Noa tu lucrimi tu!Nu mai scrie Iisus cu un singur "i" ca ma irita la culme.Corect e Iisus.

In latina Iesus , in greaca Iesous si in ebraica Yeshua , Yehoshua , Yoshua.

In toate cazurile doua vocale.Nu e Isus(latina) , Isous(greceste) si Yshua(evreieste).Nu mai scrie gresit cum scriu ereticii si sectarii.

Sorry, greseala mea... Ce sa-i fac? Sunt mai analfabeta... si-mi pare rau, frate, ca te-am iritat

Orice ai face te rog eu, nu mai scrie cu un singur i!:)


Nu e nevoie sa-ti ceri scuze.

Problema se pune in felul urmator. Dumnezeu nu da daruri inutile cum sunt cele gen lumina pogorata la Ierusalim ori o vorbire in limbi asa cum sustin unii, fara sunete inteligibile. Darurile au scopuri precise si niciunul dintre cele mentionate anterior nu corespunde acestei cerinte. Ultimul lucru pe care l-ar face Dumnezeu intr-o lume degradata ca a noastra ar fi sa faca show ca sa ne arate ca suntem in barca potrivita. Va legati prea mult de denominatiuni religioase cand ar trebui sa fiti liberi ca de aceea a platit Mantuitorul pretul sa nu va mai injugati la nimeni, sa fiti gata sa lasati orice invatatura omeneasca, ridicola de multe ori si sa mergeti inainte. Cred ca Penticostalulmantuit a zis ceva de genu' la un moment dat "Eu mor penticostal". Si daca Dumnezeu vrea sa fi mai intelept decat un penticostal, sa cunosti mai mult si mai profund, ce faci? In materie de teologie nu s-a spus ultimul cuvant, este un teren care trebuie supus cercetarii permanent, este de fapt un domeniu in care nu vom avea cunoaterea deplina niciodata, Dumnezeu fiind infinit.

Cum ar fi intoarcerea Iordanului, flacara miraculoasa de la Ierusalim si alte grozavii de soi.

In realitate stim ca nu exista asa ceva, chiar si prietenii nostrii care sustin asta cred ca sunt in "tema", dar obisnuiti fiind cu aceasta practica probabil ca le este greu sa o lase la o parte. Unul dintre cele mai grele lucruri pentru un om este sa lase ceva de care s-a atasat, fie bun, fie rau. Si cand vine vorba de un pacat, ai vazut ce greu ne lasam, stim ca ne face rau, dar il tinem strans cat putem. Numai dupa ce l-am abandonat vedem ce bine e fara.

Daca vrem, vom gasi in Biblie justificare pentru orice. Ideea este sa fim oameni inteligenti si sa fim capabili sa distingem lucrurile. Pentru multi, Scriptura este o adunatura de texte care se bat cap in cap, la prima vedere poti crede asa ceva, numai ca in realitate lucrurile sunt foarte clare. Mantuitorul cat a fost pe pamant a facut lucruri concrete, nu a stat la povestit basme si a sfatuit pe altii sa faca la fel.

Adevarata credinta sta si in micile detalii ca acesta.

Mie-mi suna asta a basm. Dar am inteles ideea ta, esti contra. Nu ca ai avea vreun fundament ci pur si simplu. Respect alegerea ta.

Nimeni nu susține că adevărata vorbire în limbi ar fi fara sunete inteligibile.
Nici ortodocșii nici adventiștii, nici penticostalii.
Cele menționate sunt daruri ale Duhului Sfânt. Nu trebuie să considerăm că am putea ști mai bine decât Duhul Sfânt ce fel de daruri ar fi necesare bisericii. Dacă Duhul a hotărât să dea aceste daruri, este bine. Fie că știm noi scopurile fie că nu.

Însă, da, fiecare dar de la Duhul Sfânt are scopul lui. Inclusiv cele menționate anterior.
Dragă Almaris păreai că ai simțul umorului :).

Un frate ortodox îmi cerea să trec în biserica lor iar eu mă amuzam un pic.
Îi răspundeam: „Eu penticostal m-am născut și penticostal vreau să mor!”.
Ai auzit tu vreun NP cu asemenea lozincă?

