în marea parte a lor. Iar şcoala aia de teologie este acolo, şi tu ai ajuns la ea, datorită acestor analfabeţi din care Dumnezeu-Cuvântul a făcut cele mai luminoase stele ale cerului întunecat al lumii acesteia veşnic îndreptate spre trufie, stele după care să ne orientăm de suntem un pic dezorientaţi în noapte. Şi să nu uităm, mai ales cei deprinşi cu studiile înalte, că mai sunt şi "stele" căzătoare... Nu spune nimeni că facultatea de teologie nu este un lucru, dar acesta este neutru, o poţi folosi la câştigarea mântuirii dar şi a rătăcirii.
Mă bucur pentru tine că eşti studios, dar mi-ar pare rău să rămâi studios.
Doamne ajută!

P.S. - Pomenirea Părintelui Stăniloae în acest context nu-şi are rostul, să fim serioşi... . Trebuie să se înţeleagă un lucru, că avem nenumăraţi Sfinţi, foooaaarte mulţi, care au fost studioşi şi chiar reprezentanţi de seamă ai unor ştiinţe lumeşti, dar în faţa Adevărului au cunoscut că acestea sunt deşarte şi pline de încurcături. Nu încercaţi să acreditaţi ştiinţa, şi în niciun caz să îndrăzniţi să acreditaţi pseudo-ştiinţa, pentru faptul că sunt Sfinţi sau părinţi mari teologi care au studiat, căci aceştia nu au încurcat niciodată borcanele şi nu şi-au permis să forţeze nota, niciodată vorbind ei contrar credinţei ortodoxe şi nici ambiguu. Însuşi Părintele Stăniloae ţi-ar fi explicat că evoluţia este o minciună, ba poate că ţi-a şi dat ceva detalii prin postările lui Cătălin (cel puţin până la pagina 7 asta am văzut...).

Viorel, ce credinţă ai?

__________________________________________________ ___________________________
"Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut"

Cocacoc,

Si Pasteur era om de stiinta, si inca unul din acei titani care se nasc odata la un secol poate. Si cu toate astea sa stiti ca era un om profund credincios si nici nu era adept al evolutionismului, pe care l-a combatut intr-un experiment celebru, aratand falsitatea ipotezei generatiei spontanee.
El, Pasteur, binefacatorul omenirii, cel ce a descoperit printre multe altele, serul antirabic, era cu adevarat un om de stiinta, nu din aceia care astazi nu se remarca prin nimic altceva decat prin ura fata de crestinism, cum e nulitatea numita Richard Dawkins.
Si tot Pasteur a rostit aceste cuvinte memorabile: " Putina stiinta te indeparteaza de Dumnezeu. Mai multa stiinta te readuce la El."

Iata doar cateva din descoperirile lui Pasteur:
- a descoperit vaccinul impotriva turbarii
- a preparat primul vaccin impotriva holerei
- a introdus vaccinarea
- a descoperit bacteria numita stafilococ
- a descoperit cauza si mecanismul procesului de fermentatie
- a facut cercetari in cristalografie si a descoperit fenomenul de izomerie
- a pus bazele microbiologiei si bacteriologiei ca stiinta

Astea sunt doar cateva din realizarile sale.
Ce a facut Dawkins pentru stiinta?
Raspuns: a combatut crestinismul.
Mare om de stiinta, n-am ce zice.

Acelea sunt pentru crestinii care sustin si evolutia, sa nu incurcam borcanele. Eu am mai dat explicatia asta, nu mai stiu cui, probabil chiar tie. Crestinii care sustin evolutia cred si in Biblie, de aceea se face referire la crestinism. Pentru cei care nu sunt credinciosi sunt doar explicatiile stiintifice. Si pe acestea le-am dat de multe ori, nu mai e nevoie de repetitie.

Alte realizari ale lui Pasteur:
- a descoperit primul vaccin impotriva antraxului
- a descoperit procedeul de pasteurizare, care ii poarta numele
- a pus bazele imunologiei
- a descoperit fenomenul de anaerobioza la unele microorganisme

Si inca mai sunt. Asta doar ca sa se vada diferenta intre adevaratii savanti si cei care isi zic savanti fara sa fie.
Asemenea lui Pasteur, multi alti mari oameni de stiinta au fost profund credinciosi:
Kepler, Galilei, Newton, Pascal, Boyle, Bacon, Descartes, Leibnitz, Claude Bernard, Maxwell, Euler, Cauchy,Fabre, Ampere, Volta, Torricelli, Faraday, Joule, Lancereaux, Agassiz, Cuvier, si foarte multi altii.

Apropo de mutaţiile genetice
 

Fiindcă a fost vorba mai devreme de cromozomi sau mutaţii genetice, iată, avem aici o aplicaţie strălucită a cestor fenomene, dar de data asta – cu mult mai important! – nu în plan trupesc ci duhovnicesc!

Şi anume:

- 1) Pentru ortodocşi: Dacă Scriptura şi Sfinţii Părinţi sunt de la Dumnezeu şi absolut adevărate – cum şi credem ca sunt! – atunci: cosmologia ştiinţifică (big-bang, etc.), biologia ştiinţifică (evoluţionism), antropologia ştiinţifică (evoluţionism) aşa cum sunt decretate şi promovate oficial la toate nivelele, de la clasa 1 la academic post-universitar sunt de la diavol, eretice, mincinoase şi vătămătoare (cauzează mântuirii!). Între ele este o prăpastie de netrecut ca între rai şi iad şi un conflict pe viaţă şi pe moarte, nici nu poate fi vorba de vreo împăcare sau studii interdisciplinare.

