Cel mai bine ar fi ca Biserica sa ia o pozitie. Si-au dat cu parerea diversi ierarhi, preoti, credinciosi... dar nu asta e solutia. Biserica trebuie sa ia pozitie si asa nu vor mai exista partizanate inutile. S-au vor exista, dar cei care vor fi impotriva Bisericii isi vor fi ales singuri calea.

Tie iti place sa vorbest in gol, sa te auzi pe tine vorbind.

Vezi filmele de pe net. Sunt monahi care vorbesc chestii serioase. Oameni seriosi care nu vorbesc barfe si care problematizeaza serios, nu la barfa in fata unor oameni o problema teologica in final. Cu ceva argumente destul de serioase.

Tratezi foarte foarte superficial si pe monahii respectivi, si ce spun ei, si discutia si problema in sine.
Esti foarte superficial. Daca tu ai fixatia ca nu sunt argumente ai zice orice pe fixatia asta.

Da, sunt argumente si marturii. Pentru ca tu nu le accepti nu inseamna ca nu sunt si ca noi trebuie sa tacem pe motiv ca... Nu prea iti place sa auzi si sa fii atent la ce se vorbeste. Nu sunt pe placul urechii tale deci e barfa. Nu e barfa, este o discutie serioasa.

Iar tu combati procedura, nu demontezi continutul. E mai usor sa zici ca nu s-a intamplat decat sa discuti despre ce s-a intamplat.



Iar faptul ca Biserica ar trebui sa zica ceva am zis si eu. Pana atunci ma pozitionez intr-o pozitie de "ANALIZA". Nici dreapta si nici stanga. Nici ca tine, rejectand totul.

Stai ca sunt 2 afirmatii.
Eu vorbesc in gol? De fapt tu sustii lucruri care se bazeaza pe parerea ta. Exact asa cum altii se bazeaza pa parerea lor. Si din punctul tau de vedere, cumulat parerea comuna a mai multot persoane reprezenta o dovada. Ghici ce, nu reprezinta o dovada. Daca 99.99% maine or sa creada ca forma pamantului este cubica, nu inseamna ca asa este.


1. Vorbesc. Si atat. Chestii serioase? Care? Argumente? Nu. Doar afirmatii.

Care dintre noi doi? Eu care nu pot sa cred ceva fara un temei sau tu care crezi ceva pentru ca cineva a auzit pe cineva, care a auzit pe cineva.... la nesfarsit... si pentru asta este sufiecient sa te faca sa crezi. Marea ta problema e ca nu stii de fapt cine a auzit. Cine l-a auzit pe parintele Arsenie vorbind despre reincarnare? Uite o tema la care daca ai fi serios ai medita. Dar nu ma astept sa o faci.

Am o fixatie. Doar ca nu e cea despre care spui tu. Fixatia mea este ca pentru orice afirmatie trebuie sa existe argumente. Problema e ca tu nu intelegi ca nu exista argumente. Tot o dai cu niste calugari care il vorbesc de rau pe parintele si tie ti se pare suficient.

Perfect. Astept sa vad si eu marturia celui care l-a auzit pe parintele vorbind despre reincarnare. Nu-i asa nu o ai?
Vezi? Cam astea sunt argumentele tale.

Nu le accept? Daca tu ii spui care e argumentul eu pot sa iti spun ca il accept sau ca nu il accept pentru ca... Doar ca ti-am zis barfa nu e un argument.
Asa si afirmatia mea ca Luna e de gheata pentru ca spun eu. Si nu imi spune ca nu e acelasi lucru pentru ca acei calugari sunt imbunatatiti pentru ca asta nu da afirmatiilor lor valoare intrinseca.

E barfa atat timp cat nu are un temei. Daca parintele Arsenie Papacioc ar fi zis: "eu l-am auzit vorbind despre reincarnare" era ceva. Dar nu a facut-o. Deci e barfa.

Nu poti sa demontezi continutul. Nu poti sa imi ceri sa demostrez ca parintele nu a sustinut teoria reincarnarii. Daca nu a sustinut-o, nu a sustinut-o. Cum poti sa demonstrezi ca cineva nu a spus ceva? Nu poti. Punct. In schimb cand tu spui ca ar fi spus ceva si tu nu ai auzit ar trebui sa i niste argumente. Macar sa stii cine sustine ca ar fi auzit asa ceva spus.



Daca ai face asta nu face afirmatii pe care nu le poti proba. Si atat timp cat ai o parere.


Deja ma simt ca in vesnica controversa a cipurilor. Daca nu stiu ce parinte a spus ca cipul este cu ... 666, inseamna ca asa. Si asta e argumentul: ca parintele a zis ca cipul e rau.

Parerea mea este ca tu preferi sa ignori tot ce zici parintii respectivi.

Si argumentele tale sunt simple, de tipul factiunii pro-Arsenie: e barfa, e invidie, nu se pune, e vorbire pe la spate, cine sunt monahii, nu sunt argumente.

Este optica ta, modul tau de a te alia partidei pro, desi nu o faci in mod explicit.


Stii ce ar fi extrem de frumos ?
Ca Biserica sa lamureasca lucrurile si sa se dovedeasca adevarate o mare parte din acuzatii. Nu imi doresc asta, e doar o ipoteza.
Atunci sa vad ce mai spui despre barfa si marturii si monahi care barfesc... prostii.
Monahii care vorbesc in film sunt extrem de lucizi. Si au mai intrebat si ei pe "martori oculari".

Faptul ca tu preferi sa aduci in ridicol, derizoriu si la nivel de "barfa" ce este in clip este o strategie simpla de PR pentru decredibilizarea/negarea unei fapte. Nu exista, martorii au fost facuti de rusine deci nu exista.....

DAR DACA EXISTA CU ADEVARAT ? Tocmai lucrul asta incearca sa-l clarifice postul.

Exact. Doar ca o fac doar pentru ca ei nu se bazeaza pe nimic.

Da, e barfa si nu sunt argumente.
Nu am zis ca e invidie, nu se pune pentru ca nu are ce sa se puna, nu am zis nici ca e vorbire pe la spate, nici ca cine sunt monahii aia.

Daca as fi pro l-as considera sfant si as spune ca este in regula sa te inchini lui. Eu nu pot spune ca este sfant si atat timp cat nu exista o opinie oficiala a Bisericii este departe de a fi ok sa te inchini lui.


Daca s-ar intumpla asta si Biserica ar spune ca parintele era un inselat ce au facut calugarii tot barfa ramane. Si-au dat cu parerea si au speculat fara nici o baza. Asta nu este duhul ortodoxiei.

Stii ce ignori tu cu prisosinta? Desi ti-am spus de multe ori te faci ca nu vezi ca de fapt nu se stie cine este cel care l-a auzit pe parintele Arsenie ca ar fi vorbit de reincarnare.

Din fericire Biserica nu functioneaza dupa regulile forumului. Daca te uiti cu atentie ai sa vezi ca multe topicuri spun pline cu prostii, invataturi gresite, lucruri lipsite de logica, minciuni, divestiuni, oameni care nu inteleg lucruri banale, dar isi dau cu parerea.... Ok, exista si lucruri bune, dar multe-multe proaste. Asa ca un topic nu va lamuri niciodata aspecte delicate precum acesta.

"Dar ce spunea părintele Arsenie Boca despre reîncarnare, dupa cum a fost punctat de pr. Nicolae Streza, un ucenic al sau, în cartea Catisme ale Parintelui Arsenie Boca pe muntele Athos, este redat aici: “Reîncarnarea (indiană) se referă la oameni – şi deosebirea între om şi înger este o deosebire de natură, nu numai de desăvârşire. Deci oamenii, forţaţi de karma, trebuie să se renască în vieţi succesive, să-şi ispăşească vinovăţiile din vieţile trecute, până când încercând să se dezlipească de dorinţa vieţii nu mai contractează legături care să-i reclame la ispăşire. Purificarea aceasta se face automat şi necesită perioade de zeci de mii de ani. Dacă doctrina aceasta ar exprima adevărul, toată iconomia, mântuirii omului descoperită nouă prin Iisus Hristos, ar fi inutilă. Mântuirea ar fi automată, iar venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost. Dar fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema măntuirii omului, reîncarnarea, deci mântuirea automată, nu are nici o bază în Revelaţie. O mai spune şi Sfântul Pavel: „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecaţi” (Evrei 9, 27). Deci nu este rânduit să fie vieţi şi morţi succesive.