Măcar că nu e cu totul și cu totul imposibil este totuși foarte, foarte greu:15:



P.S. Dai de înțeles că ai fi împotiva multor daruri nu numai a vorbirii în limbi. Vrei să-ți precizezi poziția? Nu mai e actual nici un dar al Duhului?

Vorbitorii în limbi se roagă și în limba lor.

Fiule Risipitor la acest tip de întrebări nu știu să răspund. Motivația pentru care Dumnezeu a hotărât să dea darul vorbirii în limbi creștinilor, probabil că El o știe cel mai bine.

Dar am văzut că tu ești ortodox. Crezi deci în Biblie și crezi că Dumnezeu există. Ai dreptul să-L întrebi în momentele tale de rugăciune și El îți va răspunde.

Stii care e diferenta intre noi? Noi nu punem intrebari Domnului, ci luam totul asa cum ne da El. Si nu obisnuim sa vorbim cu Domnul ca si cu vecinul de peste poarta...

Ca si cu vecinul de peste poarta, inteleg, nu se cuvine. Dar de ce nu vorbesti ca si cu un Tata, daca tot este Tatal nostru? Ti-e teama ca te va respinge, dupa tot ce a facut pentru tine??

Ii vorbesc tot timpul ca unui Tata, dar nu vreau minuni de la El. Si chiar daca tu consideri ceva nemaipomenit de bun, prin faptul ca sotul meu a trecut la penticostali (avand in vedere ca nu se poate sa nu trec si eu, in conceptia voastra...), eu vad tot ce s-a intamplat in viata mea, ca o incercare a tariei credintei mele si eu stiu ca Dumnezeu imi va asculta rugaciunile si ii va deschide ochii si sotului meu spre Adevar...
Iarta-ma...

@lacrimi
ma iarta ca intervin in discutie, uite un articol scris de catre parintele Dumitru Staniloae, care umple sufletul de multa bucurie si nadejde:
http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...oae-68453.html
pentru ca gingasia arata prezenta Duhului Sfant in om....!

Scumpa mea, nu stiu daca sotul tau a facut ceva nemaipomenit de bun, mai ales ca nu-ti cunosc casa si ce soi de penticostali ai acolo. Insa sunt de acord cu tine ca aceasta e o incercare a credintei tale si ca dupa ce vei iesi din ea vei fi mai puternica si mai fericita.

In ce priveste minunile, ele nu au fost date pentru a le folosi in scop egoist. Daca te uiti la Domnul si la apostoli, ei foloseau puterea de a face minuni pentru a-i ajuta pe altii si a propasi lucrarea lui Dumnezeu. Ei cereau minuni pentru a ajuta semenii. Nu e obligatoriu sa le experimentezi, chiar deloc. Insa unii au nevoie de ele, caci au cancer in faza terminala sau sunt in pericol de a-si pierde copiii. Iar Dumnezeu nu ii refuza . Multumeste-I lui Dumnezeu ca tu nu ai nevoie de minuni si nu esti intr-o stare in care numai o minune te mai poate salva. Si fii fericita pentru asta, caci multi nu au ce ai tu.
Sa ma ierti si tu. Stiu ca vei trece cu bine peste toate acestea. Dumnezeu sa-ti ajute!

Nu sunt contra, vreau doar ca voi care aveti aceasta practica a vorbirii in limbi sa ne explicati si noua celor care nu avem asa ceva care este scopul acestui dar? Eu cred ca trebuie sa stim de ce anume facem anumite lucruri nu?

Deci aia care se practica in biserica penticostala nu e adevarata. Asa se intelege din ce spui.

Nu, Duhul nu face nimic fara consimtamantul nostru, astfel ca scopul ar trebui sa fie stiut, inteles si de noi. Eu nu spun ca este de la cel rau cum spun ignorantii, ci ca ar putea fi explicata de acea stiinta numita psihologie.
Nu am nimic cu niciun dar, insa felul cum intelegem aceste daruri conteaza enorm. Eu cred ca toate sunt de actualitate, numai ca vorbirea in limbi trebuie inteleasa asa cum este, o vorbire intr-o alta limba inteleasa de oameni care traiesc undeva pe suprafata pamantului. In felul in care vrei sa o intelegi tu si altii m-i se pare ca apare ca un moft, un capriciu.