- 2) Pentru atei: Dacă cosmologia ştiinţifică (big-bang, etc.), biologia ştiinţifică (evoluţionism), antropologia ştiinţifică (evoluţionism) aşa cum sunt decretate şi promovate oficial la toate nivelele, de la clasa 1 la academic post-universitar sunt adevărate (cel puţin momentan până la noi cercetări!), atunci Scriptura şi Sfinţii Părinţi, deci învăţătura Bisericii este o crasă înşelătorie, amalgam de minciuni stupide, iraţionale, basme menite să prostească oamenii, să-i terorizeze şi să le ia banii. Între ele este o prăpastie de netrecut şi un conflict pe viaţă şi pe moarte, nici nu poate fi vorba de vreo împăcare sau studii interdisciplinare.

Deci logica cea mai sănătoasă şi elementară spune: ori 1) ori 2)! Tertium non datur. Omul este fireşte liber să aleagă constient între ele, urmând să suporte consecinţele alegerii sale.

Pe lângă cele doua categorii de mai sus, iată, avem apariţia unui adevărat „mutant cromozomic duhovnicesc” gen Eugen7, Viorel2010 şi care or mai fi ca ei, care doresc sa combine învăţătura negreşelnică şi neschimbată a Bisericii Ortodoxe cu "teoriile" omeneşti de mai sus, prin studii interdisciplinare ...

Ce profesori şi duhovnici or avea ei nu ştim, dar nu e exclus să chiar fie chiar şi aceia, mutanţi, ei se pot afla la toate nivelurile.
Rezultatul: un hibrid monstruos şi malformat, nici credincios nici ateu, în nici un caz ortodox, chit că îşi tatuează acest nume pe frunte!

Soarta acelora este identică cu acei mutanţi trupeşti (cumva ca acel monstru cyborg Hawking!): monştrii sterili, nu evoluaţi, nu sunt nici grâu, nici neghină, ci pleavă! Dar şi pleava se va vântura şi arunca în foc, aşa că mare primejdie îi paşte.

Stiinta nu e cea mai inalta forma de cunoastere.
Putina modestie.

@neica_nimeni_altul @ Florin Constantin Ilie
 

Citind postarile voastre nu pot decat sa ma intristez.

Am avut si am inca minima pretentie ca iubesc si caut adevarul. Si indiferent ce credeti voi, adevarul este de doua feluri: revelat si stiintific. Iar in zilele noastre, daca adevarul revelat nu se completeaza si nu se verifica cu ajutorul celui stiintific, dam in tot felul de interpretari idioate ale bibliei si traditiei, numite secte. Daca voua va place sa inghititi fara sa mestecati orice invatatura vi se da, doar fiindca vi se spune ca e de la Sf. Parinti, e treaba voastra. Dumnezeu ne va judeca pe toti: atat pe mine care caut adevarul oricare ar fi el, dar si pe voi care credeti ca adevarul se sustine cu capul in nisip, ca strutul.

Cand cineva imi va demonstra coerent si impecabil ca fizica actuala greseste, (dar nu cu argumente stupide de genul hexaimeron.ro sau creationism.info.ro, ci cu cercetari clare care sa duca la rezultate verificabile si logice!), atunci evident ca imi voi schimba si eu ideile. Eu nu tin la ideile mele, ci la adevar. Eu imi pot demonstra adevarul cu dovezi si demonstratii stiintifice, cum de altfel am si facut-o in cateva din postarile anterioare. Voi, in afara de "invataturi negreselnice", ce puteti sustine altceva? Evident, nimic! Doar o suma de bla-bla-uri precum "ritorii cei mult vorbitori".

@Florin Constantin Ilie: sunt crestin ortodox si crestin ortodox voi muri. Indiferent ce parere aveti deja despre mine. Si normal ca ii pretuiesc pe Sfintii Parinti si cred in invatatura lor. Dar nu pot deforma invatatura lor, aplicand-o in mod gresit la zilele noastre, mai ales in materie de Fizica, Astrofizica, Chimie, Biologie si ce mai vreti. Invatatura lor se aplica insa nemijlocit si azi cand e vorba de Teologie, Dogmatica, Morala, Mistica si tot ce tine de scopul si sensul vietii noastre.

Ar trebui sa intelegeti, daca aveti o minima cultura ortodoxa, ca Ortodoxia nu a avut niciodata ceva cu stiintele vremii, fie ele trecute sau prezente. Doar mai nou, inspirati fiind de invataturi protestante (care mie mi s-au parut totdeauna aberante), au inceput unii sa pretinda ca Ortodoxia chiar ar avea ceva in contra cu asemenea domenii "diabolice", cum ar fi stintele moderne.

Daca intr-adevar exista un aspect cu care Ortodoxia nu se impaca, acela este ideologia pornita de la stiinta. Ori aceasta ideologie suna ceva de genul "daca evolutia e adevarata, sau daca big-bang-ul a existat, atunci Dumnezeu nu exista". Ori se vede de la o posta ca asta e o eroare de logica si care nu are nimic in comun nici cu stiinta si nici cu teologia, ci e preferata unor tipi ca Dawkins sau Hawking si altii care cred orbeste tot ce spun ei. Eu personal nu le neg contributiile importante aduse in stiinta (mai ales in privinta lui Hawking), dar sunt tot oameni si pot gresi, in mod evident.

Probabil o asemenea disputa nu o vom rezolva niciodata pe cale amiabila. Poate la Judecata vom afla cu totii cine a gresit sau nu cu adevarat: eu, "hibridul mostruos" care incerc sa caut adevarul, atat rational, real, cat si pe cel mistic sau transcendent, sau voi, care va ascundeti dupa cuvintele biblice si patristice cu capul in nisip, de frica sa nu cumva sa vedeti invatatura bisericii "ca pe o crasa inselatorie, amalgam de minciuni stupide.... ". Mi-e teama ca deja multi altii exact asa o si vad. Iar voi nu faceti nimic bun ca sa ii atrageti in mod real si elegant spre Hristos, ci faceti exact contrariul...