Un alt ucenic al parintelui Arsenie Boca, preotul Petru Vanvulescu din Sibiu, ne spune ca acesta nu a acceptat niciodata credinta in reincarnare si nici nu a fost de acord vreodata cu ezoterismul. Marturiile cele mai vii in acest sens le gasim in scrierile parintelui Arsenie Boca cum ar fi “Cărarea imparatiei” unde parintele vorbeste clar despre credinta in inviere: “Cel ce a inviat in sufletul sau cunostinta si iubirea de Dumnezeu, cata vreme era pe pamant, acela a inviat pentru vesnicie”, “Iubirea e calea cea mai scurta si mai presus de orice cale, spre desavarsire. Printr-insa avem inlauntrul nostru Imparatia Cerurilor”, “Marturisirea lui Dumnezeu cu pretul vietii este pretul invierii oamenilor intru sfinti”. "

Pr.Petru locuieste in Sibiu. Este un parinte f.drag, cu invatatura dreapta.Cine dodreste, poate merge sa vb cu dansul, cat mai e in viata si el.

Pai vezi ca nu te-ai obosit sa citesti cartile, nici macar cuprinsul lor?
Daca ai fi facut asta, ai fi vazut ca, cartile pe care le-ai mentionat au la baza Cararea Imparatiei. Adica, sunt capitole extrase din Carare si republicate. Si daca ai sa compari Cararea cu cartile bazate pe Carare, ai sa observi ca sunt modificari si taieturi. Cartea cu predici contine predici spuse de Parintele de-a lungul vietii, nu doar intre 1940-1950. Manuscrisul a fost gasit la Sinaia, era trecut de mult de 1950. Mai sunt arhivele Securitatii, dar ma indoiesc ca cineva o sa se sinchiseasca sa le citeasca.

Tot zic de cartea parintelui ptr. ca unele raspunsuri la acuzele aduse se gasesc in carte. Si, de asemenea, mi se pare normal ca atunci cand combati un om, un parinte, sa fi avut macar bunul simt sa ii fi citit cartea, ca sa vezi cum gandea acel om, nu sa te bazezi doar pe ce spune x si y. Am impresia ca nici macar nu ai citit toate cartile cu marturii despre Parintele, ci te-ai limitat la net.

Inaltul Streaza. Acum aruncam cu pietre si in ierarhi?! Nu e o Biserica Ortodoxa care sa nu fi fost atinsa de ecumenism. Nici una. Apoi, nu toti care au mers la adunari ecumeniste sunt rai. Pr.Staniloae a facut parte din asa ceva, Parintele Teofil. Am vazut ca ai trecut f.usor peste greselile Pr.Papacioc si Pr.Teofil, dar tot dai in fata ca Pr.Boca l.a pictat pe Francisc. Si nu era nevoie sa imi spui ca Sfintii catolici nu sunt recunoscuti de Biserica. Eu am adus in vedere ca Pr.Boca nu a fost singurul care a fost mai 'indulgent' cu catolicii, ci si alti Parinti mari au facut asta.
Intrebare, cand a trait Francis? Inainte sau dupa schisma?

Personal nu stiu de Pr.Boca si greco-catolici. In ce perioada se presupune ca a facut asta? Intreb ptr. ca greco-catolicismul, care defapt nu mai exista, a fost reinfiintat dupa 89. Multi oameni din Ardeal au trecut inapoi la Ortodoxie dupa unirea din 1918 si asa mai departe. Ma indoiesc ca ai cercetat istoria Bisericii Ortodoxe in Ardeal si cum e treaba cu greco-catolicismul care defapt e romano-catolicism de rit bizantin. Greco-catolicii de azi nu mai au nimic in comun cu greco-catolicii de acum 200 de ani. In fine, poti sa imi spui exact cine a spus ca Pr.Boca a impartasit greco-catolici? In ce perioada, unde?

Voi sunteti constienti ca multi il folosesc pe Pr.Boca? Dansul apare si pe site-uri yogine! Yoginii il folosesc ptr. a se da bine cu crestinii. Sunt multi romani care fac si yoga si cred si in Ortodoxie. Nu va ganditi ca poate de acolo e zvonul cu reincarnarea? Si nu doar el este folosit. Am vazut ca sunt folositi si Arhanghelii, si Hristos etc. Am vazut ca si Pr.Iustin Parvu a ajuns vedeta intre yogini. Bine, asta dupa ce a plecat la Domnul. Si nu, religiile pagane nu au aparut dupa 89, erau in mare voga si inainte de revolutie.

Acum o sa spuneti ca si Sf.Saguna nu e sfant, ca era mason si alte bazaconii, si asta ptr. ca a fost canonizat de ierarhii nostrii ecumenisti si rai.

Dacă vorbeşti despre ecumenism, dacă citezi din cutare ecumenist (pentru ca apoi să analizezi noima afirmaţiilor respectivului) eşti ecumenist.
Dacă aduci vorba despre reîncarnare, dacă descrii credinţa în reîncarnare (urmînd apoi să îţi precizezi poziţia), eşti adeptul reîncarnării.
Dacă vorbeşti în maghiară, fie şi un hallo, eşti ungur. Eventual filoungur.
Dacă studiezi Coranul eşti musulman.
Dacă ai cărţi de(spre) vrăjitorie în casă, eşti vrăjitor.
Dacă ai Biblia în casă eşti credincios creştin.
Dacă vorbeşti frumos despre Hristos eşti credincios creştin.
Dacă citeşti Filocalia, eşti preacucernic.

Şi tot aşa...

Dar dacă îl pictezi pe Francisc???
Ei, aici e-aici! Iată Marea Poticnire!

Şi totuşi, în picturile ortodoxe apar uneori până şi dracii. Şi Iuda apare, la Cina cea de Taină.
Să fim oare îndemnaţi, prin aceste lucrări de artă, să ne închinăm la vrăjmaşul?
Ar trebui interzise icoanele cu Iuda şi cu draci, tovarăşi! Să curăţim ograda noastră de bălării, odată pentru totdeauna!

-nu este asa,deci l-a pictat pe ereticul Francisc cu aureola de sfant,cand de fapt el a ajuns la cea mai mare inselare demonica,cum zice Sfantul Ignatie Briancianinov
-Iuda e pictat dar ca Apostol care a tradat-deci exemplu negativ, la fel dracii care ispitesc pe oameni,deci trebuie sa ne ferim de ei si vicleniile lor

-dar pictand-ul pe ereticul Francisc cu aureola de sfant asta arata ca accepta erezia catolicismului ,cum zice intr-o carte despre p Boca:" €œBiserica Ortodoxa si cea catolica sunt doua strane ale aceleiasi biserici"€.

-"Daca privim treaba la rece, da, a pictat erezii. Iar afirmatia ca "€œpicta cu duhul"€ e cel putin socanta pentru cineva care se pretinde ortodox si ar trebui sa se smereasca sub ascultarea Bisericii dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel. Sau €œduhul€ parintelui Arsenie e un duh diferit de cel al Sfintilor Parinti care au invatat erminia picturii?

Dionisie din Furna- Erminia picturii bizantine: http://ro.scribd.com/doc/2058190/Dio...urii-bizantine

Care e Duhul cel Adevarat atunci? Cel care a inspirat canoanele picturii sau cel care l-a inspirat pe parintele Arsenie? Dar vedem iarasi aceeasi atitudine: se gasesc scuze pentru incalcarea predaniei Bisericii. Ca picta cu duhul, ca altii nu-l inteleg. Dar se naste aceeasi intrebare. De cine ascultam atunci? Biserica spune ceva, parintele Arsenie si fanii lui altceva. Imaginati-va o clipa ca fiecare picta sau facea in Biserica ce-l taia capul, pentru ca facea cu €œduhul€. Ce ar fi iesit din asta? Degringolada pe care o vedem astazi, doar ca la cote mult mai mari (nu ca acum nu ar fi mari) ba si acuze ca cei care nu gandesc asa, nu sunt €œortodocsi€. Daca legam aceasta pictura si de marturiile din volumele 1 si 2 despre parintele Arsenie, in care parintele spune ca €œBiserica Ortodoxa si cea catolica sunt doua strane ale aceleiasi biserici€ deja avem o imagine completa."

-se pot picta :Sfanta Treime,cetele ingeresti,Sfintii Apostoli,Maica Domnului,Sfintii,mucenicii...dar in nici un caz ereticii (Francisc si altii)

-"€œnu trebuie sa ne luam dupa eretici"€ ,
-"€ Sfanta Biserica prin cele 7 sinoade s-a intarit gonind toate vivlesugurile eretice"€
-.." neabatandu-te la alte inchipuiri eretice"€


http://s1.postimg.org/yalvllhzz/goni...le_eretice.png

http://s11.postimg.org/f16o9oc2r/pic...at_de_pr_A.jpg

ce deosebire intre aceste icoane-de jos si cele pictate de p Arsenie Boca,cea de sus cu ereticul Francisc:

http://s7.postimg.org/if7uywpcr/icoane_4.png

http://s30.postimg.org/cxwnrougx/icoane_2.png


http://s10.postimg.org/g4qc20nex/icoane_1.png

Aici nu pot decat sa fiu de acord. Aceeasi parere o impartasesc.
In general oamenii se opresc la primul val, al aparentelor, si nu sunt capabili sa vada adevarul din spatele aparentelor.

Eu tot nu sunt lămurit cum e cu pictura aceea... De ce atârnă atât de greu ca argument împotriva Părintelui Arsenie.
E de înţeles că a picta într-o biserică ortodoxă un om care, în raport cu poziţia oficială a Bisericii este considerat eretic, constituie o provocare serioasă.

Deocamdată câteva informaţii minimale (mulţi dintre noi vor fi avînd cunoştinţe mai complete decât minima resursă de pe wkped.): http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi

Îmi trec prin minte câteva întrebări dar, mai înainte de a le formula, iată de dragul echilibrului un articol (cam la fel de schematic) şi despre mult evocata pictură de la Drăgănescu: http://www.fundatiaarsenieboca.ro/Ar...enie-boca.html

Iar acum întrebările:
1) Fraţilor, spuneţi vă rog cu mâna pe inimă: aţi cunoscut mulţi artişti plastici? Aveţi prieteni buni printre pictori? Eventual printre iconari? Aţi împărtăşit idei, frământări, sentimente cu un pictor? Aţi suferit, v-aţi bucurat împreună cu el? Cunoaşteţi voi, cei care faceţi un punct crucial din pictura Părintelui, ce fel de om este un artist plastic? Ştiţi cum crează, cum se comportă în timpul lucrului la o operă? Aveţi idee ce înseamnă pentru un artist plastic un tablou, o lucrare? Îi cunoaşteţi ofurile, înjurăturile, râsul şi plânsul?
2) Este careva specialist pe aici într-unul din domeniile artelor plastice? Dar în arta sacră? Se pricepe cineva la estetică vizuală? Avem vreun doctorand, masterand, practicant în critica de artă? Dar în pictura bisericească? Ne poate ţine cineva un discurs coerent, fie şi de-o pagină, despre STILURILE întâlnite în istoria artei sacre (creştine) - bizantin, neobizantin, realist, clasic, neoclasic, ori de-a binelea românesc etc.? Iar Arta Sacră e acelaşi lucru cu Sacrul în Artă?.......
3) Când un pictor se aşază pe sine într-o lucrare ... ce înseamnă? Dar dacă pune un personaj drag lui, unul pe care îl admiră pentru ceva anume (de pildă pentru că acela s-a lepădat de cele lumeşti, a îmbrăţişat sărăcia de bună voie, a predicat Evanghelia, a învăţat pe tineri ce înseamnă omenia etc.)?
4) Dacă aş vrea să arăt (fie şi dorinţa, nu neapărat înainte-vederea) că în viitor Biserica va avea în componenţa ei şi oameni precum Francisc, eventual convertiţi de la catolicism sau, poate, chiar intruşi (varianta negativă), oare mă pot folosi de o exprimare în imagini a acestei realităţi posibile?
5) Dar dacă vreau să îmi exprim dorinţa ca fraţii mei ortodocşi să ia aminte şi la unii dintre credincioşii catolici consideraţi sfinţi de BC şi să nu le mai ambaleze memoria în pânză ghimpată?

Tare aş vrea să ne fi spus Părintele Arsenie însuşi de ce a ales să îl picteze pe întemeietorul Ordinului Franciscan în biserica de la Drăgănescu.
Oare ne-a spus deja?.....

P.S. Nu mă includ, în ceea ce priveşte sfinţenia ori calitatea duhovnicească a Părintelui, în categoria "pro Boca", şi nici "contra" nu sunt - astfel de poziţionări mi se par pripite şi pe muchia ridicolului, mai ales că Biserica nu şi-a exprimat încă poziţia oficială. Mă număr doar printre oamenii care admiră un artist plastic de bună calitate, care consideră că serviciul adus românilor prin intermediul traducerii Filocaliei este unul imens, care nu ar putea trăi nici a mia parte din viaţa unui monah şi preot de calibrul Părintelui, care ar muri de frică doar la gândul că m-ar ancheta Securitatea etc. În plus, faţă de numeroasele pagini din textele scrise de Părinte nu pot avea decât recunoştinţă. Am şi câteva rezerve, ce-i drept, dar nu mă împiedic prea tare de ele (cum am făcut cu câteva luni în urmă, chiar aici pe forum, din păcate). Singurul lucru care îmi displace profund este valul emoţional care acoperă imaginea Părintelui, ridicat de unii oameni care simt nevoia să facă nu doar din fotbal şi extratereştri un prilej de exhibare a unor tendinţe lăuntrice insuficient analizate şi dirijate.

Cărui stil ori curent din istoria artei sacre creştine îi aparţin icoanele prezentate?
Căreia dintre multele şcoli de pictură religioasă?
Faptul că majoritatea icoanelor prezentate sunt din sec. XVI are vreo relevanţă? Ne poţi arăta şi unele din sec. IX? Sau VII sau XVIII sau XX?

Consideri că Biserica a optat şi optează pentru un singur stil în arte, ca fiindu-i propriu?
Susţii că o pictură care nu se înscrie în stilul icoanelor prezentate mai sus nu are ce căuta în lăcaşurile de cult ortodoxe?

Mănăstirea Agapia are biserica pictată de Grigorescu şi în stilul renascentist, reamintind de lucrările lui Leonardo sau Michelangelo etc. Să credem că pictorul N. Grigorescu era ecumenist sau filocatolic? Să curăţăm pereţii bisericii pentru că un "stil ne-ortodox" ar fi invadat lumea credinţei noastre?

http://www.viziteazaneamt.ro/2010/08...stirea-agapia/
"Desi avea doar 20 de ani cand a inceput sa picteze interiorul bisericii, Nicolae Grigorescu reuseste cu puterile si talentul sau sa faureasca la Agapia o opera nemuritoare de mare valoare, in care imbina cu succes traditia bizantina cu stilul neoclasic si cu arta populara romaneasca, creata de geniul sau artistic."

http://www.icoaneortodoxe.com/icoane...i-Bisericesti/

Dacă îmi permiţi o opinie.... Legată de tentaţia de a face din reacţiile subiective un criteriu sau o normă de apreciere cât mai "obiectivă"...
Încep cu mărturisirea că şi eu am trecut prin asta. Nu neapărat faţă de Părintele Arsenie, ci de exemplu când vedeam Biblia sau când citeam unele pasaje chiar şi din NT, chiar pericope cu Discursul Mântuitorului.
Am cerut sfat atât de la duhovnic (şi prieteni preoţi) cât şi de la colegi psihologi.
Concluzia este următoarea: problema nu e atât cu persoana la care ne gândim (cum ar putea să fie ceva negativ la persoanele sfinte din Biblie, la Hristos?...) cât mai degrabă cu lăuntrul minţii noastre.
Psihologii mi-au reamintit ce este o rezistenţă psihică faţă de o schimbare, ce este o nevroză şi care îi sunt mecanismele etc. Am înţeles că se activa în mine un nucleu nevrotic insuficient analizat şi că ar fi cazul să fie descoperit şi lucrat până la rezolvarea conflictului intrapsihic.
Preoţii au spus cam pe acelaşi glas, astfel: pe de o parte ispitiri demonice - gânduri şi stări sugerate de vrăjmaşul care pune piedici când înaintăm spre Dumnezeire, pe de altă parte exprimări sub formă de gânduri şi stări a propriei necurăţii. Păcate nespovedite, complaceri în trândăvie şi atmosferă păcătoasă etc. Manifestări ale maladiei spirituale.
Cum să vezi cu ochi buni pe cineva sau ceva care îţi e oglindă pentru ceea ce nu îţi place să vezi în tine, care îţi e mustrare pentru viaţa nedesăvârşită în care petreci?....

Am auzit de multe ori la fraţi, altminteri oameni de bună credinţă dar fără deprinderea de a lucra onest cu sine, că "omul acela mă tulbură" sau "cartea aceea mă nelinişteşte". Concluzia era inevitabil aceeaşi - acela sau aceea au ceva necurat, e ceva rău acolo, mai bine evit, mai bine mă feresc etc.
Nu prea obişnuim să privim înlăuntrul nostru când cineva sau ceva ne pare că ne tulbură. Ci suntem temeinic educaţi în lume, în lumea aceasta a aroganţei şi mândriei, să atribuim locul pricinei neliniştii noastre mereu în afară, în necurăţia sau reaua intenţie a altuia. Cu alte cuvinte noi suntem ok, doar celălalt nu este ok.
"Eu sunt ok - tu nu eşti ok, el şi ea nu sunt ok" - merită oleacă de analiză. Tema meditaţiei? Narcisismul, părerea de sine, trufia, lenea.

Concluzie: ceea ce simţi la întâlnirea cu Părintele ţine şi de tine, de anumite credinţe subiective, de etaloane şi măsuri în care, vai, precum pe un pat al lui Procust nu încape nicicum Părintele.
Decât să îl mutilăm pe Părintele pentru a încăpea în patul lui Procust al gusturilor şi credinţelor fiecăruia, ce-ar fi să meşterim fiecare un pic la propriul lăcaş pentru a-l adapta la măsura Părintelui?
Decât să asimilăm lumea la mica noastră maşină de scheme, ce-ar fi să lărgim schemele noastre adaptîndu-le la măsurile lumii?
Decât să aducem pe munte la Mahomed, ce-ar fi să meargă Mahomed la munte?
Decât să tragem Biserica în bârlogul lumii, ce-ar fi să scoatem vulpea din bârlog şi să o poftim în Biserică?

Nu putem face pe Părintele responsabil de neliniştile care ne apucă atunci când ne întâlnim cu el. Putem însă să ne întrebăm: de ce trăiesc eu asta? ce e în mine de se tulbură aşa cugetul şi inima mea? ce am eu împotrivă, ce tărie de cerbice manifest de fapt? cum mă ajută pe mine această tulburare, în ce plan, în ce nevoi ale mele infantile, de falsă securitate ori narcisică stimă de sine? ce să înţeleg despre mine, despre însuşirile mele sufleteşti, despre maturitatea ori imaturitatea mea, despre fariseul ori vameşul din mine, despre centrarea mea pe poftele şi certitudinile mele, despre făţărnicia ori autenticitatea mea.

Nu ştiu ce e cu Părintele. Şi, probabil, nu voi cunoaşte niciodată.
Dar cu mine, Doamne, ce o fi de mă tulbur aşa? Cum să mă folosesc de ispită ca să mă cunosc mai bine şi să mă îndreptez înaintea Ta? Asta da, asta aş putea încerca să cunosc şi să fac chiar acum. Doamne ajută!

-eu zic ca nu se mai tine cont de sinoade,dogme,canoane...
-toti sfintii au fost impotriva ereziilor,a ereziei catolice,si sfantul Ignatie l-a numit inselat de demoni pe Francisc din Asisi

-deci p Boca pictand in Biserica un eretic drept sfant se poate zice ca a acceptat erezia catolicilor, a acceptat ca au taine,botez,preotie si deci pot ajunge sfinti, de asemenea nu a tinut cont de arta canonica sau canoanele icoanei (nu se picteaza eretci in Biserica,mai ales cu aureola de sfinti)
-chiar si in Cararea apar unele idei new-age-iste
-de asemenea trebuie sa tinem cont si de ceea ce a zis p Arsenie Papacioc,Ioanichie Balan si alti preoti

-in cartea lui Nicolae Streza "€œMarturii despre Parintele Arsenie” la pagina 259 spune :"ca ii primea si pe credinciosii greco-catolici si le zicea ca au aceeasi credinta-ca ortodocsii- si ca deosebirile sunt minime"
-de asemenea in cartea "marturii din Tara Fagarasului despre p Arsenie Boca" gasim la p 99:" p Boca ii primea pe greco-catolici la spovedit si impartasit -fara sa le faca trecerea la ortodoxie(lepadarea de erezii,botez)-cu binecuvantarea mitropolitului Balan" si la pagina 103:"la sobornicitate ajung cei ce renunta la confesionalitate"

-pai ce Biserica nu e soborniceasca,trebuie sa renunte Ortodoxia la ceva ca sa se uneasca cu alta confesiune si sa fie deplina ? - asta vor ecumenistii eretici

-zice Nicolae Streza ca nu l-a auzit niciodata pe P Arsenie Boca sa combata sau sa zica ceva de rau despre catolicism sau greco-catolicism.
-cand l-a intrebat cineva daca se poate inchina la "sfintii" catolici a zis ca" da dar sa nu-i uitam nici pe ai nostri"

-in cartea Lumina faptei din lumina cuvantului - Lidia Staniloae Ionescu zice despre P Boca ca era plin de slava desarta,de mandrie, nu tinea cont de nici un sfat al p Staniloae ,p Boca era plin de sine.


-fenomenul acesta cu P Boca seamna cu fenomenul medjugorje,Fátima...unde chipurile Maica Domnului le apare catolicilor si ii invata sa fie buni,morali...dar nu le zice sa renunte la erezia lor, nu le zice sa nu mai huleasca Sfanta Treime cu adaosul filioque.

-deci eu il cred pe Parintele Arsenie Papacioc cand zice ca Arsenie Boca era in inselare, si avem cateva exemple[in cartea despre inselare a Sfantului Ignatie Briancianinov] de calugari si pustnici care erau in inselare demonica ,dar mirenii ii considerau prooroci.
.................................................. ...................................

Canonul 15 al Sinodului al Noualea din Constantinopol (861) „Cei ce propovaduiesc public eresul sau îl învata în Biserici, sa fie îndepartati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schisma si sfarâma unitatea Bisericii."

-Sfântul Efrem Sirul (+379) „Vai acelora care se întineaza cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeiestile Scripturi! Vai de cei câti murdaresc sfânta credinta cu eresuri sau încheie vreo întelegere cu ereticii!

-Sfântul Ioan Gura de Aur (+ 407) „Daca cineva contraface macar o mica parte a chipului regelui pe moneda regala, în felul acesta o falsifica; la fel si în credinta cea adevarata, acel care va schimba chiar cât de putin în ea, o vatama pe toata. Caci daca, pe de o parte, dogma este rastalmacita, si înger de ar fi, sa nu-l credeti. Nimic nu foloseste viata virtuoasa, daca credinta nu este sanatoasa."


- Sfântul Chirii al Alexandriei (+444) „Daca cineva schimba ceva în sfintele si dumnezeiestile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luam drept clarviziune, ci drept crima si abatere de la dogma si pacatuire împotriva lui Dumnezeu."

-Sfântul Teodor Studitul (+826) „Atunci când Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: „Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cârmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia îsi câstiga existenta? ... Nu am nici cadere, nici vreun interes în chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramâne nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramâi tacut si dezinteresat?"
„Sinodul nu este aceasta: sa se întruneasca simplu ierarhi si preoti, chiar daca ar fi multi; ci sa se întruneasca în numele Domnului, spre pace si spre pazirea canoanelor... si nici unuia dintre ierarhi nu i s-a dat stapînirea de a încalca canoanele, fara numai sa le aplice si sa se alature celor predanisite, si sa urmeze pe Sfintii Parinti cei dinaintea noastra... Sf. loan Gura de Aur a spus deschis ca dusmani ai lui Hristos sunt nu numai ereticii, ci si cei aflati în comuniune cu ei."
„Avem porunca de la însusi Apostolul Pavel ca, atunci cînd cineva învata ori ne sileste sa facem orice alt lucru decât am primit si decât este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeaza a fi osândit, ca nefacând parte din clerul sfintit. Nici un sfânt nu a încalcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfânt, daca ar fi calcat-o."

-Sfântul Grigorie Palama (+1340) „Cei ce sunt în Biserica lui Hristos apartin adevarului, iar câti nu apartin adevarului, nu sunt nici în Biserica lui Hristos."

-Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
„Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind ca sunt înselatoare, în materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. In problemele de credinta nu încape pogoramântul si iconomia, deoarece pogoramântul provoaca împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."

„Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decât pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!"

Sfântul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779) "Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adâncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi binecredinciosi e buna si sfânta, ca sa credem si sa ne botezam în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh.

„Noi avem o porunca ce spune sa anatematizam pe oricine adauga sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Parintii Bisericii noastre."

-

-in cartea Parintele-Arsenie-Boca-in-Atentia-Politiei-Politice-Din-Romania chiar parintele Boca marturiseste ca il interesa mistica comparata a diverselor religii si citea ce scria Eliade cand se afla in India:

http://s27.postimg.org/evzxthvw3/p_A...rselor_rel.png

-si ereticul Nestorie avea toata invatatura perfect ortodoxa dar gresea intr-un singur loc: o considera pe Maica Domnului Nascatoare de om nu de Dumnezeu, si pt asta s-a pierdut in fundul iadului.

-mai sunt si alte marturii daca ascultati aici: https://www.youtube.com/watch?v=spXHMLWdqR8#t=837

-de exemplu a fost un parinte in vizita la manastirea Sambata -pe cand traia Parintele Teofil- si s-a uitat in biblioteca manastirii si a gasit cateva sute de carti de magie-vrajitorie, si l-a intrebat pe P Teofil ce-i cu aceste carti si a zis ca au fost a lui Arsenie Boca.

-Dovada ca Arsenie Boca a fost inselat Partea 2: https://www.youtube.com/watch?v=lNgV6U9iokU#t=58

Eu găsesc ca fiind firească şi nobilă căutarea tânărului viitor monah. Experienţele personale, odată înţelese prin prisma Ortodoxiei, şi integrate sufleteşte prin îmbunătăţirea adusă de Har, sunt folositoare viitorului duhovnic în relaţiile cu oamenii care îi cer sfat şi ajutor. Un om cu o experienţă de viaţă limitată nu poate fi păstorul altor oameni. Un om cu orizont mic nu poate arăta nimănui cerul.
Pagina expusă îmi pare un frumos text care poate deveni, ce-i drept, un text urât când e privit cu ochiul rău.
Nu voiesc să insist mai mult pe acest subiect. Mă bucur că am avut prilejul să îmi exprim poziţia şi vă mulţumesc că m-aţi citit şi că mi-aţi răspuns.
Toate cele bune, Doamne ajută!

Care viitor monah ? :23:

Iată ce ne spunea un coleg de forum la postarea nr. 71:

Acolo este vorba despre o minune mare a Sfantului Serafim de Sarov .

Era o femeie care se ruga foarte mult pt a primi har si era catolica. Si se ruga foarte mult Sfantului Fracisc sa primeasca Har. Fracis de Assisi este catolic.
Iar intr-o zii, in timpul rugaciuni, a venit sf. Fracisc la ea cu un batranel in dreapta lui, in haina alba si cu spatele putin curbat, si i-a zis:
la Biserica lui sa mergi si vei dobandi Harul.

Si ea nu stia cine e batranelul. Si se tot intreba cine este.
Dupa un timp si-a angajat niste muncitori rusi ( ea era din italia si era bogata) si mergand in camera unuia dintre muncitori a vazut iconita batranelului imbracat in alb la candela .
L-a intrebat pe slujitor si acela i-a zis ca e Sfantul Serafim de Sarov.
Astfel, s-a facut ortodoxa si a trimis minunea la manastirea Sf. Serafim.

Iar Sfantul Fracisc e singurul sfant catolic care a convertit un om la ortodoxie.
Iar acolo este desenat ca sa marturiseasca despre minunea si despre adevarata credinta, NU pt ca arata fratia dintre catolici si ortodocsi.

-eu cred ce zice Sfantul Ignatie,si ceilalti sfinti despre catolicism,si despre ereticii "sfinti" catolici:

" In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire !"

http://www.odaiadesus.ro/comparatie.html
"Pricina de căpătâi care a nimicit viata ascetică a lui Francisc poate fi atribuită stării fundamentale a Bisericii romano-catolice, în care a crescut si a fost învătat acesta. Date fiind acele vremuri si starea Bisericii Romane în ansamblu, adevărata smerenie nu se putea ivi în sufletul oamenilor. "Vicarul lui Hristos pe pământ", cu ale sale pretentii de autoritate duhovnicească si temporală, era un reprezentant al mândriei duhovnicesti. Nu se poate închipui o mândrie mai mare decât gândul infailibilitătii (negreselniciei) personale . Această cădere nu putea să nu afecteze spiritualitatea lui Francisc si, în general, spiritualitatea romano-catolicilor. Asemenea Papei, si Francisc suferea de mândrie. Acest lucru se poate vedea din cuvântul său de despărtire către franciscani, atunci când a rostit: "Acum mă cheamă Dumnezeu, si vă iert pe toti, fratilor, atât pe cei de aproape, cât si pe cei de departe, de toate greselile si răutătile, si vă sterg păcatele atât cât îmi stă în putere".
Aceste cuvinte arată că pe patul de moarte, Francisc însusi se simtea destul de puternic ca să ierte păcatele, asemenea Papei. Se stie că iertarea păcatelor, în afara Tainei Spovedaniei si a Împărtăsaniei, era un atribut exclusiv papal . Asumarea de către Francisc a acestui prerogativ trebuie să se fi făcut pe temeiul credintei în sfintenia proprie.
Spre deosebire de el, nevoitorii sfintei Ortodoxii nu si-au îngăduit niciodată să-si atribuie dreptul de a ierta păcate. Toti au murit cu gândul proprii păcătosenii si cu nădejdea că Dumnezeu, în mila Sa, le va ierta păcatele. Este de ajuns să ne amintim cuvintele marelui nevoitor din Thivaida veacului al cincilea, Sfântul Sisoe. Înconjurat de fratii strânsi lângă patul său de moarte, el părea să vorbească cu făpturi nevăzute, după cum spune cronica; fratii l-au întrebat: "Părinte, spune-ne cu cine vorbesti?" Sf. Sisoe a răspuns: "Sunt îngerii care au venit să mă ia, dar mă rog de ei să îmi mai lase răgaz de pocăintă." Atunci când fratii, stiind că Sisoe era desăvârsit în virtuti, au răspuns "Tu nu ai nevoie de pocăintă, părinte", Sfântul le-a zis: "Adevărat vă spun, nici nu stiu dacă am pus început pocăintei."

-Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444)
„Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind ca sunt înselatoare, în materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. In problemele de credinta nu încape pogoramântul si iconomia, deoarece pogoramântul provoaca împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."

„Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decât pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!"

Eu spun sa lasam loc judecatilor lui Dumnezeu. Daca in rugaciunea ,,Tatal nostru" spunem ,,Faca-se voia Ta", atunci trebuie s-o acceptam oricare ar fi aceasta. Parintele Arsenie Boca, daca a primit Har, il poate face lucrator indiferent daca are sau nu diploma de sfant. Canonizarea parintelui Arsenie Boca nu stiu daca va fi posibila in aceste vremuri, chiar daca ar merita, deoarece parintele nu prea era corect politic. Importanta este, insa, evlavia. Daca Dumnezeu are rabdare, putem avea si noi. Stim cu adevarat voia lui Dumnezeu in aceasta privinta? Am fi capabili sa-l cinstim daca s-ar dovedi ca a fost placut lui Dumnezeu?

Sfantul Ghelasie de la Ramet, desi a facut foarte multe minuni in timpul vietii, a stat cateva sute de ani in mormant. Apoi, cand a dorit Dumnezeu sa fie cinstit de catre oameni, a facut niste minuni mai aparte.

Parintele Arsenie stie ca suntem neputinciosi si ne intelege si mijloceste pentru noi. Oricum un sfant este un mijlocitor pentru credinciosi. Laudele i se cuvin in primul rand Preasfintei Treimi Care a reusit sa-si faca salas in sufletul Lui.

E atat de usor sa ridicam piatra! E ata de usor sa gresim in timpul unei vieti, deoarece necuratul, care avut ispite pregatite si pentru Hristos, cu siguranta ca are si pentru cei care se nevoiesc. Ispitele lor devin, iata, mai apoi, ispitele noastre. Sfantul Serafim de Sarov inainte de a se ruga pe o piatra o mie de zile, a avut niste ispite pe care biografii rusi le-au trecut sub tacere. (Ispitele sunt pentru incercare sau pentru smerenie.) Important este cum l-a gasit pe parintele Arsenie Boca plecarea din viata aceasta. Mucenicia parintelui ar fi trebuit sa fie suficienta pentru canonizare. Dar aceasta este trecuta sub tacere. De aceea, daca nu stim sa ne cinstim sfintii, sa nu ne miram de ce se va intampla cu aceasta tara!

Dragă cristirg!...
Mereu aceleaşi cearceafuri cu citate despre catolici, despre erezie etc. OK, OK, nu vezi că nu te contrazice nimeni?
Care e subiectul discuţiei, de fapt?
Credeam că pe topicul ăsta vrem să ne lămurim în privinţa Părintelui Arsenie, că dorim să îi înţelegem mai bine viaţa, realizările, lucrările pe care le-a săvârşit (ori ba) Dumnezeu prin el.

Dacă ne lămurim cu pictura din biserica Drăgănescu, iată-ne câştigaţi cu un pas înainte, nu?
Dar suntem siguri că posedăm cheia ori duhul picturii aceleia? mai bine să ne concentrăm aici, decât să turuim la nesfârşit aceleaşi vorbe de punere la colţ a BC. Pari mai preocupat de catolici decât de Părintele Arsenie!...

Nu cred că e folositor să aminteşti de fiecare dată ce cuvinte au fost spuse în cutare împrejurare de păstorii noştri împotriva "papistaşilor" şi ereticilor. Ştim şi noi, am tot citit şi auzit, e clar. Mai bine revenim la subiect.

-pai vad ca nu vreti sa tineti cont de ceea ce au zis Sfintii,daca tineati cont lucrurile erau de mult clare, pt mine sunt f clare
-mai mult priviti la modul subiectiv,sentimental,ca a avut 3 facultati,ca a pictat,ca a tradus filocaliile...foarte bine si frumos,tot respectul dar asta nu inseamna ca e sfant ,sau doamne fereste sa nu fie chiar inselat (cum zice P Arsenie Papacioc)

-nu e suficienta evlavia,trebuie si discernamant, si sa tinem cont de sinoade,dogme,canoane,invatatura Bisericii
-mucenicia nu e suficienta pt canonizare trebuie dreapta credinta ortodoxa
-pai sa ne cinstim sfintii-poate in primul rand cei canonizati[si cu moaste si minuni],sunt 70 si se vorbeste mai putin de ei decat de p Boca, ceea ce nu-i normal deloc

Biserica trebuie sa urmareasca urmatoarele conditii de fond pt canonizare:

- Ortodoxia neindoielnica a credintei celui cercetat, ortodoxie pastrata pana la moarte, in tot timpul vietii.

-ori in cazul parintelui Boca,ortodoxia e uneori cam indoielnica,si nu ca zic eu ci cativa mari duhovnici (p Papacioc..), si mai ales se vede diferenta daca comparam cu invatatura Bisericii (sinoade,canoane,dogme,sfinti...)

Ma miram eu de ce pe o coperta a uneia dintre cartile despre parintele Arsenie Boca, apare o fraza referitoare la plamanii bisericii care se cam bate cap in cap cu pozitia sa despre ecumenism ramasa celebra: ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor..." Ceva nu se leaga aici. Ori parintele a cazut in amnezie, ori cineva si-a batut joc de cartea respectiva, adaugand ceva ce nu i-a apartinut parintelui.

Sunt intrigi din interiorul bisericii.Se doreste distrugerea bisericii din interior
lovind in personalitatiile bisericii ortodoxe.
Ca sa demolezi o constructie, se sapa la temelia ei, si nu la acoperis.
Iar la prostii din astea pun botul multi, inclusiv si niste useri de pe aici.

-,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor..." ..imi ziceti si mie in ce carte apare acest citat,carte scrisa de parintele Boca sau despre el,pagina...

-pai se vrea distrugerea Bisericii prin ecumenismul eretic

Pleonasm.Ecumenismul prin definitie este de sorginte eretica

Cazul parintelui Arsenie Boca, sau cum oamenii vor altceva decat pe Hristos

http://theologiepatristica.wordpress...at-pe-hristos/

M-am decis sa scriu aceste randuri dupa ce am citit comentariile de la articolul “Parintele Arsenie Boca, sfant sau inselat?”. Nu e primul articol pe acest blog in care abordez devierile pietiste ale ortodocsilor de azi, care in dauna eclezialitatii prefera sa-si faca “guru” din orice duhovnic, ba pe deasupra le mai acorda si infailibilitate.

Care e dilema respectivului articol? Parintele Matei Vulcanescu atrage atentia asupra faptului ca pictura de la Draganescu e necanonica si pe langa asta, mai sunt pictati si eretici ca Francisc de Assisi sau Ulfila. Evident ca in Casa lui Dumnezeu nu se admit pictarea vrajmasilor Sai, singurele elemente necrestine[1] care pot fi pictate pe spatiul exterior al bisericii fiind sibilele, care au profetit venirea lui Hristos. Binenteles ca “ortodocsii” care nu au inteles nici acum sensul cuvintelor lui Hristos, “nu judeca si nu vei fi judecat”, ca de altfel nici modul in care functioneaza Biserica si relatia dintre madularele Sale, au sarit ca arsi cu aceleasi afirmatii care toate luate impreuna ne duc la urmatoarea concluzie: daca cineva il venereaza si supravenereaza pe parintele Arsenie, in nici-un caz nu ai dreptul sa te iei de unele fapte sau cuvinte ale sfintiei sale.

Nu inteleg insa ce atata tergiversare. Pictura de la Draganescu e necanonica. Exista atatea carti de teologie a icoanei (multe in format electronic) pe care le recomand multora sa le citeasca. A da la o parte canoanele picturii (stabilite de sfinti parinti) pe simplul motiv al unei simpatii fata de un duhovnic e nebunie curata.

Daca am mai inceta sa mai zeificam duhovnicii si sa patrundem mai mult esenta Ortodoxiei asa cum ne-a fost lasata de Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti am fi adevarate madulare ale Bisericii, nu niste pietisti care confunda eclezialitatea cu misticismul bolnav al religiei. Pentru ca realitatea trista de azi este ca asa-zisii ortodocsi contemporani, pentru o simpatie fata de un duhovnic calca in picioare cuvinte evanghelice, canoane si practica teologica a Sfintilor Parinti din totdeauna. Respingand toate acestea il resping pe Insusi Hristos! Asa cum o fac si cand nu vor sa se impartaseasca des, asa cum o fac si cand elogiaza ecumenismul s.a.m.d. “Cel ce va asculta pe voi, pe mine ma asculta si cine se leapada de voi, de mine se leapada; iar cel ce se leapada de mine, se leapada de Cel ce m-a trimis pe mine” (Luca 10, 16). Ce raspuns au de dat aici tot cei care nu tin cont de cuvintele patristice si canonice doar pentru a idolatriza asa cum vor ei un duhovnic?"

Parintele Arsenie Boca, sfant sau inselat? Nu pronunt o sentina, ci doar ridic cateva intrebari, pentru care, daca parintele Arsenie ar fi sfant, nu ar avea de ce sa se supere, fiind vorba de Dreapta Credinta, iar nu de cautarea nodului in papura

"Daca privim cu atentie pictura, pentru ca nu pot sa o numesc iconografie, din Biserica de la Draganescu, care a fost realizata de parintele Arsenie Boca in ultima perioada a vietii lui, ca o incununare a intregii sale activitati misionare, vom observa in ceata sfintilor pe Francisc de Asissi, vom observa in Sfantul Altar alaturi de Sfintii Mari Ierahi reprezentati la Liturghia Cereasca pe arianul Ulfila, cel care a raspandit erezia ariana intre goti, aducandu-i de la paganism direct la erezie. La intrarea in Biserica este reprezentata “Unirea Bisericilor”, cele doua catedrale – Sfantul Petru din Roma si Sfanta Sofia din Constantinopol- aducandu-ne aminte tocmai de acordul de la Balamant. Pictura nu respecta linia bizantina ci aduce cu o pictura holografica, oarecum in relief. Daca este o pictura profetica, nu inteleg in ce consta profetia pictarii lui Ulfila sau Francisc in randul Sfintilor?! (Vedeti http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/about/)

Din istoria Bisericii locale cunoastem ca a existat fenomenul de la Maglavit, cu Mosul “Dumnezeu” care se arata unui ciobanas pe care il alesese sa vorbeasca in numele lui. Mosul chiar a dat dispozitie pentru construirea unei manastiri. Mihai Urzica a dat in vileag inselatoria demonica de acolo in cartea “Minuni si false minuni”

In site-ul de mai jos puteti vedea pe Francisc de Assisi pictat in ceata sfintilor in Biserica de la Draganescu. Comentariile din site ne aduc aminte de asramurile hinduse, in nici un caz de Ortodoxie (exemplific: “Dumnezeu e personal si impersonal”, etc). Orice ecumenist are material din plin in Biserica Draganescu ca sa sustina teroria “Biserici Surori” sau ” sfintenia ereticilor”.

http://www.spiritus.ro/RAZVAN/talibanii_crestini_fd.htm

Sa nu cumva sa asistam la un nou fenomen Maglavit, de data asta mult mai subtil si cu “minuni” abundente.

Dupa cum stim, primul criteriu al sfinteniei este Dreapta Credinta, ceea ce nu se vede din pictura de la Biserica Draganescu -lucrarea sigura a parintelui Arsenie Boca- si apoi este evlavia poporului. Doar evlavia poporului fara Dreapta Credinta nu e suficienta pentru sfintenie.

Nu trag concluzii, nu ma pronunt in privinta sfinteniei parintelui Arsenie Boca, dar raman niste semne de intrebare foarte serioase, pertinente si intemeiate.

Doresc sa ma lamuresc la modul cel mai serios cum se impaca pictura cu sfintenia parintelui Arsenie Boca?

ps.
Este pensionat (o pensie minoră )in 1968 cand începe pictura bisericii de la Drăgănescu, la care va osteni timp de 15 ani, realizând astfel “Capela Sixtină ” a Ortodoxiei româneşti. Lucrarea a fost terminata in 1983 si a trecut la Domnul in 1989. Rezulta ca aceasta pictura a fost realizata in ultima perioada a vietii, ceea ce ridica si mai mari semne de intrebare! Fiind vorba de erezie nu avem nici un indiciu de pocainta publica, pentru ca pictura este publica."

pr Matei Vulcanescu

"1. Sfantul Grigorie de Nisa a folosit scrierile(eretice) lui Origen in perioada in care Origen nu fusese anatematizat de vreun sinod, nici local nici Ecumenic. Daca Sfantul Grigorie ar fi scris apocatastaza si celelate ale lui Origen, dupa condamanrea lui la SinoduluiV Ecumenic, atunci nu l-am mai fi numit pe Sf Grigorie Nisa Sfant ci simplu Grigorie de Nisa, pentru ca ar fi fost in cunostinta de cauza(ca apocatastaza e condamanta sinodal de Biserica)

2. La parintele Arsenie Boca, pictura este facuta dupa condamnarea Sinodala a ereziei papiste(francisc de assisi) si a ereziei ariene si pnevmatomahe la sinoadele I-II Ecumenic si VIII -IX Ec. Deci nu se pune problema ca parintele Arsenie Boca nu stia acest lucru.

Aceasta este o diferenta fundamentala.

Exista sfinti care au avut greseli in Dogma, dar nu greseli care sa fi fost anatematizate in vremea lor, ci dupa ei. In privinta Romano-Catolicilor, acestia au fost anatematizati de multe sinoade, incepand chiar de Sinodul de la Constantinopol de pe timpul Sf Fotie cel Mare, care a condamnat erezia lor, anume Filioque. De aceea nu exista scuza ca parintele Arsenie nu a stiut si a pictat din nestiinta pe ratacitul si hulitorul ortodocsilor, Francisc de Assisi.

In legatura cu ereticul Ulfila pictat la Liturghia Cereasca deja lucrurile sunt cu muult mai clare, acesta fiind anatematizat la Sinodul I Ecumenic ca eretic semiarian. Altceva este sa exprimi o erezie fara sa stii ca e erezie si sa nu fie inca condamnata, cum a fost cu apocatastaza. Dar atunci cand este condamata de Biserica atunci nu mai exista cuvant de indreptatire si nici acela considerat sfant.

-cineva care predica erezia prin viu grai sau scris sau prin pictura(vezi pictura cu eretici a pr Arsenie) nu poate fi nici sfant nici drept.”Minunile” de-ar curge, toate acestea se infaptuiesc cu puterea demonilor care au inspirat persoana de-a lungul vietii. Arie era intru totul ortodox, numai o erezie avea si pentru aceasta a fost condamnat de Parinti. Deci sa nu ne inselam. Iar fenomenul Maglavit e demonstrat de Mihai Urzica in cartea “Minuni si false minuni” ca fiind de natura demonica."

Sincer, eu nu stiu pt cine postezi chestiile astea, ca mai pe nimeni nu intereseaza barfele.

-se vede ca esti oaie necugetatoare,aceasta e invatatura Bisericii,acestea sunt dogmele,si am uitat sa spun ca ultima postare e de pe sit-ul Parintelui Matei Vulcanescu[preot, doctor in teologie],deci sunt cuvintele lui.

-daca nu va intereseaza invatatura Bisericii,dogmele,canoanele..atunci ce va intereseaza,barfa si sa comentati voi ,sa va dati cu parerea...neavand nici studii teologice nici tinand cont de Sfinti si invatatura lor,si a Bisericii ?

Că vedem cu toţii un semn, de pildă un X, e una.
Modul cum interpretăm ceea ce vedem, e alta.

A vedea un semn ţine de fiziologie. Orb doar să nu fii.
A-i găsi un sens, a elabora o semnificaţie, a face o interpretare - asta nu mai ţine de fiziologie ci deja de cultură. Educaţie etc.

Simpla prezenţă a unui semn nu implică automat necesitatea unei singure interpretări, a unei singure poziţii.
Dacă pronunţ un cuvânt sau un şir de cuvinte, asta înseamnă că am un ataşament afectiv faţă de semnificatul indicat de semn? Că promovez ceva? Că am aderat şi susţin?
Dacă spun, bunăoară, CASTRAVETE, asta înseamnă că iubesc castravetele? Iar dacă găsesc scris viperă sau pui de viperă într-un verset biblic, asta înseamnă că oratorul iubea şerpii şi îi preamărea?

Ceea ce a lucrat Arsenie Boca în pictura Drăgănescu este înainte de toate o vastă compoziţie.
S-ar cuveni mai întâi să vedem ce are de spus despre această lucrare un om din domeniul artelor plastice.
Nu am întâlnit până acum o pagină de critică venită din partea catedrei de Artă Sacră de la facultatea de Teologie X sau Y din România sau de aiurea.
Nici de la iconarul nostru de pe forum, cuvânt care ne-ar fi adus, cred, oarecare orientare şi înţelegere.

Un lucru e cert, însă: comentariile spumoase ale celor doi teologi din care s-au dat citate mai sus nu sunt altceva decât abordări superficiale, caraghioase, foarte înguste şi vădit tendenţioase la adresa Părintelui. Stilul bine cunoscut al criticii cu tendinţă, din vremea ceauşismului. Suntem demult sătui de chestiile astea, tovarăşi!...
În fond, oamenii aceştia nu demonstrează nimic, afară doar de faptul că au o tendinţă agresiv-îngustă de a se lua de cine nu-i prea bagă în seamă. Or fi plătiţi bine? Poate da, poate nu, cert e că zgomotul pe care îl fac ei nu are alt impact asupra contemplării şi interpretării lucrării de la Drăgănescu decât ar avea urletul pikamerului de sub geamul meu, care nu mai tace de vreo oră, asupra creşterii unei tufănele în grădina mea de la ţară.

Pictarea lui Ulfila şi a lui Francisc pe pereţii bisericii constituie un act care, dincolo de îndrăzneala lui evidentă (în raport cu stereotipia unor lucrări precedente), îndrăzneală pe care o au întotdeauna artiştii autentici, încă îşi aşteaptă tâlcuirea.

Cert îmi pare, dacă nu mă înşel prea tare, că existenţa unui personaj într-o operă nu garantează nimic prin sine. Aşa cum Biblia e plină de scene crunte şi de personaje odioase, printre care şi stăpânitorul lumii ăsteia, dar rămâne povestea cea mai frumoasă a iubirii şi dreptarul nostru în lupta dintre viaţă şi moarte, aşa şi lucrarea de la Drăgănescu are/este un mesaj care mai întâi trebuie evidenţiat şi abia apoi evaluat.
Problema rămâne deocamdată deschisă şi bine ar fi să auzim şi opinii ale unor cunoscători în domeniu.

Dacă ar voi Mihail să pună câteva cuvinte...

Citind acest topic (neasteptat de lung) imi dau seama ca ortodoxul roman e un om iertator. Un domnitor poate fi canonizat, nu conteaza ca au ramas marturii si memoria colectiva despre betiile lui, curviile lui, prieteniile lui cu gadele si cu securea. Toate acestea se pot ierta.

Dar totul are o limita. Apai, daca-l pictezi pe Sf. Francisc, asta e, cu adevarat, grav. E o hula impotriva Duhului Sfant. Esti eretic. Schismatic. Apostat. Inselat de draci. Coada de topor a papistilor care s-au rupt de Sfantul Cerularie si nu pricep nici pana azi logica crestinismului pravoslavnicesc. Ce mai, esti usa dinspre miazanoapte prin care intra ecumenismul in Sfanta BOR. Chiar, domle, cum e cu putinta sa pui pe pereti un ingamfat asa cum l-am cunoscut noi pe Francisc asta, ca ma enervez si ma inrosesc numai cand ma gandesc! Eu zic sa nu-l sfinteasca pe agentul Satanei Arsenie, ci sa-i scoata oasele imputite din groapa si se le bage in groapa comuna, turnand var nestins pe ele!

Ma asteptam sa citesc astfel de pozitii pe situri de tip "de veghe patriei" si nu scrise aici, de cei care se vor "traitori".

Una (dar si fundamentala) din invataturile Bisericii, este smerenia.Regula pe care atat tu cat si acele clipuri o incalca flagrant.Smerenia previne barfa, care nepotolita duce la sminteala.

Frumoasa autocaracterizare iti faci. E un pas inainte. Keep going.
Dar nu schimba datele problemei: de ce postezi chestii, care pe nimeni(
care frecventeaza acest topic) nu mai intereseaza? iar trei sferturi
au si renuntat la a-le mai citi ?

-a nu se cofunda smerenia cu tacerea, lasitatea,acceptarea tacita a ereziilor,ecumenismului...
-daca nu intereseaza pe nimeni dogmele,canoanele sinoadelor,ceea ce au zis Sfintii..atunci nu stiu de ce mai cauta pe un sit ortodox.

http://www.crestinortodox.ro/drept-b...pul-69961.html

"Canoanele icoanei si scopul lor

Reprezentarea lui Hristos este o sarcina de temut. La fel este si in ceea ce priveste reprezentarea omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu. Se cuvine sa nu-i falsificam catusi de putin trasaturile, riscand in felul acesta sa cadem in caricatura.
Si calcarea in picioare a chipului omului inseamna o jignire adusa lui Dumnezeu. De aici si exigenta Bisericii Rasaritului ca pictorii de icoane sa se conformeze unui ansamblu de canoane, calauze si paveze care garanteaza o continuitate si o unitate doctrinara mai presus de frontiere.
Definita in mod canonic, tema icoanei nu e de competenta artistului. La fel si simbolismul ei. Diferita de arta profana, unde simbolismul se exprima prin alegorie, tema icoanei nu va putea fi rodul unei gandiri intelectuale, deoarece ea reveleaza in mod spontan taina pe care a reprezentat-o. Mai mult, icoana traieste din aceasta realitate si nu se intelege decat din interior, ridicand un colt al voalului realitatii duhovnicesti dincolo de orice formulare verbala."

In 787, cel de al VII-lea Sinod Ecumenic decreteaza in acest sens urmatoarele: "De pictor depinde numai aspectul tehnic al lucrarii, dar intregul ei plan, dispozitia si compozitia sa apartin si depind de Sfintii Parinti intr-un chip foarte limpede" (Niceea II, 6, a, 252 C).

Iar in 1551, sinodul de la Moscova declara: "Arhiepiscopii si episcopii din toate orasele si manastirile din eparhiile lor, trebuie sa poarte de grija pictorilor de biserici si sa le controleze lucrarile".

Astfel, primele modele, ca si operele celor mai mari pictori de icoane au fost instituite ca exemple. La sinodul de la Moscova mai sus mentionat, icoana Sfintei Treimi pictata de Rubliov este propusa ca "model desavarsit"
Aceasta explica faptul ca iconografii dispun in mod progresiv de manualele care dau indicatii precise cu privire la maniera de a picta si de a reproduce trasaturile sfintilor. Manualul cel mai cunoscut ramane cel al calugarului atonit Dionisie de Furna [Erminia picturii bizantine] intocmit in secolul al XVII-lea la cererea calugarilor din Athos."

"Pictorul de icoane trebuie sa fie smerit, bland, evlavios, sa nu palavrageasca, sa nu rada peste masura, sa nu fie certaret, nici invidios, nici betiv, nici hot, el trebuie respecte curatia duhovniceasca si trupeasca"

Marturia unui pictor de icoane contemporan, d-na FortunatoTheokretov, pare sa capete aici un interes cu totul aparte si ne lamureste cu privire la posibilitatile actuale in acest domeniu: "Ratiunea de a fi a icoanelor este aceea de a sluji atat lui Dumnezeu cat si omului. Icoana este o fereastra prin care poporul lui Dumnezeu, Biserica, contempla imparatia lui Dumnezeu; si, pentru acest motiv, fiecare linie, fiecare culoare, fiecare trasatura a fetei capata un sens.
Canonul iconografic, formulat de-a lungul secolelor nu este o inchisoare care ar priva artistul de elanul sau creator, ci pastrarea autenticitatii a ceea ce este reprezentat. In aceasta consta Traditia. Atunci cand sunt pictati Sfantul Petru, Sfantul Pavel, Sfantul Ioan Hrisostom, Sfantul Serafim si toti ceilalti sfinti, vrem sa fim siguri ca au fost pictati in traditia Bisericii, asa cum ii cunoaste si cum ii pastreaza Biserica in memoria ei vie. De aceea, nu avem nici un motiv sa schimbam fata vreunui sfant sau vreuna din caracteristicile lui, tipul vesmintelor sau culoarea.
De asemenea, nu exista nici cel mai mic motiv sa schimbam stilul reprezentarii, atata timp cat nu am gasit un mijloc mai bun de a exprima prin pictura un trup devenit vehicul al Duhului Sfant. Bizantinii au reusit sa puna la punct formula potrivita pe care o cunoastem si pana acum, toate celelalte incercari de infatisare a ideii de trup transfigurat au esuat. Atata timp cat cultul ortodox este in mod fundamental bizantin, va fi de neconceput ca arta lui vizuala sa fie de expresie diferita" (Extras dintr-o conferinta).