Daca vei face asta Dumnezeu va realiza lucrarea dorita de tine, bineinteles si cu consimtamantul lui, numai ca daca prin Adevar intelegi o grupare restransa de oameni dintr-o anumita parte a lumii, s-ar putea sa fie in zadar. Si e valabil si pentru mine, cand ne rugam ca altii sa gaseasca Adevarul, e bine sa spunem asta si in dreptul nostru.

În prealabil postat de penticostalulmantuit
Nimeni nu sustine că adevărata vorbire în limbi ar fi fara sunete inteligibile.Am fost eu confuz sau ai înteles tu gresit. Tu vorbeai despre vorbire în limbi cu sunete neinteligibile. Credinciosii penticostali nu vorbesc în limbi cu sunete neinteligibile.

Ei, prin vorbirea în limbi se roagă lui Dumnezeu sau transmit un mesaj către oameni.
În ambele cazuri sunetele sunt inteligibile.

1. Când se roagă lui Dumnezeu, Domnul întelege vorbirea în limbi si se bucură când credinciosii laudă Numele Lui.

2. Când se adresează oamenilor prin darul vorbirii în limbi, oamenii înteleg pentru că:

a) cel care vorbeste în limbi folosesse o limbă cunoscută auditoriului
b) după vorbirea în limbi urmează tălmăcirea limbilor (un alt dar al Duhului) si cei din auditoriu înteleg

Dar in nici un caz nu există vorbire în limbi cu sunete neinteligibile.

Probabil tu te referi la faptul că atunci când cineva se roagă lui Dumnezeu în limbi pentru tine e neinteligibil. Nu e nici o problemă, nu ti se adresează tie, Celui căruia i se adresează, întelege. Nici la Rusalii nu au înteles toti. Dimpotrivă unii si-au bătut joc. Dar cred că li s-a iertat, era din nestiintă.

Sincer, mă bucur că tu crezi că toate darurile sunt de actualitate. Sunt multi crestini care cred că ele au functionat doar în timpul Apostolilor.

Da, există si acel tip de vorbire în alte limbi despre care vorbesti tu dar nu este singurul.

În prealabil postat de FiulRisipitor http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
de ce ii trebuie o limba speciala sa vorbeasca cu Dumnezeu?
Fiule Risipitor la acest tip de întrebări nu știu să răspund. Motivația pentru care Dumnezeu a hotărât să dea darul vorbirii în limbi creștinilor, probabil că El o știe cel mai bine.

Dumnezeu nu are nevoie de o limba speciala.Noi avem nevoie de vorbirea in limbi(adica am avut).Pentru ca vorbirea este pentru necredinciosi.Adica este cea care acorda credinta.Un imobil al credintei, a fost vorbirea in limbi pana la intarirea si cresterea Bisericii.Acum nu mai avem nevoie de vorbirea in limbi, pentru ca Sfanta Biserica e acum la maturitatea lui Hristos.Si adevarul deplin si credinta deplina se afla in Biserica, Biserica care hraneste pe fiii ei cu laptele duhovnicesc pana cand acestora le cresc dintii ca mai apoi sa le dea si carne.