Sper sa intelegeti intr-o buna zi ca nu veti putea pacali pe nimeni cu vorbe de genul "Dumnezeu este iubire", dar in acelasi timp sa-I prezentati imaginea ca fiind cea a unui tiran care a dictat totul doar unor oameni bine alesi numiti "Sfintii Parinti", iar noua ne-a interzis cu desavarsire dreptul de a mai gandi si de a mai cerceta, fiindca orice gand am emite ar fi clar de la diavolul, iar orice experiment am face, ar fi o nalucire diavoleasca. E nu numai inspaimantator, e absolut ridicol!

Ca sa va mai relaxati:

http://www.youtube.com/watch?v=S6yuR8efotI

(...)Hristos S-a întrupat şi a dat învăţătura mântuitoare tocmai ca noi să ştim Calea şi să ne pregătim __ până la __ Judecată; atunci de abia aflăm dacă am ascultat de cele ce __ deja __ le-a jertfit pentru noi. Mai exact, vom da răspuns de Jertfa Sa, de Cuvântul Său; dacă am ascultat de El sau nu(...)

1 - Care sunt criteriile după care te verifici tu în credinţa ta?
2 - A postulat cineva aceste criterii?(Câţiva reprezentanţi de seamă, te rog...)

P.S. - Te rog, învaţă-mă cum să scriu cu bold ori subliniat, nu ştiu cum faceţi voi asta. Maica Domnului să-ţi răsplătească.
__________________________________________________ ________________________________________________
"Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut"

http://img689.imageshack.us/img689/9840/unledqpp.jpg


ingrosat

italic

subliniat

combinat

Dumnezeu vs stiinta
 

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie:

- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie …

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice ?
- Da.
- Tu esti bun sau rau ?
- Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha ! Biblia ! Se gandeste putin.

- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti ? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

- El nu ajuta, nu-i asa ? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta ?

Studentul tace.

- Nu poti raspunde, nu-i asa ?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun ?
- Pai …, da, spune studentul.
- Satana e bun ?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare:

- Nu.
- De unde vine Satana ?

Studentul ezita….

- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa ? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume ?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa ? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect ?
- Da.
- Deci cine a creat raul ?

… Profesorul a continuat:

- Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde…

- Exista pe lume boli ? Imoralitate ? Ura ? Uratenie ? Toate aceste lucruri groaznice, exista ?

Studentul se foieste jenat…

- Da.
- Deci cine le-a creat ?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea:

- Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

- Spune-mi…, (continua el adresandu-se altui student)…
- Crezi in Dumnezeu, fiule ?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos:

- Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

- Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Dumnezeu ?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Dumnezeul tau ?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Dumnezeul tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Dumnezeu ?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el ?
- Da.

- Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule ?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, dupa care, pune si el o intrebare:

- Dle profesor, exista caldura ?
- Da
- Si exista frig ?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta…
Studentul incepe sa explice.

- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material, sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna doar, absenta totala a caldurii !
Vedeti, d-le profesor, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Nu avem unitati de masura pentru frig. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le profesor, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

- Dar intunericul, profesore ? Exista intunericul ?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric ?

- Din nou raspuns gresit, d-le prof. Intunericul nu este “ceva”, este absenta a “ceva”. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta, atunci nu exista nimic, iar acest nimic il numim intuneric. Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie mai intunecat sau mai putin intunecat, l-am masura cu unitati de masura, nu-i asa ?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Se pare ca acesta va fi un semestru bun.

- Ce vrei sa demonstrezi, tinere ?
- Dle profesor vreau sa spun ca premisele dv. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza:

- Gresita ? Poti explica in ce fel ?

- Lucrati cu premisa dualitatii (explica studentul)… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte, un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. D-le, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta ?

- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, d-le profesor ?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar…

- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu ? Atunci, ce sunteti, om de stiinta sau predicator ?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa…

- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului ? Clasa izbucneste in ras. E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit ? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice stabilite si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, d-le – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dv., d-le profesor ?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.

In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde:

- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, d-le, exista raul ?

Acum, mai nesigur, profesorul raspunde:

- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

- Raul nu exista, d-le, sau cel putin nu exista ca lucru in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat, fara a mai scoate un cuvant ...

Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare și cu cel mijlociu dau prin băț de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic și cuminte. Vorba ceea : "Sunt cinci degete la o mână și nu samănă toate unul cu altul".

Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară și le zice :

– Dragii mamei copilași ! Eu mă duc în pădure ca să mai duc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuieți ușa după mine, ascultați unul de altul, și să nu cumva să deschideți până ce nu-ți auzi glasul meu. Când voiu veni eu, am să vă dau de știre, ca să mă cunoașteți, și am să vă spun așa : Trei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.

Auzit-ați ce-am spus eu ?

– Da, mămucă, ziseră iezii.

– Pot să am nădejde în voi ?

– Să n-ai nici o grijă, mămucă, apucară cu gura înainte cei mai mari. Noi suntem odată băieți, și ce-am vorbit odată vorbit rămâne.

– Dacă-i așa, apoi veniți să vă sărute mama ! Dumnezeu să vă apere de cele rele, și mai rămâneți cu bine!

– Mergi sănătoasă, mămucă, zise cel mic, cu lacrimi în ochi, și Dumnezeu să-ți ajute ca să te întoarne cu bine și să ne-aduci demâncare.

Apoi capra iese și se duce în treaba ei. Iar iezii închid ușa după dânsa și trag zăvorul. Dar vorba veche : "Păreții au urechi și fereștile ochi". Un dușman de lup - ș-apoi știți care ? - chiar cumătrul caprei, care de mult pândea vreme cu prilej ca să pape iezii, trăgea cu urechea la păretele din dosul casei, când vorbea capra cu dânșii.

