Dacă sufletul omului, după moartea trupului, ajunge în Rai, diavolul care l-a ispitit, va fi trimis la Satana în Iad, deoarece nu şi-a îndeplinit misiunea încredinţată. Dacă sufletul omului ajunge în Iad, diavolul care l-a ispitit va fi trimis de satana la alt om, ca să-l ispitească. O altă cauză pentru care diavolul luptă aşa de tare pe oameni este şi dorinţa de răzbunare împotriva lui Dumnezeu, Care l-a blestemat şi acest lucru îl poate realiza, prin osândirea cât mai multor suflete în Iad.

1.3. Diavolul – ucigaş de oameni

Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie au numit în felurite moduri pe diavoli: "Ducă-se pe pustie", "întunecatul", "stăpânitorul morţii" (Evr. 2,14), "potrivnicul", "mincinos şi tată al minciunii" (Ioan 8,44), "cel viclean" (Matei 13,19), "urâtorul binelui", "înşelător", "şiret", "vrăjmaş", "ucigaş", "leu care răcneşte", balaur", "Belzebut" s.a. În toate aceste numiri, caracteristice sunt răutatea şi vrăjmăşia, dirijate împotriva oamenilor.

Diavolul urmăreşte, prin orice mijloc, pierderea sufletelor noastre.

1.3.1. Cum arată diavolii

Îngerii au chip şi înfăţişare, la fel ca şi chipul sufletului omenesc. Iar acest aspect exterior este constituit de chipul şi înfăţişarea omului exterior în trupul său.

Sfântul Ignatie Brianceaninov spune că sufletele îngerilor sunt nişte corpuri subtile, eterice, pe când trupurile oamenilor sunt materiale, pământeşti. Îngerii, la fel ca şi sufletele omeneşti, au membre, cap, ochi, gură, degete, mâini, picioare. Într-un cuvânt, o asemănare deplină cu a omului în trupul său. Frumuseţea virtuţilor, harul dumnezeiesc strălucesc pe figurile sfinţilor îngeri.

Chipul demonilor este întunecat şi hidos, aşa cum l-a văzut Iov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea în ei a binelui, prin zămislirea şi dezvoltarea în ei a răutăţilor. Aceasta a lăsat amprenta şi pe aspectul exterior.

De aceea Sfânta Scriptură îi numeşte "fiare", iar pe căpetenia lor Lucifer – balaurul cel mare (Apoc. 12,9).

Din Sfânta Scriptură aflăm că demonii au aceleaşi puteri pe care le are şi omul: văz, auz, miros, pipăit, pot vorbi şi pot fi muţi şi surzi. Însuşi Domnul Iisus l-a numit pe demon – mut şi surd (Marcu 9, 25).

În cartea Sfântului Prooroc Daniel aflăm cum îngerul l-a adus pe proorocul Avacum într-un loc îndepărtat, ca acesta să dea hrană proorocului Daniel, care se afla în groapa cu lei (Dan 4). Dar şi diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid în spaţiu, de a "teleporta" materia, cât şi pe oameni.

În Sfânta Evanghelie de la Matei aflăm că diavolul, ispitindu-l pe Domnul Iisus Hristos, L-a dus în Sfânta Cetate şi L-a pus pe aripa templului. După aceea, l-a dus pe un munte foarte înalt (Mt. 4,1-10). În viaţa Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie călătoria pe care a făcut-o pe un diavol, de la Novgorod la Ierusalim şi înapoi timp de 3 ore. Este o dovadă că viteza demonului este mare, dar nu infinită (instantanee).

Demonii, asemenea îngerilor, au capacitatea să facă schimbări uimitoare în lumea materială. În cartea lui Iov (1,13-19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins şi a ars turmele de oi şi pe păstori. Tot aici aflăm că, în urma acţiunii unui duh necurat, a venit un vânt puternic şi a prăbuşit casa în care se adunaseră fiii şi fiicele lui Iov şi care au murit. În cartea lui Tobit se descrie un demon pe nume Asmodeu, care a ucis pe cei şapte bărbaţi cu care fusese măritată, rând pe rând, Sara (Tobit 3,8).

Acţiunea duhurilor asupra materiei, ca şi alte multe însuşiri ale îngerilor, sunt descrise în Cartea Judecătorilor (6, 21). Ingerul s-a arătat viitorului judecător izraelit Ghedeon şi când acesta i-a pregătit darul, "îngerul Domnului, întinzându-si vârful toiagului ce-l avea în mână, s-a atins de carne şi de azime şi a iesit foc din piatră şi a mistuit carnea şi azimile; îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui" (Jud. 6,21).

Observăm că duhurile imateriale au fost create de la început dintr-o substanţă mai subtilă decât omul şi au fost înzestrate de la început cu forţe care le îngăduie să exercite o influenţă puternică asupra lumii materiale. În afară de acestea ele au cunoştinţe foarte mari despre organizarea materiei şi legile lumii materiale şi stăpânesc mijloace care le dau posibilitatea să influenţeze legile lumii materiale. Dar aceste puteri care le posedă duhurile imateriale rele, demonii, dezorganizează şi distrug.

1.4. Unde se află duhurile necurate?

Demonii se găsesc în văzduh, adică în spaţiul de sub cer, pe suprafaţa pământului şi în iad. "Întinderea dintre cer şi pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochii, văzduhul, pământul, servesc drept sălăşluire duhurilor necurate, alungate din Cer" (Sf. Ignatie Brianceaninov).

În Cartea lui Iov, satana este înfăţişat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului. El cutreieră pământul "dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată faţă de neamul omenesc" (Iov 1, 7).

Sfântul Apostol Pavel numeşte pe demoni "duhurile răutăţii, care sunt în văzduhuri" (Efes 6, 12), iar pe căpetenia lor "stăpânul văzduhului" (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli şi suferinţe, deci pot intra în oameni şi animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16).

Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl ştim din învătătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfintire a apei roagă pe Dumnezeu să cureţe apa de posibila prezenţă acolo a duhurilor necurate.

Părintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului şi ale Iadului, spune că aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spaţio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se află într-un spaţiu de o altă natură, care începe nemijlocit de aici, dar se întinde ca şi cum ar fi în altă dimensiune.

În timpurile noastre, satana, căpetenia demonilor, se află în Iad. Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest sălaş al satanei: "Şi acum tu cobori în Iad, în cele mai de jos ale pământului" (Is. 4,15). Cele prezise s-au împlinit odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ, care l-a legat pe satana pentru toată perioada dintre cele două veniri pe pământ ale Sale: "l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui" (Apoc. 20,3). Înainte de cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ: "Satana va fi dezlegat din închisoarea lui (din lad) şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele 4 unghiuri ale pământului" (Apoc. 20,7).

Din vieţile Sfinţilor aflăm că mai marele demonilor se află în Iad, iar la suprafaţa pământului şi în văzduh se află diavolii conduşi de căpeteniile lor, adică de duhurile necurate, din clanurile superioare. Demonii coboară în Iad pentru a-l informa pe satana asupra celor săvârşite de ei şi asupra a tot ceea ce se petrece pe pământ şi pentru a primi noi porunci şi instrucţiuni de la stăpânul lor.

După căderea lui Adam şi a Evei din Rai, mintea omenească a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra în mintea omului şi de a-i insufla gânduri păcătoase. Demonii pot să intre în oameni cu toată esenţa lor volatilă. Demonul care intră în acest fel în om nu se amestecă cu sufletul, ci trăieşte în trupul omului, posedând în chip forţat sufletul şi trupul. Datorită imaterialităţii şi subtilităţii lor, demonii pot intra într-un număr foarte mare în om (Luca 8, 30).

Sfântul Grigorie Teologul spune că: "Diavolul nu poate pune stăpânire pe noi în întregime, prin nici un fel de mijloace. Dacă stăpâneşte puternic unii oameni, acest lucru se datorează faptului că acestia s-au lăsat stăpâniţi de ei, de voie bună, fără să se împotrivească" (Iacob 4,7). Deci instalarea directă a duhului necurat în om se face numai cu îngăduinţa lui Dumnezeu, constituind adesea urmarea vieţii desfrânate şi uşuratice a celui păcătos. Sunt însă şi cazuri în care oamenii de bună voie se leapădă de Hristos şi în cadrul unor rituale demonice primesc pe diavoli (sataniştii, masonii, New Age…). În alte situaţii, Dumnezeu îngăduie diavolilor să se sălăşluiască şi să lupte pe oameni, pentru ca aceştia să se roage mai mult şi din cauza suferinţelor să nu mai păcătuiască. De remarcat este şi faptul că cel mai des se întâlneşte nu instalarea diavolului în om (îndrăcirea), ci posedarea omului de diavol, prin subordonarea sufletului său voinţei demonice. Drept exemplu ne poate servi Iuda. Cuvintele Sfintei Evanghelii că a intrat satana în Iuda nu se interpretează că Iuda s-ar fi îndrăcit. Sfântul Apostol Ioan spune că: 1. Satana a pătruns mai întâi în sufletul ucenicului, datorită lăcomiei acestuia de bani (In. 12, 6); 2. După aceasta a pus stăpânire pe inima lui (Ioan 13, 2); 3. In cele din urmă a intrat satana desăvârsit în el (Ioan 13, 27).

Aici avem un exemplu grăitor de posedare treptată de către diavol a sufletului păcătos, datorită pasiunii crescânde a acestuia pentru bani, băutură, desfrânare şi celelalte păcate. Duhul necurat se poate înfăţişa sub chip prefăcut, întinzând o cursă sau alta. El reprezintă fie răul evident, fie că se transformă în înger luminos, luând chipul binelui şi cucerind astfel minţile noastre.

Prea bunul Dumnezeu nu îngăduie diavolilor ca să lupte pe oameni peste puterile lor, ci în aceste lupte îi dă omului putere ca să poată birui. Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care este întemeietorul virtuţilor, dă putere creştinilor care se luptă cu diavolii şi în acelaşi timp smereşte mânia înverşunată a duhurilor necurate, care, fără îngăduinţa lui Dumnezeu, nu pot ispiti pe oameni (Iov. 1, 12). În lupta cu oamenii, diavolul încearcă să influenţeze trupul, simţurile, voinţa şi imaginaţia. Dar cum actionează duhurile necurate asupra trupului omenesc? S-a văzut limpede că demonii, cu îngăduinta lui Dumnezeu, pot să ucidă pe oameni sau să abată asupra lor diferite boli şi să intre în ei, adică să le stăpânească trupul (Iov 1, 13-19).

Iată cum te idpitesc vsovvvvvvvi
 

1.5. Cum ispitesc diavolii pe oameni

Diavolii si-au dezlăntuit toată mânia lor asupra oamenilor care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu, plămada mâinilor Sale. Toate eforturile lor sunt îndreptate pentru a duce cât mai multe suflete omeneşti în Iad. Iar pentru aceasta se folosesc de toate experienţele, cunoştinţele şi forţele lor.

Diavolul, amăgind pe Adam prin Eva, a făcut să li se ia slava cu care Dumnezeu îi acoperea. Şi, astfel, Adam s-a văzut gol (trupeşte) cu toată urâţenia lui, pe care mai înainte nu o vedea, întrucât cugetul lui se desfăta de frumuseţile cele cereşti. De fapt, după căderea sa din har, cugetările lui s-au făcut pământeşti şi tindeau în jos, iar cugetul lui simplu şi bun s-a amestecat cu acel cuget trupesc al păcatului. De atunci, în jurul inimii omului roteşte acoperământul întunericului, adică focul duhului lumesc, care nu lasă mintea să creadă sau să iubească pe Dumnezeu şi nici să împlinească voia Lui Sfântă.

Creştinul are libertatea şi Puterea Harului Dumnezeiesc de a se elibera de sub dominaţia diavolului (1 Corinteni 10, 13). Sfântul Diadoh al Foticeii spune: "Din Dumezeieştile Scripturi şi din însăşi simţirea minţii aflăm că înainte de Sfântul Botez, Harul lui Dumnezeu îndeamnă sufletul spre fapte bune din afară, iar satana foieşte în adâncurile inimii, ascuns în gânduri" (Psalm 63, 6-7).

În momentul în care ne-am renăscut prin Sfântul Botez, diavolul lucrează din afară, iar harul lui Dumnezeu, din inimă. În inima omului se săvârşeşte războiul satanei, care fiind nevăzut nu-l simt cei mai multi creştini. Prin Sfântul Botez diavolul este scos afară din suflet, dar i se îngăduie să lucreze asupra lui prin trup.

Când Harul Dumnezeiesc părăseşte pe om, diavolii foiesc ca niste şerpi în adâncul inimii, neîngăduind deloc sufletului să caute spre dorinţa binelui. Iar când, prin rugăciune, Harul lui Dumnezeu pătrunde în minte, diavolii se strecoară ca niste nori întunecoşi prin porţile inimii, spre patimile păcatului. Deci, după Botezul creştin, diavolii petrec împrejurul inimii creştinului, lucru pe care vrăjmaşii mântuirii noastre nu vor să fie ştiut de oameni, ca nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea şi Sfintele Taine.

Astfel, diavolul rămânând în exterior seduce pe om cu mândria, slava deşartă şi mai ales cu senzualitatea, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, care pune astfel la încercare virtuţile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, împlineşte o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6, p. 315).

Există, în cei care se îndulcesc cu patimile, simţirea unei iubiri pătimaşe a trupurilor şi un duh necurat diavolesc sălăşluit în însăşi simţirea celui luptat de desfrânare. Acesta simte arderea dureroasă a trupului, ca şi cum ar fi într-un cuptor de foc. Acest lucru îl face să nu se teamă de Dumnezeu, să dispreţuiască aducerea aminte de chinurile Iadului, să fie nepăsător faţă de Biserică şi rugăciune. Ajunge astfel ca un ieşit din minţi şi din sine şi ameţit de pofta desfrânării. Persoanele care îşi imaginează şi visează des că fac păcatul desfrânării pot ajunge după o perioadă de timp să desfrâneze cu diavolii. Sunt şi femei care trimit diavolii desfrânării la bărbaţi, în timp ce aceştia dorm, pentru a-i stârni spre desfrânare.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: "Când duhul necurat iese din om (prin Sfântul Botez, Sfânta Împărtăşanie şi celelalte Sfinte Taine) umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă… Dacă însă creştinul face din nou păcate de moarte, el răstigneşte a doua oară pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Evr. 6,4-6) care se află în inima sa de la Dumnezeiescul Botez" (Galateni 3,27). Duhul necurat, neaflând odihnă, zice: "Mă voi întoarce la casa mea (inima omului, de unde a fost izgonit). Şi venind o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el si, intrând, locuieşte acolo. Şi se fac cele de pe urmă ale omului acestuia, mai rele decât cele dintâi" (Matei 12,45).

Şi astfel devine creştinul îndrăcit, chinuit de diavoli, făcând păcate din ce în ce mai mari (beţie, desfrânare, hulă, avorturi…).

Iată cum te ispitesc vsovvvvvvvi
 

1.5. Cum ispitesc diavolii pe oameni

Diavolii si-au dezlăntuit toată mânia lor asupra oamenilor care sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu, plămada mâinilor Sale. Toate eforturile lor sunt îndreptate pentru a duce cât mai multe suflete omeneşti în Iad. Iar pentru aceasta se folosesc de toate experienţele, cunoştinţele şi forţele lor.

Diavolul, amăgind pe Adam prin Eva, a făcut să li se ia slava cu care Dumnezeu îi acoperea. Şi, astfel, Adam s-a văzut gol (trupeşte) cu toată urâţenia lui, pe care mai înainte nu o vedea, întrucât cugetul lui se desfăta de frumuseţile cele cereşti. De fapt, după căderea sa din har, cugetările lui s-au făcut pământeşti şi tindeau în jos, iar cugetul lui simplu şi bun s-a amestecat cu acel cuget trupesc al păcatului. De atunci, în jurul inimii omului roteşte acoperământul întunericului, adică focul duhului lumesc, care nu lasă mintea să creadă sau să iubească pe Dumnezeu şi nici să împlinească voia Lui Sfântă.

Creştinul are libertatea şi Puterea Harului Dumnezeiesc de a se elibera de sub dominaţia diavolului (1 Corinteni 10, 13). Sfântul Diadoh al Foticeii spune: "Din Dumezeieştile Scripturi şi din însăşi simţirea minţii aflăm că înainte de Sfântul Botez, Harul lui Dumnezeu îndeamnă sufletul spre fapte bune din afară, iar satana foieşte în adâncurile inimii, ascuns în gânduri" (Psalm 63, 6-7).

În momentul în care ne-am renăscut prin Sfântul Botez, diavolul lucrează din afară, iar harul lui Dumnezeu, din inimă. În inima omului se săvârşeşte războiul satanei, care fiind nevăzut nu-l simt cei mai multi creştini. Prin Sfântul Botez diavolul este scos afară din suflet, dar i se îngăduie să lucreze asupra lui prin trup.

Când Harul Dumnezeiesc părăseşte pe om, diavolii foiesc ca niste şerpi în adâncul inimii, neîngăduind deloc sufletului să caute spre dorinţa binelui. Iar când, prin rugăciune, Harul lui Dumnezeu pătrunde în minte, diavolii se strecoară ca niste nori întunecoşi prin porţile inimii, spre patimile păcatului. Deci, după Botezul creştin, diavolii petrec împrejurul inimii creştinului, lucru pe care vrăjmaşii mântuirii noastre nu vor să fie ştiut de oameni, ca nu cumva să se întrarmeze împotriva lor cu postul, rugăciunea şi Sfintele Taine.

Astfel, diavolul rămânând în exterior seduce pe om cu mândria, slava deşartă şi mai ales cu senzualitatea, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, care pune astfel la încercare virtuţile oamenilor. Astfel diavolul, prin libertatea pe care o are de la Dumnezeu, împlineşte o mare iconomie (Simeon Metafrastul, Filocalia vol. 6, p. 315).

Există, în cei care se îndulcesc cu patimile, simţirea unei iubiri pătimaşe a trupurilor şi un duh necurat diavolesc sălăşluit în însăşi simţirea celui luptat de desfrânare. Acesta simte arderea dureroasă a trupului, ca şi cum ar fi într-un cuptor de foc. Acest lucru îl face să nu se teamă de Dumnezeu, să dispreţuiască aducerea aminte de chinurile Iadului, să fie nepăsător faţă de Biserică şi rugăciune. Ajunge astfel ca un ieşit din minţi şi din sine şi ameţit de pofta desfrânării. Persoanele care îşi imaginează şi visează des că fac păcatul desfrânării pot ajunge după o perioadă de timp să desfrâneze cu diavolii. Sunt şi femei care trimit diavolii desfrânării la bărbaţi, în timp ce aceştia dorm, pentru a-i stârni spre desfrânare.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: "Când duhul necurat iese din om (prin Sfântul Botez, Sfânta Împărtăşanie şi celelalte Sfinte Taine) umblă prin locuri fără de apă, căutând odihnă… Dacă însă creştinul face din nou păcate de moarte, el răstigneşte a doua oară pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Evr. 6,4-6) care se află în inima sa de la Dumnezeiescul Botez" (Galateni 3,27). Duhul necurat, neaflând odihnă, zice: "Mă voi întoarce la casa mea (inima omului, de unde a fost izgonit). Şi venind o află măturată şi împodobită. Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el si, intrând, locuieşte acolo. Şi se fac cele de pe urmă ale omului acestuia, mai rele decât cele dintâi" (Matei 12,45).