Am avut ocazia sa experimentez acest 'fenomen', desi baptistii nu agreaza aceste practici.Era dupa 89 cand tot felul de grupari ,mai ales carismatice, cu manifestari foarte puternice in timpul adunarilor lor, au inceput sa-i socheze pe neoprotestantii 'clasici'.
Am ajuns intr-un grup de rugaciune cu niste persoane pe care le cunoscusem ca baptisti.erau si persoane necunoscute acolo.intr-o predica cineva indeamna pe ceilalti sa-si foloseasca 'darul vorbirii in limbi'.Eu n-am inteles nimic ,dar am observat o exaltare, o manifestare de bucurie, de fericire chiar.Ma uitam cu mirare si admiratie la acesti oameni si mi se pareau cei mai daruiti si binecuvantati oameni.Ma gandeam:" acestea trebuie sa fie acele 'limbi ingeresti' amintite de Sf. Ap. Pavel .Nu semanau cu tipetele si strigatele din adunarile penticostale 'clasice' la care am asistat si care ma deranjau evident.
La sfarsit am indraznit sa intreb cum de ei, ca (fosti) baptisti au primit asa ceva. Unul m-a intrebat:"Vrei sa primesti si tu darul acesta?" Eu am zis :"da", dar ma gandeam ca nu se poate pentru ca stiam de la penticostali ca asta e fooarte greu, trebuie post negru si multa staruinta ani de zile si nici asa nu e sigur ca primesti acest 'dar'. Numai 'alesii' au parte de asa ceva si cei ce il primeau erau considerati persoane superioare, cu un alt statul intre ceilalti, priviti cu admiratie si consideratie. Numai 'prorocii' erau considerati superiori, dar acestia erau foarte putini si de obicei proveneau dintre vorbitorii in limbi.
Asa dar , stand in picioare, barbatul acela si-a pus mainile peste capul meu si a incepul sa spuna cuvinte ciudate pe care eu nu le cunosteam, tot mai repede si mai repede. Dupa pret de cateva minute s-a intamplat ceva straniu,fiind cu gura intredeschisa,limba mea a inceput sa mi se miste singura si acel barbat mi-a zis :"da-ti drumul" si atunci prin inspitratie si expiratie am inceput sa scot niste sunete care s-au unit intr-un fel de cuvinte necunoscute ,in care predominau anumite sunete, dar nu semanau cu cuvintele barbatului. Din cand in cand aparea un fel de 'haliluia'. Uneori erau un fel de versuri cu rima si ritm. Avea un fel de inflexiuni arabe,nu stiu sigur ca nu cunosc nici o limba araba.
Acesta experienta m-a facut sa ma simt "in rand cu fratii", ca o 'onoare' pe ca mi-ar fi facut-o Domnul, m-am simtit iubita si rasplatita de Dumnezeu cu acest mare dar,ca si cand as fi primit "botezul cu Duhul Sfant ",ca si cum pana atunci n-as fi avut decat botezul cu apa.
Intreba aici cineva care este scopul. Raspunsul este ( dupa parerea penticostalilor) adeverirea ca botezul cu apa a fost completat cu botezul cu Duhul Sfant si cu foc.Deci nu poti fi crestin complet daca nu ai si acest botez. Adica numai crestinii adevarati primesc 'darurile' Duhului Sfant. Iar cei ce nu le primesc sunt :sau impostori, sau inca nu sunt pregatiti sufleteste,adica mai au pacate ascunse.
De aceea penticostalii ii considera 'incompleti 'pe baptisti ( pe care ii considera cei mai apropiati) pentru ca acestia din urma nici macar nu cer acest dar( sau celelalte) de la Dumnezeu, de frica sa nu ispiteasca pe Domnul cu "staruitele"lor.Iar baptistii ii considera cam deplasati pe penticostali pentru staruintele lor si ca acestia si-au facut un scop in sine de a primi 'daruri' .

Exact cum ma gandeam si eu...

Da, scrie bine Gabriella, se vede ca a umblat prin curti neoprotestante si acum vrea sa fereasca si pe altii sa ajunga pe acolo prin aceste dezvaluiri senzationale de care nu se stia pana acum nimic. Hotomanii astia de baptisti si penticostali au o tactica de te doare capul, adevarul este ca au si tine la fraieri care neavand nicio tangenta cu spiritualitatea in general au convingerea ca l-au prins de Dumnezeu de un picior intrand in aceste biserici care de multe ori nu doresc decat sporirea numarului de membrii. Dar, nu-i nimic, Dumnezeu nu se lasa batjocorit de cei care ii folosesc numele in diverse scopuri, oricare ar fi ei.

Cat priveste darurile penticostalilor, lasati mai bine un psiholog sa-si dea cu parerea, ar fi mult mai calificat.