"Bun ! zise el în gândul său. Ia, acum mi-e timpul... De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie ! Știu că i-aș cărnoși și i-aș jumuli !" Cum zice, și vine la ușă; și cum vine, și începe :
rei iezi cucuieți
Ușa mamei descuieți !
Că mama v-aduce vouă :
Frunze-n buze,
Lapte-n țâțe,
Drob de sare
În spinare,
Mălăieș
În călcăieș
Smoc de flori
Pe subsuori.

– Hai ! deschideți cu fuga, dragii mamei, cu fuga !

– Ia ! Băieți, zise cel mai mare, săriți și deschideți ușa, că vine mama cu demâncare.

– Săracuțul de mine ! zise cel mic. Să nu cumva să faceți pozna să deschideți, că-i vai de noi ! Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și de răgușit, că-i mai subțire și mai frumos !

Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar și puse să-i ascute limba și dinții, pentru a-și subția glasul, ș-apoi, întorcându-se, începu iar :

Trei iezi cucuieți

Ușa mamei descuieți !...

– Ei, vedeți, zise iarăși cel mare; dacă mă potrivesc eu vouă ? Nu-i mămuca, nu-i mămuca !

D-apoi cine-i dacă nu-i ea ? Că doar și eu am urechi ! Mă duc să-i deschid.

– Bădică ! bădică ! zise iarăși cel mic. Ascultați-mă și pe mine ! Poate mai de-apoi a veni cineva ș-a zice:

Deschideți ușa,
Că vine mătușa !

Si ascultati toata suita, nu doar preludiul.

nu am citit tot , dar niste raspunsuri la citva facind o lista a timpeniilor lor
1. pamintul are colturi dar nu e patrat , daca cel care are dilema asta aduce si versetele ( le cauta cu propria minuta ) o sa i le explic ca pe viitor sa invete SA GINDEASCA singur si sa vada ca credinciosii nu sunt prosti iar Sfinta Scriptura este ADEVARUL SUPREM ....
2. cel care crede in creationsimul evolutionist , nu stie nimic , nici de una nici de alta
3, cel care crede ca potopul a fost local din nou nu stie ce vorbeste
4. cel care crede ca pe barca lui noe erau SPECIILE de azi , iar nu stie ce vorbeste ..
5. cel care crede ca Dumnezeu nu a facut lumea in 6 zile de 24 de ore iara nu stie ce vorbeste
6. cel care crede in evolutie este bine spalat pe creier de nu poate gindi CRITIC ....
7. cel care crede ca sfinta scriptura are contraziceri iara nu stie ce vorbeste
:24:
cind o s citesc tot mai aduc si alte timpenii in prim plan ...multa iubire
PS acum astept atacurile in bloc .... dar ca sa va raspund uniti/va la una din dileme mai multi si aduceti cele mai tari argumente si le desfiintez .....cine se incumeta , e invitatul meu ...... dar sa nu se supere daca la final va pleca cu coada intre picioare .... am anuntat inca de la inceput ca sa nu existe plingeri pe aceasta tema ...... nu stiti ce vorbiti NU IMI RASPUNDETI :24:
multa iubire

Marturie Ortodoxa
 

Cinci mari bărbati cu viata sfântă ai secolului XX te călăuzesc la comuniunea cu Dumnezeu, în numele lui Hristos:

- Sfântul Ioan Maximovici - 1966
- Sfântul Nectarie din Eghina - 1920
- Parintele Serafim Rose de la Platina - 1982
- Sfântul Siluan Atonitul - 1938
- Sfântul Nicolae Velimirovici - 1956

http://www.youtube.com/watch?v=iYrc3...ature=youtu.be

__________________________________________________ _________________________________________________
Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut.
Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.

Macar il are curat si frumos mirositor.

Marturie Ortodoxa - Cine sunt ingerii?
 

IN TOATE CELE VAZUTE ESTE SCRISA O MARTURIE DESPRE CEL CE ESTE NEVAZUT

http://www.youtube.com/watch?v=gDkpI...ature=youtu.be

Marturie Ortodoxa - Cine sunt eu, omul?
 

Invatatura Bisericii Ortodoxe despre om - antropologia crestina

http://www.youtube.com/watch?v=ddV5-...ature=youtu.be

Cum spunea parintele Cleopa: - sunt nimic, n-am nimc, nu pot nimic, prin puterea noastra nimic nu putem dobandi, doar Dumnezeu din marea lui mila ne da noua oamenilor de toate.

Viorel,

Eu va cred pe cuvant cand spuneti ca sunteti un cautator de adevar.\
Cred ca se vede asta. Dar cred ca gresiti atunci cand spuneti ca trebuie sa ajustam cumva credinta dupa teoriile stiintei. Dvs. stiti ca stiinta e relativa, la fel ca toata cunoasterea omeneasca, ca ea isi schimba si isi innoieste permanent teoriile.
Noi, ca crestini, ce ar trebui sa facem? Sa ne schimbam credinta la fiecare cateva zeci de ani cand stiinta isi mai schimba sau innoieste cate o teorie?
Spuneti ca dvs. va potriviti conceptiile si dupa teoriile stiintei moderne.
Dar stiti prea bine ca, dupa stiinta moderna, omul nu are nici macar liber arbitru, si chiar au
fost facute "experimente" care, chipurile, arata ca omul nu ar avea liber arbitru si ca toate actiunile sale sunt determinate.
Cu siguranta ca omul are un liber arbitru. Dar daca ne luam dupa teoriile stiintei moderne, el nu este liber.
Ce facem in situatia asta?
Renuntam la liberul arbitru ca sa ne potrivim cu teoriile unora?
Stiti foarte bine ca teoria evolutiei vine in contradictie chiar cu fundamentele credintei crestine, si eu am adus argumente la care nu mi-ati raspuns.
Stiinta e relativa domnule Viorel. Si asa este toata cunoasterea noastra omeneasca.
Iar credinta nu se poate schimba mereu dupa cum se schimba stiinta.