Şi astfel devine creştinul îndrăcit, chinuit de diavoli, făcând păcate din ce în ce mai mari (beţie, desfrânare, hulă, avorturi…).

Iată cum "gândesti " mataluta !
 

1.6. Din gândurile diavoleşti

Toată lupta Bisericii şi, deci, a creştinilor este lupta cu diavolii, fiindcă ei sunt izvorul a toată răutatea şi mai ales cei care fac răul. Diavolul numai ne ispiteşte, el nu are nici o putere de a ne face rău, cât trăim în această viaţă pământească. Diavolii au atâta putere asupra noastră, câtă le dăm noi.

După căderea lui Adam şi a Evei din Rai şi pierderea comuniunii harice cu Dumnezeu, diavolii pot să vorbească sufletului omenesc prin gândurile păcătoase. Demonii ne îndeamnă prin gânduri la păcate, dar nu ne pot obliga să păcătuim. Au puterea de a ne înşela, de a ne duce în eroare prin gândurile pe care ni le insuflă.

Satana pierzând, prin mândrie şi blestem, conştiinţa dumnezeiască a ajuns neştiutor. De aceea, nu poate şti de la sine ce să facă, ci vede ce face Dumnezeu ca să ne mântuiască şi se sileşte să facă cele contrare, ca să ne piardă. Astfel, împotriva proorocilor a ridicat prooroci mincinoşi, împotriva legii – fărădelegea, împotriva virtuţilor – patimile şi păcatele, împotriva credinţei – necredinţa, hula şi erezia.

Toţi diavolii se luptă să întunece mintea noastră prin pofte, mânie şi mândrie şi apoi ne transmit gândurile cele rele şi fac pe oameni să săvârşească lucruri pe care numai cei ieşiţi din minţi le-ar putea face.

Când mintea se luminează de darul Sfântului Duh, oamenii se ruşinează de cele făcute şi de ei înşişi. De aceea, Sfinţii Părinţi ne învaţă să nu acţionăm niciodată când mintea noastră este întunecată de pofte, mânie şi mândrie.

Viclenii diavoli ne războiesc cu încercările pe care ni le aduc, îndemnându-ne fie să spunem, fie să facem ceva necuvenit, iar dacă nu reusesc ne îndeamnă să aducem multumire plină de mândrie lui Dumnezeu. Viclenii diavoli se pot retrage pentru o vreme, ca neglijând noi nişte patimi mari, pentru că le socotim mici, să le facem boli de nevindecat. Ei ne silesc fie să păcătuim, fie să judecăm pe cei care păcătuiesc.

Pe cei ce nu au cunoscut păcatul, viclenii diavoli îi îndeamnă să facă numai o încercare şi apoi să înceteze. Pe cei care au păcătuit, îi războieşte cu amintirea păcatului, pentru a cădea iarăşi. Diavolul slavei deşarte poate transmite unui frate gânduri pe care să le descopere apoi altui frate, iar acesta să spună apoi fratelui cele ce sunt în inima lui, crezând că este văzător cu duhul (diavolesc).

Demonii ştiind că oamenii iubesc adevărul, se îmbracă în haina dreptăţii şi astfel toarnă prin gânduri otravă în sufletul lor. Astfel a înşelat satana pe Eva, spunându-i cuvinte ce nu erau ale lui, ci ale lui Dumnezeu, dar amestecându-le cu minciuna (Facerea 13,1).

Satana se străduieste să ne facă să credem că tot ce ne învată el este bine. Ne sopteste la ureche: "Nu vezi că ai dreptate? Te-a jignit! Răzbună-te." De multe ori diavolul ia chipul celui cu care te-ai certat, făcându-te să te lupti cu el, în imaginatia ta. Astfel, îţi întăreste prin sugestie şi energie voinţa (Psalm 62, 4) şi de cele mai multe ori nu-ţi poţi stăpâni mânia şi ura când te întâlneşti cu persoana cu care te-ai certat şi te răzbuni.

Diavolul mândriei înalţă pe om până la Cer şi de acolo îl aruncă în fundul Iadului. Istoria mândriei omeneşti se rezumă la diversele moduri în care oamenii s-au lăudat cu lucrările lui Dumnezeu şi s-au pus în locul Lui.

Vicleanul diavol învaţă pe oameni să mintă cu gândul, cu cuvântul şi cu felul lor de viaţă. De multe ori cei aflaţi sub inspiraţia lui nu-şi dau seama că mint şi că sunt conduşi de diavoli. Şi mai grav este când astfel de oameni sunt investiţi cu funcţii politice şi sociale.

Există diavoli necuraţi care ne sfătuiesc nu numai să facem păcate, ci să facem părtaşi şi pe alţii la săvârşirea răului, ca să ne pricinuiască o şi mai mare osândă. Mulţi oameni se bucură când îşi asociază şi pe alţi oameni la păcatele lor. Parcă le justifică, le micşorează şi le dă curaj.

Ispititorul diavol caută să transforme puterile sufleteşti cu care ne-a înzestrat Dumnezeu în puteri distrugătoare pentru suflet. Astfel, puterea seminală care se află în noi pentru naşterea de prunci, diavolii ne-o schimbă spre desfrânare. Puterea mânioasă pe care o avem pentru a munci şi a ne lupta sufleteşte cu diavolii ne-o schimba spre ura şi distrugerea aproapelui.

În momentele de mânie, pentru a ne lupta cu diavolii şi nu cu oamenii, trebuie să spunem rugăciuni scurte, puternice şi dese, cu gândul: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă"; "Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!" Sfinţii Părinţi spun că atunci când suntem mânioşi, dacă ne certăm cu oamenii vom petrece în pace cu diavolii, iar dacă ne vom lupta cu diavolii prin rugăciune, împotrivire şi smerenie, vom fi în pace cu oamenii.

Avem în noi puterea râvnitoare spre virtute, dar potrivnicul diavol ne îndeamnă să râvnim păcatele. Avem în noi poftirea slavei cereşti, dar vrăjmasul diavol ne-o schimbă spre poftirea acestei lumi păcătoase. Avem în noi bucuria pentru Domnul şi faptele cele mântuitoare, dar duşmanul diavol o transformă în bucuria şi plăcerea păcatelor.

Tradiţia noastră creştină spune că diavolul dispune de multe posibilităţi de înşelare: cu cel inteligent face pe înţeleptul, cu cel mai puţin înţelept face pe prostul. Poate să ne captiveze sub influenţa citirii unei cărti scrise sub inspiratia lui. Fiind duh, lucrează asupra mintii noastre, şoptind: "Nu asculta de duhovnic, nu te spovedi, nu te sfătui cu alţii, să nu mergi la Biserică…"

Este un sfătuitor care ne asigură întotdeauna că ne vrea binele. Ne stimulează plăcerile lumeşti şi ale păcatelor, ale celor care se obţin prin muncă necinstită şi înşelăciune. Printre altele ne prezintă răul sub chipul binelui. Chiar atunci când ne îndeamnă la bine, o face cu scopuri rele.

Mare atenție vsovvvvvvi
 

Vicleanul diavol jubilează numai atunci când înşeală pe cineva, când oamenii iau de bun şi adevărat ceea ce este fals şi minciună. Multora, suprafaţa faptei li se pare bună. Naivii se înduioşează. Face şi bine, dar aranjează să iasă rău. Te îndeamnă să mănânci peste măsură ca să te îmbolnăveşti, îţi spune să bei ca să te îmbeţi, îţi aţâţă drepturile ca să-ţi pierzi măsura şi să te răzbuni, îţi şopteşte la ureche ce spun alţii despre tine pentru a-ţi dezlănţui ura, te îmbie la logică pentru a-ţi stimula încăpăţânarea.

Îi place să convingă, când înşeală. Din gura lui argumentele curg în cascadă. Când se retrage, o face pentru a ne distrage atenţia şi a-şi schimba tactica. Pe cel care trăieşte în robia păcatelor, vrăjmaşul diavol se sileşte să-i şteargâ orice gând bun care l-ar aduce la pocăinţă. Cu uneltiri dinainte pregătite şi cu prilejurile pe care le are, îl face să cadă în aceleaşi păcate sau în păca-te mai mari.

Pe cei care îşi dau seama de viaţa păcătoasă pe care o trăiesc şi vor s-o schimbe, demonul îi amăgeşte cu această armă: "Nu te îndrepta astăzi, ci lasă pe mâine spovedania. Ai să te spovedeşti în postul celălalt. Doar nu ai să mori astăzi".

Nu lăsati pe mâine îndreptarea voastră, pentru că nu stiti clipa când veţi pleca din această lume. Pe cei care sunt râvnitori, diavolul îi pune să facă nevointă peste măsură, aruncându-i în păcatul mândriei. Celui bolnav, care suferă cu multumire boala lui, îi spune câte fapte bune ar fi putut face dacă ar fi fost sănătos şi prin aceste cugete îl face pe creştin să-şi piardă răbdarea şi chiar să cârtească împotriva lui Dumnezeu, pentru boala sa.

De cele mai multe ori diavolul ne aduce argumente din Sfânta Scriptură pentru a păcătui. Diavolul este cel care împarte, cel care dezbină, cel care pune să se lupte om cu om, confesiuni religioase, grupări etnice, partide politice, armate cu armate.

Demonii sunt cei care organizează, prin gândurile insuflate, împotrivirea părţilor una cu alta, din diferite motive. Acesta este rolul lui principal. Din dorinţă de răzbunare împotriva lui Dumnezeu, caută să ne piardă şi pe noi oamenii. Pe cei ce sunt în lume şi sunt aproape de materiile patimilor, diavolii îi luptă cu războiul lucrurilor. Iar pe cei aflaţi în pustie, datorită rarităţii lucrurilor, diavolii caută să-i surpe cu gândurile.

Vrăjmaşul omului, ocrotitorul curviei, spune că Dumnezeu este iubitor de oameni şi dă iertare pentru patima aceasta, ca una ce este naturală şi necesară. După ce am săvârşit fapta, ne scufundă în deznădejde, spunându-ne că Dumnezeu este drept judecător şi fără de milă.

Un alt scop al lor este să ne murdărească în stare de veghe, prin aducerea aminte de visele desfrânate. De multe ori diavolii se aşează în stomac şi nu lasă pe om să se sature, chiar dacă ar mânca tot Egiptul şi ar bea tot Nilul (Sfântul Ioan Scărarul).

Cel mai mult se străduiesc diavolii, duminica şi în timpul sărbătorilor religioase, să facă pe creştini ca să nu meargă la Sfânta Biserică. De cu seară îi pune să meargă la petreceri, să se uite la filme pornografice, să aibă legături trupeşti, iar dimineaţa, când se trezesc cu sufletul şi trupul pline de desfrânare, le dă dureri de cap şi oboseală ca să nu poată merge la Biserică. Pe unii îi pune să facă mâncare, să plece la cumpărături, la meci sau să se închine la televizor. Pe cei care prăznuiesc ziua onomastică îi conduce la cârciumă, ca să se îmbete, apoi îi pune la ceartă şi omor.

Diavolul şopteşte la urechea bărbaţilor să-şi tundă părul şi să-şi radă barba, iar la femei să se fardeze, să-şi scurteze fustele, pentru a stârni în lume putoarea desfrânării. Femeilor pasionate de lux şi de distracţii le şopteşte să se îmbrace după modă, mereu cu altfel de haine, să-şi cumpere altă mobilă, altă casă şi altă maşină. Tot diavolul şopteşte la ureche femeii ca să facă avorturi, spunându-le că fătul avortat nu este om şi deci nu au păcate de moarte.

Necuraţii demoni se duc la cei bogaţi şi le împietresc inimile, ca să nu facă milostenie, şi de multe ori îi pune să răpească şi puţina agoniseală a celor săraci. Întunecatul diavol te îndeamnă să furi şi te acoperă cu acoperământul lui, spunându-ţi că nu te vede nimeni.

Satana şopteşte la urechile creştinilor să nu facă cruce când trec pe lângă Sfânta Biserică. Vrajmaşul mântuirii noastre ne dă griji şi ocupaţii ca să întârziem la slujbele Sfintei Biserici, să plecăm mai devreme, să nu ne închinăm la Sfintele Icoane, la Sfintele Moaşte, să nu sărutăm mâna preotului, să nu plătim pomelnice pentru cei vii şi pentru cei mutaţi la cele veşnice, să stăm de vorbă cu alţi credincioşi în timpul slujbei, să vorbim de rău pe preoţi, să clevetim pe aproapele. Blestematul diavol ne împinge de la spate să facem păcatele, iar după ce le-am făcut, ne stă în faţă cu ruşinea, ca să nu le mărturisim la duhovnic. Când păcatul este mare, ne transmite gânduri de deznădejde şi de sinucidere. Când ne spovedim, ne spune să ascundem păcatele cele mari şi să dăm vina pe alţii.

Cel mai mult luptă diavolii pe creştini când se roagă. Orice crestin când se roagă poate observa cu mintea pe diavol, care caută să-l întrerupă, rătăcindu-i gândurile în toate colturile lumii şi la toate păcatele pe care le-a făcut sau le-ar putea face. Iar alţii din cauza păcatelor nu pot spune nici măcar o scurtă rugăciune şi nici să se însemneze cu Sfânta Cruce. Când ne apropiem de Sfânta împărtăşanie, diavolul ne transmite gânduri de necredinţă, ne spune că ne putem îmbolnăvi împărtăşindu-ne cu aceeaşi linguriţă. Dar oare s-a îmbolnăvit cineva când s-a împărtăsit sau a sărutat Sfintele Icoane?

Diavolul hulei de multe ori batjocoreşte pe Dumnezeu şi cele ce se săvârşesc în timpul Sfintei Liturghii. Dar nu sufletul omului rosteşte aceste cuvinte, ci însuşi diavolul. Astfel cum ar putea oamenii huli şi binecuvânta în acelaşi timp? Satana pune pe oameni să hulească pe Dumnezeu când sunt mânioşi sau când nu li se împlinesc dorinţele. Există şi un înainte mergător al duhurilor necurate, care ne ia în primire îndată ce ne sculăm din somn şi ne întinează primul nostru gând. Când ne trezim, trebuie să ne însemnăm cu Sfânta Cruce şi să ne rugăm. Necuratul diavol are obiceiul să ne săgeteze cu amintiri urâte şi gânduri desfrânate în momentul în care închidem ochii ca să dormim. Potrivnicul mântuirii noastre ne luptă ca să nu ne rugăm când ne trezim din somn sau când ne culcăm, înainte şi după masă, sau să nu împlinim tot canonul de rugăciune, post şi milostenie. El ne răpeste stihurile din gură şi ne adoarme în timpul rugăciunii.

Potrivnicul diavol şopteşte la urechile copiilor să nu asculte de părinţi şi educatori, să nu înveţe, să fugă de la şcoală şi de acasă, iar în cazul cel mai grav să se sinucidă (pentru a se răzbuna pe părinţi). Vrăjmaşul măntuirii noastre spune celor slabi în credinţă să meargă la vrăjitoare, descântătoare şi ghicitoare. Acolo săvârşesc false minuni cu puterea lor diavolească (Iesirea 7, 8, 9, 10). Necuraţii diavoli învaţă pe oameni să facă păcate împotriva firii: malahie, sodomie…

Diavolii pătrund în trupurile oamenilor, punând mai întâi stăpânire pe mintea, gândurile şi imaginaţia lor. Prin păcatele de moarte săvârsite de om, mintea acestuia pierde darul Duhului Sfânt şi nu se mai poate smeri şi lupta cu diavolii. Oamenii fiind astfel fără apărare şi lipsiţi de ajutorul lui Dumnezeu, vor fi usor învinşi de diavoli. Sunt şi situaţii în care, pentru păcatele părinţilor, diavolii se sălăşluiesc în copii.

În afară de gândurile rele pe care le transmit omului, demonii mai pot ataca partea sensorială şi voinţa omului. Sfântul Nil Sinaitul ne spune: "Când demonul cel zavistic nu izbuteşte să pună în mişcare mintea omului, el acţionează atunci asupra sângelui şi a umorilor, pentru ca prin ele să aprindă atunci imaginaţia şi s-o umple de închipuiri păcătoase".

Acţionând asupra trupului, demonul răscoleşte în om senzualitatea, furia, mânia, mâhnirea, mândria şi celelalte patimi. Acestea se pot vedea şi din viaţa Sfintei Muceniţe Iustina, căreia necuratul duh, trimis de un mare vrăjitor, i-a dezlănţuit simţurile senzualităţii şi voluptăţii. Dar demonul a fost alungat prin rugăciunea sfintei, cu Harul lui Dumnezeu.

Deci, diavolii ne insuflă diverse gânduri rele, pe care omul neduhovnicesc nu poate să le deosebească şi le ia ca gânduri proprii. Acceptând gândurile rele, omul devine un promotor al voinţei diavoleşti, care încetul cu încetul va pune stăpânire pe el. Astfel poate deveni omul inconştient, un slujitor al diavolilor. Iar acest lucru se întâmplă atât la oamenii simpli, cât şi la cei cu funcţii sociale sau politice.

Alteori, voinţa unui astfel de om este atât de puternic unită cu diavolii, încât nu mai ascultă de sfaturile duhovnicului. Demonii, în lupta pe care o duc împotriva creştinilor nu cunosc aşezarea inimilor lor, nu le pot cunoaşte gândurile. Dar ei le deduc, după cuvintele pe care le vorbim, după gesturile pe care le facem. (După cum mergem, după cum privim, după cum vorbim, demonii pot să cunoască starea noastră sufletească lăuntrică).

De asemenea, după cum primim gândurile păcătoase pe care ni le transmite, diavolul intuieşte păcatele spre care noi suntem înclinaţi. Astfel, în timpul rugăciunii personale sau în timpul slujbelor bisericeşti, demonii caută să ne întunece mintea noastră cu gânduri necurate, potrivite cu înclinaţiile noastre spre păcate, ne învaţă Evagrie monahul.

Sfântul Isidor Pelusiotul spune: "Diavolul nu stie care ne sunt gândurile noastre, pentru că acest lucru tine exclusiv de puterea lui Dumnezeu. Însă el ne ghiceşte gândurile după gesturi şi vorbe. Astfel, de exemplu, vede că cineva priveşte cu patimă la frumuseţea cuiva. Profitând de înclinarea acestuia, de îndată îi transmite gânduri şi imagini desfrânate".

Războiul diavolilor cu gândurile este mai cumplit decât războiul cu lucrurile. Pentru că războiul cu lucrurile are trebuinţă de timp, loc şi iscusinţă. Ajutor împotriva acestor lupte netrupesti ni s-a dat rugăciunea curată, din care pricină s-a rânduit să se facă neîncetat (1 Tesalonicieni 5, 17). Rugăciunea ajutată de harul lui Dumnezeu întăreste mintea pentru luptă, ca una ce poate să lupte fără trup.

În afară de aceasta, diavolii pot transmite energie păcătoasă omului (de desfrânare, mânie, beţie, mândrie…). Dar îşi pot reface vigoarea pe seama energiei păcătoase a omului, energie eliminată de om în procesul desfătării vicioase. Sfântul Ioan Scărarul spune că diavolii nu se bucură de nimic mai mult, ca de putoarea (energia) desfrânării. Sfântul Ioan Damaschinul spune că îngerii "contemplă pe Dumnezeu, atât cât este posibil lor. Aceasta fiind hrana lor".

Demonii, pentru care contemplarea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt nu este posibilă, pot căpăta energie unii de la alţii, dar şi energie păcătoasă, de la omul păcătos. Pentru aceasta, ei trebuie mai întâi să-l facă pe om asemenea lor, căpătând astfel acces în sufletul lui. Un om pătimaş şi desfrânat este o sursă de energie păcătoasă importantă pentru duhurile necurate. Diavolii aprind în el patimile, care îi vor devora toate forţele vitale. În acelaşi timp, diavolii se hrănesc cu această energie a păcatelor.

În afară de aceasta, duhul necurat care stăpâneşte pe un om păcătos îi foloseşte trupul ca pe un instrument, pentru o mai mare realizare a patimii lui. (Exemple: artiştii de filme desfrânate, pornografice, cântăreţii de muzică desfrânată şi satanică, conducătorii şi oamenii de cultură atei şi eretici).

Iată, deci, încă o pricină pentru care diavolii se lipesc de omul păcătos din toate părţile. De remarcat este şi faptul că diavolii pot înzestra pe oamenii păcătoşi cu energie păcătoasă demonică deosebită, care le dă posibilitatea oamenilor supuşi voinţei diavoleşti să trudească necontenit pe tărâmul înmulţirii păcatelor în lume. În virtutea esenţei lor distructive, demonii, lipsiţi de capacitatea de a crea, îşi nimicesc în cele din urmă propriii lor discipoli.

Darul Duhului Sfânt curăţeşte şi sfinţeşte atât trupul, cât şi sufletul omului, iar energia păcătoasă a diavolilor este distructivă şi pentru trup şi pentru suflet.

Aici vezi vsovvvvvvi de ce esti atât de înselat !
 

1.7. De ce majoritatea oamenilor nu văd şi nu simt pe diavoli?

În Rai, Adam şi Eva se aflau în comuniune harică cu Dumnezeu şi cu îngerii luminii pe care îi vedeau şi cu care comunicau. Căderea în păcat a strămoşilor nostri, zămislirea în fărădelegi şi naşterea în păcat ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri. Lumea nevăzută a duhurilor s-a deschis însă celor curaţi cu inima (Mt. 5, 8). Pe aceştia demonii nu-i mai pot amăgi.

Pentru ca oamenii să-i vadă pe demoni, ei trebuie să se sfinţească şi să atingă treapta desăvârşirii creştine. Cu îngăduinţa lui Dumnezeu au văzut îngeri şi oameni care au trăit o viaţă păcătoasă (exemplu: falsul prooroc Varlam).

Sfinţii Părinţi spun că pentru un om nepregătit este foarte primejdios şi păgubitor să vadă pe demoni. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Câţi demoni umblă în văzduh? Dacă Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos şi respingător, ne-am ieşi din minţi".

Trupul nostru material este ca un paravan salvator, păzindu-ne de vederea înfricoşătoare a demonilor, care ne-ar duce la şoc psihic şi tulburare a minţii. Prezicătorii, vrăjitorii şi magii, intrând în mod conştient în legătură cu demonii, văd aceste duhuri necurate. Practicarea sistemului antihristic yoga şi a altor religii de orientare decăzută şi demonică te ajută să ai vedenii de la duhurile necurate, care din păcate sunt crezute că ar fi vedenii dumnezeieşti. În legătură cu visele, Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe ne-au dat "regula de aur" pentru interpretarea viselor: "să nu crezi în vise şi în vedenii".

Arhiepiscopul Inochentie al Hersonului, întrebat fiind de ce mulţi oameni nu simt prezenţa demonilor, a răspuns: "Pentru a simţi asupra ta atingerea duhului întunericului, trebuie să fii tu însuţi luminos, iar păcatul înseamnă întuneric". Pe o haină albă, curată, se vede orice pată, iar pe o haină murdară, neagră, nu se văd nici petele cele mai mari. Într-un suflet curat, luminos şi neprihănit, un singur gând trimis de diavol produce supărare, greutate şi durere sufletească. Iar pentru un suflet păcătos, întunecat şi plin de pofte, gândurile diavoleşti sunt imperceptibile sau sunt acceptate cu mare poftă şi plăcere. Înseşi duhurile necurate caută prin toate chipurile să se facă cât mai puţin perceptibile. Pentru că dacă ar fi uşor de văzut, cei mai multi oameni ar fugi de diavoli. Deci, iată că demonii, dominând tiranic asupra păcătoşilor, caută totodată să-i convingă cu iluzia că ar acţiona ei înşişi şi că ar fi absolut liberi în toate.

1.8. Lupta creştinilor cu diavolii

Comuniunea harică (unirea mistică) cu Mântuitorul Iisus Hristos izbăveşte pe cei credincioşi de robia diavolilor, numai în cazul în care credinţa lor este desăvârşită. Dar pentru că nu toată lumea atinge desăvârşirea, puterea diavolului în lume continuă să-i domine pe cei nedesăvârşiţi, pe măsura patimilor lor. La fel se întâmplă şi cu cei necredincioşi.

Deci numai cei credincioşi se pot izbăvi de diavoli, prin puterea lui Hristos, pe care o primesc prin Sfintele Taine, prin rugăciune şi prin celelalte fapte bune creştine. Cei care se răstignesc în Hristos, cu patimile şi păcatele lor, au putere de a birui pe diavoli. Pentru că numai prin intermediul păcatelor şi al slăbiciunilor demonii se lipsesc de sufletul omului. Atâta timp cât omul trăieşte în păcate, el este orb şi surd faţă de Lumina Evangheliei.

Sfântul Grigorie de Nissa spune: "…Când fiinţa noastră a căzut în păcat, Dumnezeu n-a lăsat căderea noastră fără Providenţa Sa, ci în ajutorul vieţii fiecăruia pune un înger, iar pe de altă parte Satana încearcă să facă acelaşi lucru, prin mijlocirea unui demon viclean care ar dăuna vieţii omeneşti".

Omul însă, aflându-se între înger şi demon, prin el însuşi îi dă putere mai mare unuia, faţă de celălalt, asupra sa. El îşi alege prin liberă voinţa sa un învăţător (sfătuitor) din cei doi. Îngerul lui Dumnezeu îi îndreaptă gândurile către faptele virtuoase, iar diavolul îl ispiteşte cu plăcerile materiale, din care nu există nici o nădejde de mântuire.

După cum aflăm din scrierile Sfinţilor Părinţi, omul este acela care, în cele din urmă, face alegerea între bine şi rău. Atunci când creştinul colaborează cu îngerul lui Dumnezeu, cu ajutorul Duhului Sfânt va înfrunta uşor pe demoni. Cuviosul Ioan din Carnaf spune că atunci când creştinii rugându-se rezistă cu bărbăţie ispitelor, se căiesc pentru păcatele făcute, rabdă cu blândeţe ispitele, diavolii se chinuiesc şi se ard, dar creştinilor nu le este dat să vadă acest lucru, ca să nu se mândrească.

Rugăciunea, care face ca harul Duhului Sfânt să se reverse asupra omului, unindu-l cu Dumnezeu, îi arde pe demoni, iar aceştia, nesuferind focul haric, fug cu vaiete. Iată de ce, ori de câte ori necuratul duh ne ispiteşte, trebuie să îngenunchiem la rugăciune, care ne aduce harul lui Dumnezeu şi cu care vom fi de nebiruit. În viaţa liturgică este cunoscută puterea rugăciunii şi a tămâiei de a lunga duhurile rele. De asemenea, diavolii sunt arşi şi alungaţi de Dumnezeu, care lucrează prin Icoanele Făcătoare de Minuni şi prin Moaştele Sfinţilor.

1.9. De ce au nevoie diavolii de jertfe?

Un alt fel de hrană (energie) pentru demoni sunt jertfele. Iată ce spune Sfântul Vasile cel Mare: "Demonii, ca unii ce sunt căzuţi pradă voluptăţii şi patimilor, se desfătează şi se hrănesc cu ofrande. În timp ce jertfele se ard în foc, sângele lor se transformă prin ardere în vapori şi descompunându-se în felul acesta în particule fine, se prefac într-o stare ce corespunde esenţei demonilor. Ei se hrănesc cu aceste emanaţii, desigur nu aşa ca şi cum le-ar mânca sau şi-ar umple cu ele pântecele, ci asemenea unor animale (stridii şi alte făpturi de acest fel), care primesc hrana cu întreaga lor fiinţă. Din aceasta pricină demonii devorează cu lăcomie gazele ce se produc în urma arderilor jertfelor şi inhalează fumul aromatelor, ca substanţe pe care şi le-au adaptat pentru hrană. Iată cum se explică cultul jertfirilor în faţa statuilor idolilor, la popoarele păgâne".

Toţi idolii la care se închină păgânii sunt înconjuraţi de diavoli, care îşi găsesc plăcerea în jertfele care se fac. Iată de ce toate sectele satanice aduc jertfe de animale şi chiar umane demonilor la care se închină şi slujesc. Când se aducea jertfă unui idol (demon), o parte din ea era destinată demonului. De aceea, cel care bea din paharul umplut pentru jertfele idoleşti, bea din paharul demonului (1 Cor. 10,21).

Pentru falsele minuni pe care le făceau demonii, oamenii le aduceau jertfe şi le ofereau onoruri, măgulind astfel orgoliul satanei. Astfel de oameni sunt aşa de uniţi cu demonii, încât atunci când Dumnezeu săvârşea prin creştini o minune dumnezeiască, aceştia îi prigoneau şi-i omorau.

1.10. De ce îngăduie Dumnezeu existenţa diavolilor?

Din iconomie dumnezeiască, diavolul n-a fost trimis în Gheena sortită lui, ci a fost lăsat dezlegat pentru probarea şi cercetarea omului şi a voii lui libere, pentru ca fără voia sa să-i facă pe sfinţi mai încercaţi şi mai drepţi şi să le fie pricină de şi mai mare slavă, iar sieşi să-şi adune osândă şi mai îndreptăţită, prin răul pe care îl face şi cu ispitele pe care le ridică împotriva oamenilor.

Căpetenie a veacului acestuia şi stăpânitor al celor văzute a fost la început omul, fiind rânduit la aceasta de Dumnezeu. Pentru că nici focul nu putea ceva asupra lui, nici fiarele nu-l vătămau, nici otrava nu avea efect asupra lui. Dar odată ce a fost amăgit de diavol, a pierdut harul Duhului Sfânt şi stăpân al lumii a devenit diavolul. Din această cauză, vrăjitorii şi fermecătorii devin prin puterea diavolească făcători de minuni diavoleşti. Ei stăpânesc otrăvurile şi apa şi focul, după cum au arătat vrăjitorii din Egipt, care s-au împotrivit lui Moise (leşirea 7, 8, 9, 10) şi Simeon care s-a luptat împotriva Sfântului Apostol Petru.

Sfântul Ignatie Brianceaninov spune: "Porunca dată de Dumnezeu în Rai, care interzice omului să guste din rodul pomului cunoaşterii binelui şi a răului, nu a fost anulată. Ea îl încearcă mereu pe om, până astăzi. Mereu este prezent lângă noi diavolul şi ne îndeamnă să gustăm din rodul oprit. El nu încetează să ne ademenească prin cugetări păcătoase şi lumeşti, dezlănţuindu-ne nemăsurat patimile".

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune exact motivele pentru care Dumnezeu îngăduie existenta diavolului şi nu-l împiedică să ne atace cu ispitele sale: "în primul rând ca să cunoşti că te-ai făcut mai puternic decât diavolul, însemnându-te, în numele lui Hristos, cu Crucea dătătoare de viaţă; în al doilea rând, pentru a trăi în smerenie şi a nu te preamâri prin bogăţia darurilor şi să nu uiţi neputinta ta şi puterea celui care te ajută; în al treilea rând pentru că acest duh necurat, văzându-ţi răbdarea cu care rezişti ispitelor, să se convingă că l-ai părăsit cu desăvârşire şi te-ai depărtat de el; în al patrulea rând, pentru a avea o cunoştinţă clară asupra comorilor ce îţi sunt încredinţate, căci diavolul nici nu ar încerca să te atace dacă te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a neprihănirii".

Citește, sau pune pe cineva sa-ti citească in fiecare seară, sase luni până îți intră în tartacuta , si dacă tot nu înțelegi , apelează urgent un psihiatru !
Noapte bună!

Discuţie la postarea #443
 

Nu ştiu dacă Îl vede dar de auzit îl aude sigur însă nu în fiecare dimineaţă ci atunci cînd îi grăieşte Domnul, în Duminici sau de sărbători. Eu aşa am citit şi am înţeles din Cuvînt şi aşa cred pe Dumnezeu. Deci Serios!

Îl vede ca şi tine şi ca şi mine în orice Icoană creştină. În vedenie nu ştiu dacă îl vede şi Mihaela. Verginica şi Arsenie Boca L-a văzut şi în vedenie.
Nu ştiu sigur dacă Îl şi vede în Vedenie dar de auzit îl aude sigur dar nu în fiecare dimineaţă ci în dimineţile adînci, de sărbători şi în Duminici. Cînd scrie Cuvîntul Său după dictare după care Cuvîntul e pus pe site şi e citit de către preotul Nicuşor şi apoi cînd se tipăreşte cîte o carte îl regăseşti Cuvîntul în Cartea Sfîntă : Cuvîntul lui Dumnezeu.
Ba sigur că sunt bune toate scripturile şi toate învăţăturile sfinţilor dar Domnul a fost Trimis de Tatăl ca să împlinească Apocalipsa şi pentru asta îşi pregăteşte un popor sfînt cu preoţie veşnică pentru ca să Îl întîmpine cînd se va pogorî din Cer aşa cum au văzut ucenicii cînd s-a înălţat la Cer că l-a acoperit un nor şi l-a ascuns de ochii lor. Aşa ne spune şi cuvîntul proorocului: ''Pregătiţi Calea Domnului, drepte faceţi-I cărările.'' sau ''Pocăiţi-vă şi faceţi roade vrednice de pocăinţă pentru că Împărăţia Cerurilor s-a apropiat.''
Sunt foarte bune şi Cuvîntul lui Dumnezeu e în perfectă concordanţă cu scrierile sfinţilor părinţi.
Nu-şi reneagă.
Păi cam mută. Căci nu stă din lucrare ci Mută dar nu cu forţa ci cine crede e binevenit cine nu, nu e forţat... se va trezi sărmanul... atunci cînd se va trezi... dar Trîmbiţa a 7-a sună deja.
Ba da, deci Da!

Are sigur că are ceva special, ei îi grăieşte Domnul Iisus şi ea contnuă lucrarea de Trîmbiţare a primelor 6 Trîmbiţe. Nu ştiu dacă e special să auzi, oricine care nu e surd, aude, deci nu e nimic special aici...

Nu zău... faci mişto... ştii tu mai bine ca toţi ce daruri satanice au unii şi alţii... insinuezi, dezinformezi, lansezi necredinţa ta ca un fel de informare ştiinţifică.

Păi ar putea satana grăi ceea ce este scris în Cuvîntul lui Dumnezeu? Ia spune ar putea vre-un înger sau vreun demon sau vreun om să născocească şi să scrie ceea ce este scris acolo? Eu nu cred... Păi sunt proorocii împlinite şi adevăruri şi tainele scripturii de la începuturi şi pînă azi sunt revelate spre cunoaştere şi înţelegere... Păi ce e acolo este Hrană pentru sfinţii şi drepţii din Ceruri şi nu numai pentru oameni sau pentru morţii care aud şi învie deci cum ar putea satana să scrie aşa ceva. Tu vorbeşti din născoceri şi din zvonistica unora sau altora care sunt minciuni lansate din interes, din încercarea satanei ca să-i ţină cît mai departe pe oameni de Adevăr şi de asta îngrozeşte şi sperie memoria colectivă ca să nu poteţi cerceta liniştiţi şi să vă convingeţi şi să credeţi apoi pentru mîntuirea şi viaţa voastră.

Sigur că da, întîi Dumnezeu şi apoi sfinţii şi drepţii şi cele 7 Trîmbiţe şi BOR şi arhiereii ăia care sunt vrednici şi sfinţi şi apoi preoţii şi deaconii şi cantorii şi toţi fraţii creştini ortodocşi şi creştini şi toţi aporpiaţii căci porunca este să iubeşti şi pe vrăjmaşi, adică pe cei plini de necredinţă. Dar cine sunt vrăjmaşii? Casnicii tăi! Ei ţi-au inculat propaganda deci iată că iubim şi vrăjmaşii, pe mămica şi pe tăticul trupesc sau duhovnicesc, chiar dacă ei vor neapărat să ne despartă de Domnul Iisus şi de cele 7 sfinte Trîmbiţe.

De aceea scriu:

''Lăsaţi copii să vină la Mine'' iar voi ceilalţi ''În ziua aceea cînd auziţi glasul Său nu vă învîrtoşaţi inimile ca în zilele răzvrătirii.''

continuarea mai jos.

continuare pt. Igor #443
 

Nu-i scrierea ei ci ea scrie ce îi dictează Domnul. Nu o tot fă vicleană şi mincinoasă Igore dragă în timp ce foloseşti un diminutiv prietenesc familiar.
Nu e scriitoare şi nu născoceşte ea ce este scris acolo... nimeni n-ar putea născoci aşa ceva. Nu te mai ridiculiza singur prin necredinţa şi prin tacticile tale viclene şi prin logica ta absurdă. Nu ţine cu mine.... şi nu ţine cu nimeni pînă la urmă căci Dumnezeu îi apără pe toţi cei ce Îi cer asta.

Nu contestă nimeni puterea Apostolilor.
Precis or fi mai Tari ca Mihaela dar astăzi Domnul nu prin ei grăieşte şi nici n-a grăit vreodată prin cineva ce grăieşte prin cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice... Păi Domnul merge înainte şi nu stă... şi nu s-a oprit Biblia şi Dumnezeu din Cuvîntat şi împlineşte Apocalipsa şi-şi pregăteşte popor întru venirea Sa.

Citeşti din Sfinţii Părinţi, că şi ăia sunt plini de Domnul. De Duhul Sfânt. S-au sfinţit prin pustiuri, prin peşteri, plângând până la pragul morţii. Plini de iubire. Postind până se uscau. Aşa venea Domnul Duhul Sfânt şi le mai dădea câte o rază de har ca să înţeleagă Scripturile. Când deveneau ca pruncii, că spune "ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor." - Matei 11, 25

Mai citesc dar mai rar. Mi-e suficient ce citesc din Cuvînt pentru că sfinţii de care vorbeşti grăiesc şi ei de asemenea în Cuvînt şi Mihaele scrie în Carte.
Da, primeşte vizite în dimineţile adînci, de sfintele sărbători sau în Duminici şi scrie în Carte ceea ce i se dictează... deci nu în fiecare zi.

Mai întrebi mult acelaşi lucru? Eşti greu de cap sau doar te prefaci?


Din preaplinul inimii vorbeşte gura şi scrie inima... deci voi cum puteţi? (ştii tu, denigra la nesfîrşit şi fără ruşine)

Iar te lauzi, deci degeaba te lauzi că slujeşti tu sau cu slujirile altuia sau a altora... nu pricepi că acolo e o sfîntă Mînăstire şi nu numai cetate? Ei bine ei nu se laudă ca tine.... tu te lazi mereu dovednid că ce?

Că a pătruns acest duh al lăudăroşeniei, îngîmfat şi semeţ în toate mînăstirile şi în toată ortodoxia? Păi nu ei se laudă ci tu te lauzi de parcă v-aţi lăuda împreună. Aşa ceva Dumnul Iisus n-a făcut... El este smerit şi Blînd cu inima şi aşa ca El sunt şi Apostolii şi sfinţii şi drepţii şi aşa au fosz şi sunt toate cele 7 Trâmbiţe Apocaliptice. Tu te lauzi că ce?

Păi ăia nu erau decît nişte vameşi şi nişte pescari păcătoşi care îşi vînau ceva de mîncare deci nici pe departe nu-şi lucrau ei mîntuirea pescuind ci îşi lucrau pentru nevoile trupeşti... Domnul i-a chemat să-L urmeze şi după ce i-a mîntuit, i-a vindecat, i-a curăţit de păcate, i-a învăţat, i-a pregătit, abea apoi i-a făcut apostoli şi abea după ce le-a Trimis pe Duhul Sfînt şi-au lucrat ei mai departe mîntuirea... şi a lor şi a altora. Tu vorbeşti destul de aiurea amestecînd şi răstălmăcind totul spre a ta pierzare. Iar asta vine din necredinţă şi lăudăroşenie...

Iar te lauzi... ai grijă că lăudăroşenia şi necredinţa sunt patimi grele.

Păi se ascundea de poterea Irozilor. Dar ai ce ai tu cu dimineaţa... Dacă e dimineaţă e de la diavol. că satana e lucifer şi gata cine se trezeşte de dimineaţă e şerpilian. Păi tu eşti mai smintit ca Lorin Fortuna care aduce ode satenei susţinînd că e un spirit bun. Tu susţii că dimineţile sunt rele. Păi eşti tu de crezut atunci cu toate citatele şi argumentările tale?

Păi eu sunt în BOR iar ei n-au plecat nicăieri ci au fost excluşi din pricina necredinţei Ierarhului care nu a crezut nici după ce şi-a pierdut piciorul aşa cum a proorocit ci abea după ce a murit cînd stupoare: A trebuit să se înfăţişeze înaintea Domnului şi ce să vezi, Domnul grăia prin Trîmbuţa Mihaela care scria... şi atunci să vezi ruşine înainte sfiinţilor îîngeri... a plîns mult pînă s-au înduioşat cerurile şi l-a Iertat Domnul. E scris şi asta în Cuvînt, l-a iertat entru rugăciunile poporului Său.

Mă întreb cînd vei căuta să te documentezi şi să te pui la punct şi să te lămureşti în loc să vii cu idei de arici pogonici că dimineaţa nu e bună că dimineţile sunt luciferice, doar nopţile sunt bune ... şi celelalte insinuări şi diversiuni şi spurcăciuni în care crezi la adresa ei... adică nişte bîrfe murdare pe care le născoceşti şi le lansezi ca să prindă ele în subconştientul colectiv de frica anatemelor sau a propagandelor sau a acoperiţilor din serv-vicii.

Păi de ce ţi-e frică? Spune cinstit de ce ţi-e frică şi groază că ar putea să fie Adevărat Cuvîntul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi cele 7 Trîmbiţe să fie totuşi Îngeri-Oameni sfinţi Trimişi de Dumnezeu la oameni ca să-L mărturisească prin Credinţa lor?

Păi ţi-e frică fiindcă atunci s-ar putea să fii nevoit să citeşti şi altceva şi iată lenea duhovnicească se pare că te-a biruit. Spui tu: Mai bine să înfierăm şi să etichetăm şi fata, am scăpat...

Păi dacă ţie ţi-e lene să-ţi lucrezi discernămîntul de ce vrei ca şi altora să le fie la fel de lene ca ţie încît să osîndească fără argumente pe oricine, aşa la grămadă şi en-gross în ideea că ''nu poate fi Dimnezeu decît demonul care se arată şi şopteşte oamenilor. '' Păi caută tu dacă ai mai citit undeva un asemenea Cuvînt sfînt care să fie în conformitate cu Toată Scriptura... ar putea cineva după părerea ta să născocească şi să scrie aşa ceva dacă n-ar fi Dumnezeu?

Dă-ţi singur răspunsul. Eu n-am mai auzit să existe de la întemeierea lumii şi pînă azi un asemenea mare Dar şi tu zici că nu e bine să credem? Dar cine eşti tu?

Eu zic că e bine să credem fiindcă am citit şi Biblia şi din sfinţii părinţi şi din cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi cred că sunt de la Acelaşi Dumnezeu... de la Tatăl sunt scrise prin Hristos în Duhul Sfînt. Amin.

Păi asta am spus şi eu că după ce n-a crezut cu niciun chip acest arhiereu Vasile spunînd că mai bine îşi pierde un picior decît să creadă, iată că şi-a pierdut piciorul aşa cum a prezis şi tot n-a crezut iar apoi după o vreme a trecut la Domnul şi ce să vezi: Domnul şi sfinţii Lui erau deasupra Cetăţii Noului Ierusalim de la Pucioasa împreună cu cele 6 Trîmbiţe Apocaliptice trecute şi ele la Domnul şi se ocupau de poporul lui Dumnezeu de la Pucioasa şi atunci panică mare: Doamne dac-aş fi ştiut... dac-aş fi ştiut... şi s-a ''trezit'' în iad şi a tot plîns şi a tot plîns recunoscînd că a ajuns un antihrist şi apoi după ce s-au milostivit cerurile de atîta plîns, Domnul l-a iertat pentru rugăciunile poporului Său de la Noul Ierusalim de la pucioasa care se rugau pentru vrăjmaşii lor.

Tot acest Vasile a făcut tot ce a ţinut de el ca să-L tîrască pe Irineu Bistriţeanu să retragă ce a binecuvîntat şi să dea cu pietre şi Irineu sărmanul s-a supus şi a oficiat împreună cu Vasile al Tîrgoviştei ca mai mic, deci nu răspundea el pentru această nedreapta sluijbă de excludere, s-a supus căci altfel monstruasa coaliţie care l-a pus să declare şi să semneze că se desolidarizează de ei l-ar fi linşat. De atunci, a întors spatele acestei Lucrări şi Irineu deşi nu cu inima a făcut el ceea ce a făcut lăsîndu-se tîrît şi despărţit de Noul Ierusalim de la Pucioasa...

Deci iată aşa au fost ei excluşi şi despărţiţi de Irineu şi de BOR şi nu că ar fi plecat ei din BOR din pricina mîndriei.

Aşa se întîmplă cînd te crezi mai mare ca Dumnezeu.

Cred că e foarte bună şi instructivă retrospectiva luptei cu diavolii postată de tine, dar eu lupt cu păcatele mele şi cu mîndria... iar ei dacă luptă să mă înşele şi diavolii şi să mă păcălească e treaba lor, ei pier.

Văd că şi tu îmi recomanzi un psihiatru dacă citesc şi tot nu vreau să înţeleg să mă lepăd de Cuvîntul lui Dumnezeu, deci pentru voi toţi văd că e foarte clar, dacă eu cred în Dumnezeu în timp ce voi nici măcar nu vreţi să citiţi ce vă transmite Domnul prin Trîmbiţe şi ce scrie tuturor oamenilor atunci musai eu sunt bolnav şi trebuie musai să merg la psihiatru.

Vi se pare că aş avea nevoie de psihiatru?

Foarte interesant mod exclusivist de credinţă aveţi, voi ştiţi fără măcar să cercetaţi, voi călcaţi în picioare şi excludeţi fără să vreţi măcar să vă lămuriţi, etichetaţi şi socotiţi pe cei ce urmează Cuvîntului ca diavoli, ca secte, ca eresuri fără măcar să pricepţi de ce sunt eresurile eresuri sau sectele secte şi credeţi în minciuni şi judecaţi pripit doar pentru că cineva necredincios a dorit să-şi împlinească interesele străine de Dumnezeu şi pentru că iată, a fost cîndva un arhiereu mai mare decît vicarul Irineu Bistriţeanu care după ce a murit Hrineanu şi a fost înscăunat Bartolomeu Anania care nici el nu credea aşa ca Vasile al Tîrgoviştei şi ca alţii care nu au cercetat temeinic voi iată mergeţi orbeşte după necredinciosul sau necredincioşii care v-au păcălit şi acum nu mai are cum să vă mărturisească de dincolo, dar a mărturisit şi e scris în Cuvînt dar voi nu citiţi şi nu ştiţi ci mergeţi mai departe după necredinţa lui sau a celor care n-au vrut să creadă... şi iată aşa nu pe ei îi excludeţi, nu pe poporul lui Dumnezeu şi pe cele 7 Trîmbiţe le excludeţi din BOR ci pe voi înşivă de la Calea spre Adevăr...


Nu ai dat nici autorul sau autorii din care ai postat. Păi pe cine citesc? De la cine? Iar dacă nu poţi crede de frica legislativă căci văd că ai dat din hotărîrile sinodale, nu-i bai. Poate cu timpul vor reveni temeinic asupra deciziilor şi nu aşa cum au revenit pripit călcînd peste sfîntul Episcop Hrineanu plin de Duh Sfînt căci am asistat la slujbele lui liturgice şi simţeam cum se deschidea cerul la cuvîntul lui şi vedeam cum se umplea de mult Har el însuşi căci lumina toată catedrala şi aşa era şi Vicarul Irineu Bistriţeanul pe vremea aia, plin de Duh Sfînt şi plin de Har. Ei au binecuvîntat împreună cu Dumnezeu prin credinţă iar apoi arhiereul Vasile al Tîrgoviştei împreună cu Irineu prin necredinţa lui Vasile care era mai mare în grad bisericesc decît Irineu dart mult mai mic în sfinţenie au retras şi au anulat actele excluzîndu-i din BOR.

Deci aşa este, ei sunt excluşi din BOR dar asta nu înseamnă că i-a părăsit şi Dumnezeu. Nu i-a părăsit pentru că Dumnezeu nu părăseşte pe cel prigonit.

Acolo Domnul Iisus grăieşte în continuare în ciuda unora sau altora.

Iar eu ca mirean din BOR, nedat încă afară de nimeni ci chiar azi am primit nişte prescură sfîntă de la preot mărturisesc fără frică şi cu răspundere înaintea lui Dumnezeu că Domnul Iisus le grăieşte lor, celor de la Noul Ierusalim de la Pucioasa trimis de Tatăl Savaot Atotţiiitorul.

Cine poate crede bine iar cine nu, să caute a se lămuri citind, cercetînd, vizitînd, rumegînd... rugîndu-se şi poate că vor primi şi ei darul credinţei în Cuvîntul lui Dumnezeu şi mărturia celor 7 Trîmbiţe Apocaliptice.

Pentru mine a fost simplu: am citit şi am crezut, pentru că nu există fiinţă care să poată născoci aşa ceva, nici înger, nici demon, nici om şi nici orice altceva... nimeni nu poate grăi ca Dumnezeu... atît de mîngîietor şi de frumos şi de Adevărat. Iar apoi m-a întărit în BOR Dumnezeu ca mirean căci fără El poate că aş fi pus botul la caterinca voastră şi la vrăjeală... aşa cum încearcă igor să mă ''mîntuie''.

Citiţi şi voi şi credeţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi cu sectarismele, că ei n-au nimic cu americanii ci au introdus în decizii legătura cu americanii ca să aibă o bază legală, un argument, pentru că după cercetare nu au găsit nimic rău dar aşa era deja decizia luată la masa verde şi toţi s-au conformat... Păi dacă aşa a vrut patriarhul Teoctist... s-au supus, au făcut formele şi gata. Au găsit ei legătura cu ''fraţii'' sectanţi din America... un trib de romîni neaoşi ajunşi acolo de pe vremea lui Noe... şi gata care au numit un stat cu numele sfintei Virginia fiindcă le proorocise Domnul şi lor încă de pe atunci. :)

Nu exista nicio legătură cu America şi cu sectele Noului Ierusalim de acolo... ăştia de aici toţi sunt ţărani romîni... de pe la Maluri şi de prin Pucioasa şi din împrejurimi, toţi creştini ortodocşi din BOR.

Socotiţi şi voi acum de cine trebuie să ascultăm, de Credinnţă sau de necredinţă?

Credinţa şi sfinţenia a binecuvîntat iar necredinţa nedreaptă şi încăpăţînarea a retras şi a exclus... după care şi-a pierdut piciorul şi a şchiopătat şi apoi a murit ca abea în iad să-şi recunoască greşala...

Ce credeţi că ar fi bine să facem, să mergem în iad după Vasile al Tîrgoviştei sau să mergem în Rai după cele 6 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice ca să ascultăm şi de a 7-a?

Ce părerea aveţi?

Eu cred că trebuie să credem pe mai departe în Cuvîntul lui Dumnezeu în ciuda oricărui necredincios oricît ar fi de mare sau de mic... aşa cum ne este dat fiecăruia, să citim şi să mărturisim.

Credinţa în Dumnezeu e mai mare decît Credinţa în slujitorii lui Dumnezeu care au ajuns necredincioşi.

Cam aşa e pe scurt. Doar că ''palmele'' pe care le încasez nu sunt de la sf. Nicolae ci de la sminţişorul terorist Niculae... ăla împuşcatu' cu sinsitra lui soţie cu tot care a lansat propaganda în memoria colectivă băgînd împreună cu Dej groaza în burgheji.... deşi ăstia despre care discutăm au fost cei mai săraci săteni romîni. Toate cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice au fost oameni săraci... n-au avut nimic, au trăit şi trăiesc din Credinţă şi din Mila lui Dumnezeu.

Stii cum se zice, o imagine face cat o mie de cuvinte :21:

Serios, la cat circ e topicul asta si nu doar, ce mai conteaza o farama de umor in plus?

Macar e de calitate, de data asta.

Vsovi, ai putea sa ne spui de ce ne-ar ajuta pe noi, crestinii "obisnuiti", astia din BOR care nu ne deosebim cu nimic (in ale credintei indeobste asumata) de oricare altul dintre noi, sa tinem strans de duhul celor pe care ni-i prezinti aici?
Ce aduce in plus duhul celor din Pucioasa fata de Duhul din Biserica noastra?
Si ce minus am avea noi, crestinii obisnuiti, cata vreme ramanem fiecare in parohiile si ascultarile noastre si nu aderam la insufletirea pucioasana?
Cat despre tine, care te prezinti repetat ca simplu crestin din BOR, ce anume te anima sa sus-tii pe cei din Pucioasa?
Sa nu te superi, te rog, dar asa cum amicul Florin Oltean zice ca s-a facut punte (luntre?) peste neantul dintre crestinism si budhism, asa imi pare, sa ma ierti, ca te vrei si tu: o legatura (din ce armatura?) intre BOR si credinciosii puciosani.
Cum sta treaba, oare?

Acum am văzut pozele...

Nu sunt de acord cu poza cu datul palmei ăleia... Sunt destul de pălmuiţi de demoni, sărăcuţii, ei, cei de acolo, nu trebuie să mai punem şi noi prostii, sub formă de glume.

Unii, mai neputincioşi, iau în serios poza aia, ne hulesc, ne arată cu degetul, că am fi violenţi, Doamne fereşte, nu, nu suntem violenţi sub nicio formă, aia-i poză şi glumă de foarte mult prost gust.

Iar poza cu "trâmbiţele nu sunt oameni", de corect, aşa este, nu sunt oameni, sunt instrumente muzicale de suflat... dragii de ei, ce face ura şi mândria cu oamenii...

Era un episod cînd au ajuns cu Enerprise pe o planetă într-o galaxie îndepărtată unde locuitorii văzînd cum se teleportează şi cum sunt îmbrăcaţi şi ce arme au s-au închinat lor şi auzind cum îl cheamă pe căpitan, Picard, l-au primit ca fiind dumnezeul lor... şi mă distram cu un prieten povestind pe marginea episodului respectiv cum aveau ei un dumneazeu... căruia îi spuneau Picardul şi ne ironizam între noi cînd ne mîndreap că iată, ăia sau ăialalţi te socotesc Picardul lor.

Iată că şi tu se pare îl ai drept dumnezeu tot pe Picardul care spune că respectivii nu sunt oameni.

Dar aşa aşa este, nu mai sunt oameni căci dacă ar fi fost doar oameni atunci nu era nicio diferenţă între viaţa lor şi restul oamenilor lumeşti dar ei se luptş cu duhul gLumii pentru a fi îngeri şi oameni şi copiii şi fiii şi poporul lui Dumnezeu, aşa cum ar trebui să fie orice creştin, deci categoric Picardul are dreptate: Nu sunt oameni în sensul că nu sunt doar oameni şi atît... sunt cu mult mai mult de atît...părerea mea.

Dacă nu supăr pe nimeni, eu aş putea susţine că sunt sfinţi îndelung sfinţiţi... dar nu vreau să vă supăraţi aşa că zic că sunt doar nişte păcătoşi care se luptă cu duhul gLumii ca să ajungă sfinţi pentru că poporul lui Dumnezeu este un popor de sfinţi.

Nu ştiu de ce îi priviţi cu atîta ură şi cu atîta dispreţ, păi din moment ce nu dau buzna peste nimeni şi au doar un mesaj pe net pe care oricine e liber să-l citească sau nu respectîndu-se dreptul constituţional de libertate a Credinţei... nu vă prea înţeleg continua nemulţumire şi revoltă denigratoare la adresa lor.

Dacă chiar aveţi ceva de reproşat sau de acuzat, de ce nu sunteţi cinstiţi ca să spuneţi ce v-a făcut vouă vreunul dintre ei?

Sau dacă Cuvîntul lui Dumnezeu scris de ei în cărţi v-a afectat cu ceva Credinţa voastră, dacă e ceva greşit sau mincinos, de ce nu spuneţi cu ce v-a minţit, sau cu ce v-a păcălit sau cu ce v-a amăgit sau cu ce v-a chinuit şi îngrozit?

Mie Cuvîntul lui Dumnezeu îmi este ca un pansament pe rănile sufleteşti făcute de păcate şi de mîndrie, ca un undelem şi vin pus pe rănile inimii, ca o Mîngîiere şi ca un Cuvînt Minunat care te linişteşte şi te înflăcărează şi te îndrumă şi te cîrmuieşte spre Împărăţia Ceruruilor... deci este ceva foarte frumos şi bun şi fără pic de răutate la adresa nimănui... e ceva foarte frumos aşa că nu prea pricep cum puteţi să nu aveţi minima curiozitate de a citi măcar un rînd, măcar o pagină...

Nu prea pricep ce stă la baza acestui refuz atît de abrut şi de brutal.

Păi ce credeţi că eu nu ştiu de secte, sunt cîte vrei prin ardeal şi prin toată romînia şi pe la televizor şi în toată gLumea... e plină Lumea de secte... dar voi chiar nu vreţi să faceţi deosebirea între secte şi Trîmbiţe şi între glasul predicatorilor absurzi care vă păcălesc ca să lepădaţi viaţa sfîntă ortodoxă şi între glasul şi Cuvîntul lui Dumnezeu care vă învaţă adevărata Credinţă Ortodoxă?