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Cap. 6

1. Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având vreo pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?

Nu este atat de simplu, pentru ca nu este o boala psihica si nici nu afecteaza intelectul sau discernamantul, este o 'forta', o energie care te domina.Am avut ocazia sa vad manifestari ale acestor 'forte' in momentul in care puterea Duhului Sfant atingea pe bietii oameni posedati.Interesant, n-ai fi crezut ca sunt in stare de asemenea manifestari pentru ca pana sa se roage preotul erau foarte 'decenti si cuminti'.

E grav treaba asta.... stiam ca Dumnezeu a dat libertate deplina omului... mantuire(sau doar rugaciune?) cu forta... preluarea controlului unei fiinte umane? Cand a mai facut Dumnezeu asta? .... ASTA E POSEDARE DEMONICA!!! Nu afecteaza intelectul dar merge gura fara tine..... nici macar tu nu sti ce spui....
Terminati mai cu prostiile!

Daca-i arat punctual unde a dezinformat, cu voie sau fara voie [sper] imi va zice iar ca ma tin dupa ea. Oricum, daca a fost cu voie, rusinica! Tehnica de a baga o fraza falsa intre 20 adevarate pentru a manipula e veche. Dupa cum vezi , poporul nu ia de bune pe cele 20 adevarate, ci pe cea care corespunde imaginii din mintea lui. Pacat de Adevarul pe care zici ca L-ai gasit...

De exemplu, eu am zis de atatea ori ca Duhul Sfant nu pune stapanire pe tine pentru ca Dumnezeu ti-a dat liber arbitru si nu ti-l calca. Dar ce mai conteaza ce zice o sectanta eretica [dar care a si experimentat lucrarea] daca vine o ortodoxa de-a noastra si ne canta ce vrem sa auzim?

Gabriela, eu cred ca nu din reavointa faci asta. Sau macar nu-ti constientizezi reaua vointa. Recomand ca inainte de a apasa "trimite" sa citesti pe litere ce ai scris, caci vom da socoteala de orice cuvant nefolositor spus de noi, d`apai de cele mincinoase...

Deci, fiind membra a Bisericii Baptiste, doar pentru ca ai vrut e experienta noua, ai incalcat recomadarile si invataturile "ierarhilor" tai din aceea vreme. Mie aceasta atitudine a ta imi spune multe. Si nu suna chiar foarte bine. Te sfatuiesc ca in BO sa nu mai procedezi in acelasi fel.
Cred ca exagerezi. In nicio biserica nu exista nici un motiv ca omul care a primit un dar duhovnicesc sa fie considerat "persoana superioara" sau sa fie inaltat. Singurul care merita sa fie inaltat este Dumnezeu. Oamenii care au daruri reale sunt smeriti.
Ca tu ai luat-o ca pe o mare onoare, sau ca pe o rasplata este o greseala a ta. Dar nu-i face pe altii vinovati pentru ea.
Nu ai nici un mandat sa fii purtatorul de cuvant al penticostalilor. Nu cunosti suficient credinta si convingerile lor si depui multe marturii eronate.

Scopul vorbirii in limbi este clar si a fost expus in repetate randuri pe topic: zidirea (intarirea, fortificarea, consolidarea) credinciosului si a bisericii (atunci cand e urmata de darul talmacirii).
Penticostalii nu cred in doctrina crestinilor completi.

Ei ii considera nedesavarsiti pe toti crestinii, inclusiv pe ei. Doar Iisus este complet. Noi toti ceilalti suntem intr-un proces.