Stiinta e relativa pentru ca, spre deosebire de religie:

1. Trebuie sa produca rezultate vizibile si palpabile, in lumea asta, nu aia de dupa
2. Afirmatiile facute trebuie si dovedite, si cand incerci sa faci asta, uneori mai descoperi si greseli
3. Caracterul auto-corector al stiintei e binecunoscut.

Religia nu e relativa nu pentru ca e corecta si desavarsita, ci pentru ca nu trebuie sa treaca prin testul dovezilor si al rezultatelor.

Alo, domnu's expert, vezi ca mi-ai ramas dator cu explicatii pe marginea Bibliei, de pe thread-ul celalalt. Si da, fix de contraziceri era vorba.

Konjiro,

Spuneti ca religia, spre deosebire de stiinta, nu trebuie sa treaca prin testul dovezilor.
Asta pentru ca dvs. limitati orice experienta si cunoastere la lumea aceasta accesibila simturilor. Fara sa va dati seama, sunteti de asemenea tributar unei conceptii filozofice care se numeste empirism. De fapt, la baza fiecarei teorii stiintifice sta o conceptie filozofica, chiar daca unii nu recunosc asta. Nu experimentele in sine constituie problema, ci modul cum sunt ele interpretate, iar interpretarea e de multe ori, tributara unor conceptii ateiste.

Si nu e asa?

Conceptie filozofica sau nu, ea functioneaza. Tot ce ne inconjoara in acest moment (inclusiv calculatarele de pe care tastezi tu si toti de pe acest forum) este produsul ei.

Stiinta nu are treaba cu divinul. Nu isi propune sa il analizeze, sau sa il ia in considerare, pentru ca nu are cum.

Atata doar ca, de multe ori, descoperirile stiintei contrazic dogma religioasa. Si ce e socant in asta? Faptul ca o dogma bazata pe niste chestii scrise de niste pastori acum mii de ani e contrazisa de ce am aflat in ultimii ani? Nu e nimic surprinzator, ar fi fost surprinzator daca nu era asa.

Konjiro,
Nu va suparati ca va spun, dar e o conceptie superficiala aceasta pe care o propuneti.
Veniti cu exemplul calculatorului. Si ce? Am negat eu asta?
Dar hai sa ne gandim ce contine intre altele un calculator. Contine printre altele foarte multi tranzistori. Tranzistorul este o inventie datorata mecanicii cuantice.
Faptul ca stiinta poate fi exploatata in folosul progresului tehnologic, asta nu inseamna deloc ca putem si intelege in profunzime teoriile ei.
Astfel, desi tranzistorul se bazeaza pe mecanica cuantica, nimeni nu intelege de fapt, experimentele mecanicii cuantice. Marii fizicieni au racunoscut asta cu totii, fara exceptie.
Dvs. aveti pretentia ca stiti, ca pricepeti. Tocmai aici se vadeste o mare doza de superficialitate, nu va suparati ca va spun.
Asta e limpede, ca interpretarea datelor stiintei e tributara unor conceptii filozofice.

@bogdan81
 

Dragul meu coleg (pentru ca si eu am facut medicina, desi acum nu practic ca medic),

Poate ca gresesc, nu zic nu. Dar ma "bazez" in aceasta greseala pe o idee de la Sf. Ioan Damaschin care in "Dogmatica" spunea ca exista multe idei si multe argumente despre multe lucruri din aceasta lume, inclusiv care si cum au venit la existenta. Tot ceea ce pretindea el ca fiind "dogmatic" era urmatoarea idee: sa credem neabatut ca pe toate Dumnezeu le-a facut. Si de aici eu inteleg ca nu e gresit sa cercetam si sa aflam despre esenta lucrurilor si fenomenelor din aceasta lume, cu conditia sa nu-l excludem pe Dumnezeu din ecuatie. Prin prisma acestei idei se poate discerne destul de bine (zic eu) ceea ce e dogmatic in Biblie si Traditie si ceea ce apartine contextului temporal respectiv, si care nu numai ca nu e nevoie sa il luam ad litteram, dar ar fi chiar nociv pentru noi sa o facem. Sper ca v-ati lamurit din aceasta lunga discutie de pana acum, de ce e fals geocentrismul (in varianta lui "moderna").

Poate dvs va simtiti mai confortabil sa credeti ca lumea a aparut fix in 6 zile de cate 24 de ore. Foarte bine si foarte frumos! Eu insa nu m-am simtit la fel de confortabil in aceasta idee, tocmai din cauza ca sunt dovezi ca lumea e mult mai veche si dupa ultimele masuratori are in jur de 13,7 miliarde de ani! Si exista in astronomie cateva metode de masurare a distantelor cosmice care nu prea dau gres, indiferent despre ce cred unii sau altii.

In ciuda faptului ca multi "creationisti" cred ca miliardele de ani au fost "inventate" de evolutionisti ca sa isi justifice "falsa teorie", in istoria stiintei realitatea e cu totul alta: mai intai a fost descoperita vechimea mare a pamantului si de-abia la vreo 150 de ani a venit Darwin cu ideile evolutioniste.

Cat despre cum anume a aparut lumea, e foarte mult de discutat. Eu inclin sa cred ca a aparut prin evolutie treptata, dar dirijata de Pronie. Nu stiu daca are rost sa discutam aici toate dovezile pro si contra, cred ca este subiect pentru mai multe topicuri, deci foarte vast.

