Trei ani de la trecerea la Domnul a parintelui Ioanichie Balan
 

70 de ani de la plecarea (asasinarea ) lui Nicolae Iorga !
 

4 februarie 1925-Sfantul Sinod al B.O.R. hotaraste infiintarea Patriarhiei Romane
 

7 februarie 1915- S-a nascut in Tocileni, jud. Botosani , Patriarhul Teoctist
 

350 de ani , de la trecerea la cele vesnice a Domnitorului Vasile Lupu
 

20 de ani de la reanfiintarea Manastirii Voronet
 

Viata monahala s-a intrerupt in anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la imperiul Habsburgic si s-a reluat la 1 aprilie 1991, de asta data cu obste de calugarite sub stareta Stavroforiei Irina Pantescu. Un loc binecuvantat de Dumnezeu , de care ma leaga o frumuasa amintire, reprezentand primul meu pelerinaj din tinerete . Cu speranta unei revederi , iata cateva date oferite de site-ul nostru :http://www.crestinortodox.ro/biseric...net-68091.html

Recunoasterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane - 25 aprilie 1885
 

Ziua femeii Crestine !
 

Pentru noi ortodocsii ziua de astazi este " Ziua femeii crestine ", fie ea simpla femeie , sotie , mama , bunica , un gand bun de pretuire se impune ! Multa sanatate , impliniri , bucurii si ajutor de la Bunul Dumnezeu si Preasfanta lui Maica ! Doamne ajuta !+

Multumim frumos Cristian si multa sanatate, spor in toate, bucurii nemasurate si binecuvantare de la Maica Domnului, sa-i transmiti si doamnei tale!:53:

Astazi in toata lumea occidentala este ziua mamei. La multi ani tuturor mamelor! :)

Multumim si mamei tale de asemenea!!! :53::53::53:

Astazi se implinesc 66 de ani de la incetarea celui de-al doilea razboi mondial in Europa.

Comemorarea primilor crestini din Europa
 

Ziua Drapelului National
 

Si tot acum, ziua Sfintilor Romani, care si-au inchinat viata lui Dumnezeu, care s-au jertfit pentru Acesta - si imi vin in minte cuvintele de la iesirea cu Sfintele Daruri, "in lagare,in inchisori si deportari" - care au dus o viata curata sau au luptat pentru credinta neamului nostru. E bine sa stim ca avem si noi, ca neam, sfintii si dreptii nostri, ca pamantul acesta, asa cum e el, a odraslit si oameni precum sfintii de la Niculitel, Sfantul Ioan Casian, Sfantul Dionisie Exiguul, Sfanta Filofteea, Sfantul Dimitrie, Sfantul Grigorie Decapolitul, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Nicodim de la Tismana, Sfintii Calinic si Gheorghe de la Cenica, Sfintii domnitori Stefan cel Mare si Constantin Brancoveanu cu fiii... si sa nu o uitam nici pe Sfanta Parascheva de la Iasi, care, desi nu e romanca, ocroteste poporul acesta.

Am gasit un site cu toti sfintii romani -
http://www.sfant.ro/sfinti-romani/2.html

Pentru ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, ocroteste poporul acesta!

Ziua Mondiala a Varsticilor !( la noi in Romania se serbeaza dor cu numele . . . ! !)
 

În 1991, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat prima zi a lunii octombrie Ziua Mondială a Vârstnicilor. În ţara noastră, această zi a început sa fie sărbătorită mai ales din anul 1998.

Preotul Gheorghe Calciu Dumitreasca
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...4221103904.jpg


21 noiembrie 2006 – A trecut la cele veşnice în Washington (înmormântat în Mănăstirea Petru Vodă, judeţul Neamţ), preotul Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Studii liceale, apoi Facultatea de Medicină din Bucureşti (neterminate). Arestat şi închis din 1948 până în 1964 la Jilava, Piteşti şi Gherla. După eliberare, a făcut studii la Institutul Teologic din Bucureşti. Hirotonit preot şi numit profesor de Franceză şi Noul Testament la Seminarul Teologic din Bucureşti. Arestat din nou, în 1979, pentru predicile rostite în faţa elevilor săi, prin care protesta împotriva demolării unor biserici din Bucureşti, şi condamnat la 10 ani de închisoare; eliberat în 1984. Silit să se expatrieze, s-a stabilit în Statele Unite, fiind numit preot la biserica ortodoxă română din Washington, unde a slujit până la moarte.

Pagina dedicata Parintelui Calciu :
 

Ceea ce am apreciat cel mai mult la acest preot atât de încercat de istorie a fost felul în care frazele lui erau tocmite. Obţinea formidabile efecte oratorice folosind doar lexicul de bază al limbii româneşti. Nu arhaisme, nici modernisme, nimic calchiat ori barbar. Doar la doi oameni am întâlnit filozofie de cel mai înalt calibru folosind limbaj atât de simplu: la Platon şi la părintele Calciu. Oricine a terminat nu liceul, ci şcoala generală poate înţelege perfect un dialog platonic sau un articol al părintelui Calciu. Să citim, spre exemplificare, un articol prin care părintele tălmăceşte Scripturile, articol în care este evitat orice termen sforăitor:
http://parintelecalciu.wordpress.com...viere/#more-69

Comemorarea Parintelui Ioanichie Balan
 

 Comemorarea Părintelui Ioanichie Bălan
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...1583685090.jpg


Pe 22 noiembrie 2007 trecea la Domnul Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan. Cunoscutul monah de la Mănăstirea Sihăstria s-a născut la 10 februarie 1930, în Stăniţa, judeţul Neamţ. După ce a absolvit Liceul Comercial din Roman, în anul 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. Este tuns în monahism la 14 aprilie 1953 şi hirotonit diacon o zi mai târziu.

Între 1949 - 1971 îndeplineşte la Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar şi ghid al mănăstirii. Începând cu anul 1955 se face remarcat ca un bun predicator şi, mai ales, ca un apreciat scriitor. Între 1971 - 1990, sub presiunea autorităţilor comuniste, ierodiaconul Ioanichie Bălan este transferat la Mănăstirea nemţeană Bistriţa. Între 1971 - 1975 urmează cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, pe care îl absolvă cu licenţa „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene“. A fost hirotonit ieromonah la 2 februarie 1979, hirotesit apoi protosinghel în 1984 şi arhimandrit în anul 1992. În 1990 revine la Mănăstirea Sihăstria, acolo unde a fost primit în monahism.

Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan a rămas cunoscut ca unul dintre marii duhovnici ai Ortodoxiei româneşti, dar şi ca autorul unor lucrări de referinţă privitoare la monahismul românesc. Aceste lucrări au devenit foarte cunoscute şi apreciate, multe dintre ele fiind traduse în numeroase limbi străine.

Zi de doliu la Timisoara !
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...9406553450.jpg
În aceste zile, la împlinirea a 22 de ani de la căderea regimului comunist ateu, pe întreg cuprinsul ţării noastre se face pomenirea eroilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989. La Timişoara, oraşul din care a pornit Revoluţia, manifestările au început încă din această sâmbătă. În cursul dimineţii, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, a oficiat în Catedrala mitropolitană o slujbă de pomenire a eroilor martiri, informează TRINITAS TV.

„Să le facă Bunul Dumnezeu veşnică pomenire şi din partea noastră gândul de a-i pomeni, cinsti şi preţui pentru dăruirea pe care au avut-o pentru poporul român”, a spus Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul.

Programul manifestărilor a continuat cu oficierea unor slujbe de pomenire şi depuneri de coroane la Cimitirul Eroilor şi la Cimitirul Săracilor din Timişoara.

La manifestările comemorative au participat revoluţionari, membri ai familiilor celor ucişi în Revoluţie, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, dar şi ai Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi în Revoluţie „ ALTAR 1989”.

Pe data de 19 decembrie niste copii, infasurati in tricolor si cu cruciulite la gat, au inceput sa strige: "exista Dumnezeu! exista Dumnezeu!". Am fost martor, din ziua aceea armata a dat inapoi si apoi, a doua zi, a fraternizat cu revolutionarii! Intr-adevar, exista Dumnezeu!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Sa nu-l uitam . . . !
 

Voiculescu, Voiculescu...

Mihai Eminescu

DUMNEZEU ŞI OM

Cărţii vechi, roase de molii, cu păreţii afumaţi,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine.
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi.

Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, faţa mică şi urâtă,
Tu, Christoase , -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci!

Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană
Ajuta numai al minţii zbor de foc cutezător...
O mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt şi arzător '
Nu putea să-l înţeleagă, să-l imite în icoană.


Însă sufletul cel vergin te gândea în nopţi senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire,
Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne.

În pădurile antice ale Indiei cea mare,
Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine,
Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine
Închinând înţelepciunei viaţa lor cea trecătoare.

Dar un mag bătrân ca lumea îi adună şi le spune
C-un nou gând se naşte-n oameni, mai puternic şi mai mare
Decât toate pân-acuma. Şi o stea strălucitoare
Arde-n cer arătând calea la a evului minune.

Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?
Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă?
Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă
Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate?

Va putea să risipească cea nelinişte eternă,
Cea durere ce-i născută din puterea mărginită
Şi dorinţa far- de margini?... Lăsaţi vorba-va pripită,
Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă.

În tavernă?... -n umilinţă s-a născut dar adevărul?
Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege?
Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege
Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul...

Sarcini de-aur şi de smirnă ei încarcă pe cămile
Şi pornesc în caravană după steaua plutitoare,
Ce în aerul cel umed, pare-o aşchie din soare,
Lunecând pe bolta-albastră la culcuşu-eternei mile.

Ş-atunci inima creştină ea vedea pustia-ntinsă
Şi pin ea plutind ca umbre împăraţi din răsărit,
Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit...
Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă,

Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin
Povestind poveşti bătrâne, au văzut păstorii steaua
Cu zâmbirea ei ferice şi cu razele de neauă
Ş-au urmat sfmţita-i cale către staulul divin.

…………………………………………………….

Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său,
Dară inima-i deşartă mâna-i fină n-o urmează...
De a veacului suflare a lui inimă e trează
Şi în ochiul lui cuminte tu eşti om - nu Dumnezeu.

Azi gândirea se aprinde ca şi focul cel de paie -
Ieri ai fost credinţa simplă - însă sinceră, adâncă,
Împărat fuşi Omenirei, crezu-n tine era stâncă...
Azi pe pânză te aruncă, ori în marmură te taie.

Da , multumesc din suflet pentru corectare !:6:

Preferata mea
 

Mihai Eminescu Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

7 februarie 1915 – S-a născut în Tocileni, jud. Botoşani, Patriarhul Teoctist Arăpaşu
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...1123755318.jpg

Astăzi se împlinesc 97 de ani de la naşterea celui de-al cincilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist.

Născut în frumosul ţinut al Moldovei, în judeţul Botoşani, patriarhul Teoctist şi-a dedicat întreaga sa viaţă slujirii lui Dumnezeu şi a Bisericii, intrând în ascultare de tânăr, ca frate la Schitul Sihăstria Voronei.

Drumul său în ierarhia Bisericii a început aici, cu slujiri mici, dar importante, ajungând până în demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (în 1986), de unde s-a îngrijit de împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor români din ţară şi străinătate.

În toată perioada de slujire a Bisericii, patriarhul Teoctist a desfăşurat o activitate statornică de slujire liturgică, predicatorială, a scrisului bisericesc şi de gospodărire a instituţiilor şi eparhiilor încredinţate spre răspundere. Una dintre dorinţele arzătoare ale sale a fost construirea Catedralei Mântuirii Neamului, la care în prezent se lucrează.

A trecut la viaţa veşnică pe 30 iulie 2007, trupul său fiind depus întru nădejdea Învierii în Catedrala patriarhală din Bucureşti.

60 de ani de la trecera la cele vesnice a lui Valeriu Gafencu
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...3571855584.jpg
Astăzi se împlinesc 60 de ani de la trecerea la cele veşnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit în închisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit 'Sfântul închisorilor'.

Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Singerei, judeţul Bălţi (Basarabia). În toamna anului 1941, când a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept şi Filosofie din Iaşi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu, l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând: 'Este unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice'. Pledoarie inutilă, fiindcă dictatura nu a văzut cu ochi buni activismul naţionalist-creştin al tânărului Gafencu. Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Târgu Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin puşcăriile de la închisoarea Aiud (întemniţat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941-1944) şi de la Piteşti. Din cauza torturilor şi a regimului bestial din temniţele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Târgu Ocna într-o stare atât de gravă încât supravieţuirea sa timp de doi ani, până la 18 februarie 1952, ar putea fi considerată drept o minune. Preţul rezistenţei sale morale a fost unul care i-a răpit definitiv sănătatea. TBC-ul pulmonar, osos şi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul său era, însă, straniu, scăldat într-o lumină nepământeană, despre care depun mărturie mulţi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi în preajmă în ultima parte a vieţii sale. Sufletul şi mintea sa nu se despărţeau defel de rugăciune.

Pe timpul cât a stat în închisoare, până în 1948, a citit Biblia, Filocalia şi Patericul, fiind un îndrumător pentru ceilalţi deţinuţi, care au învăţat de la Valeriu Gafencu Rugăciunea minţii. Pe 2 februarie 1952, el şi-a rugat camarazii să-i procure o lumânare şi o cămaşa albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiaşi an. A mai cerut ca o cruciuliţă (pe care se pare că o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, 1952, după momente de rugăciune incadescentă (cu faţă transfigurată), Valeriu a rostit ultimele cuvinte 'Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul'. La targa unde a fost depus, spre a fi dus într-o groapă comună (a tuberculoşilor), au venit şi s-au închinat, pe rând, toţi deţinuţii, iar călăul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a-i lasă să-şi ia rămas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale. Şi-a sacrificat, pentru Hristos şi neam: tinereţea, profesia, familia, libertatea şi viaţa.

Ieri s-au împlinit 100 de ani de când s-a născut arhimandritul Cleopa !
 

Ieri s-au împlinit 100 de ani de când s-a născut arhimandritul Cleopa, fost duhovnic la Mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ. Părintele Cleopa s-a născut pe 10 aprilie 1912 în comuna Suliţa din judeţul Botoşani, primind la botez numele Constantin. În anul 1937, rasoforul Constantin a fost luat sub mantie de schimonahul Proclu Popa, fiind călugărit sub numele Cleopa de protos. Ioanichie Moroi, egumenul Sihăstriei. A fost hirotonit ierodiacon în luna decembrie a anului 1944, iar ulterior a fost numit oficial egumen al Sihăstriei. În anul 1949, părintele Cleopa a fost trimis ca stareţ la Mănăstirea Slatina, din judeţul Suceava, alături de un grup de 23 de părinţi. În urma persecuţiilor din partea autorităţilor, hotărăşte să se retragă în pădure. În 1954, patriarhul Iustinian a obţinut aprobare pentru cei doi nevoitori, părintele Cleopa Ilie şi părintele Arsenie Papacioc, să nu mai fie persecutaţi şi sa vină la Patriarhie. Aici au stat câteva luni, fiind trimişi la mai multe mănăstiri din jurul capitalei, pentru a spovedi şi povăţui pe monahi. Văzând situaţia grea cauzată de persecuţiile din partea autorităţilor, părintele Cleopa s-a retras din nou, pentru a treia oara, în munţii Moldovei. Pe 29 septembrie 1964, parintele Cleopa Ilie s-a întors definitiv în Mănăstirea Sihăstria. A plecat la Domnul pe 2 decembrie 1998, slujba de înmormântare fiind oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, în prezenţa a mii de credincioşi. Cei 100 de ani de la naşterea părintelui Cleopa vor fi marcaţi printr-un simpozion, care va fi organizat la Mănăstirea Sihăstria, locul în care marele duhovnic a povăţuit pelerinii şi fiii duhovniceşti pe calea mântuirii.

127 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române
 

La 25 aprilie 2012 s-au împlinit 127 de ani de la recunoaşterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia Ecumenică.

Pe 25 aprilie1885 Patriarhul ecumenic Ioachim IV şi Sinodul său emiteau „Tomosul Sinodal” pentru recunoaşterea autocefaliei Bisericii noastre. Acest document nu a reprezentat doar desprinderea administrativă de Tronul Ecumenic ci, mai ales, recunoaşterea valorii istoriei, statorniciei în credinţă şi responsabilităţii asumate a clerului şi credincioşilor din ţara noastră de-a lungul a sute de ani.

Din 1925 Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie. În acel an, pe 4 februarie, Sfântul Sinod a hotărât sa înfiinţeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înfiinţarea Patriarhiei a fost promulgată la 25 februarie 1925. Pe 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României, potrivit TRINITAS TV.

La multi ani " RADIO RENASTEREA " !
 

Radio Renașterea a implinit astazi marți, 1 mai 2012, 13 ani de emise la Cluj-Napoca, 7 ani de emisie la Bistrița și 8 ani de emisie online. Programul aniversar a cuprins: Sfânta Liturghie în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca si un Te Deum oficiat de IPS Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei în Catedrala Mitropolitană
LA multi ani de emisie !

354 de ani de la târnosirea Bisericii Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Bucuresti
 

Se împlinesc, la 7 mai 2012, 354 de ani de la târnosirea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Bucureşti, ctitoria domnitorului Constantin Şerban Basarab, actuala Catedrală patriarhală.

Pe 7 mai, în anul 1658, Patriarhul Macarie III al Antiohiei şi Mitropolitul Ştefan al Ţării Româneşti, înconjuraţi de ierarhi, egumeni, preoţi şi diaconi, în prezenţa ctitorului şi a familiei sale, sfinţeau cu Sfântul şi Marele Mir lăcaşul care va deveni în 1668 Catedrală mitropolitană, iar din 1925 Catedrală patriarhală.

De-a lungul a trei secole şi jumătate de existenţă, Catedrala din Dealul Mitropoliei a fost locul în care s-a scris istoria Bisericii noastre, de la întronizări de mitropoliţi şi patriarhi şi până la impresionantele pelerinaje la moaştele Cuviosului Dimitrie cel Nou sau la ale altor sfinţi.

 1 iunie 1986 – A trecut la cele veşnice la Mănăstirea Sâmbăta de Sus Mitropolitul Ardealului Nicolae Mladin
http://www.basilica.ro/_upload/img/1...1485739710.jpg


1 iunie 1986 – A trecut la cele veşnice la Mănăstirea Sâmbăta de Sus Mitropolitul Ardealului Mladin Nicolae. Studii secundare la Liceul din Petroşani (1925-1932), teologice la Oradea, Chişinău şi Bucureşti; studii de specializare la Facultăţile de teologice catolică şi protestantă din Viena (1941-1943), doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Profesor de Morală la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, devenită din 1948 Institut Teologic Universitar (1943-1967), diacon necăsătorit (1939), călugărit la Mănăstirea Sâmbăta (1947), ieromonah (1949), arhimandrit (1963). În iunie 1967 ales mitropolit al Ardealului, păstorind până în 1981, când s-a retras din scaun din motive de sănătate. Delegat de Sfântul Sinod la numeroase întruniri teologice peste hotare. A publicat zeci de studii de Teologie Morală, mai ales în revista „Mitropolia Ardealului”, volume de predici, articole de îndrumare pentru preoţi şi credincioşi în ziarul „Telegraful Român”, pe care 1-a condus între anii 1948-1967.

Lucrări: Prin zbuciumul vremii - Predici (1947), Samuil Micu Clain Teologul (1957); Biserica Ortodoxă Română, una şi aceeaşi în toate timpurile (1968); Studii de Teologie Morală (1969); Iisus Hristos, viaţa noastră. Cuvântări, tâlcuiri şi îndrumări (1973). Postume: Prelegeri de Mistică ortodoxă (1996), Asceza şi mistica paulină (1996).

Un remember trist . . . !
 

http://www.basilica.ro/_upload/img/1...7811705546.jpg
Se împlinesc astăzi 25 de ani de la dărâmarea bisericii Sfânta Vineri-Hereasca din Capitală. La 19 iunie 1987, biserica cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” a fost rasă de pe faţa pământului, sub pretextul sistematizării Bucureştiului.

O placă de marmură mai reaminteşte trecătorilor despre lăcaşul de cult şi de Icoana făcătoare de minuni a Cuvioasei Parascheva.

Detalii despre această zi de tristă amintire a oferit pentru Radio TRINITAS, părintele Gelu Bogdan, fost slujitor la biserica Sfânta Vineri: „A fost înconjurată toată biserica şi casa parohială care era formată din 26 de apartamente de securitate şi miliţie. Nimeni nu avea voie decât noi, cei care asistam neputincioşi la dispoziţiile date de dictatura comunistă şi în special de Elena Ceauşescu. Deşi iniţial făcusem forme cu Primăria Generală a Capitalei să le dăm 1.400 m.p. în faţă ca să pună un bloc, ulterior hotărârea celor de la Primăria Capitalei s-a schimbat şi astfel a căzut sub buldozere vestita biserică Sfânta Vineri-Hereasca, ctitorie a lui Matei Basarab. Ziua de atunci nu poate fi uitată de nimeni şi de nicio persoană care a trăit acel moment de plină durere spirituală în 1987. Peste 1.000 de oameni au asistat neputincioşi la demolarea uneia dintre cele mai vestite biserici a Bucureştilor care a fost de-a lungul secolelor oază spirituală de trăire creştină şi românească”.

Cum a fost daramata Sf. Vineri
 

12 iulie 1994
 

A plecat la Domnul parintele Paisie Aghioritul.
Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l aseze intre Sfintii Sai.
Il rugam pe bunul parinte sa inalte rugaciuni pentru noi, pacatosii, cei ce traim vremurile pe care dansul le-a vazut dinainte si pentru care a incercat sa ne previna, pregateasca si sa ne intareasca.
http://www.crestinortodox.ro/parinti...tul-88029.html
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/...#comment-76303
http://www.razbointrucuvant.ro/wp-co...gh.2.jpg&w=160

Mulţumim pentru remember, link-uri şi pentru poză :-)