Stii foarte bine ca ce a spus Gabriela, am spus si eu de multe ori. Mai ales faptul ca cel ce "vorbeste in limbi" e considerat "cel mai tare din parcare" (si astfel intervine mandria... celui in cauza). In afara faptului ca duce la fanatism si la mandrie desarta, nu vad nici o zidire... nici a credinciosului si nici a bisericii. Zidirea cred ca vine (cel putin in vremurile pe care le traim) dintr-o smerenie deplina, dintr-o iubire profunda catre Dumnezeu si catre semeni.
Si hai sa fim seriosi, voi va considerati singurii mantuiti... Nimeni altcineva nu are nici o sansa in afara de voi... Recunoaste ca avem dreptate

E o mare prostie sa te crezi cineva, fiindca ai primit un dar duhovnicesc de la Dumnezeu. Dumnezeu nu da daruri pe merite oameni buni, nici ca rasplata a cucerniciei noastre. Este doar Harul Lui.
A te mandri cu vreun dar pe care l-ai primit de la Dumnezeu, e o dovada clara esti imatur spiritual.
Sa ma fereasca Dumnezeu sa am o asemena gandire. Cu ce sunt eu mai bun decat fratii mei din alte confesiuni? Penticostalii au pile in cer, cu cine au aranjat ei sa aiba exclusivitate? Ceilalti sa fie tinuti la usa, sau cum? Or fi cumparat penticostalii Raiul...nu inteleg, cum se face ca numai ei vor intra in el?

Astea-s povesti spuse de oameni, Lacrimi. Asa ne place noua, tuturor sa ne mandrim: "eu sunt mai mantuit ca tine!", "noi suntem mai buni crestini ca voi!". Dar chestiile astea le zic copiii in fiecare biserica, nu doar la penticostali. De altfel mantuirea nu are de a face cu apartenenta la o confesiune religioasa. Are de a face cu iubirea de Dumnezeu, cu credinta adevarata, cu viata plina de fapte bune.

In mare parte sunt de acord cu ce zici... Dar hai sa vedem: cu ce nu esti tu de acord sau ce ti se pare "neinregula" in ortodoxie?...

Din nou observ un fenomen ciudat, negare cat incape...si atac asiduu!!

Penticostalul si Doriana, probabil ca voi uitati ca Gabriella a dat o marturie a ceea ce simtea in acel moment, ea fiind dintre aceia...in momentul ala.

Pe ce baza refuzati sa credeti ca Gabriela a fost doar unul dintre cei care credeau ca ea, care priveau lucrurile ca ea...si care a experimentat ceea ce vedem si noi din exterior?

Nu a gandit nimeni ca ea ar fi purtatorul de cuvant al penticostalilor, ci doar ca a expus ceea ce a simtit atunci, ceva ce a identificat si in randul altora...deci de ce nu ascultati si voi cele spuse de ea, si poate sa va puneti intrebarea daca nu cumva sunt mai multi care simt asa?

Ce parere ati avea( Penticostalul, si Doriana), despre un penticostal ( sau de ce nu, mai multisori) care nu fumeaza, nu injura, nu bea, se poarta frumos cu toti, face milostenie...insa ferit de ochiul aspru focusat pe anumite patimi, sa stea in top fix pacatul mandriei, al stimei de sine exagerata, vazanadu-se ca ales, pacat survenit tocmai in urma primirii arhicunoscutului " dar"?

Mai exact, cum identificati acest pacat in randul crestinilor din comunitate, si mai cu seama in randul celor daruiti?

Sper ca nu vrei sa acceptam niste neadevaruri asa, de dragul tau sau al altora carora le place sa auda. Si apoi negarea nu e chiar cat incape, ci pentru cateva fraze strecurate cu dramatism dar care schiba sensul povestirii. In rest, chiar o felicit pentru felul in care a reusit sa faca diferenta dintre darul adevarat al Duhului Sfant si strigatele fara sens din unele biserici. [fara sa vrea, desigur]

Ai dreptate, este o marturie subiectiva. Atunci de ce e luata ca regula generala si unii zic "Exact cum ma gandeam si eu..."?

Am o parere proasta. Dar, fii linistita, acest om nu poate fi purtator al darului Duhului Sfant. Duhul Sfant nu mai inspira omul care isi ia slava pentru lucrarile facute de El iar darul devine nefunctional. Biblia spune clar ca Dumnezeu e un Dumnezeu gelos care nu-Si da altuia Slava Sa.

Acest om nu dar tu da, Doriana, [ ce ai tu nu ti se poate lua :77: incheiat citatul ] pentru ca tu nu esti mandra. Pentru ca daca ai fi, n-ai vorbi in limbi. :53: Vorbitul acela-n limbi e printre alta si o dovada a marii tale smerenii.