In schimb mai cred ca dvs faceti o mica confuzie vis a vis de "relativitatea stiintei", pe care neica_nimeni ne-o "baga pe gat" cu multa placere tocmai pentru a "diaboliza" stiinta. Si anume: pornind de la faptul ca unele stiinte se schimba radical (ex. psihologia, pedagogia, chiar o parte din medicina, biologie), el extinde fara scrupule si fara niciun fundament real aceasta "schimbare" la matematica, fizica sau astrofizica. Ori daca priviti cu atentie la istoria stiintelor, veti vedea ca matematica nu s-a dezvoltat niciodata intr-o directie in care sa se contrazica pe sine, ci doar in sens constructiv (adica s-a construit permanent ceva nou peste cele vechi, care au ramas la fel de bune de 2500 de ani incoace!), fizica s-a construit aproape dupa modelul matematicii, doar ca cele vechi au devenit cazuri particulare pentru cele noi. A se vedea teoria lui Newton care a devenit efectiv caz particular (la viteze mici) al teoriei relativitatii a lui Einstein (dovedita de altfel prin destul de multe experimente!). Deci nu toate stiintele "se schimba" dupa bunul plac al unora sau al altora, ci mai degraba as afirma ca "se aprofundeaza". Daca observati iarasi cu atentie, insusi geocentrismul poate fi considerat un caz particular foarte restrictiv al helio-acentrismului modern.

Deci nu consider in niciun caz ca imi "ajustez credinta", dar dimpotriva, parerea mea este ca nici stiinta nu ar trebui "ajustata" ca sa o potrivim la credinta noastra (cadem in obscurantism, ignoranta, ridicol, si in final cand ne "trezim", riscam sa devenim chiar atei!), ci cel mai bine ar fi sa fie raportate corect una la alta: credinta sa nu "calce" pe taramul stiintei daca nu e cazul, la fel si stiinta, nu trebuie sa se ideologizeze si sa emita pretentii de "atotcunoastere", inlocuind credinta si religia. Ori dupa cum se vede, e destul de greu de facut treaba asta si mai ales in mod corect.

Nu stiu daca teoria evolutiei vine sau nu in contradictie cu credinta ortodoxa. Aparent da, daca am lua ortodoxia mot a mot, dupa model sectar. Dar poate mai in profunzime, pur si simplu nu. Am citit mai demult o carte de Dr. Kalomiros despre Sfintii Parinti si Cosmos, care argumenta destul de bine, zic eu, tocmai aceste aspecte.

Iarasi nu stiu nimic despre acele experimente cu "liberul arbitru" de care imi ziceti. Poate imi dati vreun link, ceva. Dar cred ca exista cumva o explicatie si pentru asta: actiunile omenesti sunt cu atat mai "determinate" cu cat omul e supus mai mult patimii si pacatului. Poate daca se faceau acele experimente la Muntele Athos sa zicem, e posibil ca rezultatele sa fi fost altele (!).

Normal ca intra. Atunci cand religia afirma ca Pamantul a fost creat in 7 zile, acum 6000 de ani, si stiinta spune ca nu, cum sa nu existe conflict?

Cand Biblia spune ca omul a fost creat din tarana, iar stiinta zice ca am evoluat, cum sa nu existe conflict?

Si faptul ca au ramas inca lucruri neexplicate anuleaza toate descoperirile stiintei din ultimii doua sute de ani? Sau ce vrei sa zici, mai exact? Ca stiinta e imperfecta pentru ca nu a explicat TOT? Cand a pretins stiinta asa ceva?

Doar religia pretinde ca ar avea toate raspunsurile. Si le are, pentru ca oricine poate scoate raspunsuri din burta, daca nimeni nu ii cere dovezile pentru ele.

Eu nu am pretentia ca pricep fizica cuantica. Dar mi se pare cat se poate de clar ca, cu toate imperfectiunile ei, stiinta si metodele ei chiar functioneaza.

Faptul ca faci o paralela intre religie si stiinta, din care reiese ca religia e superioara ca modalitate de cunoastere, arata doar ca pentru tine sensul cuvantului "cunoastere" are alt sens decat pentru mine. Si superficialitatea iti apartine, pentru ca eu nu accept raspunsurile care ma fac sa ma simt bine si confortabil, ci pe cele care sunt sustinute de dovezi, experimental. Chiar daca raspunsurile uneori nu imi plac.

Care ar fi acelea?

Biblia are sensuri alegorice si simbolice, pe care stiinta nu le are. Nu exista niciun conflict, doar dmv. doriti sa-l vedeti, pierzand esentialul din mesajul biblic; va loviti de forma, nu reusiti sa patrundeti in fond.

Imi pare rau sa o spun, dar asta e parerea ta, proprie si personala. Aici, pe forum, sunt membri crestini, ortodocsi, care chiar cred ca lumea are 6000 de ani, ca Potopul (asa cum e descris in Biblie) chiar s-a intamplat, si ca omul a fost creat din tarana.

Deci da, de acord, pentru tine, Biblia are sensuri alegorice si simbolice, dar ma tem ca acest punct de vedere te face minoritara pe forum:)

Impunerea ateismului materialist-dialectic
 

Credinţa şi filozofia ateilor se numeşte materialism-dialectic, adică teoria relativităţii cunoaşterii umane, care sugerează reflectarea materiei în veşnică dezvoltare. Filozofia marxismului este materialismul. Materialismul s-a dovedit a fi singura filozofie consecventă, credincioasă tuturor teoriilor darwiniste despre ştiinţele naturii şi ostilă tuturor credinţelor religioase. Materialismul dialectic este o concepţie "ştiinţifică" de ansamblu asupra lumii şi, totodată, o metodă revoluţionară de cunoaştere şi de transformare a realităţii.

Scopul urmărit de atei a fost şi este dezrădăcinarea credinţei şi impunerea ateismului materialist-dialectic

Aproape toate presupoziţiile intuitive pe care s-au construit teorii epistemologice dintre cele mai influente s-au dovedit, în ciuda plauzibilităţilor abstracte, de nesusţinut în lumina rezultatelor criticii istorice. Prin urmare, idei dintre cele mai familiare şi adânc înrădăcinate asupra naturii şi evoluţiei ştiinţei trebuie reconsiderate, potrivit acestei critici.

Adaptarea unui punct de vedere istoric în fundarea cunoaşterii conduce inevitabil la concluzia că „sursele” sau „temeiurile” pe care am încercat să „edificăm” ştiinţa nu pot fi nici „pure”, nici „ultime”, ci supuse schimbării şi devenirii, ca toate facultăţile umane şi raporturile de cunoaştere.

Viorel,

Eu nu ma pricep cine stie ce la fizica, dar nu cred ca fiecare teorie e caz particular al celeilalte. Mari fizicieni spun foarte clar ca teoria relativitatii si mecanica cuantica, ca sa iau aceste doua exemple, sunt incompatibile.
Si desi sunt incompatibile, ambele sunt confirmate experimantal.
Totusi, ele furnizeaza date antagonice despre realitate.
Teoria relativitatii este determinista, macanica cuantica e probabilistica.
Teoria relativitatii vorbeste de un continuum spatiu-timp. Dimpotriva, in mecanica cuantica exista in mod fudamental o discontinuitate, chiar spatiul si timpul au caracter granular, discontinuu.
Acelasi antagonism este si intre mecanica newtoniana si teoria relativitatii sau intre mecanica newtoniana si mecanica cuantica.
Mecanica newtoniana are la baza spatiul si timpul absolut, teoria relativitatii spune ca spatiul-timp se modifica dupa distanta la care se afla plasat observatorul.
Nu mai vorbesc de contradictiile intre mecanica newtoniana si cea cuantica, sunt evidente. Asa ca mie nu mi se pare deloc ca stiinta doar aprofundeaza, cred ca isi contrazice de-a dreptul vechile teorii.

Repet, nu exista contradictii intre religie si stiinta. Daca un ateu spune ca afirmatia "omul s-a format din tarana si apa" e o tampenie, inseamna ca e ignorant, nu-i in stare nici sa gadeasca stiintific, daca sensurile teologice ii sunt necunoscute. Stiintific,viata isi are orginile in particulele organice de pe fundul oceanului, deci apa+tarana. Dar maimuta din ce s-a format, daca tot crede in teoria evolutionista? :) tot la microorganismele din tarana ajunge.

@ Florin Constantin Ilie
 

1. Consider ca cel mai potrivit pentru asta este exact "criteriul adevarului". SE VERIFICA ceea ce credem? DA -> corect. NU -> incorect. Asa consider de fapt ca e corect si sensul cuvantului "negreselnic", folosit anterior cu mare placere pentru credinta ortodoxa. Negreselnic = verificabil. Daca nu se verifica (daca nu se confirma prin consens, rugaciune, minuni etc..., sau dimpotriva, prin experiment, logica sau calcul matematic atunci cand este cazul) atunci e gresit. DAR... daca la ceva anume a existat un consens in istorie, si mai tarziu s-a aratat prin evidente palpabile (logice, matematice, fizice si de care mai vreti dvs, dar repetabile experimental pentru oricine din lumea asta), atunci e evident ca respectivul concept era gresit initial, cu tot consensul lui (a se vedea geocentrismul).

Cum imi verific eu credinta mea? Apartinand unei biserici (BOR, care la randul ei apartine Ortodoxiei) care totdeauna a verificat cu grija tot ce s-a afirmat ca ar fi fost minune, vedenie etc. Cred ca cunoasteti mai bine ca mine de ex. criteriile de canonizare ale unui sfant. Iar eu personal, citind cat pot toate parerile (atat pro cat si contra) si nu doar 2 sit-uri gen hexaimeron si creationism.info, pe care unii le invata pe de rost si le considera fara echivoc adevarate, doar fiindca se lauda ca sunt ortodoxe. De asemenea, cand ma framanta o idee, intreb cat mai multi preoti si duhovnici, atat invatati cat si mai putin invatati, pana ma lamuresc.
In privinta "credintei in lucrurile si fenomenele reale" o verific evident prin metode stiintifice: daca nu pot eu sa experimentez ceva, ma apuc si caut si citesc si ma informez pana cand ma lamuresc LOGIC daca acel ceva e adevarat sau nu.

2. - nu stiu daca a postulat cineva aceste criterii, dar eu prefer sa gandesc si singur unele probleme, si nu sa las doar pe altii sa gandeasca pentru mine (dupa modelul "cine sunt eu sa-l contrazic pe marele Aristotel..."). De asemenea sunt deschis la orice sugestie noua atunci cand mi se dovedeste clar ca gresesc si cand acea sugestie se dovedeste logic ca e adevarata.

Nu e bine asa? Aveti metode mai bune? Va ascult!

p. s. Dumnezeu sa va ajute si pe dvs! :)

Adevărul matematic – adevăr prin convenție !
 

În filosofia matematicii, logicismul – programul care își propune să întemeieze matematica pe baze logice, în fapt o reducere a matematicii la logică – este considerat o specie de realism sau platonism matematic. Teza centrală a platonismului matematic este existența unei „realități matematice”, obiectivă, independentă de gândirea noastră. Enunturile matematice sunt despre obiecte abstracte, care există în sine, separat de realitatea pe care o percepem senzorial (existența lor este asemănătoare cu a Ideilor platonice).

Enunțurile matematicii au sens numai în virtutea unor reguli care sunt construite de matematician. Nu există niște „obiecte” la care aceste enunțuri să refere. Un enunț matematic nu poate fi adevărat în mod absolut (chiar dacă este necesar, în comparație cu unul întemeiat empiric) ci doar în interiorul unui anumit sistem de reguli.

waw ... ce descoperire ...
se pare ca toate constructiile facute dupa aceste modele matematice, nu au aflat asta ...
cand or afla, se vor prabusi toate.
pana si computerul de pe care scrii va colapsa subit.

Cunoaştere raţională a absolutului existenţial nu va fi posibilă !
 

Este clarificatoare comparaţia pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoaşterii şi schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepţiei astronomice despre lume.

Până atunci se explicaseră fenomenele cereşti prin mişcarea corpurilor celeste în jurul pământului.
Copernic le-a explicat mult "mai simplu", admiţând o mişcare a observatorului (a dispărut în acest fel sistemul de referinţă)

Tot aşa empirismul explicase cunoaşterea printr-o influenţă a lucrurilor exercitată asupra intelectului; Kant, dimpotrivă, explică cunoaşterea admiţând, într-un mod oarecum „paradoxal”, că lucrurile se dau după ideile noastre: cugetarea produce mai întâi de toate forma obiectelor. Tocmai de aceea le şi poate cunoaşte a priori! (culmea ştiinţei)

Gândirea reuşeşte, astfel, să-şi formuleze cunoaşterea în principii generale şi necesare. Axiomele geometriei, legea cauzală sunt necesare şi îndeobşte valabile pentru toate experienţele noastre. Rezultă, apoi, că nu poate exista cunoaştere generală, unde să nu se producă o asemenea determinare a obiectelor din partea inteligenţei.

„Lucrurile în sine”, nu mai pot fi supuse funcţiilor sintetice ale inteligenţei, încât nici metafizica în sensul său tradiţional de cunoaştere raţională a absolutului existenţial nu va fi posibilă.

Astfel, realitatea este cea obligată să se modeleze după intelect, şi nu invers.
De aici cunoscuta teză kantiană: Raţiunea nu-şi scoate legile din natură, ci le prescrie ei.

Existenţa matematicii ca ştiinţă ne arată că principiile empirismului sunt insuficiente, şi nu numai, dar deopotrivă fizica pură, metafizica denotă şi ele acest lucru. Problematizarea va fi, în acest context, cum sunt posibile matematica pură, fizica pură, metafizica, sau, într-o formulă generală: cum sunt posibile judecăţile sintetice a priori?

Sau, într-o formulare diferită, cum pot căpăta nişte judecăţi, care nu-şi au izvorul în experienţă, adică apriori şi care nu sunt nici deducţii logice, deci propoziţii analitice, dreptul de valoare de cunoaştere obiectivă, respectiv judecăţi sau propoziţii sintetice?

Rar am vazut persoane care sa-si schimbe parerea oricat de gresita este. Unii merg pana acolo incat si daca le sunt aduse 100 de dovezi contrare vad adevarul lor in orice, de exemplu "pasarile zboara". In mesajele mele am scris despre evolutionism atat din punct de vedere ortodox (adica erezia numita evolutionism teist) cat si din punct de vedere stiintific. Pe scurt, nu e nevoie de prea multe explicatii.

Daca citit mesajele mele pe tema asta o sa aveti destule argumente sa va schimbati parerea si sa aflati adevarul.
Adevarul e ca nu exista o teorie stiintifica, ci doar o teorie numita evolutionism. Stiinta nu numai ca nu sustine, dar o infirma, aratand ca nu a existat in trecut (ar fi trebuit sa avem o dovada fosilifera bogata nu doar cateva fosile si acelea probabile), dar nu e posibila (nu se pot dezvolta mutatii genomice la speciile evoluate).
Dar este mentinuta aceasta teorie pentru ca nu exista ceva alternativ pentru stiinta decat creationismul biblic, iar majoritatea oamenilor de stiinta actuali sunt atei si nu pot accepta asa ceva.

Acum, din punct de vedere ortodox, ortodoxia respinge asa ceva, nici macar nu o baga in seama, o considera ca apartine de paganism.
Si pe buna dreptate, cineva care sustine evolutionismul teist de fapt il neaga pe Dumnezeu.
Iata de ce: a sustine o evolutie diferita de revelatia din cartea Facerii (unde chiar Dumnezeu i-a dictat lui Moise) de fapt neaga doua atribute ale divinitatii: atotputernicia si perfectiunea.
Nu degeaba sfintii parinti spun ca si scrierea din Facere, ca Dumnezeu a facut creatio din fiecare zi intr-o clipita si perfecta. Pentru ca Dumnezeu a Atotputernic si are Perfectiunea, nu poate crea decat ceva perfect si nu are nevoie de milioane de ani, ca de aceea e Atotputernic. Cum spun si sfintii, putea face toata creatia intr-o clipa, dar a facut-o in sase zile.

Am fost ateu (agnostic) si dupa ce am devenit credincios printre primele lucruri de care m-am preocupat a fost sa caut adevarul in legatura cu evolutionismul. Nu existau acele site-uri, in schimb exista lucrari pe net, pe acelea trebuie sa le citesti, nu sa crezi orbeste ce spun unii oameni de stiinta, pentru ca de fapt asta faci, ai o credinta puternica in ce spun acei oameni de stiinta, fara sa cauti adevarul.
P.S. Bineinteles ca stiinta si ortodoxia sunt perfect compatibile, ortodoxia sustine doar adevarul. Important e sa vedem ce e stiinta si ce e doar fabulatie, ca nu tot ceea ce are eticheta de stiintific e asa.

sincer, parca m-as uita la o piesa de teatru absurd, sau parca l-as citi pe Kafka.