Păi în Cuvînt găsiţi o ortodoxie mai ortotodxă decît toată ortodoxia din toată lumea, o cale mai stîmtă şi mai dreaptă, iar proorpciile şi Adevărurile sunt mai Adevărate decît orice de pe lumea asta.... şi mîngîierea netrupească a Domnului are la aază iubirea lui Dumnezeu pentru oameni... deci ce ar putea fi mai frumos şi mai curat?

Eu nu pricep cum de nu puteţi voi vedea toate acestea ci vedeţi doar: demioni, secte, satane ispititoare, eresuri şi răstălmăciri a la ''ziarista'' şi ''lingvista'' mariam-argareta (ciudat nick sfînt ce şi-a luta o persoană cu comportament de vrăjitoare) şi tot felul de ziarişti care denigrează şi propagă bîrfe şi au alte interese decît cele bune şi toate străine de voia lui Dumnezeu.

Nu ştiu de ce şi pentru ce vă este atăt de frică încît nici nu puteţi să cititi.

Păi cum aţi putut citi toate manifestele partidului comunist, toate eretismele şi sectarismele lumii, toate cărţile pline de pornografie şi de duhul gLumii şi să vedeţi toate filmele cu toate ororile şi grozăviile şi groazele şi nebuniile lumii pline de duhuri rele şi de spirite rele şi de tot felul de drăcii şi spurcăiuni şi cînd e să citiţi ceva de la Dumnezeu care nu vă muşcă ci vă mîntuie sunteţi atît de speriaţi şi otrăviţi în credulitatea voastră cu care vă feriţi de parcă aţi vedea pe satana sau pe antihrist. Păi chiar aşa de speriată vă este memoria colectivă şi chiar aşa de urît v-a lucrat propaganda? Cum se poate să fiţi chiar atît de ridicoli şi absurzi susţinînd toate relele şi urîciunile la adresa lor?

Păi acolo nu e ceva rău aşla cum vi se pare din pricina că ei sunt foarte săraci ci acolo grăieşte Dumnezeu şi în tot restul gLumii e un calvar şi un coşmar dar acolo e raiul pe pămînt... şi tare mă mir, cum de nu puteţi nicicum să vedeţi? Ce aveţi la ochi sau la cap sau la credinţă?

Încă odată vă întreb, de ce vă este atît de frică orbească şi orbitoare încît am impresia că nici nu am cu cine discuta căci văd că sunteţi plini de superstiţie şi prejudecăţi? Ce e cu voi?

E doar o carte... atît. Păi la cîte cărţi sunt pe lume... chiar atît vă este de frică de o carte?

Bine, bine, dar in bisericile din BOR, careia sustii repetat ca ii esti madular, tocmai Cuvantul Domnului e predicat.
La fiecare slujba preotii predica Cuvantul. Fiecare slujba e alcatuita din cuvintele si cantarile Cuvantului, prin Duhul Lui. Fiecare Sfanta Taina se desfasoara cu toata buna ei alcatuire asa cum a fost mereu in Biserica. (Ca unii dintre noi participam mai mult sau mai putin, mai bine sau mai prost insufletit - asta e alta socoteala.)
Si atunci, pe ce intemeiezi afirmatia ca predicatorii absurzi ne pacalesc ca sa lepadam viata sfanta ortodoxa?

Pe de alta parte, sunt destui oameni cu viata curata si in BOR, dincolo de anumite grupari care si-au revendicat sfintenia... Cunoastem cu totii preoti de toata isprava, mireni cinstiti, credinciosi obisnuiti care se tin statornic de cele sfinte, cu frica de Dumnezeu si cu iubire.
Precum sunt unii (trebuie sa fie!) despre care nu stim prea multe, tocmai din pricina discretiei si cumpatarii lor.

Asadar?....

Aşa este, sunt pălmuiţi de mulţi dar mă întreb, tu nu te simţi printre pălmuitori căci altceva n-am auzit de la tine decît: demoni, satană, lucifer, secte, erezi, bîrfe şi insinuări bolnave vrednice de antihrist şi tot felul de minciuni lansate ca adevăruri evidente... deci lasă pozele simpatice ale lui Copăcel şi priveşte la ce eşti în stare să scrii tu.

Dar denigrarea ta la adresa lor ce este? (Iar denigrarea, ca şi crimă morală şi duhovnicească, este mai rea decît crima reală şi pălmuirea trupească căci lansează nişte bîrfe şi nişte propagande vrednice de satana)

Dar, prietene Igor, dacă voi (îia cu care te simţi împreună sau pe care îi reprezinţi) vă socotiţi mai presus, mai drepţi, mai iubitori, cu o dreaptă credinţă mai dreaptă şi mai Adevărată, atunci mă bucur pentru tine şi pentru voi şi spun că Domnul Iisus Hristos şi Cuvîntul şui Dumnezeu nu a chemat şi nu cheamă drepţii la pocăinţă ci oile cele pierdute şi rătăcite de prin lume... aşa că dacă voi chiar sunteţi atît de vrednici precum rezultă din ceea ce ai scris tu despre voi că privegheaţi şi că vă rugaţi non stop şi mai ales noaptea, atunci cu adevărat nu trebuie să vă faceţi probleme ci voi o să-L întîmpinaţi pe Domnul Iisus ca cei mai pregătiţi dintre ucenici aşa că nu ştiu de ce apropierea Apocalipsei ţi-ar crea ţie sau vouă o atît de mare panică aşa cum le crează sectanţilor care vor să o grăbească sau să o întîrzie de parcă ea ar fii un fel de potop mai rău ca precedentul de pe vremea lui Noe, în care ar muri, spre deosebire de cel vechi, la grămadă, şi sfinţii şi păcătoşii şi toate fiinţele, bune, rele, curate şi necurate fără pic de discernămînt. Păi o astfel de credinţă în potop şi în judecata lui Dumnezeu e demnă de un ateu convins şi nu de un credincios!

Iar de pocăit, oare nu a iertat Dumnezeu tîlharului de pe cruce într-o clipă de regret şi de trezvie? Dar pe alţii, cît de uşor i-a iertat? De exemplu slăbănogului sau orbului sau chiar Lui Petru şi Lui Pavel, cît de uşor i-a iertat?

Deci crezi tu că oamenii chiar n-or să aibă vreme de Pocăinţă dacă dă Apocalipsa buzana peste ei?

Exact, sunt uneltele lui Dumnezeu prin care suflă Dumnezeu... dar nu cu ură şi mîndrie cum insinuezi şi aşa cum crezi tu pomenind mereu draci, demoni, diavoli, satane, secte, eresuri, plăceri trupeşti, posedări, bîrfe şi alte minciuni ci suflă cu drag prin ele chemînd la pocăinţă şi la viaţă veşnică întru Împărăţia Cerurilor... dar nu îi cheamă pe drepţi ci se bucură de drepţii care sunt drepţi şi care au credinţă ortodoxă dreaptă şi sfîntă... ci îi cheamă pe păcătoşii ca mine sau ca şi alţii... ca să ne vindece aşa cum i-a vindecat pe care vrei tu din scripturi fără să se scîrbească de ei.

Cuvîntul lui Dumnezeu din cărţile de la Pucioasa este un duh al Mîngîierii şi al privegherii, un duh de pază şi de dreaptă şi bună vieţuire şi care curîţeşte omul de patimile păcătuirii deci e folositor mai ales celor în credinţa ortodoxă, dar nu drepţilor ci păcătoşilor căci nu a revenit să cheme la pocăinţă pe drepţi ci pe păcătoşi... dar e de folos oricărui om ca să-L cunoască pe Iisus şi pe Dumnezeu pentru ca să ştie cine îi sunt părinţii cei Adevăraţi căci Dumnezeu l-a creat pe om şi nu gLumea şi nici păcatul şi nici întîmplarea sau hazardul sau nimeni sau maimuţa sau altcineva ci Dumnezeu.... din iubire sfîntă şi altruistă.


O pregătire şi mai temeinică în vederea revenirii lui Iisus la oameni, la poporul său credincios care s-a pregătit, trimis de Tatăl.

Păi nu doreşte Dumnezeu ca să iasă cineva din buna credinţă ortodoxă ci tocmai pentru a întări credinţa şi pentru a o păzi de apostazie şi alunecare au fost şi sunt toate cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice... deci nu e vorba de minusuri, dacă sunteţi drepţi şi credincioşi ci doar de plusuri, de cunoaşterea tainelor, a Adevărurilor, a îmbrăţişării comune... dar dacă chiar aflaţi în ortodoxie sunteţi căzuţi în tot felul de ispite eretice şi sectare şi păgîne sau lumeşti atunci unde veţi găsi voi îndreptarea dacă nu la Dumnezeu?

Păi nu am cum să nu susţin Dreptatea şi Adevărul mărturisindu-mi cinstit în ce cred şi de ce anume... şi cum crezi că aş putea să nu mă bucur de Dumnezeu şi să ţin această bucurie ascunsă din moment ce nu mai este de cine să-mi fie frică deoarece regimul terorist de tristă amintire se cam duce pe apa Strîmbetei cu serv-vicii cu tot?

Sigur că aş vrea o înfrăţire dar nu e una păgînă aşa cum vrea acest Florin, căci eu nu vin să vă înfrăţesc cu dracul şi nici cu păgînismul budist sau ereziile şi sectarismele gLumii sau cu tot felul de alte rătăciri ci vă spun că iată: Cuvîntul lui Dumnezeu vine să vă păzească de orice rău şi să lupte cu orice rău pentru că El este Învăţătorul Ortodoxiei şi Domnul Credinţei, El Domnul Iisus împreună cu poporul său sărac şi puţintel.
Păi treaba stă aşa:

''Nu am venit să chem pe cei drepţi la pocăinţă ci pe cei păcătoşi, pe cei proşti, pe vameşi şi pe desfrînate, pe colectorii de taxe şi pe toţi cei amărîţi şi deprimaţi şi împovăraţi şi disperaţi şi panicaţi... ca să-i MÎNTUI!'' (ceva de genul ăsta ne zice Domnul şi nu eu păcătosul!)

Şi nu dă fuga orice credincios veritabil care aude că Tatăl Său se apropie şi L-a trimis pe Hristos ca să întărească Credinţa? Nu dă fuga oricine îl Iubeşte pe Dumnezeu ca să afle ce anume ne transmite Tatăl nostru Carele este în ceruri? Păi dacă îl iubim pe Dumnezeu cum atunci să ne ţinem departe de mesajul Său dăruit prin cele 7 Sfiinte Trîmbiţe Apocaliptice?

Spune tu CUM?

Asta nu înseamnă că Dumnezeu a venit să desfinţeze ortodoxia, nici pe departe ci a venit s-o întărească aşa cum a întărit acum 2000 de ani Legile Vieţii!

Mă refer la predicatorii sectanţi care apar pe la televizor sau prin adunările sectare... care unii dintre ei chiar dacă ştiu mai bine scrierile scripturistice ca mulţi dintre arhiereii ortodocşi, cu toate astea ei te amăgesc şi te cîrmuiesc spre o viaţă străină de Dumnezeu... deci nu de preoţi şi arhiereii ortodocşi ci de predicatorii care au ieşit ca ciupercile după ploaie avînd ei aşa un limbaj neaoş, americano-romînesc, aşa cum pe vremuri vorbeau romînii franceza pe la casele boierilor parveniţi, de ei vorbeam.

Mă bucur pentru mărturisirea ta şi nu aş dori să tulbur pe nimeni... şi cred categoric că trebuie să fie mulţi călugări şi mireni şi preoţi şi arhierei ortodocşi care au o viaţă ortodoxă foarte smerită şi prin asta foarte înaltă în iubire... deci nu contest ci sunt fericit să aflu de astfel de exemple.

''Lăsaţi păcătoşii să vină la Mine căci pentru păcătoşi şi nu pentru drepţi am fost Trimis; pentru sectanţi, pentru îndrăciţi, eretici, păgîni, pierduţi, rătăciţi, atei, şi alţi bolnavi căci pentru ei am revenit ca să-I mîntui căci pe cine Tatăl îl trimite la Mine Eu nu-L scot afară şi nu mă scîrbesc....... asta zice Domnul Iisus în Cuvîntul lui Dumnezeu şi nu eu... păcătosul mirean din BOR.

''Veniţi şi eu vă voi da odihnă sufletelor voastre.''

Ceva de genul ăsta... aşa că nu ştiu de ce vă supăraţi pe Cuvîntul lui Dumnezeu de la întemeirea lumii sau pe cel dăruit prin cele 7 sfinte Trîmbiţe sau pe mine care mă bucur să cred şi să discut cu voi?

Deci draga mea, este un mare Dar şi nu o teroare sau o silnicie sau ceva rău... căci e Dumnezeu care grăieşte peste pămînt vestindu-se întru venirtea Sa şi nu păcatul sau omul sau demonul sau altcineva.

Adevarat este, acum si in veci!
Iata ca avem un liant real si sfant: tocmai acest cuvant al Domnului.
Cu singura mentiune ca e vorba numai si numai de Eu si nicidecum de vreun eu....:)
P.S. "Veniti la Mine", zice/cheama/dezleaga/leaga/porunceste, referindu-Se la toti oamenii impovarati de chinurile patimii si de alte chinuri pe care nu le mai pomenesc... Nu zice doar "veniti".

pt. Igor #445
 

Absolut bineînţeles, asta şi mă rog personal, ca Domnul să-mi biruie toate patimile care mai tîrziu vor fi stăpînte de diavoli, dacă nu dispar la timp prin urmarea Domnului... deci toate cele 7 Trîmbiţe au fost biruite de Dumnezeu căci altfel n-ar fi fost ele ale Domnului.... sau tu ce ai vrea, să nu ne lăsăm biruiţi de Domnul Slavei? Ba ne lăsăm şi urmăm Domnului că doar n-am înnebunit să ajungem să fim de partea demonilor sau a celor nemulţumiţi sau a celor ce şi-au învîrtoşat inimile ca în zilele răzvrătirii urmînd lui Core sau Datan.

Ce grijuliu eşti tu sfătuindu-ne la discernămînt în timp ce îi faci mereu pe sfintele 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi pe poporul lui Dumnezeu demoni şi posedaţi de demoni. Bizar şi absurd şi mă mir întrebîndu-mă ce fel de gijă este asta a ta?
Categoric... dar nu cred că tu ştii ce este aia căci tu însuţi prin ceea ce spui mereu eşti un fel de eretic destul de smintit deşi te dai mare ortodox. Dar invoci erezia la adresa altora pentru a provoca firca şi dezinformarea fiindcă vrei să amăgeşti cititorii că ai ştii tu ce este erezia şi că ai vrea să-i fereşti tu de ea... dar din păcate mie mi-e tot mai clar că tu eşti ereticul... mai ales că vorbeşti tu acuma în numle tuturor ortodocşilor... că îmi vine să rîd. Păi şi eu sunt mirean ortodox în BOR şi crede-mă că tu nu vorbeşti în numele meu sau al cunoscuţilor creştin ortodocşi ci vorbeşti aiurea!

Deci eşti vrednic de focul gheenei căci asta ne spune scriptura: ''cine face prost pe fratele său e vrednic de judecata soborului iar cine face nebun pe fratele său e vrednic de foocul gheenei'' Darmite atunci cine face nebun pe sfinţi şi pe cele 7 Trîmbiţe şi pe Dumnezeu? Mă cutremur cît de îndrăzneţ eşti în mîndria şi lăundăroşenia necredinţei tale şi a voastre... deşi nu ştiu cine sunteţi aceia voi... căci ortodocşii cu siguranţă nu sunt ca tine ci sunt SMERIŢI şi duc ei lupta cea bună... pe cînd tu... mă mir, dar cred că doar te-a luat gura pe dinainte şi interesele... alea străine de Dumnezeu.

Ce făceam în semnătura mea? În aia veche şi în asta nouă?

Păi spuneam că dacă ai Credinţă (şi mă refeream la credinţa ortodoxă din Mitropolia Clujului) atunci ar fi bine să crezi în Cuvînt... din dragostea şi din iubiruie gLumea fără egoism altruist.

Sau acuma ce zice semnătura mea? Păi nu e vorba de noi ci de mine, căci nimeni altcineva decît eu însumi mi-am pus semnătura respectivă... deci e clar că aberezi amestecîndu-i pe alţii. Iar eu sunt mirean din BOR. Nu ştiu de ce nu vrei să pricepi... ei n-au nicio legătură cu ce scriu eu aici pe forum... în sensul că habar nu au ei ce scriu eu aici şi habar nu au ei de semnătura mea... dar se pare că iată te doare pe tine de semnătura mea.
Păi nu era vorba în semnătură de vre-o mînăstire, de iubirea unei Maici ci era vorba de o patimă a iubirii egoiste care se dă altruistă în tot omul... şi am pus asta acolo ca văzînd să ne putem curăţii fiiind atenţi la falsul altruism care vine din alte interese şi în general străine de Dumnezeu. Deci de ce te-ai simţit tu în numele altora atacat sau osîndit habar nu am căci nu se referea la nimeni ci era aşa, ceva ce ne atacă în general pe toţi. Îmi pare rău că te-ai apucat să vezi şi să transferi osîndirea patimii din semnătura mea la adresa mînăstirilor sau a Maicilor sau a ce ştiu eu cui. Nu era la adresa nimănui ci la adresa mea în primul rînd!.. căci eu îmi vedeam semnătura şi-mi aminteam de iubirea egoistă care se dă foarte altruistă ca să înşele.

Mai invoci mult demonii? Păi cine invocă demonii ăla e demonizat... şi cine zice Raka sau are drac vorbind despre Trîmbiţe se face asemenea celor care ziceau şi de Hristos unaîntruna că are drac ştiind ei că propaganda minciunilor prinde în populaţie căci frica ce otrăveşte memoria colectivă e prin superstiţii folosit de satana ca un ''paznic'' ce ne apără de apropierea lui Dumnezeu, deci iată că tu eşti cel ce ne ''păzeşti'' aşa cum Basmodeu o păzea pe fata fecioară de măritiş la care a fost trimis şi Tobie de către părintele său Tobias. Noroc cu Arhanghelul Rafael care l-a păzit ca să nu-l omoare şi pe el aşa cum s-a rugat orbul Tobias care orbise sărmanul de la nişte găinaţ de rîndunele. dar iată că l-a tămăduit la întoarcere Dumnezeu prin Tobie şi Rafael ca s-o poată vedea pe frumoasa lui noră... cît de drăgălaşă era ca o porumbţiţă.

Adică eu te fac pe tine la fiecare mesaj prost, nebun, demonizat, gîdilat de satana în fiecare dimineaţă în care apre Luceafărul pe cer, eretic, sectant şi alte acuzaţii? Nu eu ci tu îţi iei mereu această osîndire la iad neştiind ce faci deşi eu vreau să te feresc de ea învăţîndu-te să citeşti mesajele celor 7 Trîmbiţe Apocaliptice care sunt de la Dumnezeu şi nu de la oameni sau de la ce spui tu ca să te convingi singur! Deci tu te osîndeşti singur pe tine şi nu noi pe noi sau eu pe tine!

Dacă şi cu parcă... atunci musai trebuie să ies la raport şi să-ţi dau eu ţie raportul în fiecare dimineaţă sau ei trebuie să facă ce vrei tu doar că pe tine te-a pus dracul să vorbeşti tu în numele tuturor. Păi de ce te erijezi tu sub adevărul altora? De ce crezi tu că ortodocşii spun ceea ce spui tu nu ei? Eu însumi sunt ortodox din BOR şi nu-mi permit să urăsc nici sectanţii şi nici ereticii deşi sunt vrednici de ură în timp tu-ţi permiţi să urăşti şi să denigrezi chiar pe cei mai sfinţi şi cu cea mai puternică credinţă din BOR căci toate cele 7 Trtîmbiţe Apocaliptice au avut şi au cea mai puternică Credinţă demonstrată publică şi practic la care au participat mase largi de oamni şi vii tu călugărul care conteşti şi negi şi susţi că sunt demoni şi înşelaţi. Păi nu ţi-e ruşine? Păi la Petrache Lupu au mers să se vindece o ţară întreagă şi tu vi să spui că era îndrăcit. La Arsenie Boca la fel. În Oastea Domnului s-a înscris miii de creştini şi s-au înflăcărat în credinţă pînă nu i-a exclus şi pe ei un ''binevoitor'' necredincios aa ca tine. La Vladimireşti şi lla Recea au fost şi sunt minuni multe şi cu sf. Verginica ce s-a întîmplat mărturisesc toţi martorii că a fost real şi cum au răbdat prigoana comunistă şi tu vii acuma călugărul ''lunatic'' că numai noaptea zici că le-a făcut Domnul pe toate ca să negi cu tupeu toate aceste mărturii? Şi cum negi? Ce spui? Bîrfe şi zvonuri şi diversiuni ameninţănd mereu cu erezia, cu sectarisumul, cu demonizarea, cu anatema şi afurisenia şi că dacă nu ţi se supun atunci îi declari tu sectă. Păi cine eşti tu să judeci? Ei fi tu vreun apostol pogorît din cer şi pus pe cele 12 scaune de judecată? Cine eşti tu domnule călugăre foarte necredincios şi lăudăros?

Ba e pe dos, trebuie să fii Adevărul cu viaţa ta dovedind pe Dumnezeu ca să te fereşti de minciună!
Care voi? Cine sunteţi ăia voi? Adică eu cînd stau de vorbă cu tine tu ai impresia că stau de vorbă cu toţi episcopii şi arhiereii şi preoţii ortodocşi din toată lumea şi cu toţi stareţii şi călugării şi cu toţi mirenii ortodocşi din toată lumea? Ba tu minţi şi minţi foarte urît denigrînd şi insinuînd la nesfîrşit, dar asta nu înseamnă că ceilalţi mint şi ei... ei poate cred şi sunt smeriţi urmînd Domnului... în timp ce tu dai dovadă că eşti necredincios, că persişti în necredinţă şi că pentru lăudăroşenie eşti capabil de orice minciună şi denigrare la adresa lui Miha... cum ai ajuns să-i spui... aşa foarte familiar dar invers... adică socotond-o posedată în fiecare dimineaţă şi că amăgeşte creştinii. Ţie chiar nu ţi-e ruşine?... să minţi născocind din interes astfel de bîrfe foarte murdare?
M-aş bucura sincer.

Tu te lauzi mereu... şi te osîndeşti singur la iad.

Ai primit să ne biruieşti? Eu văd că ţi-ai biruit smerenia şi credinţa şi că te înfunzi în necredinţă şi lăudăroşenie... asta văd... şi te rog să mă ierţi dacă îţi arăt şi ţie ce rezultă din mărturisirile astea ale tale îndelungi în care invoci mereu: erezii, secte, demoni, posedări... şi tot felul de răutăţi şi bîrfe născocind adevăruri pe care le propagi de parcă ar fi real că cică le-ai ştii tu că sigur aşa sunt cum minţi tu ca naivul.

continuare mai jos

continuare pt. Igor #445
 

Tu spui că ei nu ascultă sau că eu n-aş asculta lansînd alte mizerii cu ascultarea ca să te lauzi că tu ai asculta... Păi noi ascultăm mereu sau uită-te tu la viaţa celor 7 sfinte Trîmbiţe ca să vezi acolo dacă era ascultare sau ce era? Era Ascultare şi Mare Credinţă... dar tu invoci neascultarea cqa să te lauzi şi să denigrezi... căci văd că necredinţa ta ca să se scoată dreaptă neputînd să se laude cu credinţa atunci aruncă despre alţii minciuna NEASCULTĂRII.

Păi cei mai ascultători de Dumnezeu din BOR au fost şi sunt cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice! Ia studiază-le viaţa mucenicească!
Iar vii cu duhovnicul şi cu demonii şi cu neascultarea... ei. Ţie chiar nu ţie ruşine să dezinformezi la nesfîrşit? Ţi-am zis, studiază-le viaţa, roadele şi vezi dacă au ascultat cele 7 Trîmbiţe şi dacă ascultă cea de a 7-a sau nu. Cercetează şi nu-ţi mai permite să invoci demoni şi să faci acuzaţii gratuite din interes străin de Dumnezeu! Ok?

Păi tu eşti episcop? Tu eşti Duhovnicul? Aici tu îmi spui mie tot felul de lucruri pe care ar trebui să le facă ea.

De ce a fost Helen White eretică sau sectantă? Că zici tu? După ea şi după ucenicii ei care s-au corcit cu celelalte secte aşa au apărut multe secte, dar ce zicea Hellen White nu e chiar rău aşa cum insinuezi tu osîndind sectele în timp ce Dumnezeu nu le osîndeşte ci le cheamă la pocăinţă şi îndreptare.

Tu ai citit ce a scris Hellen White? Păi nici ea nu minţea ci avea o relaţie cu Domnul Iisus.... Dar ea nu era o Trîmbiţă Apocaliptică ci doar o credincioasă din America de Nord care avea şi ea tot dreptul să creadă în Dumnezeu şi ea mărturisea despre relaţia ei cu Iisus... Ce e rău în asta? Iar nu crezi că ar fi fost posibil? Nu cumva tu eşti rău că o osîndeşti pe ea în loc să osîndeşti nu sectele ci felul rău şi sectant de credinţă pentru ca să poată îndrepta fiecare? Eu am citit din Hellen White şi părea o credinţă autentică, reală, deci aş putea crede că şi ea primea mesaje de la Hristos, care au încetat în momentul în care nu au mai ascultat de ea ci de tot felul de predicatori care au hotărît peste Dumnezeu........... născîndu-se prin asta tot felul de secte ce derivă de la Hellen White dar pe care stupooare, au lepădat-o sectele şi spun că e mincinoasă şi eretică tocmai sectele respective.
Tu spui, nu mai minţii că îi spune cineva, tu spui şi dezinformezi... şi zici că ea nu ascultă... deci eşti necredincios, mincinos şi lăudăros... din păcate... căci aşa v-a învăţat partidul şi colaboraţioniştii ca să osîndiţi sectele cu ură proletară, ura de clasă.

Dumnezeu iubeşte înclusiv sectele deşi ele nu sunt decît trupeşti şi nu duhovniceşti... deci Domnul îi cheamă şi pe ei la pocăinţă şi îndreptare... pe cînd tu minţi şi sîndeşti mereu şi învoci demonii... că ştii tu... că dacă spui tu că nu ascultă în timp ce ea ascultă atunci musai e sectă şi musai sunt demonii... crede-mă că persişti în necredinţă şi-ţi spun asta ca unui frate... ortodox.


Dacă şi cu parcă.... păi caută şi citeşte şi te convinge... dacă vrei că nu te sileşte nimeni dar Domnul nu a venit pentru drepţi ci pentru păcătoşi... deci dacă eşti şi dacă sunteţi aşa cum te lauzi mereu atunci nu aveţi nevoie.


Ei nu pot lua chip şi formă de îngeri de lumină? Pot. Nu pot fi hristoşi mincinoşi? Pot. Nu pot fi antihrişti? Pot fi. Şi sunt.

De la ar putea la afirmaţia ta e un pas mic, ca de la cer la iad. Eu nu te sfătuiesc să faci astfel de afirmaţii despre alţii fără să citeşti, fără să te documentezi, fără să ai un pic de decenţă şi minime argumente... deci nu eşti creştin ortodox decît cu numele şi cu hainele... pe dinlăuntru eşti defapt altceva... n-aş vrea să repet că eşti mincinos ca să nu zici că şi eu sunt la fel ca tine... dar eu nu zic de tine nimic ci propriile tale afirmaţii te dovedesc cine eşti: un necredincios sigur de necredinţa sa strîmbă şi rea.

Aici ai dreptate... cu asta se ocupă demonii în toată lumea şi aşa pot ei găsi fraieri, din pricina unor smintiţi aşa ca tine care spun despre Dumnezeu că e satana. Deci te rog să mă ierţi dar dacă tu afirmi mereu asta, eu ce să spun despre tine cînd văd ce spui şi ce scrii?

Aici ai dreptate... dar la tine te uiţi ce faci? Păi una-întruna ai minţit şi ai denigrat şi te-ai lăudat cu meritele tale şi ale altora osîndind şi judecînd şi ''ştiind'' că ei sunt îndrăciţi sau demonizaţi sau sectanţi sau eretici... păi pe tine de ce nu te pui la socoteală că ai putea fi o unealtă foarte bună pentru interesele lor, a demonilor ăia de care vorbeşti?
Eu ţi-aş zice că mai degrabă: n-ai voie să ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău!
Păi tu eşti cel care a răstălmăcit scripturile de mă doare capul şi nu vreau să repet ci reciteşte unde ţi-am răspuns... E normal dacă nu vrei să crezi ci vrei să te lauzi. Deci patima aia a mîndriei de care vorbeşti te-a lucrat.
Nu greşesc. Tu nu asculţi. Cele 7 Trîmbiţe apocaliptice au avut cea mai mare ascultare şi cea mai mare supunere din ortodoxie!

Dacă sunteţi drepţi, n-aveţi nevoie căci la păcătoşi a venit Domnul să le descopere scripturile şi să le propovăduiască săracilor Împărăţia Cerurilor, nu vouă care vă ludaţi şi vă ţineţi semeţi. Vă lasă Dumnezeu să cădeţi în semeţia şi ''ascultarea'' voastră...

Păi cele 7 Trîmbiţe au primit şi au slujit BOR şi ortodoxia şi pe Dumnezeu mai mult ca oricine din vremurile astea. Deci ce tot vorbeşti şi întrebi fiind pe dinafară de orice cercetare dreaptă şi fără măcar să citeşti ca să pricepi şi să te convingi şi să înţelegi... tu doar repeţi ca o placă stricată sperînd că cu insistenţa vei putea sparge uşa ca să păcăleşti să nu mai cred nici eu în Dumnezeu aşa ca tine. La ce mi-ar putea folosi necredinţa ta în Dumnezeu? La nimic ba m-aş mai şi osîndi ca prostul la iad ca orice trădător de cele sfinte.

Eu nu te-am silit să înţelegi mai mult, ci ţi-am zis că nu pe drepţi îi cheamă la pocăinţă ci pe păcătoşi... dacă eşti credincios şi drept atunci n-ai nevoie... poţi sta liniştit ca să te smereşti pe maideparte în taină dar fără să te lauzi ca fraierul şi fără să mai ridici mărturii mincinoase despre unul sau despre altul zicînd şi că ştii tu că-s demonizaţi ăia care defapt împlinesc Apocalipsa de la Dumnezeu împreună cu Iisus.

continuarea mai jos

continuare pt. Igor #445
 

Mă bucur că însfîrşit recunoşti şi că pare că însfîrşit te smereşti... dar din păcate o faci doar ca folosindu-te de ei să acuzi nevinovaţii.



Tu zici la tine dar zici de ei... deci tu nu urmezi sfinţii ci acuzi pe cei ce-i urmează.
N-a ţi-am zis că nu te smereşti ci te foloseşti de ei doar ca să acuzi îndreptăţindu-te.

Dragul, meu, să te ierte Dumnezeu că eu îmi dau seama că eşti doar un pic rătăcit şi robit de mincina propagandei şi un pic învîrtoşat şi răstălmăcitor al scripturilor deci nu dau cu parul ci te îndemn să te îndrepţi şi să cercetezi şi să te lămureşti şi ai să vezi că se va face Lumină în mintea ta şi iubire în inima ta şi vei crede cu Adevărat aşa ca cele 7 sfinte Trîmbiţe...

Deci uite eu te iert pentru calomniile şi dezinformările şi acuzaţiile primite şi absurde dar trebuie şi tu să te linişteşti şi să fii mai cumpănit în afirmaţii şi mai cinstit căci aşa spune porunca vieţii:

''Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău....

o mică corectare pt igor la #445
 

Aici am uitat să pun citatarea aici, deci Igor spune acolo mai sus şi nu eu, Igor spune:
De la ar putea la afirmaţia ta e un pas mic, ca de la cer la iad. Eu nu te sfătuiesc să faci astfel de afirmaţii despre alţii fără să citeşti, fără să te documentezi, fără să ai un pic de decenţă şi minime argumente... deci nu eşti creştin ortodox decît cu numele şi cu hainele... pe dinlăuntru eşti defapt altceva... n-aş vrea să repet că eşti mincinos ca să nu zici că şi eu sunt la fel ca tine... dar eu nu zic de tine nimic ci propriile tale afirmaţii te dovedesc cine eşti: un necredincios sigur de necredinţa sa strîmbă şi rea.

Şi adaug... cu care se laudă osîndind cu tot ce-i vine la gură pe următorii Domnului căutînd să se îndreptăţească pe sine însuşi în răstălmăciri şi necredinţă.

Deci să te ierte Dumnezeu, asta îţi doresc, frate Igore.

pt. Igor #446
 

[quote=Igor_Paslusnik;626760]Na hai la trântă. Hai să vedem care iubeşte mai tare. Tu pe mine, sau eu pe tine !

Eu n-am zis că te iubesc pe tine ci am zis că iubesc pe Dumnezeu mai înainte şi din iubire nu mă iau la trîntă ci discutăm frumos şi elegant aşa ca doi ortodocşi ce îşi iubesc pînă şi pe vrăşmaşii lor.

Dumnezeu nu vrea să vadă căci vede ci El vrea să te creadă şi crede, adică vrea să te creadă atunci cînd I te rogi şi cînd îi plineşti poruncile... vrea să te creadă că îl iubeşti dar cînd vede că şi pîăcătuieşti cu mult peste măsură atunci ce să mai creadă?

Am impresia că tu citezi aici din ceva duhovnic, fiindcă aici se înţelege care este strivirea şi învierea... Să înţeleg că tu ai scris sau ai uitat să pui ghilimele ca să ştim că citezi? Dacă tu ai scris din experienţa ta duhovnicească atunci ai dreptate.... dar asculţi tu oare în felul acesta? Ar fi bine... eu văd că mereu osîndeşti... şi osîndind te autoîndreptăţeşti... deci iată la ce ţi-ai folosit tu smerenia şi experineţa... ca argument pentru acuzare... şi auto-îndreptăţire a minciunilor şi dezinformărilor pe care le născoceşti şi le propagi. Trist.


Conform scripturilor şi nu altfel căci sf. Ap. Pavel spune că în măsura în care eu sunt următoar al Domnului aşa să fiţi şi voi următori ai mei, deci nu facem noi tot felul de gurisme de tip maestru şi discipol ca să ascultăm ca nebunii orbeşte unii de alţii.


,

Ce frumos spui aici după care aluneci în iadul necredinţei tale invocînd iar neascultarea şi răzvrătirea... altora cînd defapt tu nu vrei nicicum să crezi motivînd cu superioritate arogantă că n-ai nevoie de cele 7 sfînte Trîmbiţe Apocaliptice:

Păi spune-ţi ţie căci eu spun şi tu nu auzi şi nu vrei să auzi, deci eu îţi spun că cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice sunt de la Dumnezeu şi prin ele suflă Domnul mesajul Său pentru oameni.
Acolo în rugăciune: ''Facă-se voia Ta Doamne precum în Cer aşa şi pe pămînt...'' şi acolo unde zice că ''Drepţii vor moştenii nu numai Cerul ci şi Pămîntul, căci pentru binecuvîntaţii Tatălui Meu (şi al meu) au fost toate create încă de la început şi nu pentru satana, neghine, pleave şi demoni...

Până atunci crezi tu ce spune Scriptura:


Păi exact asta şi cred, tu eşti cel ce nu crezi şi îmi spui mie să cred în nu ştiu ce răstălmăciri de ale tale.

Citat:

4. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut. 5. Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le facem pe toate. Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.

Exact. Sf. Ioan Evanghelistul le-a scris şi iată cu Domnul le împlineşte prin Cuvîntul lui Dumnezeu de la Pucioasa... şi prin cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice. Eu susţin asta, deci eu cred pe cînd tu citezi răstălmăcind vrînd ca să nu cred nici eu şi nici alţii pentru ca să-ţi îndreptăţeşti tu ţie necredinţa ta şi să ţi-o îndreptăţim şi noi dacă reuşeşti să ne păcăleşti să cădem din dreapta credinţă.

Citat:

6. Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.

Beţi deci din Cuvîntul lui Dumnezeu... inclusiv din cel de la Pucioasa.

Citat:

7. Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu" - Apocalipsa 21, 1-7.

Aşa este, Domnul îşi ridică un popor de fii... de fii ai lui Avraam şi ai lui Dumnezeu şi ai Săi.... fiii Dreptei Credinţe.

Exact, ce are sfinţenia cu păcatul? Nimic în comun tot aşa cum nu are Dumnezeu nimic în comun cu mamona... deci amestecul toxic cu duhul gLumii şi lipsa de discernămînt şi răstălmăcirea nu este de la Dumnezeu.

Aşa spune, foarte clar.
Aşa spune, toate vor trece dar Cuvîntul lui Dumnezeu nu va trece ci va rămîne veşnic... şi pînă se va împlini căci este proorocie sfîntă şi Adevărată.

Păi are, că tu spui prostii neavînd habar ce spui... păi cei înviaţi sunt toţi cei ce cred în Cuvînt încă de cum L-au auzit căci cei ce cred au trecut de la moarte la viaţă şi de judecată nu vor mai avea parte... tu însă susţii că omul credincios are trup pămîntesc stricăcios oricît l-ar curăţi Dumnezeu de patimi şi de păcate şi că nu prin sfinţire ci prin moarte capătă trup nestricăcios... păi atunci ce rost ar mai avea Credinţa dacă ar fi suficient să murim şi gata... ne luăm în dar trupuri nestricăcioase? Deci nu ai habar de interpretarea scripturilor şi te mai şi bagi la interpretarea Apocalipsei pe care nici arhiereii nu-şi permit s-o intepreteze ci se feresc.

Prin Credinţă poate să se unească, urmînd Cuvîntului lui Dumnezeu... deci aşa!
Zici tu ''marele'' călugăr care vorbeşte în numele tuturor ortodocşilor fără să-l fi delegat nimeni. Ţi-am spus că şi eu sunt mirean din BOR şi că nu primesc ca tu să vorbeşti şi în numele meu căci spui prea multe răstălmăciri absurde şi prea multe minciuni şi faci prea multe acuzaţii gratuite venite din propagande şi din interese străine de Dumnezeu sau din născocelile tale lansînd născocelile ca un fel de ştiri, ca un fel de informaţii pe care le răspîndeşti de parcă ai fi în asentimentul tuturor mai marilor ortodocşi din toată lumea.


Ba tu spui, Scriptura spune ce ţi-am mărturisit eu mereu ca să crezi în Dumnezeu.

Tu înveţi să se lepede oamenii de Dumnezeu.

Păi eu cred şi mă mîntuie Dumnezeu tu însă vrei să cred eu în necredinţa ta.

Nu mai lansa spaime şi panici cu nemîntuirea... ca să te autoîndreptăţeşti şi să sperii oamenii ca nu cumva să creadă în Dumnezeu. Dacă ţie ţi-e frică să crezi Adevărul de ce închizi tu ca fariseii căile ca nici alţii să nu poată intra pe Calea ce duce în Împărăţia Cerurilor?

Iar ştii tu mai bine cine se mîntuie şi cine nu? Iar ştii tu mai bine ca Dumnezeu cine sunt cei ce-L iubesc şi-I plinesc poruncile, iar eşti tu mai vrednic decît cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice?

Păi uită-te domnule la viaţa lor sfîntă şi la roadele lor şi la ucenicii lor şi la mărturiile şi mesajele lor şi nu mai tot întinde propaganda şi panica ta şi ameninţările tale absurde!

continuarea mai jos

continuare pt. Igor #446
 

Asta-i cea mai bună poantă: Adică să mă tem de Domnul prin tine ca să mă lepăd de El. Tu-ţi dai seama ce îmi ceri? Îţi dai seama ce fel de trezvie ai dumneata?

Iar repeţi... şi mă faci somnoros ca să te lauzi cu privegherile tale şi cu rugăciunile nonstop. Dragul meu, eu cred şi ţi-am vorbit foarte frumos de cele 7 sfinte Trîmbiţe care sunt ca nişte eroi şi ca nişte mucenici ai ortodoxiei şi ţi-am spus că eu îi cred în timp ce tu dormi şi stai în necredinţă.. şi te mai şi lauzi. Bine totuşi că văd că măcar însfîrşit recunoşti că eşti mic în Credinţă şi mare în păcate... aşa mai merge... aşa sunt şi eu ca tine... doar că eu cred în Trîmbiţe pe cînd tu nu vrei nici să auzi zicînd mereu că ştii tu mai bine că au fost secte şi demoni cei care au transmis prin ei mesajul Apocaliptic.
E putere de la cel rău ce primeşti tu şi eşti orbit de lăudăroşenia necredinţei... din păcate, şi spun asta nu ca să te jignesc ci asta rezultă din ceea ce tot repeţi ca o placă stricată. Iartă-mă că sunt un pic mai dur cu tine.

De ce crezi că n-aş avea Har? Păi Harul să dă celui ce Crede şi nu celui ce nu crede cu atît mai mult cu cît necredinţa lui este şi strîmbă şi se bazează pe tot felul de diversiuni şi minciuni şi născoceli. Deci Harul să dă CREDINCIOŞILOR şi nu potrivnicilor lui Dumnezeu sau celor ce prigonesc săracii şi orfanii sau iată: cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice.
Nu-ţi pasă ci vrei să te lauzi că m-ai doborît din Dreapta Credinţă. căci nu te lauzi ci cel ce ţi-a inoculat interesul ăsta străin de Dumnezeu.

Nu mă îndulcesc demonii şi aşa te poţi tu vindeca de dulceaţa lor: poţi crede şi tu ca mine în cele 7 sfinte Trîmbiţe şi în Cuvîntul lui Dumnezeu ca să urmezi lui Dumnezeu ca un adevărat drept credincios ortodox.

Dacă m-ai fi iubit ai crede că nu te mint şi ai citi şi te-ai documenta şi ai avea o convingere temeinică. Tu spui astea doar din interesul de a-ţi autoîndreptăţii necredinţa. Nu pricepi că eu n-am niciun interes să te mint, sunt din BOR şi nu caut să.mi fac prozeliţi nici pentru mine nici pentru altcineva, eu doar cred sincer şi îţi spun ce cred... şi de ce e drept şi bine ca să cred eu şi alţii care mai doresc. Tu nu vrei nici cum să mă laşi să cred... ci vrei să mă ''mîntui'' adică vrei să mă lepăd de Dumnezeu.

Ţi-am spus că nu pe mine ar trebui să mă iubeşti ci pe Dumnezeu şi dacă îl iubeşti şi Îl crezi pe El atunci mă iubeşti cu adevărat ţi pe mine...


Deci vezi de ce mă ''iubeşti''? Ca să mă faci eretic şi sectant şi păgîn şi demonizat... şi asta cu siguranţă nu-i iubire. Iubirea sigur crede ce vine de la Dumnezeu iar mesajul celor 7 sfinte Trîmbiţe e de la Dumnezeu.

Păi eu cer de la Dumnezeu CREDINŢĂ! Dacă eşti aşa lăudăros şi semeţ ce să cer de la tine? Păi iată eu îţi cer să mă crezi şi urmînd credinţei în Dumnezeu să cauţi să te lămureşti şi tu aşa ca mine şi dacă găseşti că te-am minţit atunci uite, să fie păcatul ăsta că m-ai crezut al meu. ok?
Iară vii cu necredinţa ta plină de minciună şi dezinformare? Păi tu nici nu ştii ce e satana şi care sunt hristoşii mincinoşi dar spui pentru fraierii care neştiind aşa ca tine pun uşor botul şi se iau după necredinţa ta...

Mai vrei şi să dovedeşti? Şi te şi lauzi cu asta? Îmi vine să rîd dar nu e de rîs dragul meu prieten ci e de plîns... n-aş vrea să fiu în pielea ta.

continuare mai jos

continuare pt. Igor #446
 

Adică ne-o fi păcălit sf. Ioan Evanghelistul cînd a scris proorocia în Apocalipsă? Răstălmăceşti aiurea. A terminat Lucrarea de atunci... dar acum mai are una... aşa cum este scris la Apocalipsă. Ai uitat? Tu ai citat din ea în postarea anterioară #445.

Sigur că da, aşa trebuie sî împlinim... dar de ce excluzi tu Apocalipsa de la împlinit?

Păi este scris în faptele Apostolilor şi în Apocalipsă... mai sunt desâtule proorocirii chiar din VT care trebuie să se împlinească referitoare la Ţara Strălucirii...

Tu eşti doar obedinet la mai marii bisericii ca instituţie ce oricînd te poate caterisi şi anatemiza după interes... deci cred că ţi-e frică să nu fi cumva afurisit şi alungat din mînăstire şi atunci te faci luntre şi punte pentru necredinţele acelor ierarhi care nici ei nu au crezut... cum a fost arhiereul Vasile al Tîrgoviştei sau alţii. Deci respectă scriptura sf. Ap. Pavel: aşa trebuie să le fim următori maimarilor sau mai micilor precum şi ei sunt următori lui Hristos.

De ce spui asta? Ai fost vreodată acolo? Ai citit din Cuvînt? Ai studiat tu viaţa mucenicească şi plină de Credinţă a celor 7 Trîmbiţe Apocaliptice?

Repeţi ca să înşeli cu necredinţa ta plină de interese străine de Dumnezeu. Eu cînd repet spun ce cred... ca să aveţi curajul măcar să citiţi şi să vă convingeţi singuri cercetînd şi nu crezînd ca orbii.
Iar spui că noi nu facem şi iar eşti tu una cu apostolii în necredinţa ta... păi Apostolii au crezut în Apocalipsă şi chiar unul din ei a scris-o de la Dumnezeu.

Şi aşa toţi iau binecuvîntare de la Dumnezeu şi nu de la altceva. Nu uita că pe vremea aia cînd a căzut Adam, atunci şi lucifer era cel mai mare în ierarhia îngerească deci iată că maimarii te pot trăda şi tu dacă eşti fraier te poţi duce după ei în iad.

Tu ce crezi? Păi nu ţi-am vorbit de Episcopul Hrineanu care era plin de duh sfînt cînd grăia de se deschidea Cerurile şi se umplea biserica de Har şi ţi-am vorbit şi de vicarul cel Luminat de atunci Irineu Bistriţeanul care era şi Stareţ de mînăstire şi avea înţelepciune foarte multă de la Dumnezeu. Deci ce crezi? Ascultăm de ei sau nu? Dar mai mult decît atîta, ascultăm de însuşi Iisus Hristos care este Domnul lor!
Nu noi ne-am lepădat de ei sau de Cuvîntul lui Dumnezeu sau de cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocvalitice! Deci nu noi ne-am lepădat! ok?

Nu dragul meu ci necredinţa ta şi mărturia ta mincinoasă pe care o ridici răstălmăcind scripturile şi nefiind drept în judecăţi şi refuzînd să citeşti ca să te lămureşti. Deci cel neruşinat eşti tu care nu ne mai scoţi din eretici, sectanţi, mincinoşi, demonizaţi, răstălmăcitori şi satanici pentru că îi grăieşte Domnul Mihaielei în dimineţi adînce.... de sărbători şi în Duminici. Eu nu te acuz dar din ce scrii şi din ce repeţi ca o moară stricată... asta rezultă că ar lucra în tine şi nu Harul aşa cum te tot lauzi.
Eu sunt mirean din BOR iar ei nu s-au dezbinat ci au fost excluşi din pricina necredinţei celor asemenea lui Vasile al Tîrgoviştei care a murit şi celor asemenea ta care repeţi aruncînd mereu insinuarea cu care speriind speri tu că-i ajuţi pe alţii ca să urmează necredinţei tale.

Dacă tu nu vrei să crezi lasă pe alţii căci nu a venit pentru Drepţi ci uite, ca să mă cheme pe mine la pocăinţă şi la îndreptare şi la CREDINŢĂ!
Mulţumesc că ne-ai spus mereu că suntem neascultători, dezbinaţi, blestemaţi, demonizaţi, sectanţi, eretici, mincinoşi, satanizaţi şi posedaţi în fiecare dimineaţă şi cîte şi mai cîte şi îţi mulţumesc că ni le-ai şi repetat la fieacre postare acuzîndu-ne de răstălmăcirea scripturilor, de mîndrie şi nesupunere cu dea sila la mai marii tăi care, unii dintre ei nici ei nu cred aşa ca tine.

Mulţumesc dar nu servesc ''iubirea'' ta căci nu pe noi ar fi trebuit să ne iubeşti ci pe Dumnezeu şi iubindu-L pe El atunci ne-ai fi iubit şi pe noi cu Adevărat şi ne-ai fi şi crezut că doar ce interes aş avea să te mint? Niciunul... sau tu crezi că-mi permit să dezinformez şi să te duc în ispită?.. şi pe tine şi pe ceilalţi colegi de forum?

Nu-mi permit ci din contră eu îţi vestesc Bucuria Apocaliptică şi pe Domnul care se vesteşte întru Venirea Sa scriind Cuvîntul lui Dumnezeu în cărţile de la Pucioasa.

Mai am două postări de ale tale la care să-ţi răspund din mila lui Dumnezeu... #447 şi #448 şi sper că după aia te linişteşti... cu acuzările şi cu auto-îndreptăţirile absurde ca să nu mai răstălmăceşti scripturile spre a ta necredinţă... şi aia strîmbă şi foarte ''mîntuitoare''.

Draga mea ioana67... este vorba de Tatăl şi Maica şi de Iisus şi de Duhul Sfînt şi de toţi Trimişii mai mari sau mai mici care urmează cu Adevărat Domnului...

Deci prin toţi aceştia vine odihna şi Pacea de la Dumnezeu, prin toţi CREDINCIOŞII!.. căci cei ce cred s-au întors de la moarte la viaţă, de la păcat la sfinţenie, de la gLume la Dumnezeu... iar în Dumnezeu este iubire şi odihnă şi pace şi veselie căci Dumnezeu este Dragoste curată şi sfîntă şi DREAPTĂ şi milostivă.

Deci aşa este: zice ''Veniţi la Mine!''... aşa zice prin toate cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice!.. dar nu sileşte pe nimeni cu forţa şi cu prigoana şi cu frica lansată în subconştientul colectiv... ci cheamă Dumnezeu tot sufletul amărît şi căzut în patimi grele... tot omul căci omul este un fiu rătăcit al lui Dumnezeu. El l-a făcut şi îl doare pe Dumnezeu de om vrînd să-i fie omului mai bine... aşa ca orice Părinte Bun.

pt. Igor #447
 

Atunci ''cum puteţi?'' Ştii tu... (vorbi toate bîrfele şi insinuările şi născocelile ca să le propagaţi şi să dezinformaţi şi să ridicaţi mărturie mincinoasă? cum?)

Ba iar interpretezi eronat scriptura... fiindcă te lauzi şi nu citeşti drept.

Acolo de unde citezi, Hristos spune că ''unul din voi mă va vinde''şi ''unul dintre voi este diavol'', dar nu spune cine, deci putea fi oricare din ei înclusiv el însuşi căci nu Iisus vorbea ci Dumnezeu grăia prin El, prin Domnul Iisus. Iar satana nu intrase încă în Iuda decît mai tîrziu, atunci cînd a înghiţit cuminecătura dată de Dumnezeu lor. Deci Iisus le spune asta ca să ia aminte fiecare la ei înşişi pentru ca să se păzească ei în momentele grele care vor urma.

Apoi ne spune scriptura că Iuda Iscarioteanul era diavol pentru că fura pentru el însuşi în ascuns din banii primiţi, din punga pe care el o ţinea în numele Domnului... deci iată de ce era diavol şi atunci cînd era diavol nu era posedat de satana cum dezinformezi tu ci de patima sa.

Iar Iuda Iscarioteanul a ajuns posedat nu atunci cînd a intrat satana în el prin acel viciu al lui de care nu se curăţise ca să-l ispitească şi să-l amăgească ci atunci cînd a împlinit ispita, cînd a căzut în ea împlinind scriptura în rău... şi asta s-a întîmplat atunci cînd s-a dus de l-a sărutat pe Iisus ca să-L predea poterei crezînd că Domnul va duce cu aceia lupta cea rea aşa cum credea şi Petru ridicînd sabie şi lepădînd Crucea Domnului. Şi s-a mai împlinit cînd Iuda după ce a aruncat banii înapoi în Templu spunînd că a vîndut sînge nevinovat, deci a mărturisit Adevărul, în loc să-şi ceară iertare şi să accepte chemarea celorlalţi ucenici ca să primească iertare prin credinţa în Mesia el a refuzat preferînd să se judece şi să se execute deşi în în noaptea aceea se cuminecase. Deci iată cum s-a făcut ca prostul părtaş nu mîntuirii ci celor care îl batjocureau şi îl răstigneau pe Iisus din pricina necredinţei lor.

Nu scrie că era posedat Petru ci scrie că lui Petru i-a spus SATANO!(înapoia Mea), deci l-a numit Satană... şi asta pentru că încerca să-L facă pe Iisus să se lepede de Cruce ca nu cumva să asculte de Dumnezeu care l-a trimis să-i Mîntuie pe oameni... Deci iată cam aşa vrei şi tu să mă ''mîntui'' pe mine sau pe Mihaela sau pe cei ce ar putea crede în Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa ca acel Petru care îşi făcea griji deşarte pentru Iisus din iubire prostească spunînd ''Nu cumva să ţi se întîmple ţie una ca asta''... iar dacă nu se înîmpla cum oare îşi împlinea Dumnezeu Iisus Trimiterea Sa de către Tatăl? Eventual ar fi trebuit să spună: nu cumva să facem noi sau ei ce avem de gînd să-ţi facem Doamne, nu cumva să te răstignim iar şi iar şi iar... atunci era altceva, dar Petru nu a zis aşa ci a zis că trebuie să se teamă şi să fugă de răspundere şi de Cruce, de mărturisire. Avea aşa o iubire ca de bunică şi o grijă aşa ca de mamonă, ajungînd o piatră de poticnire.

Vorbeşti prostii! Nu erau posedaţi decît de viciul lor, unul că fura din banii pe care îi ţinea în numele Domnului şi celălalt deşi îl Iubea pe Hristos era posedat de prostie gLumească... nepricepînd Voia lui Dumnezeu şi Trimiterea şi Mîntuirea.

Posedarea lor satanică a fost doar în momentul în care Petru s-a lepădat de 3 ori, dar nu scrie că a intrat satana în el ca în Iuda Iscarioteanul care chiar dacă avea pe satana în el a ajuns posedat numai în momentul în care a împlinit ispita, atunci cînd a căzut în ispită... atunci a devenit satană, cînd l-a sărutat pe Iisus şi cînd s-a judecat pe sine refuzînd chemarea la pocăinţă şi cînd s-a auto-executat... de propria lui necredinţă şi viclenie, făcîndu-se părtaş tuturor celor ce l-au răstignit pe Domnul Iisus Hristos din necredinţă.

Iar vorbeşti prostii din păcate, păi nu Apostolul Iuda şi numele de Iuda a căzut şi nici hrisovul lui Iuda căci în locul lui Iscarioteanul Iuda care a căzut din Apostolie a fost pus altcineva aşa cum scrie în faptele Apostolilor, Matia, care a fost numit Apostolul Iuda în locul celui care se pierduse şi se sinucise apoi.

Deci să te ferească Dumnezeu pe tine de răstălmăcirile scripturii!.. şi nu pe noi de Hrisovul Apostolului Iuda care era defapt Matia.

N-a primit Papa niciun hrisov al lui Iuda căci Apostolul Iuda este Matia ci în 1054, neînţelegîndu-se cine este cel mai mare între mai mari şi avînd şi divergenţe scripturale şi-au aruncat reciproc anateme, dar dreptate scripturistică aveau cei ce se vor numi apoi ortodocşi. Deci a fost vorba de iubirea de stăpînire deşartă şi de înterpretări scripturistice greşite şi nu de vreun hrisov al lui Iuda.

Păi eu mă pocăiesc mereu dar ce îmi ceri tu nu e pocăinţă ci e lepădare de Dumnezeu, de scripturi şi de Adevăr, adică de Domnul Iisus şi de Cuvîntul lui Dumnezeu şi de cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice. Iar dacă tu nu poţi crede atunci nu-mi cere şi mie să mă ''pocăiesc'' aşa ca tine căci sigur nu vreau... tocmai pentru că Împărăţia Cerurilor s-a apropiat!


Biserica îi Domnul Iisus Hristos şi nu necredinţa ta din sufletul tău.
Aşa este, orice mlădiţă care se rupe de VIE (de Iisus şi nu de necredinţa ta sau a altora cu nume de biserică şi de frăţie) se usucă şi moare şi orice mlădiţă care rămîne în MINE (în Iisus şi nu în necredinţa ta ) Tatăl Meu o curăţeşte şi ea dă roade.
Iar noi ne batem joc? Păi eu cred, ei cred, deci noi credem şi urmăm Domnului în timp ce tu nu crezi şi vrei să nu credem nici noi acum folosindu-te de pustnici. Păi pustinicii din trecut nu sunt ai tăi ci ai Domnului. Şi uită-te tu cum au trăit cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi ce credinţă au avut şi au şi apoi mai vorbim de pustnicia ta. Păi mai mari pustnici decît cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice ca să facă puşcărie şi să fie prigoniţi de toţi nu cred că a fost altcineva mai mare în ultima sută de ani.

Du-te domnule cu ''grija'' ta. Tu nu vezi că ai interesul de a ne lepăda de Dumnezeu, de credinţă, de Cuvîntul lui Dumnezeu? Deci în tine e grija gLumii şi a intereselor cele străine de Dumnezeu... e grija aia care vine din necredinţă şi din aia strîmbă şi învîrtoşată căci dacă aţi avea dreaptă necredinţă, atunci nu aţi crede în minciuni dar iată că una-într-una ridici mărturie mincinoasă!


Vezi prost! Vezi sfinvers... iar asta vă vine vouă, defapt ţie din credinţa în minciuni de frica propagandei care v-a otrăvit memoria colectivă... şi de aia sunteţi obedienţi necredinţei în Trimişii Apocaliptici ai lui Dumnezeu.

Te doare că tu n-ai linişte fiindcă Duhul şi Harul din tine ştie că Dumnezeu a trimis cele 7 sfinte trîmbiţe Apocaliptice şi ai vrea să te linişteşti... dar iată ce cale ţi-ai găsit, în loc să vrei să crezi şi tu în Mesajul lui Dumnezeu ai vrea să nu credem nici noi ca să te linişteşti... N-ai cum atîta vreme cît eşti necredincios ridicînd mereu mărturii mincinoase... aşa că nu te mai da suferind tu pentru mine... căci tu vrei doar să te auto-indreptăţeşti în necredinţa ta şi a latora cărora le pui numele de biserică. Biserica este Domnul Iisus şi toţi cei ce drept CRED în Adevăr şi drept nu cred în minciună şi în vicleniile ei pline de vrăjeală!

continuarea mai jos

continuare pt. Igor #447
 

Unde ai fost tu căci Trîmbiţele sunt de aproape 100 de ani!


Păi la Pucioasa Trîmbiţează deja a 7-a Trîmbiţă Apocaliptică... şi trîmbiţarea ei a existat şi a fost anunţată încă de cînd a scris sf. Ap. Ioan în Apocalipsă de la Dumnezeu că o va împlini Domnul Iisus Hristos purtînd un nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu. Deci iată cît e de veche proorocia şi e scrisă de Ioan, de cel rămas ca locţiitor al Domnului Iisus pînă la întoarcerea Sa ca fiind cel mai mare dintre Apostoli. Deci el era mai marele între mai mari, el stătea pe funcţia de Mesia şi de fiu al lui Dumnezeu.

Tu te joci cu focul... şi eşti din nou foarte josnic avînd impresia că ştii ce spui... defapt ridici mărturie mincinoasă şi persişti în ea sperînd ca prin insistenţa tacticilor tale viclene vei reuşi să-i faci pe alţii să-ţi dea şi ei dreptate aşa cum te autoîndreptăţeşte pe tine lăudăroşenia necredinţei tale strîmbe. Iartă-mă că sunt prea dur.

M-ai bine te-ai uita în amestecul tău propriu decît să tot dezinformezi. Păi cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice, toate au părăsit gLumea şi duhul ei amestecat şi nu au fost secte aşa cum ar vrea să le denigreze unii sau alţii. Ei sunt duhovniceşti şi nu trupeşti aşa ca sectele. Dar Domnul nu urăşte nici sectele dar nu vor intra în rai cei ce batjocuresc pe maica Domnului.
Adică eu care sunt mirean din BOR sau ei care au cea mai răbdătoare Ascultare şi cea mai mare? Păi ţi-am zis, ia vezi ce a făcut păr. Iosif Trifa şi Traian Dorz, ce a fcăut Moşul Dumnezeu şi Petrache Lupu la Maglavit, ce a făcut păr. prooroc Arsenie Boca la Prislop şi la Drăgănescu şi prin puşcării, ce a făcut stareţa Veronica la Vladimireşti şi pr. Ioan Iovan la Vladimireşti şi la Recea şi ce a făcut Trîmbiţa Verginica şi urmaşele ei, sora sa Maria şi acum Trîmbiţa Mihaela şi preotul Nicuşor la Maluri şi la Pucioasa. Deci studiază-le viaţa, ascultarea, CREDINŢA, dreptatea, mesajul, mucenicia, răbdarea în prigoane şi apoi mai vorbim. Dar aşa, doar să asist al dezinformările tale şi la înjosirile tale pline de ''grijă'' pentru ''mîntuirea'' lor sau a mea... e pur şi simplu ridicol şi absurd... fiindcă necredinţa ta e în stare să te mînce şi să te piardă de tot... şi cu asemenea păcate pe care le-ai făcut dezinformînd cum vei mai sta tu înaintea Domnului ca să te ierte? Eu iată îi zic aşa chiar acum: ''Doamne, acest Igor e doar învăţat de alţii să nu creadă, de alţii care nu au vrut să creadă nicicum în ciuda mulţimii de dovezi şi de mărturii şi de scrieri dăruite de Tine iar el doar se supune lor crezînd că face ascultare şi supunere de mai mare aşa că iartă-L Doamne te rog şi îl Luminează-l ca să poată şi el ieşi din răutatea necredinţei, din ispită, din rătăcire şi răstălmăcire.''

Că minţiţi zicînd că vedeţi bine! Nu Miha (cum îi spui tu în batjocură) ne povăţuieşte ci Cuvîntul lui Dumnezeu. Ea doar Îl scrie după dictare şi Îl aşează în carte. De ce eşti rău şi dezinformezi mereu susţinînd că ea născoceşte? Păi ar putea omul sau satana sau demonul sau orice înger sau orice scriitor să scrie aşa ca Domnul? Păi ai citit măcar un rînd? Ai citit măcar o pagină? Măcar un an din cartea Cuvîntul lui Dumnezeu ai citit? Păi cine poate spune Adevărul şi proorocii şi Mîngîia aşa ca Domnul? NIMENI în cer şi nimeni pe pămînt şi nimeni în apele de sub pămînt şi nimeni în iad!

Dacă ar născoci Mihaela sau omul sau oricine, păi acela ar merita cea mai mare distincţie şi cel mai mare premiu şi chiar dacă să zicem că ar fi omul cel ce ar născoci, cu ce ar greşi? Păi ar fi cea mai valoroasă operă a umanităţii. Dar nu e scrisă de om ci de Dumnezeu, aşa că să nu dezinformăm fiindcă nu ar putea omul ce poate numai Dumnezeu împreună cu omul.

Care chemare, care vă chemăm? Păi tu mă chemi pe mine la lepădare de Cuvîntul lui Dumnezeu adică de Iisus şi de cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice.

Care voi, care noi? Aici discutăm noi doi şi deci tu eşti cel ce încerci prin orice mijloc ca să ne biruie pe amîndoi necredinţa ta absurdă! Păi ce motiv ai tu să nu citeşti, să nu te lămureşti vrînd mereu să te auto-îndreptăţeşti jucînd aici tragedia ''iubirii'' şi ''grijii'' de mine şi de mîntuirea mea sau a noastră. Păi Mihaela şi cele 7 Trîmbiţe şi Domnul are grijă de noi şi nu tu care te dai ascultător aşa ca alţii pe care îi invoci doar ca să induci impresia că şi ei ar fi de partea ta. Păi sfinţii şi drepţii sunt de partea lui Iisus şi a Cuvîntului lui Dumnezeu şi nu de partea lamentărilor şi neliniştilor tale.

Despre care noi vorbeşti? Păi nu ţi-am arătat că eşti plin de erezii şi de amestec cu gLumea şi cu sectarismele ale cu care nu vrei să lupţi drept şi cu toate teoriile ''ştiinţifice'' absurde ale gLumii şi că te afunzi în strîmbă necredinţă şi în dezinformări şi în ridicare de mărturii mincinoase avînd impresia că faci bine cînd defapt te duci după cei ce nu au crezut direct în iad... şi aşa cum ei te-au învăţat să nu crezi, nu vrei să vezi oare că tot aşa vrei să mă înveţi şi pe mine să nu cred? De ce? Cu ce ţi-a greşit credinţa lor sau a mea?

Deci tu eşti plin de amestec şi nu Cuvîntul lui Dumnezeu... de la Pucioasa! Iar eu mă strădui mereu să mă curăţesc de amestec!

N-am susţinut că ai fi lepădat-o şi m-aş bucura dacă ai avea-o cu Adevărat răbdînd pînă la sfîrşit dar biserica e aia care te învaţă ADEVĂRUL şi nu aia care te învaţă să nu crezi în EL şi să te lepezi de El. (de Dumnezeu şi de Trimişii Lui!)

Ar fi bine dacă s-ar şi dovedi adevărat pănă la sfîrşit ceea ce spui.
Aşa este, e păcatul lor dar şi turma care merge orbeşte după ei au şi ei păcat, mai mic dar au şi ei căci este scris de sf. Ap. Pavel: ''Fiţi următorii Mei aşa cum sunt şi eu următor al Domnului Iisus Hristos'' deci dacă sf. Ap. Pavel ar fi lepădat Cuvîntul lui Dumnezeu şi ar fi ridicat mărturii mincinoase şi iar ar fi prigonit pe creştini tu crezi că urmîndu-i unui astfel de Pavel redevenit Saul din Tars ai fi fost dator să-i urmezi şi să i te supui? Categoric nu! Ci ar fi meritat mustrat aşa cum l-a mustrat El pe sfîntul Petru pe faţă atunci cînd făcea joc dublu ascunzîndu-se de creştini şi ascunzîndu-se de israeliţii care credeau ducîndu-i şi pe unii şi pe alţii în clătinare, în indoială, ca să poată zice unii sau alţii că sf. Pavel nu este Apostol veritabil şi că nu propovăduieşte Evanghelia Domnului. Iar sf. Petru a luat aminte şi s-a îndreptat mărturisind că sf.Ap.Pavel mărturiseşte pe Domnul nostru Iisus Hristos.

continuarea mai jos

continuare pt. Igor #447
 

Atunci m-ai crede fiindcă Dragostea se bucură de ADEVĂR.

Va reveni în biserica numită Domnul nostru Iisus Hristos şi în Cuvîntul lui Dumnezeu... deci ăsta e templul, Biserica şi Viţa... şi nu ceea ce numeşti tu biserică doar ca să păcăleşti... şi acolo în Iisus-Mesia sunt toţi Sfinţii şi Drepţii şi Mucenicii şi Pustnicii şi toţi drept CREDINCIOŞII şi nu necredincioşii şi nici mincinoşii.

Asta ar trebui să-ţi spui la oglindă... căci tu eşti afară din moment ce nu vrei să crezi deşi îţi dai sper seama că nu eu te mint învăţîndu-te să crezi în cele 7 trîmbiţe Apocaliptice şi în Cuvîntul lui Dumnezeu.. înclusiv în cel din cărţile de la Pucioasa. Tu te minţi şi te auto-îndreptăţeşti punîndu-te laolaltă cu toată biserica Cerească Biruitoare şi pămîntească luptătoare dar nu pentru a căuta Dreptatea şi Adevărul ci pentru ca prin asta să încerci să faci voia celui rău adică să ispiteşti şi să încerci să-i faci pe cei ce cred să se lepede de Dumnezeu pentru a urma necredinţei tale şi răstălmăcirilor tale zicînd cu tupeu că dacă nu te cred eu sau alţii pe tine atunci iată că nu cred ei defapt toată biserica aia pe care o invoci tu mereu ca să pară că ai avea dreptate prin intermediul dreptăţii altora. Ei toţi, sfinţii şi drepţii şi nu tu au avut şi au dreptate şi au aşteptat cu dor acest mare dar al lui Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu... care se împlineşte căci s-a ajuns deja la a 7-a Trîmbiţă.

Tu pe ce lume ai fost dacă nu ai aflat în ultima 100 de ani de cele 7 Trîmbiţări Apocaliptice?
Eu pot spune despre mine, da, sunt greu păcătos şi dacă n-ar fi Dumnezeu să mă ierte şi să mă mîntuie mereu aş fi murit de multă vreme de nu ştiu cîte ori... dar n-aş vrea să mă laud cu păcatele ca să par ''logic'' prin asta un fel de credincios vrednic... deci sunt păcătos spre ruşinea mea şi nu spre vrednicia mea, dar mă strădui să nu mai păcătuiesc şi să ies din viciile care mă mai stăpînesc adică mă strădui să CRED şi să nu mă laud cu necredinţa.
El se smerea, nu era! El n-a prigonit pe nimeni, doar a păzit nişte haine şi cînd a pornit să prigonească i s-a arătat Iisus de l-a oprit şi n-a mai apucat să facă rău cuiva... aşa că doar se smerea ca să Creadă şi să nu osîndească.

Dac-ai avea tu discernămînt sau dreaptă socoteală sau trezvie... aş avea cu cine să discut... ai reuşi să te pui la punct, să te lămureşti, ai cerceta, ai citi, ai pricepe scripturile şi ai Crede fără să mă crezi orbeşte ci ai crede tu însuţi în Adevăr mult mai mult ca mine şi m-ai convinge tu de marea Credinţă a celor 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice şi de eroismul şi mucenicia şi răbdarea lor mîntuitoare şi mi-ai povesti fapte Adevărate din viaţa lor jertfită Domnului.


Dacă te-ai auzi ce bine ar fi!

Păi nu ispitele ci strîmba ta necredinţă lăudăroasă te-a biruit, ispitele te fac acuma să te crezi sfinţişor cînd defapt ai ajuns demult un sminţişor care vrei să mă ''mîntui'' nemaiputînd tu de ''grija'' mea.

Asta îţi lucrează încrederea orbească pe care o ai în cei ce te-au învăţat să nu crezi şi încăpăţînarea ta crezînd că ai tu dreptate. Eu ţi-am mărturisit sincer: Domnul a suflat prin toate cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi El este Cuvîntul lui Dumnezeu. Dar nu te forţez şi nu te silesc şi nici nu te ocărăsc dacă nu vrei să crezi, e dreptul tău şi alegerea ta şi oricum nu pentru drepţi a suflat ci pentru păcătoşii ăia ca mine, ca să ne scoată din iad şi Crezînd să nu mai păcătuim Iubirii.

continuarea mai jos

continuare pt. Igor #447
 

Eu am înţeles că ai fost învăţat să nu crezi şi să te lauzi propagînd ridicarea mărturiilor mincinoase împotriva aproapelui tău... care din întîmplare era chiar Dumnezeu. (El este Cuvîntul lui Dumnezeu, El Iisus trimis de Tatăl la oameni.)

Creadă-i boala lor cea rea, dar tu eşti mai jucăuş ca ei... ei se joacă cu sabia iar tu te joci cu focul.

Păi dacă ar crede cineva din ei sau din musulmani că Iisus este Dumnezeu atunci ar face ei faptele Lui Iisus şi ar crede în Cuvîntul Lui şi ar discerne între faptele Lui şi ale zeilor lor. Ei însă ascultă de alţii ca Buda care era un josnic ce făcea să i se ridice josniciile la cap şi de Mahomed care era un păcălit şi care s-a autoamăgit crezîndu-se el Mesia, adică profetul lui Alah din moment ce a declarat că de el trebuie să asculte oamenii şi nu de Iisus. El nici măcar nu pricepea că toţi profeţii VT despre Mesia au vorbit şi au proorocit şi nu despre altceva sau altcineva. Aşa s-a lăsat păcălit şi a păcălit la rîndul lui miliarde de oameni prin aceiaşi tactică a întoxicării şi înfierării memoriei colective, prin teroare şi dictatură criminală adică prin silnicie căci cui nu i-ar fi fost frică auzind de crimele şi chinurile pe care le făceau ca să te oblige să crezi în Mahomed, un criminal, un tîlhar şi un violator în numele lui Allah. Păi de aici rezultă că dacă tu asmuţi şi declanşzi mereu aceiaşi teroare ca să panichezi şi să disperi memoria colectivă a naivilor înseamnă că nu eşti cu nimic mai bun ca ei ci mai rău... căci iată una-întruna ameninţi cu sectele, cu ereziile, cu demonii, cu lucifer-satana, cu posedările, cu mîndria, cu neascultarea, cu canoanele, cu nesupunerea, cu afurisirea, cu anatema, cu ruperea şi dezbinraea şi cu tot ce mai îţi dă apă la moară necredinţa ta, necredinţă pe care ai fost obligat s-o înveţi de la alţii şi s-o propagi avînd sentimentul intereselor mîntuitoare... defapt nu slujeşti decît serv-viciilor acoperite şi persişti pînă te rătăceşti şi te pierzi.

Eu te-am sfătuit să crezi şi crezînd vei depăşi această lăudăroşenie a necredinţei pînă acolo încît Îl vei regăsi pe Dumnezeu prin Cuvîntul Său.
Păi cum să fie apropiaţi? Ereticii sunt mai periculoşi ca musulmanii şi budiştii, ei sunt pe faţă contra lui Dumnezeu preferînd să răstălmăcească scripturile şi să promoveze din dreptul lui Dumnezeu toate minciunile de parcă ar fi Adevărul deci sunt nişte lupi în haină bisericească păcălind pe oameni.



Da, au ajuns pînă acolo şi chiar au intrat înăuntru şi stau acolo aşa ca tine la uşa mea insistînd şi persistînd şi făcînd presiuni pînă te vede că te lepezi şi tu ca ei de Adevărul ca să propagi apoi toate ereziile şi minciunile şi necredinţele lor.

E scris în canoane să nu te amesteci cu ei şi cu răstălmăcirile lor.
E de ajuns să-şi lepede mîndria aşa ca orice om şi ca orice păcătos, inclusiv aşa ca tine şi ca voi, voi ăia care staţi în necredinţă... şi e suficient să creadă apoi în cele 7 Sfinte Trîmbiţe Apocaliptice şi în Cuvîntul lui Dumnezeu!.. şi atunci vor fi în Dreapta Credinţă... în ortodoxia Drepţilor şi Apostolilor şi a sfinţilor lui Dumnezeu.

Ba nu la ceilalţi ci la ei şi la voi e cea mai mare probemă fiindcă voi l-aţi avut pe Domnul Iisus şi tot Cuvîntul lui Dumnezeu şi iată că tot în eretisme şi în necredinţă oarbă şi josnică şi înjositoare staţi şi în amestecul cel toxic al credinţelor şi de acolo mai şi pormovaţi voi ''mîntuirea'', nu ştiu care voi, voi ăia care dezinformaţi aşa tine.
Pe mine mă vindecă mereu Dumnezeu ca pe orice credincios mirean din BOR dar pe tine care ai căzut în necredinţa ta cine te mai vindecă dacă lepezi Cuvîntul lui Dumnezeu? Te mîntuie oare cei ce te-au învăţat să ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău şi să lansezi minciuni josnicie la adresa celor 7 Trîmbiţe ale lui Dumnezeu?

Adevărat a înviat!... aşa că poţi trage nădejde că o să te învie şi pe tine.

''Tot cel ce crede în Mine şi în Cuvîntul Meu a trecut de la moarte la Viaţă, de la întuneric la Lumină, de la minciună la Adevăr şi de judecată nu va avea parte... aşa ceva este scris despre cei ce mărturisesc pe Dumnezeu şi nu fug de Cruce.