Multumesc de parerea ta buna, toti avem o doza de mandrie mai mica sau mai mare. Si in cazul meu darul se poate stinge daca m-as lauda cu el [sau cu oricare altul] ca fiind izvorat din meritul meu personal sau daca l-as folosi pentru a ma da in spectacol sau a-mi arata muschii spirituali. Faptul ca nu-mi poate lua nimeni ce am [apropo, nu era vorba de vreun dar ci de Dumnezeu ] este tot meritul Lui, care ma pazeste.

Da, eu am zis asta..inainte sa fi auzit vreo marturie a unui penticostal, deci a devenit si mai putin subiectiva, decat era. Practic, am simtit acest lucru din exterior...

Ai cantat vreodata pe o scena, ai primit aplauze, ai privit ochi atintiti asupra ta, laude? Eu cred ca si despre asta e vorba...in cazul unora, si asa ajung sa se simta persoane importante=crestini adevarati=daruiti=lipsiti de pacat=merituosi=demni de laudat!!!
Da, observ ca ai editat mesajul...si inainte spusesei ceva putin suspect.

Spusesei ca Duhul Sfant pleaca imediat ce un penticostal e chinuit de duhul mandriei, slavei desarte...bla bla, iar eu te intreb, daca Duhul Sfant pleaca...cine ar putea veni in loc, pentru a-i da impresia penticostastului ca e in continuare daruit, si are aceleasi trairi?

Exista intregi comunitati de carismatici, care se sprijina in aceste manifestari, automat ca fiind numai de la Duhul Sfant, deci cine ii stapaneste...daca Duhul Sfant pleaca in momentul in care ceva incepe sa fie in neregula cu daruitul?

Un om daruit de Duhul Sfant are o doza foarte mare de smerenie...iar eu nu percep un om daruit, ca stand pe un forum, expunandu-si darurile, trairile, criticand, judecand pe alti crestini...si afirmand constant ca are o doza de mandrie ( ceea ce inseamna deja ca e o patima, si totusi tot tu( cea care te contrazici constant) afirmai ca un crestin adevarat nu poate avea nicio patima...bine, tu faceai referire la tigari, deci lucruri vizibile, la mandrie nu ai facut niciodata referire).

O intorci constant, spusesei acest lucru...iritata de faptul ca unii nu te vad ca daruita, si ai bravat afirmand ca nu te-ar afecta scepticismul celor care nu te pot percepe ca fiind ceea ce incerci sa afirmi ca esti...

As vrea sa te intreb, cum iti vad fratii in credinta, aceasta patima, cum o pot ei identifica in tine...asa cum identifica extrem de facil celelalte patimi, si cum vad ei primirea darurilor pe acest fond...deci a unui suflet pacatos?

Practic, ai spus ca in momentul in care apare mandria, Duhul Sfant si pleaca...deci se adevereste faptul ca tu nu ai mai putea avea nici un dar din primul moment in care te-a incercat acest sentiment, si doar iti place sa lasi aceasta impresie, desi te contrazici...la maxiiiiim!

Jane Says, Doriana a editat mesajul, desi initial spusese ca Duhul Sfant pleaca imediat ce un penticostal se lupta cu duhul mandriei, si cred ca si-a adus aminte ca a afirmat de cateva ori pe acest forum...ca e mandra, si ca recunoaste ca are acest pacat...deeeci.....:2:

Din trei postari nu reusesc sa inteleg ce vrei de fapt; iar ai devenit incoerenta. Am editat pentru ca gresisem, dar in nici un caz nu-mi amintesc sa fi scris ce spui tu acolo. Poate ceva asemanator, dar nu inteleg de ce ai profitat de situatie sa-i dai alt sens.
Vorbesti de patimi, scene, iritatii...iar umbli pe nori. In concluzie, poate pui si tu o intrebare clara, ca sa stiu la ce vrei sa-ti raspund. Sau poate voiai doar sa faci show si in acest caz ar fi trebuit sa nu ma mai amestec sa nu-ti iau fatza. :10: