Medicina contemporană și vindecările ei 49
 

1. Judeţ ul Mureş
I. Omoruri - 23
II. Schingiuiri - 126
III. Bătăi - 417
IV. Arestări - 2 400
V. Profană ri - 20
VI. Devastă ri colective - 11
VII. Devastă ri individuale - 22
Total - 3 024
2. Judeţ ul Trei Scaune
I. Omoruri - 24
II. Schingiuiri - 69
III. Bătăi - 258
IV. Arestări - 381
V. Profană ri - 25
VI. Devastă ri colective - 11
VII. Devastă ri individuale - 160
Total 928
3. Judeţ ul Sălaj
I. Omoruri - 436
II. Schingiuiri - 235
III. Bătăi - 602
IV. Arestări - 978
V. Profană ri - 9
VI. Devastă ri colective - 22
VII. Devastă ri individuale - 91
Total - 2 373
4. Judeţ ul Some ş
I. Omoruri - 38
II. Schingiuiri - 34
III. Bătăi - 329
IV. Arestări - 1 223
V. Profană ri - 5
VI. Devastă ri colective - 2
VII. Devastari individuale - 17
Total - 1 648
5. Judetul Ciuc
I. Omoruri - 8
II. Schingiuiri - 24
III. Bătai - 316
IV. Arestări - 165
V. Profană ri - 11
VI. Devastă ri colective - 4
VII. Devastă ri individuale - 14
Total - 542
6. Judetul Nasaud
I. Omoruri - 3
II. Schingiuiri - 7
III. Bătăi - 54
IV. Arestări - 101
V. Profană ri - 1
VI. Devastă ri colective - 1
VII. Devastă ri individuale - 3
7. Judeţ ul Odorhei
I. Omoruri - 3
II. Schingiuiri - 15
III. Bătăi - 23
IV. Arestări - 99
V. Profană ri - 17
VI. Devastă ri colective - 4
VII. Devastă ri individuale - 18
Total - 179
9. Judeţ ul Cluj
I. Omoruri - 174
II. Schingiuiri - 216
III. Bătăi - 701
IV. Arestări - 6 369
V. Profanari - 12
VI. Devastă ri colective - 7
VII. Devastă ri individuale - 93
Total - 7 572
10. Judeţ ul Bihor
I. Omoruri - 151
II. Schingiuiri - 203
III. Bătăi - 951
IV. Arestări - 2 593
V. Profană ri - 7
VI. Devastă ri colective - 5
VII. Devastă ri individuale - 21
Total - 3 931
11. Judeţ ul Satu Mare
I. Omoruri - 23
II. Schingiuiri - 164
III. Bătăi - 451
IV. Arestări - 1 157
V. Profană ri - 14
VI. Devastă ri colective - 11
VII. Devastă ri individuale - 8
Total - 1833
I. Schingiuiri în mas ă
1. Trei Scaune : Belini (22), Poiana Sărata (14).
2. Mure : Miercurea ş Nirajului (20).
3. Sălaj : Carei (13), Cosniciul de Jos (37), Horia (22), lancule şti (25), Marca
(29), Scărişoara Nou ă (33), Zalău (11).
4. Ciuc : Bicazul Ardelean (7), Joseni (6).
5. Cluj : Cluj (113), Corpadea (17), Valea Chintăului (12), Luna de Sus (9),
Baciu (7), Huedin (25).
6. Bihor : Diosig (11), Mihai Bravul (79), Oradea (47), Oşorheiu (6).
7. Satu Mare : Micula (42), Odoreu (21).
II. Bătăi în mas ă
1. Mureş : Miercurea Nirajului (22) ; Sântana de Mure ş (29) ; Şincai (30) ;
Stânceni (32) ; Tirimia (61) ; Ungheni (45) ; Voiniceni (39) ; Tg. Mure ş (36).
2. Trei Scaune : Poiana Sărat ă (31) ; Zăbala (64).
3. Sălaj : Cărei (96), Cerişa (49), Horia (27), Iancule şti (33), Marca (83),
Marna Nou ă (12), Săcăşeni (13), Scărişoara Nou ă (38), Stârci (25), Văşad
(26), Vâlcăul de Jos (39), Zalău (59).
4. Someş : Brani ştea (115), Beclean (61), Dej (4), Flore şti (12).
5. Ciuc : Voşlăbeni (61), Gheorghieni (223).
6. Năsăud : Jad (20).
7. Cluj : Aghireş (14), Baciu (31), Bonţida (28); Cluj (273), Corpa dea (15),
Gilău (27), Flore şti (17), Huedin (32), Lacu (35), Sânmihaiul Alma- şului (21).
8. Bihor : Cheţ (15), Diosig (56), Oradea (165), Sălard (76), Mihai Bravul
(334).
9. Satu Mare : Ciocâ rlău (45), Doba (49), Giungi (25), Odoreu (70), Satu Mare
(44), Vetiş (64).
III. Darimă ri de biserici rom âne şti
1. Mureş : Panet (biserica gr. cat. rom ână).
2. Trei Scaune : Boroşneul Mare (bis. ort. rom.), Căpeni (bis. ort. rom.).
Comandau (bis. ort. rom.), Zagon.
3. Ciuc : Borsec (bis. gr. cat. rom.), Ditrău (bis. gr. cat. rom).
4. Odorheiu : Aldea (bis. gr. cat. rom.), Biborţ eni (bis. gr. cat. rom.),
Craciunel (bis. rom.), Vârghis (bis. ort. rom), Mereşti (bis. gr. cat. rom.),
Ocland (bis. gr. cat. rom.), Raco şul de Sus (bis. ort. rom).
5. Maramureş : Bistra (bis. ort. rom ână).
IV. Sate româ ne şti devastate
1. Trei Scaune : Covasna (80 case). Lunca Ozunului, Valea Mare, Ozun,
Zăbala, Zagon.
2. Sălaj : Horia, Istr ău, lancule şti, Ip, Lucaceni, Marba Noua, Scărişoara
Nou ă, Trăznea.
3. Ciuc : Tulgheş , Frumoasa, Bicazul Ardelean.
4. Cluj : Mănăştur. Baciu, Chinteni. Cojocna, Flore şti.
5. Bihor : Diosig, Iosia- Colonie, Mihai Bravul, Sălard, Salonta - Ca- lonic,
Sohodol - Lazuri.
6. Satu Mare : Gelu, Istrău, Lazuri, Lucăceni, Principele Mihai,
Colonel Paulian.
Totalul atrocităţ ilor pe jude ţe
1. luj - 7572
2. Ciuc - 542
3. Maramureş - 513
4. Mureş - 3024
5. Bihor - 3931
6. Satu Mare - 1833
7. Sălaj - 2373
8. Odorhei - 179
9. Năsăud - 170
10. Someş - 648
11. Trei Scaune - 928
Total - 32 713
Totalul atrocităţ ilor
I. Omoruri - 919
II. Schingiuiri - 1 126
III. Bătăi - 4 126
IV. Arestări - 15893
V. Profană ri - 124
VI. Devastă ri colective - 78
VII. Devastă ri individuale - 447
Total - 22 713
Atrocităţ ilor cuprinse în acest sumbru bilan ţ par ţial aveau să li se adauge altele şi altele, la fel de cumplite si în anii urm ători p înă în ziua eliber ării ultimei brazde de pămînt cotropit de horthy şti. La începutul anului 1942, la Cluj a fost sp înzurat Dumitru Tan ţău din comuna Feleac. In ora şul Sighet au fost executa ţi prin sp înzu- rare 12 rom âni din comuna Săp înta (jud. Maramure ş), iar la 19 noiem brie 1942. In comuna Aştileu (jud. Bihor), a fost ucis ţăranul Petre Blaga. Arhanghelii cruzimii concomitent cu omorurile inventau tot felul de umiliri şi torturi morale pentru a distruge sentimentul na ţional al rom ânilor. Astfel, în 26 august 1942, Sano Anica din comuna Mestea căn, jude ţul Cluj declara : "Jandarmii horthy şti au intrat în casă şi au perchezi ţionat totul, pînă în cele mai mici am ănunte. într - o lada au găsit încă dou ă piese de cîte 2 lei, vechi, de nichel, pentru care motiv m- au bătut, lovindu- m ă cu patul armei în piept, căz înd la păm înt. Continu înd per chezi ţia, au găsit într - o altă ladă patru bucăţi panglici tricolore, pe care le- am descusut imediat la intrarea ungurilor, de pe costumul na ţional al fetiţ ei mele. Imediat m- au legat cu un lan ţ de maini, m- au bătut, mi - au pus banii şi panglicile în min ă şi m- au purtat cu ele de- a lungul satului, for ţîndu- m ă să strig "Cine are bani rom âne şti sau panglici rom âne şti, va păţi la fel ca mine "". In cadrul unei acţ iuni colective de maltratare căreia i- au căzut victimă mai mul ţi rom âni din comuna Sucutard (jud. Some ş), a fost ucis ţăranul Vasil Ignea, iar la 26 noiembrie 1943 în comuna Tau ţi (Cluj), a fost schingiuit p înă la moarte ţăranul Ioan Irime ş. Locuitorul Ion Haja din comuna Monor (jud. Bistri ţa), în etate de 62 de ani, a fost arestat de jandarmii horthy şti împreun ă cu fiul său, în aprilie 1942, pentru o dis cu ţie avut ă de acesta din urm ă cu un element provocator. La postul de jandarmi au fost maltrata ţi îngrozitor. In aceea şi noapte, bătr înul, în urma chinurilor, a murit. Cadavrul a fost predat familiei în coşciug sigilat, iar în registrul de deces al comunei Monor s- a trecut diagnosticul : atac de cord. Crime s- au comis nu numai împotriva popula ţiei civili: din terito riul cotropit, ci şi împotriva grănicerilor rom âni afla ţi de straj ă la ne dreapta şi vremelnica linie hot ăr îtă la Viena. La 5 iunie 1942, căpitanul Ion Caragea, în timp ce se afla la punctul de comand ă al unui pluton hor - ţhyst pentru o convorbire oficială, a fost răpit şi ţinut închis peste un an. In octombrie 1942, horthy ştii au atacat la Vişag o patrul ă rom âneasc ă, omor înd un subofi ţer şi cîţiva solda ţi. In luna septembrie 1943, pichetul de la Tarc ău a fost atacat de horthy şti, fiind captura ţi şi maltrata ţi 8 grăniceri rom âni. Tot atunci, grupe diversioniste horthyste au trecut pe te ritoriul pichetului grăniceresc de la Palanca, ucig înd pe căpitanul Aurel Gîrlişteanu, locotenentul N. Visarion şi încă 4 solda ţi. Un alt ofi ţer a fost răpit.

Medicina contemporană și vindecările ei 50
 

Toate protestele rom âne şti pe ling ă comisia mixt ă germano - ita- lian ă au primit invariabilul răspuns : "din eroare" . Dintr - un raport de sinteză al comisiei mixte germano - italiene, aflat în volumul I al arhivei acestei comisii de la Hadtorteneti leveltar (Arhiva de istorie militară ) din Budapesta rezult ă că între 1 septembrie 1940 şi 8 septembrie 1944, la grani ţa vremelnic ă ungaro- rom ână s- au înt împlat 254 de incidente armate soldate cu răni ţi şi mor ţi. Documentele, informaţ iile, mărturiile vremii, au înregistrat mii de cazuri de violen ţe, maltrat ări, schingiuiri, arest ări individuale şi colec tive, cu neputin ţă de a fi în şirate pe hîrtie. Dintre cazurile cele mai grave amintim pe cel din comuna Oar (Satu Mare) unde a fost maltratat ă întreaga popula ţie a comunei în frunte cu preotul. In comuna Brani ştea (jud. Some ş) au fost crunt maltrata ţi 115 ţărani. Toţi au fost sco şi direct din biseric ă în a doua zi a Crăciunului (1940), du şi la prim ărie şi băiuţi. Comisia mixtă germano - italian ă a fost nevoit ă, în vara anului 1942, să întreprind ă un nou turneu pentru a analiza pl îngerile popula ţiei ro mâne şti. Autorit ăţile horthyste au luat numeroase măsuri pentru a intimida ori a împiedica pe rom ânii ce urmau a depune mărturii în fa ţa acestei comisii şi să informeze asupra adev ăratei st ări de lucruri. De pild ă, sosind la Cluj, comisia s- a instalat la hotelul "Central". Anchetarea martorilor a început la Cluj, în fosta locuin ţă a lui Coriolan Tătaru. Acolo trebuiau să se prezinte rom ânii din Cluj care fuseser ă maltrata ţi do către autori tăţile horthyste. In curtea acestei case îns ă, se adunaser ă vreo 200 ma ghiari, şovini şti, care căutau să- i intimideze pe rom âni, amenin ţîndu- i "sotto- voce" că de îndr ăznesc să spun ă ceva rău, îi vor îneca în Some ş. Unii au îndr ăznit să treac ă prin grupul lor mare, alţii nu — descrie un martor ocular. "Trebuia să- i pîndim la poart ă (pe rom âni — n.n.) si , de min ă, să- i readucem la vilă, despicind mul ţimea (de maghiari — n.n.). făcînău- ne drum prin amenin ţări şi înjur ături spuse în surdin ă, căci un scandal cu răsunet, eventuala violen ţă flagrant ă, ar fi vădit şi mai mult asuprirea la care erau supu şi. Deci era o chestiune de tărie a nervilor şi de ghionturile înăbu şite". Intre 9 — 11 august 1942 comisia germano - italiana s- a aflat la Sighet. Cei mai mul ţi rom âni ce aveau de depus mărturii nu au fost audiaţ i. în aceast ă situa ţie pl îngerile au fost adunate, selectate şi prezentate comisiei de un grup de elemente conduc ătoare ale popula ţiei rom âne şti maramure şene (Arthur Anderco, I. Bilţiu- Dăncu ş, Titu Benide, Petre Mihali, Ilie Chindri ş, Dezideriu Raţiu, Iuliu Epure, Grigore Bota). De altlel, dup ă cum rezult ă din Arhiva Comisiei germano - italiene, într - un singur volum (III), au fost înregistrate 535 de plangeri individuale sau colective din care Comisia a re ţinut numai 49. In nota delegatului Marelui Stat Major româ n, adresat ă la 20 sep tembrie 1942 Comisiei mixte germano - italiene din Transilvania în legătur ă cu persecu ţiile asupra rom ânilor se ar ăta : "Cu toate promisiunile delega ţilor maghiari că rom ânii ancheta ţi de Comisia Ministerială Germano- Italian ă din Transilvania de Nord, nu vor avea nimic de suferit, totu şi, dup ă plecarea acestei Comisiuni, se semnaleaz ă din toate părţile dezl ăn ţuiri de persecu ţii şi teroare în toate regiunile, asupra celor ce au fost ancheta ţi, astfel : 1. In regiunea Baia Mare jandarmii unguri au adunat pe toţi rom ânii care au fost interoga ţi de membrii Comisiei Ministeriale. Parte din aceştia au fost aresta ţi, pe motivul că au def ăimat Sta tul maghiar. Intre cei arestaţ i se găseşte şi frunta şul rom ân Brânzei din localitatea Mocira, jud. Satu Mare. 2. Refugiata Pleş Irina din Ieud (jud. Maramure ş) comunic ă că dup ă plecarea Comisiei, s- au început persecu ţiile fa ţă de cei care au fost audia ţi. Sînt urm ăriţi de aproape şi amenin ţaţi mereu. Invalidul de război Iuşcu Dumitru care era om de serviciu la prim ărie, a fost dat afar ă, fiindc ă a declarat Comisiei că se hrăne şte cu făină din coceni şi scoar ţă de copac şi că ar fi def ăimat Statul maghiar. La fel preotul Dunca loan, care s- ar fi prezentat la Comisie, este mereu urmă rit şi continuu şicanat. 3. Ţăranul Mure şanu Augustin din satul Lung (jud. Satu Mare), refugiat la 19 aug. declar ă că a fost for ţat să fug ă deoarece făcînd parte dintre cei înjuga ţi la plug de şeful leventi ştilor, dup ă plecarea Comisiei a fost chemat la postul de jandarmi, unde i s- a comunicat să nu mai aştepte instruc ţia leven ţilor că- i va fi amar şi zah ărul. 4. Boban Ioan din Satul Lung (jud. Satu Mare), a trebuit, de aseme nea, să fug ă în Rom ânia, întruc ît dup ă ancheta Comisiei Germano- italiene — unde a dat lămuriri relativ la înh ămarea celor 18 tineri rom âni la plug, — a fost chemat de mai multe ori la postul de jandarmi unde a fost bătut crunt în repetate rînduri sub învinuirea că a vorbit şi divulgat cele petrecute, în fa ţa Comisiei. 5. Ungurul Szabo Carol, şeful de grup ă al leventi ştilor din Satul Lung, jud. Satu Mare, dup ă plecarea Comisiei a prins pe leventi ştii rom âni Sfoar ă Augustin, fiul lui Sfoar ă Ioan şi l- a bătut crunt, voind chiar să- l înjunghie cu briceagul, iar pe leventistul rom ân Marieş Timoftei, fiul lui loan Timoftei, l- a bătut pînă la sînge chiar în fa ţa mamei sale (tatăl său fiind concentrat în armata ungar ă), pentru motivul că ambii au dat răspunsuri afirmative Comisiei, care a anchetat înjugarea lor la plug la 5 mai 1942 de către unguri. 6. La Cluj au fost arestaţ i studen ţii rom âni Isac Gheorghe si Ar- lean, sub pretext de spionaj. Adev ăratul motiv este însă că studentul Isac Gheorghe a fost anchetat de Comisie, căreia i- ar fi dat mai multe date relativ la răul tratament maghiar, aplicat rom ânilor. 7. In Tiha Bârgăului rom ânul Suţu Ioan, dup ă plecarea Comisiei, a fost grav bătut de jandarmii unguri fiindc ă ar fi făcut Comisiei declara ţii neconvenabile pentru maghiari. 8. Refugiatul Farcaş Dumitru de 49 ani, din Galau ţaşi (jud. Mure ş), comunic ă că rom ânii care au ieşit în fa ţa Comisiei, dup ă trecerea Comi siei prin comun ă, au fost crunt bătu ţi. Toate cele de mai sus au fost comunicate ambelor Comisiuni Ger- mano- Italiene, iar un exemplar special s- a predat d- lui lt. colonel Deh- mel pentru, a- l lua la Berlin. Intrucî t alte date precise sînt în curs de culegere, urmeaz ă a fi comunicate ulterior. Trebuie remarcat insă că amenin ţările maghiare chiar în timpul cînd ancheta a fost în curs, că : "Comisia pleacă iar voi rom ânii răm âne ţi" s- au adeverit". In toamna anului 1942, la acţ iunile şoviniste de exterminare, de umilire a popula ţiei rom âne şti se adaug ă şi alte fapte huliganice şi injurii — se arat ă într - un alt document al vremii înaintat Marelui Stat Major. 9. "La 27 octombrie 1942, studen ţii maghiari din Cluj, împreun ă cu popula ţia maghiar ă, au ieşit în strad ă manifest înd contra rom ânilor şi a statului rom ân, strig înd "Vrem sînge de Valah". Manifestan ţii s- au îndreptat spre Consulatul Rom ân din Cluj, unde au spart geamurile, dup ă care s- au dus la localul ziarului "Tribuna ", distrug înd localul, mo bilierul si atelierele. De aici s- au îndreptat spre Episcopia Greco- Catolică şi spre internatul Episcopiei, unde au spart geamurile. In timpul mani festa ţiei, s- au cîntat diferite cîntece revizioniste maghiare, precum şi imnul na ţional maghiar. Toţ i rom ânii ce se găseau înt împl ător pe străzi, au fost bătu ţi de manifestan ţi". A doua zi "studen ţii rom âni de la Universitatea din Cluj au fost eva cua ţi de la cursuri de către studen ţii maghiari, care le- au spus că : "pen tru valahi nu mai există cursuri". In noaptea de 29/30 octombrie a.c, cele de studenţ i şi premilitari maghiari au manifestat din nou pe străzile ora şului Cluj, spărgînd gea murile de la casele locuitorilor rom âni. Popula ţia rom ână din Cluj trăieşte sub teroare permanenta, din cauza atitudinii du şm ănoase a studen ţimei maghiare şi a teroriştilor din diferite asocia ţii cu caracter iredentist" . Documentele vremii confirmă intensitatea cresc înd â a măsurilor re presive, teroriste, de extermin ări: a popula ţiei rom âne şti. "Astfel, la Mogoşeşti — dup ă cum a stabilit mai t îrziu şi Comisia Hencke- Roggieri — tineri rom âni premilitari din comunele din jude ţul Sălaj au fost înjuga ţi şi pu şi să trag ă ceasuri de- a rîndul la plugul cu dou ă brazde pe mo şia contesei Teleki; la Soimeni, instructorul ungur a for ţat în mai multe rinduri leven ţii rom âni nu umble in coate şi genunchi peste ogoare şi răzoare ; La Chiejd, dup ă ce, de distrac ţie i- a silit să sape gropi în păm înt cu m îinile un domn comandant a prins patru tineri româ ni la grap ă, m înîndu- i cu biciul, pe brazd ă, ca pe vite ; La Măgura Ilvei, instructorul Gal Gabor a arat şi grăpat cu tineri rom âni, "Lucru ce nu s- a pomenit nici odat ă în lume, chiar pe timpul barbarilor" — cum scria atunci "Tribunei Ardealu lui" din Cluj, un părinte îndurerat; La Domnin, tot un comandant de leven ţi (leventeoktato), a înh ămat la plugul luat de la primarul rom ân, deşi i s- a oferit vite de jug, şaisprezece tineri rom âni, ar înd cu ei pînă li s- au umflat pieptul şi umerii, terenul de tir al comunei, "pentru a- l nivela "".

Medicina contemporană și vindecările ei 51
 

La 27 martie 1943, la Cluj "un grup de aproximativ 100 tineri rom âni, care au fost chema ţi la exerci ţii premilitare (Levente), au fost bru taliza ţi, în acea zi se sărbătorea la Cluj 500 de ani de la na şterea regelui Matei Corvin. Numai tinerii rom âni au fost chema ţi la exerci ţii şi du şi în mar ş for ţat 15 km, pînă la comuna Lăpu ş. Pe tot drumul, cei obosi ţi au. fost loviţi de către subofi ţeri cu pumnii şi picioarele, astfel încît mai mul ţi sau prăbu şit fără putere. Chiar şi atunci, cei căzu ţi au fost călcaţi în picioare, tratament înso ţit de cele mai m înioase înjur ături împotriva rom ânilor şi a Rom âniei. Cei căzu ţi în drum, epuiza ţi şi răniţi, au trebuit trans porta ţi acas ă de către colegii lor". Sub pretextul aplicării şi respect ării regulilor igienice autorit ăţile horthyste au practicat cele mai înjositoare măsuri de umilire şi jignire moral ă a popula ţiei rom âne şti. In prim ăvara anului 1943 o comisie sani tar ă, compus ă din elemente horthyste, a făcut deplas ări în diferite comune din teritoriul cotropit, pentru a se interesa de igiena locuitorilor şi a lua măsuri pentru combaterea eventualelor epidemii. "Drept măsuri higienice, comisia respectiv ă a găsit de cuviin ţă, în comuna Bude şti jud. Cluj — ling ă frontier ă — să tund ă pînă la piele 80 de persoane —- fete de şcoală, fete mari şi femei căsătorite, toate rom ânce, între care se găseau şi vreo 10 femei frunta şe at ît ca gospodine, cit şi ca soţii ale frun ta şilor comunei. Operaţ ia s- a executat în localul prim ăriei, fără ca m ăcar să fi fost examinate acele femei, cu toate că au stăruit şi implorat, plîng înd, auto rităţile să nu le batjocoreasc ă înainte de a se convinge că ar avea para zi ţi, declar înd că vor suporta toate consecin ţele, fără murmur, dacă se va găsi în capul lor, sau în casa lor vreun parazit. Fără a ţine seama de suferin ţele morale ale victimelor, autorit ăţile ungare şi- au îndeplinit misiunile cu toat ă satisfac ţia de brute. Fata Rusu Florica — cea mai frumoas ă şi frunta şă fat ă din sat — în etate de 17 ani, cînd a fost aşezat ă pe scaun pentru a fi tuns ă, a primit un şoc at ît de puternic, înc ît a leşinat şi a fost tuns ă în stare de incon ştien ţă. In comuna Fiscut jud. Cluj, procedî nd comisia la fel, se spune că din cauza sup ărării şi ru şinii, 4 femei frunta şe care au fost tunse, dau azi semne de aliena ţie ; una din ele a încercat să se sinucid ă prin spînzurare. In comuna Sărăţel a lucrat comisia respectiv ă încă în anul 1942, 98 cînd între altele a fost tuns ă o mireas ă, a cărei nunt ă era fixat ă peste 3— 4 zile". Relatî ndu- se situa ţia umilitoare în care erau puse femeile din r îndul popula ţiei rom âne şti într - un raport trimis de delegatul Marelui Stat Major de pe lingă Comisia de ofi ţeri german ă se ar ăta : "O mul ţime de femei se plîng că, imediat dup ă refugierea soţilor lor, sînt continuu mo lestate de jandarmi, li se fac perchezi ţii domiciliare, sînt controlate şi sculate din somn în toiul nop ţii, iar de multe ori li se retrag chiar şi car telele de alimente. Ne mai pu ţind îndura aceste vecinice şican ăm, pleacă si se refugiaz ă părăsindu- şi casa şi păm întul, care apoi e luat în admi nistrare de unguri, coloniza ţi cu predilec ţie în sate curat rom âne şti". Zguduitoare este crima săvirşită de horthy şti în comuna Mijlocenii Bîrgăului din jude ţul Bistrita- Năsăud. "In aceast ă comun ă au fost aresta ţi de horthy şti mai mul ţi rom âni şi închi şi într - o pivni ţă, într - o vreme noap tea au fost scoşi afar ă să- şi sape groapa, iar dup ă miezul nop ţii au fost scoşi cîte unul pe rînd aşeza ţi în fa ţa gropii, unul ţinea un felinar sus iar doi trăgeau cu armele şi victima cădea în groap ă. Dup ă ce au fost scoşi şi împu şcaţi cîţiva a venit şi rîndul preotului Augustin Pop din Mijlocenii Bîrgăului, a fost scos afar ă, s~a ridicat felinarul şi cei doi cu armele au tras, un glonte l~a nimerit prin gît iar celălalt nu l- a atins deloc, dar el s- a aruncat în groap ă şi pînă să vin ă cu alt arestat a sărit din groap ă afar ă şia înv îrtit fularul pe ling ă gît şi a fugit. Dup ă ce i- au terminat pe toţi de împu şcat i- au num ărat şi au plecat în căutarea lui". Bătăile, schingiuirile şi maltrat ările popula ţiei rom âne şti au urm ărit fără întrerupere, cu înd îrjire distrugerea şi alungarea ei din Tran silvania.”


După cum în credinţă singura nepătată este Ortodoxia tot aşa şi în istorie singura nepătată de sânge este Ortodoxia deoarece este şi singura insuflată de Duhul Sfânt, Mângâietorul.
Se confirmă încă o dată că singura sănătate este asemănarea cu Hristos adică Ortodoxia caracterizată aşa de frumos de SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranţă îi dau smerenia, blândeţea şi dragostea"

Din protestantism s-a căzut în iluminism, materialism […] și la ultimele consecințe ale papei naziștii și ateii maniaci ai genocidurilor (pentru că înlocuind pe Hristos cu un om papă, au ridicat la rang de Dumnezeu pe om dându-i astfel puteri depline asupra tuturor și deci inclusiv de crimă pentru o idee)
Vedeți cum se confirmă iară și iară cuvintele Sfintei Evanghelii că minciuna este legată de crimă? Ioan 8, „44. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. 45. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti.”
Papiștii ne mai respectând tradiția au dat libertate minții omenești să inventeze orice și să comunice prin mândrie cu dracii. Oamenii nemaiavând lumina adevărului, nu s-au simțit săturați de falsa lumină a unui hristos mincinos, nemai având bucuria Sfântului Duh din Sfintele Taine nu și-au mai împlinit dorul și au tot căutat ceva. Dar necăutând în revelație adică în ortodoxie ci scotocind în mintea lor căzută au mers din minciună în minciună până astăzi la New Age care pune în același castron idolatria și creștinismul, iudaismul cu mahomedanismul, erezia cu ortodoxia, satanismul cu socialismul, energiile demonice cu cele adamice și necreate și face un ghiveci mincinos deci ucigaș, pe care îl revarsă prin epoca vărsătorului pe bietele noastre capete. Pentru aceasta consultați Istoria Bisericii Universale de Eusebiu Popovici pg 318-321, sau a Pr. Prof. Ioan I. Rămureanu pg. 400-429, Furioșii Domnului de Georges Blond, Papalitatea schismatică și eretică WLADIMIR GUETTÉE, Omul și Dumnezeu-Omul de Sfântul Iustin Popovici, etc.
Va urma cu
(V) CUM INFLUENŢEAZĂ EREZIILE PAPALE (PROVENITE DE LA EL DIRECT SAU INDIRECT) MEDICINA?

Sfantul Maslu, spovedania, eventual impartasania daca nu esti oprit... rugaciune, post, si mai ales acatistul Arhanghelului Rafail! El e daruit cu puterea de a vindeca bolile. La el e bine sa se roage mult si studentii la medicina, si medicii, pt luminarea mintii... si toti oamenii bolnavi. Daca boala e din pacate se va vindeca. Daca boala e de la Dumnezeu, ca sa ne smerim, tot Arhanghelul Rafail o sa ne indrume gandurile sa multumim... Cititi acatistul lui.

Cu tot respectul insa chestia asta cu bioenergia e a... pierdere de timp.

Vă mulţumesc mult. Aveţi dreptate. Ce aţi scris dvs. aici face cât toate postările pe această temă la un loc.
Din păcate unii nu o iau simplu şi direct şi sunt îndatorat de duhovnic să dau explicaţii poate, poate cineva s-o folosi...
Tocmai am fost la Sf. Munte. E atât de frumos acolo...

Eu cand aud de energii cosmice gen bioterapie o voce interioara deja imi spune ca ceva suna a vrajeala. Acum ceva timp pe B1 tv l-am vazut pe Zamfir marele naist care pe de o parte vorbea despre cat har simte cand canta la nai si cat a promovat valorile romanesti peste hotare, despre nu stiu ce energii cosmice samd ceva gen Becali razboinicul luminii dar pe de cealalta parte il tot pupa in fund pe papa de la Roma ca nu mai stiai ce sa crezi. La un moment dat Radu Morar i-a spus ceva de genul domnle lasa treburile astea ce tin de politica in seama mea si hai sa discutam despre muzica, numai nu i-a spus-o pe sleau lasa domnle aburerile de genul acesta ca te faci de cacao.

Bine ai revenit în grădina casei tale. Doamne ajută!
 

Să şti că diavolul minte tangenţial ca să poată să dovedească la Judecată că noi din lene nu l-am depistat şi nu din cauză că el s-a ascuns prea bine. N-ar avea nici un avantaj dacă noi n-am avea nici o vină. Este şi o milă a lui Dumnezeu că nu-l lasă să fie cu totul de nedepistat. Zicea Pr. Paisie că în coletul frumos şi bine parfumat al diavolului, în sacul păcălelii lui, dacă ai răbdare şi mai ales atenţie, tot vezi ieşind câte o corniţă sau câte un vârfuleţ de coadă.
Aşa că în denumirea de energii cosmice este şi un adevăr deoarece energiile demonice provin tot din energiile date de Dumnezeu diavolului prin îngăduinţă (de dragul nostru pentru a nu ne trândăvi ci a lupta şi urî răul din însăşi realitatea ispitirii lui şi a nu cădea ireversibil prin mândrie autogenă). Dacă şi-ar retrage Dumnezeu mâna îngăduinţei diavolii s-ar nimici deoarece ei n-au nimic al lor afară de răutate.
Diavolii când au căzut nu toţi au ajuns în iad. Unii stau în văzduh numit şi cosmos pentru a ne ţine calea noastră spre rai prin vămi. Şi pot face minuni cosmice, desigur tot cu îngăduinţa lui Dumnezeu.
Iov 1:12. Atunci Domnul a zis către Satan: “Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu.
Iov 1:13. Şi într-o zi, când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
Iov 1:14. A sosit un vestitor la Iov şi i-a spus: […]“Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile tale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste!”
[…]
Iov 1:18. Nu sfârşise vorba bine şi altul a sosit şi a spus: “Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare,
Iov 1:19. Şi iată că un vânt puternic s-a stârnit dinspre pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei şi casa s-a prăbuşit peste tineri şi ei au murit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste”.
Şi după cum vezi oamenii au crezut că Dumnezeu a trimis foc din cer hulind pentru că de fapt diavolul a făcut-o prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu a lăsat pe diavol să trimită, iar nu a trimis El însuşi aceasta, pentru încununarea lui Iov. Diavolul a făcut-o pentru surparea lui. Sursa este Dumnezeu, intermediarul este diavolul, ţinta energiilor din văzduh (cosmice) este în final Iov. Scopul este diferit: al lui Dumnezeu este încununarea lui Iov, al diavolului surparea lui, al lui Iov mulţumirea, smerirea de sine şi înţelegerea păcatelor încă neînţelese.
Aşa este şi cu blestemata bioterapie. Aduce focul iadului în sufletul omului prin masca vindecării dar oamenii cred că e vindecare de la Dumnezeu. Sursa energiilor de vindecare este tot Dumnezeu, diavolul este intermediar împreună cu bioterapeuţii, victima este naivul. Scopul este diferit Dumnezeu vrea ca omul să-şi dea seama că nu vindecarea aici este fericirea şi îndumnezeirea şi sănătatea adevărată, al diavolului este înlocuirea slăvirii lui Dumnezeu cu slăvirea ideilor diavoleşti din bioterapii deci a minciunii şi deci a tatălui minciunii adică a sa, scopul bioterapeuţilor sunt banii sau slava pentru ei pământească, dacă se poate şi slava de harismatici iar a bietului naiv sănătate pământească cu orice preţ.
Deci nu te supăra pe emisiuni şi astfel de expresii, doar dacă poţi renunţă la ele că sunt pierdere de vreme şi suflet şi câtă cultură ar putea aduce tot nu fac cât face o pagină dintr-o carte bună. Iar dacă tot mai întâlneşti astfel de expresii amuză-te că se dă singur diavolul de gol că sunt energii cosmice, comice, de fapt de la luptătorii din văzduh.
Ef.6:12. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Deci poţi citi cosmos.
Iar Zamfir nu e numai un mare naist ci mai ales un mare naiv. Pentru că fiind invitat a-şi ţine frumoasele cântece din nai la Vatican, (prin politica perfidă a papei care vrea să facă prozelitism prin deschidere „culturală” şi agiornamento pentru a câştiga cât mai mulţi oameni de ai lui) a căzut în a face dumnezeu din om. Numesc oameni ai papei cei care iubesc politica şi cred în erezia că există fericire pe pământ. Aceştia toţi, în frunte cu şeful lor, fiind de fapt slugi ale satanei numit de Hristos stăpânul acestei lumi, se înţelege al lumii care nu doreşte cerul, adică pe Hristos, ci numai sănătate aici
Ioan 14:30. Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine;

Prin aceasta a căzut papa în mâinile satanei prin aceasta cad naivii în mâinile papei.
Iar papa este din însăşi doctrina lui despre graţia creată tentat să creadă în energiile cosmice ale căpeteniilor din văzduh confundându-le cu harul lui Dumnezeu. De aceea el este doctrinarul principal şi practicianul cel mai renumit al bioterapiilor. Vezi explicaţia de mai jos.
Nu e de mirare că iubiţii lui fac la fel: pentru o mică atenţie stăpânească a lumii, fiind şi ei băgaţi oleacă în seamă, îşi dau iubirea lor pe o minciună în loc să sângereze în inimă cu durere pentru Adevăr.
Dar pentru că l-ai numit pe Zamfir noi ne-am învăţat să-l plângem cu durere pe cel căzut dar să-i urâm păcatul ce l-a doborât. Aşadar să spunem şi un cuvânt de mângâiere pentru el. Dacă este ortodox şi milostiv se poate ca, măcar la sfârşitul vieţii lui, Dumnezeu să-i dea vreo boală sau vreun necaz sau vreun înţeles prin vreun înţelept ca să-l ridice. Numai dacă mândria artistică de prea mult băgat în seamă nu l-ar împiedica. Iar noi să ne rugăm pentru el cu durere şi dragoste.
P.S.
1. Mai încolo o să vorbesc despre sursa comună a energiilor dumnezeieşti, fireşti şi demonice şi ce le diferenţiază şi cum se pot deosebi. De aceea nu insist acum.
2. Poză care arată ce vrea papa: „să pună mâna pe orice şi mai ales pe oricine”. Deci şi pe Gheorghe Zamfir.
Nişte amănunte interesante despre Gheorghe Zamfir. Sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Zamfir
Între 1988-1990 este primit de trei ori la Vatican. Este primul muzician care a cântat în timpul Misei private a Papei Ioan Paul al II-lea. După moartea Sanctității Sale, creează special pentru comemorarea Sa Conceptul muzical Totus Tuus, un set de piese pentru nai, orgă și grup vocal bărbătesc.
De-a lungul întregii cariere, Gheorghe Zamfir primește numeroase premii, distincții și medalii, printre care: Medalia Vaticanului
Oare chiar o fi orotodox, măcar după Botez?


http://2.bp.blogspot.com/_7ls7nP9To2...1600/papa5.jpg

Medicina contemporană și vindecările ei 51
 

http://2.bp.blogspot.com/_7ls7nP9To2...1600/papa1.jpg
(V) CUM INFLUENŢEAZĂ EREZIILE PAPALE (PROVENITE DE LA EL DIRECT SAU INDIRECT) MEDICINA?
Dar nu numai istoria apusului eretic arată logica prezenței medicinii oculte în apus ci și ereziile papale favorizează ocultismul.
Iată cum:
1. Papa zice că e creștin dar de fapt este începătorul renașterii păgânismului zicându-și Pontifex Maximus adică mai marele popilor idolești, arătând (și nevrând după proverbul românesc „gura păcătosului adevăr grăiește”) că papismul este noua idolatrie făcând din papa-om un dumnezeu înlocuitor al Dumnezeului-om Iisus Hristos, mutând din nou nădejdea mântuirii de la Creator la creatură. Spunând că e infailibil ori a desființat psalmul 115 care spune: „2. Eu am zis intru uimirea mea: «Tot omul este mincinos»” sau s-a făcut pe sine dumnezeu mincinos („Precum Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu, așa este papa creat după chipul lui Hristos și reprezintă pe Hristos pe pământ. Întru atât papa nu e numai om, ci și Dumnezeu” Alvarus Pelagius anul 1340 în „De planctu ecclesiae”. Bibliotheca maxima pontificia. Romae 1638). Papa se face pe sine astfel un idol. Nu e deci de mirare dacă discipolii săi practică medicină scornită în templele idolatre;
2. Deoarece administrează și iertarea păcatelor viitoare (arătându-se prin aceasta identic rabinilor și mai mare ca Dumnezeu care nu iartă decât păcatele trecute) prin bule care seamănă zdrobitor cu granulele homeopate (de care fondatorul homeopatiei susținea că sunt mai ceva ca Sfânta Împărtășanie - care împărtășește doar cu Trupul și Sângele Mântuitorului și nicidecum cu firea dumnezeiască, neîmpărtășibilă făpturii – zicând în cuget panteist că-l face pe om părtaș esenței dumnezeiești, care s-ar găsi în orice făptură). După cum Papa se arată mai mare ca Dumnezeu prin administrarea iertării păcatelor viitoare, Hahneman se arată mai mare ca Dumnezeu administrând esența sau firea dumnezeiască.
3. Papa coboară în mintea lui (întunecată de dorința de putere mondială) realitatea energiilor necreate ale lui Dumnezeu într-o fabulație numită de el grație creată de un dumnezeu mincinos (cum se poate ca Dumnezeul cel viu înainte de creație să nu aibă energie, însăși creația s-a făcut prin energia Sa adică lucrarea Sa adică dragostea Sa. Dacă nu ar fi avut energie cu ce ar fi făcut energia cu care să facă grația, adică energia?!!!). papa spune că Hristos a acumulat merite prin răstignirea Sa și surplusul meritelor Sale (ca și cum meritul lui Hristos ar avea margini sau surplus, ca și cum ar fi o grămadă de bani de transfer la banca Vaticanului) l-a dat papei spre administrare și apoi S-a retras în transcendent de unde din când în când ne mai aruncă câte un ochi rece (ca și cum nu ne-ar mai iubi și nu s-ar mai jertfi pentru noi pururea. Matei 28,20: „si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.”. Ca și cum ar fugi de greutatea mântuirii noastre directe și ar lăsa pe om să mântuiască omul Psalmul 48, „7. Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare, 8. Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face”, psalmul 59,12: „, ca deșarta este izbăvirea de la om”.) Această grație fabuloasă este dată nu întâmplător tocmai papei spre administrare ca să o poată stăpâni, furniza și distribui în interes personal contra unui preț prea greu - osândirea veșnică a fanilor lui. Așadar dacă se confundă energia necreată cu o energie creată, se trece peste distanța de netrecut dintre Creator și creatură, ce este dar de mirare dacă energia demonică este confundată în mintea papiștilor cu energia adamică, științifică, de vindecare naturală? Doar confuzia între creaturi oameni – draci este mult mai mică deși tot ucigașă pentru suflet. Vedem că tot egoismul papistaș este la bază doar această energie este administrată tot în scop personal pentru medicii vrăjitori și cu același preț sinistru – osândirea pacienților. Așadar bioenergia este replica din medicină a grației din papism.
4. Noi, ortodocșii, avem Sfântul Maslu care ne dă energie vindecătoare necreată şi poate vindeca orice: cancere, paralizii, blocaje renale, boli psihice, crize de lombosciatică, accidente minere cu surparea a 200 kg de humă în cap etc (toate văzute la mine sau la pacienții sau la cunoscuții mei). Nemaiavând harul lui Dumnezeu Sfintele Taine la papiști nu mai au putere vindecătoare ( acolo și așa zisa aghiasmă se strică) iar extrema ungere, ce a rămas ca amintire de la Sfântul Maslu, se administrează doar la grav bolnavi adică la muribunzi ca să-i omoare mai mort, căci a-i vindeca nu s-a mai pomenit la ei. Atunci ne mai având cum să apeleze la Dumnezeu papiștii au fost nevoiți să dezvolte știința și să apeleze, când erau depășiți științific, la medicina ocultă adică la minciunile drăcești în loc de minunile dumnezeiești la care nu mai aveau acces. Cu duhurile demonice fiind în comuniune prin minciună se simțeau mai în largul lor deoarece aceiași demoni care acționau prin medicina ocultă acționau și în biserica lor. Se știe că ceata demonică de acțiune prin vrăjitori este aceeași cu cea a ereticilor și anume demonii îngâmfării. De aceea sunt și eretici care spun Tatăl nostru și plutesc deasupra apelor (vezi viața Sf. Macarie Egipteanul). Se vede că papa are doar putere să omoare iar nu să vindece decât cel mult în chip mincinos ca și vrăjitorii. Fiind o asemenea lipsă în sacramentele papei nu e de mirare că ucenicii săi înșelați (adică profund convinși să nu caute la ortodocșii numiți eretici, sau mai nou schismatici, de către papă), caută și ei pe unde pot vindecare minunată, dacă e nevoie și pe la idoli și pe la draci.
Omul își dezvoltă credința sa în tot ce face. Când i se alterează credința și știința sa urmează minciunii din credință. Doar la cel care caută mai presus de interesul personal adevărul experimentele științifice nu sunt interpretate eronat după credința sa mincinoasă ci pot duce la realitate, la adevărul științific care este o icoană simbolică a lui Hristos.
Va urma
Să dăm și exemple concrete de cum a urmat medicina minciunii din credință.
Să explicăm mai întâi ce înseamnă:
ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînțeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermétisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimiști ca patron al științelor oculte și al magiei]

Pozele
 

Pozele astea ma cam sperie...........Sunt reale sau aranjate?

nu cred ca sunt aranjate, am mai vazut si pe youtube filmulete cu Papa si nu-mi dadeau o stare de liniste, ba din contra ...

Bietul de el!
 

Mare talent, dar si mare umbra pe acest talent, prin penibilul ultimelor situatii in care ni s-a aratat acest om inzestrat muzical! Pacat ca o ia prin balarii!

Papa Benedict are un trecut foarte dubios, a facut parte din "tineretul nazist". Pe net sunt poze cu el in uniforma nazista, si cateva in care saluta cu salutul nazist.

Catolicismul a fost destul de mult "incurcat" cu nazistii, la defilari erau cardinali, la sarbatori mari era prezent papa... mama lui Hitler era o catolica credincioasa. Hitler era foarte influentat de ea, si el insusi a devenit un catolic convins, a dat Bisericii Catolice o mare putere si influenta in al treilea Reich.

Hitler este des fotografiat cu figuri importante din Biserica Catolica a acelor vremuri, care, se intelege, nu a opus niciodata rezistenta nazismului, din contra...Nu mai e nevoie sa adaug detalii.

poza cu papa Benedict, pe vremea cand facea parte din tineretul nazist: http://www.letsrollforums.com/Blog/Benedict_XVI_12.jpg

Aha
 

Si eu am poze ca pionier!
Scuze ca la virsta aceea nu mi-am dat seama ce pericol este comunismul!
Era si greu, crescusem in comunism si invatasem ca-i cel mai bun sistem. F. tirziu am ajuns sa vad ca nu-i asa, dar cu toate acestea nu mi-am dedicat viata lui Hristos (ca si voi de altfel)
Nu mai cautati nod in papura!

Poze
 

Cei care le-au publicat spun că sunt reale şi însăşi vederea lor îi face să simtă lămurit demonismul papei.
Eu însă le-am ataşat nu pentru că am dorit un atac la persoana lui Benedict, vorba lui BMD există pocăinţă şi noi suntem datori să ne vedem de păcatele personale. Nu doresc nicidecum un atac personal la adresa lui Benedict şi nici la adresa vreunui papă şi nici a tuturor papiştilor la un loc sau în parte ci le-am folosit deoarece sunt un material didactic foarte sugestiv la adresa a ce înseamnă papismul: din cauza dorinţei de putere pe acest pământ a călcat în picioare nu numai prin păcatele reprezentanţilor oficiali ci în înseşi dogmele lui, (deci în ceea ce prezintă el ca fiind sfânt) Adevărul deci pe Hristos, devenind astfel mai periculos decât nazismul şi comunismul, fiind de altfel părinte al lor.
Nazismul este pustiitor din punct de vedere al raselor dar papismul pune în cârca lui Hristos crima pentru Hristos. Comunismul se luptă contra lui Dumnezeu pe faţă zicând că nu există Hristos Dumnezeu ci doar Hristos învăţător popular, (şi cine poate crede o asemenea aberaţie) forţând la lepădare doar pentru câţiva ani omenirea dar papismul prezintă un Hristos mincinos şi a amăgit cu moarte veşnică prin convingere (mult mai grav decât lepădarea căci a acaparat şi interiorul oamenilor amăgiţi – cel forţat, în sine, se opune, deci se poate căi) 17.000.000 de rătăciţi azi dar de 1000 de ani câte miliarde? Şi amăgiţi în numele lui Hristos….
Unde nu sunt de acord cu Bmd este că nu a observat ceva: creştinOrtodoxa nu s-a legat atât de Benedict cât de papism că a fost implicat în nazism. Aş fi curios ce părere are BMD despre papism deoarece după cum spun TOŢI Sfinţii Părinţi nu este ca o papură fără noduri. Problema este că papismul nu obligat de condiţiile istorice s-a supus nazismului ci şi l-a dorit cu ardoare ca fiind expresia naţională a ceea ce reprezintă pe plan religios papismul: un imperiu absolut sub conducerea unui lider absolut. Nazismul în numele lui Hitler este doar o continuare palidă a ceea ce a însemnat de-a lungul timpului papismul în numele lui antihrist (în greacă anti nu înseamnă contra ci în locul).
Am ataşat pozele deoarece după cum Sfintele Icoane sunt mai convingătoare despre Ortodoxie decât citirea tratatelor amănunţite de teologie Ortodoxă tot aşa şi papa, acest idol al papismului, este mai convingător de demonismul papismului decât tot istoricul prezentat de mine mai sus care desigur că este real dar tot atât de sigur este obositor de parcurs cu atenţie prin lungimea şi modul său abstract de a fi.
Dând pe faţă necurăţia idolului se vede şi demonul din spatele lui.
De altfel tot vinovat este papismul că a renunţat la Icoana fără de pată a creştinilor care este Hristos pentru idolul cel murdar al unui om păcătos. Că a mutilat o adunare în numele lui Hristos prin deturnarea dragostei, nădejdii şi credinţei ei în Dumnezeu - omul în dragostea, nădejdea şi credinţa ei într-un om păcătos ridicat la rang de antidumnezeu, înlocuitor de dumnezeu şi deci toate murdăriile idolului cad asupra următorilor lui.

Sufletul şi trupul sunt unite iar faţa trupului este o oglindă a sufletului. Nu poate ascunde faţa licăririle bunătăţii sau răutăţii sufletului. Iar sufletul se înrăieşte sau îmbunătățește în funcţie de credinţa lui. Aşadar pozele exprimă o realitate subtilă (şi încercat a fi ascunsă prin politica papală de Aggiornamento adică comercializare) a persoanei papale care a trăit papismul la maximul posibil. Deci dacă aşa este papistul cel mai bun cum este papistul cel mai rău, şi cum este papismul care i-a făcut aşa pe amândoi?
Deci feriţi-vă nu de papa Benedict, nici nu-l urâţi, dar urâţi demonii şi demonismul care a mutilat în halul acesta ceea ce au înţeles oamenii căzuţi din creştinism. Creştinismul nu este de jos, din lumea aceasta. Nu este omenesc. Este de sus, este DUMNEZEU – omenesc. Toţi cei care vor fericire pământească, creştinism pământesc ajung în final cam aşa … ca-n poză... un fel de papă.
Iar legătura cu medicina ocultă este tocmai aceasta: că oamenii doresc sănătate pământească cu orice preţ indiferent dacă vine de la duşmanii lui Hristos şi dacă îşi pierd mântuirea exact la fel cum şi papismul doreşte putere pământească indiferent dacă asta înseamnă a se despărţi de voia lui Hristos deci de mântuire.
Feriţi-vă deci de medicina ocultă (de bioterapie) ca şi de papism, ca şi cum v-aţi feri să intraţi în ghearele de mai jos:

http://4.bp.blogspot.com/_7ls7nP9To2...1600/papa6.jpg

Medicina contemporană și vindecările ei 52
 

Să dăm și exemple concrete de cum a urmat medicina minciunii din credință.
Să explicăm mai întâi ce înseamnă:
ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînțeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermétisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimiști ca patron al științelor oculte și al magiei]
(A) Lucrarea medicului în Hristos, dr. Paul Trosc (a tratat 35 000 de pacienți aflați în dosarele sale și mulți alții pe care nu i-a înregistrat, 3 cărți de specialitate și 230 lucrări științifice, practician prim operator chirurgie generală, chirurgie de urgență, chirurgie vase mari și cord, chirurgie toracică, chirurgie abdominală, chirurgie aparat locomotor, până în 1975 a efectuat 5670 intervenții chirurgicale, peste 18500 aparate ghipsate etc.)
Pag. 22-27: „Au urmat mulți alți medici ocultiști care practicau superstiția notorie sub denumirea de metodica tradițională medicală, ce avea la bază descântecul, incantația, practicile magice […]cu origini în primitivism și în doctrinele ezoterice extrem orientale. Dar adesea erau asociate și cu interpretări de tipul hermetismului lui Paracelsus, primul inițiator european de mare faimă a medicinii hermetice din Evul Mediu.”


De la wikipedia:
„Paracelsus (Philippus Theophrastus Aureolus Bombastus von Hohenheim) (n. 11 noiembrie 1493 - d. 24 septembrie 1541) a fost un celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elveţian. A fost cel mai cunoscut reprezentant al vrăjitoriei cu mască științifică și al iatrochimiei.[1]
Paracelsus s-a născut în satul Maria Einsiedeln din Elveţia. De la tatăl său, care era alchimist şi medic, a primit primele noţiuni de chirurgie şi medicină.
La 16 ani intră la medicină la Universitatea din Basel, ulterior se mută la Viena, unde, în 1510 obţine bacalaureatul[2] în medicină.
Paracelsus a mai fost instruit şi de celebrul Johannes Trithemius (1461-1526), abatele mănăstirii St. Jakob din Wurzburg, unul dintre cei mai renumiţi maeştri în magie, alchimie şi astrologie. Sub îndrumarea acestui profesor, i-au fost cultivate înclinaţiile sale spre ştiinţele şi practicile oculte. Este astfel unul din primii vrăjitori cu mască de medic din Evul Mediu. Este inauguratorul unui lanț care se continuă până azi sub forma medicilor acupunctori, homeopați, bioenergeticieni etc.
În 1516 obţine doctoratul în medicină la Universitatea din Ferrara.
Cam în acea perioadă îşi schimbă numele din Thephrastus în Paracelsus.[3]
Medic
Profesiunea de medic itinerant îl poartă prin mai multe ţări ale Europei: Germania, Franţa, Ungaria, Olanda, Danemarca, Suedia şi Rusia.
Se spune că a ajuns şi în India. Într-una din aceste călătorii, a fost luat prizonier da către tătari şi dus la Han. În această perioadă de captivitate, a fost iniţiat în învăţăturile secrete ale Orientului.
În toate aceste peregrinări, el a cules foarte multe date utile, nu numai de la medici, chirurgi şi alchimişti, dar şi din contactele pe care le-a avut cu călăii, bărbierii, ciobanii, evreii, ţiganii, moaşele şi ghicitoarele. A adunat informaţii preţioase, atât din mediile cele mai înalte ale societăţii, de la cei învăţaţi, ca şi de la cei neştiutori, şi nu era ceva neobişnuit ca el să fie văzut adesea printre căruţaşi şi vagabonzi, pe şosele şi prin hanuri, situaţie care a determinat pe colegii morali ai timpului să-i reproşexe purtarea şi să-l defăimeze. După ce timp de zece ani a călătorit - practicând uneori profesia de chirurg, sau învăţându-i pe alţii, sau studiind alchimia şi magia potrivit obiceiului acelor timpuri - la vârsta de treizeci şi doi de ani el s-a întors din nou în Germania, unde a devenit repede celebru datorită tratamentelor reuşite pe care le-a aplicat.
În 1525 este numit profesor de medicină şi chirurgie la Basel. Prelegerile sale nu constituiau, ca cele ale colegilor lui, doar repetarea ideilor lui Galen, Hippocrate şi Avicenna, lucru obişnuit în medicina din acele timpuri. Concepţiile sale erau strict personale, predându-le independent de opiniile celorlalţi, culegând aplauzele studenţilor neștiutori dar şocându-i pe colegii săi cu integritate științifică prin nerespectarea regulii de a preda doar ceea ce fusese acceptat ca valabil de vechile autorităţi în materie, și neținând cont că învăţătura sa nu era compatibilă cu raţiunea şi adevărul ci doar cu acțiunea demonică prezentă și în magie.
A combătut concepţia despre boală a marelui grec al antichităţii, Galenus din Pergam (sec II), elaborând o concepţie nouă, mai generală. Dacă la Galenus apariţia bolii era determinată de tulburarea echilibrului dintre umorile organismului, după Paracelsus, rolul de factor determinant era atribuit chimismului fenomenelor fiziologice.
Concepţia lui Paracelsus, deşi mai generală decât a lui Galenus, a avut totuşi un caracter mecanicist, deoarece reducea fenomenele biologice, implicate în apariţia şi evoluţia bolii, la fenomene chimice.
Paracelsus a fost primul care a definit principiul după care fiecărei boli îi corespunde un medicament specific.
Alchimist
Ca alchimist a utilizat pentru prima oară în laborator aparatul de distilare prin antrenare cu vapori de apă, inventat de el, a preparat hidrogenul din oţet şi pilitură de fier şi eterul etilic din etanol şi vitriol.
Cercetările întreprinse de Pracelsus în vederea obţinerii pietrei filozofale, (datorită vrăjilor care le practica frecvent, a invocațiilor demonice și a iubirii sale nestăpânite după averi, avea credința că poate obține o substanță care în atingerea cu alte metale le poate preface în aur). Piatra filozofală (în latină: Lapis philosophorum, în arabă: El Iksir, de unde şi cuvântul "elixir") este o substanţă legendară cu ajutorul căreia alchimiştii pretindeau că pot transmuta metalele inferioare în aur. De asemenea, era considerată şi panaceu: licoare care avea puterea (potrivit concepţiei alchimiste) de a vindeca toate bolile şi de a dărui tinereţe veşnică. Se vede așadar câtă ignoranță și lipsă de rigoare științifică avea. Deoarece se iubea pe sine în chip narcisist avea impresia că este omul cel mai genial de pe pământ. De aici s-a sădit în el ideologia fixistă, obsedantă, că omul reprezintă adevărata chintesenţă.”


Continuare dr. Paul Trosc: „Elvețianul Paracelsus este inițiatorul și fondatorul de bază al medicinii hermetice – oculte și vrăjitorești – aptă de a fi cunoscută doar de cei inițiați dar inaccesibilă cunoașterii tuturor celorlalți. Paracelsus a preluat practici de magie albă și magie neagră cu scopul de a produce fie fenomene contra naturii, fie fenomene morbide, fie tămăduiri virtuale în scopul de a imita autentice restabiliri ale echilibrelor biologice naturale. În acest scop își alimenta profesionalismul său și competența întrebuințând toate sursele magiei albe sau negre fie cele egiptene fie cele legate de așa zisa religie a lui Zoroastru [660-583 î.d.Hr.] – Zaratustra, reformatorul pseudoreligiei iraniene vechi. […] El a fondat marele clan al magilor cu reprezentanţi activi în toată lumea. Magii – slujitori idoleşti ai falsei religii şi învăţături a lui Zaratustra – practicau astrologia, întocmeau horoscoape personale şi istorice pe epoci, practicau alchimia şi arta vindecărilor prin vrăji şi descîntece şi aplicau metode de mutaţie magică vibratorie pe regiuni bolnave şi pe diverse plăgi […] practicau chiromanţia (ghicit în palmă), ghicit în vise şi tîlcuirea lor, ghicirea în globul de sticlă […] hipnoza individuală şi colectivă determinând starea de medium animală sau umană. Practicau spiritismul şi invocaţiile magice cunoscute în domeniul teosofiei.
Toate aceste practici aveau rădăcini adânci în lumea primitivă a populaţiilor vechi ignorante – cu gândirea lor plină de superstiţiile arhaice şi păgâne – care aduceau sacrificii animale şi umane, prin arderea de vii a oamenilor sau alte metode barbare de exterminare.
Tot de acolo provin şi cele mai teribile manifestări lubrice colective, cu dedarea la perversităţi sexuale; orgiile de cumplită destrăbălare luciferică, greu de imaginat sau descris şi pentru omul pornografic contemporan. Aceşti vrăjitori şi mai apoi magii amintiţi practicau invocaţii ale demonilor şi folosindu-se de prezenţa lor produceau diverse apariţii sau dispariţii, levitaţii, luminescenţe, vibraţii ale metalelor şi ale banilor metalici rotunzi, ca şi multe alte fenomene. Chiar şi acele învieri mincinoase – virtuale – ale morţilor despre care se cunoaşte şi din spusele Sfinţilor Părinţi.
Toate aceste fenomene fac obiectul magiei în general şi se leagă indubitabil şi evident de yoga budistă şi de brahmanismul şi taoismul tibetan (forme populare de teosofie şi magie). De fapt yoga şi rătăcirea tibetană pot fi considerate miezul luciferic al întreg ocultismului. Vestita piatră filozofală – marea problemă a alchimiştilor […] reprezintă fondul idealului concretizat în cinstirea idolatră a viţelului de aur.
Va urma:
Johann Wolfgang von Goethe,

Pentru dl.ALEXANDRU: Eu personal va foarte multumesc pentru tot ce ati postat!
Doamne ajuta!

Cu toată dragostea, dar nu-mi muţumiţi mie ci duhovnicului meu care a poruncit, Domnului Care a dăruit şi Maicii Domnului care a ocrotit.
PS Am un prieten de pe forum care m-a sfătuit să fac un sondaj personal să văd câţi citesc postările ca nu cumva să pierd timpul în deşert deoarece am pacienţi o mulţime, scriu o carte despre Viaţa unui bătrân sfânt care m-a învăţat pe mine tot ceea ce ştiu să iubesc şi acum am ascultare de la duhovnicul meu să mai fac o facultate. Aşadar vă rog pe toţi cei care citiţi postările mele să-mi trimiteţi un mesaj privat, poate fi şi gol, fără text, ca să ştiu dacă mai continui sau nu.
Aceasta se face simplu: se face clic pe numele meu şi apoi apăsaţi pe mesaj privat. Dacă vreţi să modific ceva din postări vă rog să-mi scrieţi.

Doamne ajută!
Cu dragoste, Alexandru.

Draga Domnule Alexandru,
V-am trimis un mesaj privat unde imi exprim interesul pentru ceea ce postati.
Pentru ceea ce mai aveti de facut, va doresc sa impliniti si pentru asta rog pe bunul Dumnezeu sa va dea timp, putere si intelepciune!
Doamne ajuta!

Va citesc postarile si va multumesc pentru efort si bunavointa.

Dumnezeu sa va ajute.

Frate Alexandru fotografia pusa era a lui Benedict nu a papismului in general!!!:3:
Parerea mea despre Papa? Nu cred ca are o importanta, dar daca ai facut "provocarea" in vazul multimii o sa-ti raspund! Papa este roata centrala in mecanismul catolicism. Mecanismul ar functiona si fara aceasta rotita si daca aceasta rotita s-ar invirtii invers decit o face mecanismul...ar fi zdrobita! Pe vrema Scindarii Papa era Biserica Catolica, de atunci pina astazi el este reprezentantul ei doar dar nu mai este el cel care face mecanismul sa functioneze si nici directia nu o mai da el ci poate doar intirzie luarea anumitei directii, de catre intreg mecansmul. In biserica Ortodoxa nu-i altfel; papa ortodox nu mai este de mult ce a fost. Si pe forumul asta de pilda Patriarhul este facut troaca de porci iar in momentul cind acest patriarh va dorii o alta directie decit multimea va ramine singur sau doar cu un grup de apropiati.
Asta-i realitatea pe care o vad eu!
In privinta nazismului, nu cred ca Papa ar fi putut sa-l opreasca sau sa ii steie impotriva.Au existat doua alternative: 1.coexistenta sau 2.Disparitia
Au ales-o pe prima. A fost bine a fost gresit? A fost bine sau a fost gresit cind BORusa a ales varianta a doua? A fost bine cind BOR a ales in timpul comunismului prima varianta (ca si papa in fata lui Hitler)?
Eu cred ca alegerea papei si a BOR a fost cea buna. Vad rusii ajunsi in Germania fara legatura cu Dumnezeu, lipinduse pt un pumn de talanti altor confesiuni si ma gindesc cu mindrie ca BOR a procedat corect!

Eduard Togoreanu
 

Vreau sa va povestesc si necazul meu..
Prietena mea despre care va tot scriu de 2 ani incoace, Catalina (cea cu metastaze) a ajuns pe mainile unui astfel de bioterapeut. Eduard Togoreanu il chema si 'vindeca" cu spanz.

Acum sa spun si de ce pun aceste intrebari. Catalina mea se lupta cu moartea de 2 ani si ceva. La fiecare cadere asteptam sfarsitul..dar Maica Domnului nu ne lasa si iar ne riidcam. Medicii spun mereu ca este o minune ca un om ca ea (metastazele i-au cuprins tot corpul) inca mai traieste si mai mult decat atat merge pe picioarele ei.

Acum 1 luna, doctora i-a spus in fata. Draga, daca mai prinzi anul nou sa spui Bogdproste. Daca pana acum a mai mers cum a mers acum sa stii ca aproape nu mai ai plamn si cine te-a tinut pana acum sa te tina si de acum incolo in viata. Eu iti dau maximum 3 luni.

O crestina de la biserica unde merge a indrumat-o spre aceste E. Togoreanu. M-a sunat mi-a cerut parerea, i-am spus scurt, NU!
Sa mergem ca pana acum, cu Stapana. Mergi si vorbeste si cu duhovnicul si cere-i sfat.
Raspsunsul ne-a lovit in moalele capului. I-a spus, Mergi la el si te trateaza! Catalina i-a explicat ca nu se simte bine in prezenta lui, ca are cristale pe masa ca lucreaza cu bioenergie dar parintele i-a raspuns. Mergi! Ca doar tu mergi sa faci tratament cu spanz nu cu celelalte. Iar spanzul este planta lasata de Dumnezeu.

Acum ea saraca, plange la mine si ma intreaba ce sa fac, surioara?!

Eu ce sa-i spun? Sa treaca peste duhovnic? Nu pot! Dar nici nu pot sa-mi mint Constiinta. Cum sa pun un om ce are viata tintuita intr-un fir de ata...sa aleaga? Simt ca se da batalia finala. ma simt..... Intai am fost refuzata de manastirea B. cand am vrut sa o duc acolo o saptamana. Apoi a venit aceasta de la duhovnic. Ea saraca trage de mine plange si-mi spune, nu ma lasa singura. Plange si ma intreaba mereu:
Surioara daca imi pierd sufletul acum la sfarsit?
dar, Daca Stapana vrea sa ma vindec prin asta si eu dau cu piciorul? care e calea?
Oare ma putteti intelege cum ma simt?..

Duhovnicul mi-a spus, rugaciune Jenica. Rugaciune!
Dar eu sunt un om de nimic si nici rugaciune nu stiu sa fac. Cum sa-mi impac Constiinta? Cum?
Ce sa fac?????? Domnule dr Anastasiu, domnule doctor Zaharia, ce sa fac???? Ma simt cumplit de neputincioasa. Va marturisesc cu lacrimi ca nici daca as fi eu in situatia asta nu m-as simtit atat de vinovata. Stiu ca nu e bine ce face si totusi nu am puterea sa ii spun, asteapta moartea. I-am spus bland, Catalina, cauta sa te imprietenesti cu moartea. Gandeste-te ca o vei vedea pe Stapana.. E singurul lucru pe care il mai poti face acum.
dar nu am avut taria sa trec peste duhovnic sa-i spun, nu merge.
E cumplit..ptr ca nu poti intelege un om aflat in aceasta situatie. Orict ai vrea, nu-i poti intelege durerile, framantrile, caderile.. si de aceea e fff greu sa-i spui, fa aceasta!..

Dar daca se intampla inevitabilul..si familia ei (care o indeamna si ea sa mearga la acest bioterapeut) ma va ura pe mine ptr moartea ei?
Unde gresesc eu, domnilor doctori? Unde?

Iarta-mă Jenica daca mă amestec în aceasta discuţie.Nu sunt decât o biată păcatoasa dar eşti prietena mea şi mă doare când vad cum te framânţi.
La-o pe ea sa hotarasca ce sa facă,cu atât mai mult cu cât duhovnicul a îndemnat-o să facă acel tratament. Tu roaga-te pentru ea să poată lua hotarârea cea buna.

Ioan 15:12. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
Ioan 15:13. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
Ioan 15:14. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.


Suflete binecuvântat care îţi dai viaţa pentru prietena ta, te iubesc.
Eu ştiu ce este de făcut dar nu am timp acum să scriu pe forum, o să scriu de ajută Măicuţa săptămâna viitoare.
Dar poate e mai bine aşa deoarece durerea care o ai se cere mângâiată mai de aproape.
Te rog fă o faptă de dragoste şi lasă-mă să te ajut:
citeşte mesajul pe care ţi l-am tirmis pe mesageria privată.
Cu adevărată durere şi multă dragoste,
Alexandru

Vă mulţumesc
 

Dragii mei vă mulţumesc la toţi care mi-aţi scris la vedere şi/sau în mesageria privată. Şi mai mult pentru rugăciunile dvs.
Spunea Bătrânul meu că în predică nu vorbitorul face cuvântul ci ascultătorii. Acum am cinstea să cunosc puţin din frumuseţea celor care au făcut prin citirea lor postările mele.
Vă mulţumesc însă mai ales pentru rugăciune, căci din experienţă cunosc că omul poate puţin ( mai bine spus nimic afară de păcat) dacă nu se roagă şi poate totul prin rugăciune (afară de păcat) căci Domnul Hristos s-a făgăduit să împlinească orice cerere spre mântuire şi ascultă cu nemăsurată atenţie şi dragoste orice cuvânt sau dor sau pornire sau umbră de umbră de pornire spre El.
Aşadar vă rog să vă rugaţi de câte ori vă aduceţi aminte şi pentru mine. Nu cu rugăciuni multe sau complicate. Atâta: "Doamne miluieşte pe măgăruş!'
Cu recunoştinţă şi dragoste, Alexandru

Paparaţii
 

Cel mai mare paparaţi este... PapaRatzinger.
Ştiu că ţie îţi plac bancurile.
Dar bancul ăsta trebuie să-l contrazic tot eu în duh Ortodox.
Noi trebuie să urâm păcatul iar nu pe păcătos. Aşadar să urâm papismul iar nu pe Papa Raţă.
Da, dar păcatul central prin care cade papismul este... papa. Dacă renunţă la papa = infailibil se surpă tot şi devin ortodocşi că toate celelalte hule grave sunt de fapt anexe în credinţa lor adăugate la dorinţa ca papa (omul) să fie dumnezeu fără de Dumnezeu.
De pildă ei vând icoane-idol cu mâna papei în viaţă şi se închină lor asemenea budiştilor care se închina la picioarele lui Babaji.
După cum spunea Sfântul Iustin Popovici papa sintetizează în el performanţa umanismului, idolatriei, închinării la om, la creatură la modul absolut, cu cea mai fină mască de închinare la Hristos.
La baza tuturor ereziilor, inclusiv protestantism nazism şi comunism stă tocmai închinarea la om, adică papismul într-o formă mai concentrată sau mai diluată. Dar esenţa, bomba atomică, concentraţia maximă a umanismului se află în papism.
Aşadar când scoţi rotiţa papă explodează tot papismul, este butonul declanşator, capsa pusă în Apus. Deoarece l-au alungat pe Hristos (Dumnezeu - omul) în transcendent i-au pus înlocuitor idol, (la care se închină ca la însuşi Hristos) pe papă, capul bisericii papiste, omul fur de dumnezeu.
La ortodocşi nu este aşa, deoarece orice patriarh nu este mai mare decât cel mai mic episcop vicar, sunt toţi egali având doar funcţii administrative diferite proporţionale cu eparhia lor. Ei nu sunt idoli ci icoane ale lui Hristos prin care noi putem vedea în chip simbolic (anagogic) realităţile duhovniceşti de sus în care Hristos este Arhiereu veşnic şi Împărat, Jertfă şi Jertfitor. Aşadar ei fiind oameni ca şi noi pot greşi iar greşelile sau îndepărtarea lor nu ne zdruncină de fel căci cap al Bisericii este Însuşi Hristos Biruitorul.
Dar atenţie! Noi suntem numiţi antihrişti de Sfântul Maxim Mărturisitorul dacă judecăm indiferent pe cine, iar Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă voie să judecăm un preot câtă vreme putem ţine în mâini un fier la forjă.
Aşadar deosebirea este radicală. Papiştii se sprijină pe om, deci sunt omolatrii şi când dezvăluim păcatele lui dărâmăm doctrina că papa ar fi infailibil deci dărâmăm papismul însuşi. Iar noi ne sprijinim pe Hristos, care ne conduce prin Duhul Sfânt prin Sfintele Sinoade (deci prin dragostea multora) ale Bisericii pe care porţile iadului nu o vor putea birui. Aşadar chiar de toţi episcopii ar fi păcătoşi (şi nu sunt deoarece ei sunt selecţionaţi a fi cei mai buni dintre noi şi sunt bătuţi din toate părţile cu scop drăcesc pentru a se surpa Biserica, dar de fapt din mila lui Dumnezeu şi îngăduinţa Lui din scop dumnezeisec ca să-i facă şi mai puternici în răbdare) îi iubim, îi respectăm ca pe icoane dragi chiar dacă au vreo carie ascunsă noi tot o sărutăm, şi păcatele lor nu numai că nu ne surpă ortodoxia dar nici pe noi nu ne clintesc de fel.
Căci zice Sfântul Ioan Gură de Aur că special a lăsat Dumnezeu pe Sfântul Apostol Petru şi pe Sfântul Prooroc Ilie să păcătuiască pentru a le smeri asprimea lor şi a căpăta îngăduinţă faţă de semenii neputincioşi şi păcătoşi. Tot aşa îngăduie Hristos ca să fie episcopi şi preoţi păcătoşi ca ştiind din proprie experienţă cât de rău este păcatul şi ce uşor se cade în el să poată Biserica să-şi facă rostul ei de mamă milostivă primitoare a păcătosului şi vindecătoare a lui. Că dacă ne-ar pune îngeri ca duhovnici aceştia din râvnă pentru dreptatea lui Dumnezeu, neştiind ce este păcatul şi ce uşor se cade în el, la prima spovedanie ne-ar tăia cu sabia sau ne-ar da canoane ce nu am putea să le împlinim nici măcar murind în osteneală.
Cu durere şi dragoste, Alexandru urâtor de papism dar îndurerat de sărăcirea şi pierderea veşnică a papiştilor.

Pe scurt despre medicina creştină la concret 1
 

Bucuria mea şi dragostea cea aprinsă a lui Hristos, surioara mea îndurerată, cât de frumoase sunt sufletele voastre frământate, de dragostea Stăpânei.
Dar tocmai asta este rugăciunea: dorul vijelios, nespus, de dragoste către Dumnezeu şi Maica Lui şi prin El către toţi oamenii necăjiţi. Aceasta este rugăciunea inimii şi să ţii minte că aşa trebuie să simţi când te rogi: că eşti neputincioasă, păcătoasă şi la marginea cea de pe urmă a prăpastiei iadului.
Dar ca să nu fie iad această stare ci rugăciune aprinsă către cer adaugă un strop uriaş de nădejde că nu este ispită la care să nu fie pregătită, din veşnicie, scăparea.
Suspinul tău adevărat opreşte în loc şi cerul să ia aminte la tine. Cum să nu oprească firul postărilor mele. Căci iată în suspinul tău se regăseşte întreaga problemă a bioterapiei. Sunt aşadar obligat să răspund la fel de concentrat, cât aş scrie toată cartea într-o frază.
Dragele mele, sănătatea trupului o dau energiile dumnezeieşti şi numai ele. Ele vin şi direct prin Sfântul Maslu şi indirect prin leacuri şi medici dar ele vin şi prin ... draci şi slugile lor. Căci diavolul n-are nimic de la sine afară de iubire neraţională şi ură neraţională adică îndreptate împotriva ziditorului şi zidirii.
Aşadar diavolul se foloseşte de puterile vindecătoare ce i le-a dat Dumnezeu ca să atragă spre sine mulţumirea şi dragostea oamenilor, să-i ducă la iad, să se laude cu mulţimea celor căzuţi şi aşa să-L silească pe Dumnezeu să-i ierte pe toţi pentru nespusa Lui iubire de oameni şi astfel să fie obligat să-l facă la loc înger luminos şi pe el. Neraţională gândire căci nu poate fi lumină unde este neiubire şi nici înger luminos unde nu este recunoştinţă pentru bunătatea lui Dumnezeu deci metodă de devenire înger luminos prin mândrie şi silă nu există. Este vechea lui mândrie ca să fie mai mare, mai puternic ca Dumnezeu care i-a spus că îl iartă doar dacă se pocăieşte.
Dar n-ar putea folosi puterile vindecătoare spre sminteală dacă nu i-ar îngădui-o Dumnezeu. Iar Dumnezeu o îngăduie tot din dragoste pentru noi să ne facă asemenea Lui. După cum Domnului nostru Iisus Hristos nu i-a păsat de dureri şi de moartea cu toate durerile lumii şi ale iadului din dragoste pentru noi, aşa şi noi să ajungem să nu ne pese de nimic pentru dragostea lui Hristos. Ne vrea aşa nu pentru El, că nu are nevoie de nimic, ci pentru ca noi să nu suferim în veşnicie că n-am suferit un pic (şi ce strop mic!) pentru dragostea Lui. Îl lasă pe Satana ca un vaccin atenuat, un rău scârbos şi tulburător dar legat prin mila lui Dumnezeu ca să vedem cît de rău este răul din răul cel mic satana şi să-l urâm în chip înţelegător pentru a nu ne îmbolnăvi de păcatul personal = adevărata moarte şi adevărata boală şi adevăratul rău. Răul cel mare este păcatul, căci e singurul ce ne duce la iad, fiind din voia noastră. Răul cel mic e satana că deşi vrea să ne omoare, Dumnezeu îl foloseşte să ne încununeze pe noi şi să urâm prin el răul personificat.
Aşadar pentru a ne face cereşti a lăsat minunile demonice ca noi să nu fim credincioşi de dragul şi şantajul minunii ci pentru dragostea Mirelui, să fim evlavioşi nu în nădejdea pământului fericit ci în dorul după cerul negrăit, să iubim pe Hristos nu ca să fim sănătoşi ci pentru Răstignirea Lui pentru noi cei ticăloşi.
Nu te mira că se fac vindecări la vrăjitori, dar nici nu te lăsa vrăjită de ei.
Păcatul tău şi al Cătălinei, vizibil din postarea ta, este păcatul minţii numit neştiinţă. Dar dragostea ta şi smerenia ta te scoate din păcat pentru că ceri sfat.
Şi iată-l:
M-am documentat pentru voi şi ce am găsit:
Spânzul este aşa de otrăvitor încât a fost folosit dintotdeauna de vrăjitori. O rădăcină mică de spânz pusă într-o găurică forată într-un trunchi de stejar usucă stejarul indiferent de mărimea sa.
Nu s-a găsit până acum NICI O DOZĂ CÎT DE MICĂ SĂ NU FIE potenţial PERICULOASĂ.
http://www.bioterapi.ro/aprofundat/i...anicSpanz.html

"Căutând senzaţionalul, mulţi autori de articole, descriu la superlativ, fără să îndemne la mare prudenţă, virtuţile terapeutice ale spânzului deşi, cu siguranţă, ei nici nu au văzut cum arată în realitate această plantă. Trebuie să se ştie că speciile de Helleborus au făcut şi fac multe victime şi că ele nu au nici o tradiţie fitoterapeutică de uzanţă umană, cel puţin în România (medicina populară clasează spânzul în rândul plantelor veninoase, care se utilizează doar pentru vindecarea animalelor).
Spânzul este o plantă deosebit de toxică, utilizarea empirică a speciei în fitoterapie, fiind primejdioasă. Intoxicaţia cu spânz, se manifestă prin salivaţie abundentă, purgaţie drastică, deshidratare, greaţă, vărsături repetate, colici, spasme, dificultăţi la înghiţire, ameţeli, somnolenţă, tremurături, tahicardie (fără hipertensiune sau chiar cu hipotensiune) urmată de bradicardie sau aritmie, alte tulburări circulatorii sau cardiace, comă, convulsii, dispnee, colaps şi chiar deces prin stop cardiac, stop respirator sau prin accidente cardiovasculare.
Doza netoxică pentru spânz este de aproximativ 0,01 g. rizomi\kg corp\zi, dar în tratamentele mai îndelungate, din cauza acumulării toxinelor în corp, şi această cantitate poate fi periculoasă. Mai mult, în condiţii casnice, este complicat să se dozeze cu exactitate porţia ce poate fi administrată, răspunsul organismului la principiile toxice din plantă fiind, de asemenea diferit, după sensibilitatea individuală."
La folosirea lui vrăjitorească se regăseşte şi principiul vrăjitoriei homeopatice:
"În cele mai multe regiuni ale României, utilizarea spânzului se corela cu practică vrăjitoriei. Există regiuni în care, conform credinţei populare, spânzul ca plantă vrăjitorească, mai mult malefică decât binefăcătoare, poate fi întoarsă spre bine, devenind aducătoare de noroc şi tămăduitoare pentru animale, dacă este culeasă de către persoane credincioase, care s-au rugat şi au postit." Adică „similia similibus curantur” (cu cele rele vindeci – le întorci spre bine - pe aceleaşi rele).
Aşa că dacă însuşi bioterapeuţii îl critică…
Se foloseşte doar ca vaccin să facă o furtună imunitară în corp şi să-l determine să lupte. Dar asta de multe ori duce la un Tsunami care îneacă.
Aşa că păzea de spânz, Dumnezeu să vă ferească!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
În privinţa lui Eduard Togoreanu este mai otrăvitor ca spânzul… e ca spânzurătoarea!
Am vizitat site-ul lui şi este un medic desăvârşit… în vicleşug. Atât de rafinat şi persuasiv în convingere, atât de documentat în meseria lui că nu se poate să nu te convingă de atotştiinţa lui dacă nu eşti foarte foarte foarte ancorat în Ortodoxie. Dar din câte mi-ai spus Cătălina se cam clatină.
Dragele mele, în zona Câmpinei este o lucrare misionară ortodoxă foarte puternică, de pe vremea Patriarhului Miron Cristea. Uriaşă şi binecuvântată şi vie lucrare dar unde este sfinţenie multă este şi drăcărie multă. De pildă Ouranopolisul ( lb. greacă = oraşul cerului) este oraşul de unde se pleacă spre Sfântul Munte, şi este un oraş de … Penticostali.
Sunt lângă Câmpina vrăjitori ce fac vrăji cu Sfintele Icoane de aruncă apa în sus şi îngheață. Ce e de mirare să-şi pună un vrăjitor mască de medic. E o nimica toată dacă se poate masca şi în creştin ortodox.
Dar nici Eduard nu recomandă pe site spânzul (ci chiar îl critică ) ci vâscul. Dar în realitate şi pe acesta îl face în diluţii homeopate deci tratează de fapt cu apă chioară în bomboane vrăjite prin dinamizare. Căci a face preparate homeopatice înseamnă a dilua până la dispariţie substanţa şi a-i transfera prin dinamizare o bioenergie considerată cu acţiune veşnică, vindecătoare şi crezând că se ajunge la esenţa dumnezeiască. Astfel că remediile homeopate cu toate măştile care mai de care mai „ortodoxe” sunt de fapt împărtăşanie panteistă.
Dar acest lucru nu se cunoaşte ci sunt prezentate ca nişte plăntuţe gingaşe fără efecte secundare.
Dacă v-aş spune din cazuistica mea câte morţi au provocat, câte lepădări de credinţă, câte sinucideri v-aţi îngrozi.

pe scurt 2
 

Faptul că duhovnicul a spus… ce a spus este un act al lui de curaj duhovnicesc asociat cu o neştiinţă de tip copilăresc şi trebuie iubit cu toată inima şi păstrat un asemenea duhovnic. Că el crede că prin puterea rugăciunilor preoţeşti se poate birui orice vrajă (ceea ce este adevărat cu condiţia ca preotul şi ucenicul să fie amândoi ancoraţi în voia lui Dumnezeu) şi vă dăruie în schimb, sub protecţia ostenelilor sale duhovniceşti, libertatea să vă folosiţi de experienţa medicală a unui om ce tratează (după opinia duhovnicului) cu o plantă medicală şi vrăjitorie (planta acţionând de la Dumnezeu şi vrăjitoria fiind anihilată de rugăciunea preoţească) şi să vă faceţi astfel sănătoasă prin ascultare (deci credinţă) şi prin acţiunea plantei indiferent de scopul viclean al Satanei şi vrăjitorului.
Dar atenţie! Ascultarea de duhovnic şi de episcop este cu adevărat nelimitată dar are ca limită… păcatul.
Este o ascultare dobitocească, oarbă, în orice lucru, indiferent de porunca lui Hristos, fără raţiunea Sfinţilor Părinţi care poate funcţiona numai şi numai dacă duhovnicul este văzător cu duhul şi are şi harisma stăreţiei duhovniceşti (azi atât de rară încât o putem numi absentă) şi atunci, prin iscusinţa duhovnicului harismatic devine din dobitocească duhovnicească deoarece are grijă stareţul să facă întru toate voia lui Dumnezeu.
Mai este şi ascultarea duhovnicească cu discernământ: ascult de preot până la păcat. Cine ascultă un episcop sau preot când îl îndeamnă la păcat se duce cu tot cu duhovnicul lui în iad. Iar când refuză cu dragoste şi delicateţe a face păcatul merg amândoi la rai căci şi cel ce dă ascultarea se trezeşte prin refuz că e vorba de un păcat. Ascultarea cu discernământ este valabilă la ucenicul care are harisma discernământului (foarte rară şi ea).
Dar de cele mai multe ori nu se ştie care este voia lui Dumnezeu şi se merge prin sfatul duhovnicesc. Aceasta este calea împărătească astăzi, cea mai răspândită şi care duce la rai. Cere osteneală - dar cu dragostea toate devin uşoare. Şi anume: întrebăm duhovnicul, cercetăm Sfintele Scripturi, Sfintele Canoane vedem dacă nu se încalcă vreo poruncă şi încercăm să ascultăm. În practică apar piedici, se descoperă nereguli şi alte păcate ce vin pe traseu şi se aleargă la duhovnic unde se explică noua situaţie apărută în urma ascultării. Acesta dă o altă ascultare în funcţie de situaţia nou creată şi bineînţeles de ce-i spunem noi şi ce înţelegem noi. Şi aşa dobândim şi noi şi duhovnicul harisma experienţei cădere – ridicare (cea mai importantă şi care duce la smerenia ce nu cade). Ni se lărgeşte mintea şi se schimbă înspre Hristos ceea ce este tocmai pocăinţa (lb. gr. = metanoia = schimbarea minţii). Şi aşa dobândim înţeles peste înţeles şi în final împărăţia cerurilor unde Tatăl are multe locaşuri şi care se distribuie în funcţie de înţelesul duhovnicesc dobândit aici. Cu cât este înţelesul mai adânc cu atît locaşul este mai frumos. Aşa evităm a zice că există vreun duhovnic papă adică infailibil şi nădejdea este numai la Hristos.
Pravila lui Nicodim Sachelarie
658. - S-a hotărât că, cel ce ar înţelege, cum că cererea sfinţilor în rugăciunea domnească: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre" (Matei 6, 12), nu este făcută pentru iertarea păcatelor lor personale, deoarece sfinţii n-au păcate ci ei se roagă numai pentru alţii din popor, şi nici-un sfânt nu zice: Iartă-mi mie păcatele mele, ci: "Iartă nouă păcatele noastre", ca şi cum s-ar înţelege că dreptul se roagă numai pentru alţii din mulţimea oamenilor şi nu şi pentru sine să fie anatema. Sf. Apostol Iacob era sfânt şi drept şi el zicea: "Că multe greşim cu toţii" (Iacob 3,2). El adaugă: "Toţi, pentru că să fie de acord cu psalmistul care zice: Să nu intri la judecată cu robul tău, că nu se va putea îndreptăţi cel viu" (Ps. 142, 2). înţeleptul Solomon se roagă: "Nu este om care să nu păcătuiască" (III Regi 8, 46). în cartea Sfîntului Iov stă scris: "Pe mîna fiecărui om se pune semnul, pentru ca toţi oamenii să-şi cunoască neputinţa lor" (iov 37,7) şi proorocul Daniil zice la plural: '"Noi am păcătuit, noi am greşit" (Daniel 9, 5, etc.). în toate aceste locuri, se mărturiseşte şi despre smerita cugetare şi după înţelesul adevărului, ca să nu se înţeleagă, aşa cum fac unii eretici, că cel drept nu se roagă şi pentru păcatele sale, ci numai pentru ale altora. Mai departe Daniel zice: "Mă rugam şi mărturiseam păcatele mele şi ale poporului meu, înaintea Domnului Dumnezeului meu" (Daniel 9, 20). El n-a voit să zică: "păcatele noastre", în general, ci precis "ale poporului său şi ale sale", ca şi cum el ar fi prevăzut că se vor ivi ereticii care vor înţelege rău această rugăciune" (Matei 6,12).- Cart. 115.
659. - S-au hotărât că oricine tâlcuiește cuvintele din rugăciunea domnească; "Iartă nouă greşalele noastre" (Matei 6, 12), socoteşte că aceste cuvinte se zic aşa de sfinţi numai de formă pentru smerita cugetare şi nu pentru realitatea adevărului cum că ei cu adevărat au păcate, să fie anatema. Oare, cine ar putea suferi pe cel ce se roagă, minţind nu oamenilor, ci însuşi iui Dumnezeu, fiindcă numai cu buzele cere iertare, iar cu inima ar crede că el (Pelegius) nu are nici-un păcat pentru a cere această iertare? -Cartag. 116.

LXV. DEFĂIMAREA
587. -"Defăimarea este un păcat greu, fiindcă prin ea se fură averea spirituală a aproapelui" (I Cor. 6, 10; Ex. 23. 1; Lev. 19,1 6; Prov. n, 13; 20,19). Ea se canoniseşte ca şi furtul, iar dacă duce la complicaţii şi duşmănii, se va osândi după roadele ei. Autoritatea nu trebuie dispreţuită, oricâte lipsuri ar avea ea, fiindcă oricine ar fi pus în locuri de conducere nu poate fi fără greşeală. (F. Ap. 23,5). Persoana conducătorului bisericesc şi lumesc trebuie respectată pentru slujba şi osteneala ei folositoare binelui obştesc (Rom. 13, 1-3; I Petru 2, 17; 1 Tim. 2,1-3). Cel ce îndeamnă pe altul la clevetire, are acelaşi păcat ca şi cel ce defăima. Oricine va cleveti pe altul, sau auzind pe cel ce cleveteşte şi nu-l ceartă, împreună cu acela să se afurisească (Răzb. Nev. p. 63). Vrednic de defăimare este numai păcatul, precum şi omul care este pus în slujba păcatului ca şi diavolul (Matei 23,1-20).
1777. .- Sfinţii îşi desfăşoară viaţa evolutiv şi în aspre contradicţii şi de aceea în această viaţă nu sînt definitivaţi în sfinţenie, ci sînt supuşi în orice moment, ispitelor de a o pierde provizoriu ca Petru (Matei 26. 69-75), sau definitiv ca Iuda, care a căzut din har (Matei, 27, 3-8; V. Ap. I. 16-20; II Petru 2, 12-22). Numai sfinţenia din ceasul morţii se apropie de desăvârșire, iar după consfinţirea judecăţii ea nu sc mai poate pierde niciodată" (I:. Ap. 7, 55-60: II Tim. 4, 6-8; Apoc. 2, 10).

Exact aşa s-a petrecut, din voia lui Dumnezeu, cu Cătălina. S-a smerit şi a primit un răspuns neaşteptat. Dar n-a fost spre pierzare ci spre lămurire. Că aşa a luat foc inima de dorul adevărului, v-aţi plâns la marginea râului Babilonului adică a disperării şi aţi aflat adevărul şi dacă veţi lua legătura cu noi veţi afla şi o soluţie concretă. Căci odată lămurită problema se duce ispita. Atât are putere ispita asupra noastră cât suntem în îndoială.
Chiar de ar merge Cătălina la vrăjitor şi ar muri otrăvită de el, ea făcând ascultare este pedepsită veşnic dar puţin ca intensitate pentru păcatul neştiinţei şi nelămuririi adevărului în faţa duhovnicului. Dar chiar şi pedeapsa mică dacă este veşnică mai rămâne mică? În schimb duhovnicul ce a dat o astfel de poruncă intră în artileria cea grea a ispitelor şi nu se ştie dacă scapă. Este oare a dragostei să ne spălăm pe mâini cu lozinca că duhovnicul ne-a spus şi să-l aruncăm astfel în boală, necaz şi în final în fundul iadului? Căci duhovnicii, săracii, dau socoteală pentru fiecare din noi în faţa Domnului nostru Iisus Hristos.
Iar noi nu aşa. Noi dorim ca şi duhovnicul nostru să se mântuiască şi atunci trebuie să-i spunem problema cât mai clar. Dar pentru asta trebuie să ne fie nouă clar. Un duhovnic aşa de iscusit şi curajos ca al Cătălinei niciodată n-ar fi dat ascultare să se meargă la un vrăjitor ce face vrăji cu apă chioară. Este vina Cătălinei că nu s-a documentat şi la dezinformat pe duhovnic zicându-i că acest vrăjitor ar fi totuşi medic şi că până la urmă ar face tratament cu vreo plantă (dezicându-i că de fapt tratează doar cu apă vrăjită).
Aşadar nimic mai simplu. Întâi se documentează despre bioenergie, înţelege fenomenul, se întăreşte în credinţă şi în dreapta opinie cu privire la acest aspect, prinde ură faţă de păcat şi dor să facă voia lui Dumnezeu cea Sfântă şi aşa, luminată şi cu faţă veselă, tare în credinţă, merge din nou la duhovnic şi îi explică situaţia reală, cerându-i iertare că l-a dezinformat.
Actualizând realitatea şi neprezentând-o deformat îi explică de fapt că individul nu tratează cu plante ci cu apă învelită în convingeri vrăjitoreşti. Iar dacă duhovnicul deja este prea mult prins de ideea greşită este suficient dacă îi spune că a găsit un doctor mai bun şi că acela era şarlatan ca să nu implice şi conflictul de opinie ce ar duce la supărare. Deşi un duhovnic bun ca al Cătălinei nicidecum nu se supără când i se arată adevărul ci se bucură. Garantat că dacă reuşeşte să îi arate adevărul în veac nu-i va mai spune duhovnicul să meargă acolo şi poate mulţi din viitorii întrebători ai acestui duhovnic sau actualii rătăciţi vor scăpa de cursa satanei prin osteneala şi lacrimile Cătălinei. Depinde de tăria încredinţării lăuntrice a Cătălinei, de biruinţa în sine asupra şovăielii. Numai dacă se întăreşte în credinţă în lupta cu sinele necredincios şi cu duhul deznădejdii ce o luptă spre lepădare de ortodoxie poate căpăta putere în lupta cu prejudecăţile deja formate (şi din cauza şovăielii ei şi din cauza dezinformării viclene ce bântuie azi peste tot) ale duhovnicului şi poate şi a celor din jurul ei şi din jurul duhovnicului.

pe scurt 3
 

Şi iată cum am dat de problema duhovnicilor care dau dezlegare la homeopatie sau bioenergie. Ei nu au vină (cu ştiinţă) ci greşeală (din neştiinţă). Ei n-ar fi dat în veac asemenea sfaturi dacă s-ar fi găsit cineva să le explice pe înţelesul lor ce înseamnă acestea. Nu există nici papă, nici duhovnic, nici Sfânt infailibil. Toţi lucrăm în Biserică şi suntem lăsaţi de Dumnezeu să greşim chiar şi în sfat ca să nu-şi pună cineva - Doamne fereşte! - nădejdea în om. Cine îşi face dumnezeu din om, Dumnezeu îl lasă să cadă prin el - ca să se trezească: Nu există decât un singur Dumnezeu!!!
Iar la ai ei, dacă aceştia nu sunt aşa de credincioşi, cum reiese din postarea dumneavoastră, să nu le explice nimic de bioenergie că nu vor înţelege în veac ci doar să le spună că a aflat că e escroc şi să le dea nădejdea cu tratamentul pe care vi-l voi comunica atunci când veţi lua legătura cu mine.
Acum am spus cum să scape de ispită.
Dar leac pentru Cătălina e?
Da!
Da!
Da!
Vă rog să luaţi legătura cu mine pentru a personaliza GRATUIT tratamentul Cătălinei atât cel duhovnicesc cât şi cel medicamentos.
Sunt unele lucruri ce trebuie discutate în taină, pentru că tainică este şi boala şi moartea fiecărui om.
În principiu, pentru a ne vindeca de boli incurabile, deci prin minune, dar să nu ajungem la iad prin vindecările satanei, trebuie să apelăm bineînţeles la Biserica Ortodoxă.
Trebuie lucrat ca temelie în primul rând cu sufletul primitor şi, aşa, în vas curat să punem Sfintele Taine.
Lucrarea lăuntrică ce dă voie minunilor dumnezeieşti iar nu celor vrăjitoreşti, după Sfânta Evanghelie, se împarte formal în mai multe aspecte care însă în realitate formează un tot unitar:
1. Calea mijlocirii altora, să apelăm la sfinţii vindecători, rugăciunile apropiaţilor dar mai ales ale preoţiei şi mai ales ale duhovnicului:
Matei 9:2 Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! iertate sunt păcatele tale!
2. Calea pocăinţei, să căutăm dacă nu cumva facem vreun păcat de la care nu ne-am întors sau pe care nu l-am înţeles. De multe ori întoarcerea de la un păcat cu spovedanie aduce şi sănătatea (cunosc nenumărate cazuri):
Ioan 5:14. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău.
3. Calea făgăduinţei, să ne luăm o făgăduinţă, ceva în plus pentru a înduioşa şi „sili” pe Hristos la dragoste şi vindecare minunată (am pacienţi alungaţi de la toţi medicii, inclusiv din Franţa, ca fiind incurabili, ce au văzut moartea cu adevărat venind să-i ia şi au făgăduit că dacă îi scapă Hristos ţin lunar 10 zile de post negru. L-au văzut pe Hristos binecuvântând, apoi au luat apă de la izvorul Sfântului Calinic şi s-au vindecat. Alţii au promis că se călugăresc. Dar toţi au urmat şi tratamentul medical pentru a nu se mândri că ei sunt credincioşi şi nu au nevoie ca alţii de medic!!!! Etc. )
Matei 19:10. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
Matei 19:11. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.
Matei 19:12. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.
Matei 19:21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.
Matei 19:22. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
Matei 19:23. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor.
Matei 19:24. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă cămila prin urechile acului, decât să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu.
Matei 19:25. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicând: Dar cine poate să se mântuiască?
Matei 19:26. Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
După aceasta se apelează la tratamentul de specialitate (sunt convins că dacă un creştin face Sfântul Maslu şi se roagă pentru a face voia lui Hristos Acesta îi va da şi un medic iscusit care vindecă fără vrăji).
Şi în aceste condiţii se face şi Taina Sănătăţii care este taina Sfântului Maslu.

pe scurt 4
 

Pentru că tocmai am scris o postare pe alt topic cu acest subiect preiau de acolo şi copiez.
„http://www.crestinortodox.ro/forum/s...p?t=860&page=8
Bucuria mea, te rog spune-mi ce Evanghelist a regizat filmul citat? Matei, Marcu, Luca sau Ioan? Poate că nu ei, oare Sfântul Ioan Gură de Aur sau poate Pr. Ioanichie Bălan?
Dacă citeşti Sfânta Scriptură şi Vieţile Sfinţilor vei vedea cu stupoare că şi satana face vindecări miraculoase spre slava lui şi a credinţelor - neghină însămânţate de el.
Aşadar nu simţirea confortabilă în urma acupuncturii este semn de vindecare ci este semn de "sănătate" drăcească. Duhurile demonice sunt organizate în două cete:
1. depresive (mimează liniştea, odihna, bucuria dar pot da şi depresii, imposibilitatea de mişcare în funcţie de intensitate) şi
2. agresive (dau senzaţii de putere, tonus, energie vitală dar şi agitaţii sau dureri în funcţie de intensitatea de lucru)
Aceste 2 cete se ajută unele pe altele şi prin jongleria lor şi schimbarea lor în ture alternative uşor pot mima boli şi vindecări.

Acupunctura este un ritual izvorât din credinţa că bolile sunt aduse de 13 draci (eu am şi o carte cu icoanele lor) care sunt alungaţi prin înţepătură... că-i doare!!!.
Dacă şi tu crezi în aceasta poţi merge la acupuncturist fără mustrare de conştiinţă, având astfel un bilet asigurat către iad.

Dacă însă eşti cu adevărat Ortodoxă şi nu doar cu numele îţi dai seama că e o minciună gogonată şi mergi la un medic ce tratează şi cu plante şi cu pilule (nu este extremist sau exclusivist în nici un sens) şi apelezi cu multă încredere ortodoxă la Sfântul Maslu.
Eu din când în când mai îmi pun întrebări retorice:
De ce oare unii care se numesc ortodocşi apelează la tratamente izvorâte din idolatrie ca acupunctura sau izvorâte din panteismul mason ca homeopatia şi nu apelează la Sfântul Maslu pe care îl aplicau şi Sfinţii Apostoli?

Marcu 6:12. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască.
Marcu 6:13. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.


Fiindcă vă plac reţetele (deşi duhovnicia este foarte personalizată şi ca atare reţetele universale sunt false, trebuie neapărat mers la duhovnic) vă dau şi eu una:
Reţetă universală:
1. pentru cei necredincioşi se pune Sfântul Maslul în mâncare pentru a veni la Biserică, cu grijă să nu arunce la gunoi mâncarea cu Sfântul Maslu. La aceasta se asociază, pentru smerenie, neapărat şi tratamentul medicului de medicină clasică, căci da dragii mei şi medicina clasică nu numai cea naturistă se foloseşte de plante.
Adevăratul medic nu se năpusteşte contra vreunui leac (leacul chimic din pilule este preparat cu osteneală, cu jertfă şi cu înţelepciune tot din natură iar cel natural este cules tot cu osteneală dar trebuie conservat cu multă atenţie - după cum îmi scria un prieten - pentru a nu se mucegăi şi a căpăta toxine mai rele ca cele din pilule). Orice fel de leac (dacă duce la slava lui Dumnezeu) este lăsat de Dumnezeu alături de mintea omului făcută şi ea de Dumnezeu şi binecuvântată a inventa după cum vedem şi pilule (binecuvântate aşadar şi ele de Dumnezeu).
2. Pentru oamenii bisericii se recomandă ori venirea la slujba Sfântului Maslu (boli uşoare) ori chemarea preoţilor să facă un Sfânt Maslu acasă la cel bolnav (grav).

Iac.5:14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
Iac.5:15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor Ierta lui.

Apoi se ia dimineaţa după anaforă şi aghiasmă mică o linguriţă de Sfânt Maslu cu următoare rugăciune: "Doamne dăruieşte-mi sănătate cât îmi este de folos, iertarea păcatelor ce am uitat să le spun la spovedanie şi dragoste duhovnicească" (toate acestea din cererea de mai sus sunt mijlocite de Taina aceasta minunată dar uitată de noi).
Cu Sfântul Maslu se ung părţile bolnave indiferent dacă sunt cele ascunse sau secretă puroi. Cunosc nenumărate cazuri de boli, inclusiv grave, inclusiv cancere ieşite la suprafaţă cu pronostic de viaţă rămasă de 15 zile, care s-au vindecat aşa.
Şi în nici un caz nu se uită a se merge la un medic şi a lua tratamentul lui cu smerenie şi credinţa că şi el ne vindecă rugându-ne în prealabil la Maica Domnului să-l lumineze.
Dar mai ales trebuie cercetată conştiinţa cu asprime să vedem pentru ce păcat ne-a venit boala (uneori boala nu vine pentru păcat după cum spune Domnul nostru Iisus Hristos
Ioan 9:1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
Ioan 9:2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
Ioan 9:3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.
).
Să nu creadă cineva că dacă boala a venit pentru vreun păcat se poate vindeca prin Sfântul Maslu fără pocăinţă cu durere lăuntrică şi ură faţă de păcatul comis.
Pentru mai multe amănunte, inclusiv istorice, cazuistice, dogmatice etc. vă invit cu drag la topicul:
http://www.crestinortodox.ro/forum/s...905#post288905.

Dragii mei, vă rog, fiţi ortodocşi, români iar nu confucianişti sau chinezi.
Cu durere şi dragoste, Alexandru.”
În final nu pot să nu amintesc şi de calea mucenicească descrisă de Mântuitorul:
Matei 26:37. Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni.
Matei 26:38. Atunci le-a zis: Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine.
Matei 26:39. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti.
Matei 26:40. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, n-aţi putut un ceas să privegheaţi cu Mine!
Matei 26:41. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul este neputincios.
Matei 26:42. Iarăşi ducându-se, a doua oară, s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta.
Matei 26:43. Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi.
Matei 26:44. Şi lăsându-i, S-a dus iarăşi şi a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând.
Cine poate să se lase cu totul în voia lui Dumnezeu va fi ca Domnul Hristos, şi fiu iubit al Lui.
Pr. Porfirie a spus că leacul cancerului este foarte simplu dar nu-l lasă Dumnezeu descoperit fiindcă această boală umple cerul de sfinţi. De aceea se şi cheamă CA-N CER.
Dar această cale are nevoie de lepădare de sine iar nu silirea altuia la lepădare sau lepădare de altul şi trebuie aşadar, dacă o dorim, să o aplicăm pe noi înşine şi nu să o impunem cinic la alţii.
Au fost la noi zilele eparhiei şi s-au adus Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, Sfinţilor Mari Mucenici Mercurie şi Teodor Stratilat, Sfântul Sfinţit Mucenic Carp episcopul şi Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul biruitorul dracilor şi însănătoşitorul făpturii. V-am pus şi voi dragele lui Hristos înaintea lor cu rugămintea să se facă în viaţa şi inima voastră voia lui Dumnezeu.
Aştept să luaţi legătura cu mine şi sunt încredinţat lăuntric că la atâţia sfinţi care se roagă pentru dvs. nu se poate să nu găsim împreună o soluţie reală pentru Cătălina.
Cu durere şi dragoste, Alexandru.

Sfântul Maslu
 

Se pune ulei de la Sfântul Maslu.
Cei care nu cred pot fi schimbaţi prin puterea Sfântului Maslu care are ca una din proprietăţi creşterea dragostei după Dumnezeu. Nu este o schimbare "magică" ci de dragul credinţei celui care pune Sfântul Maslu în Mâncare Acesta leagă (cu puterea preoţească a rugăciunllor ce se fac asupra uleiului de la Sfântul Maslu) duhurile care îl chinuie pe necredincios. Punerea Sfântului Maslu înseamnă şi smerenia celui care îl pune şi credinţa în puterea Sfintelor Taine şi un mod delicat, nezgomotos de a ajuta, deoarece cei necredincioşi sunt foarte întunecaţi (nu înţeleg argumentele duhovniceşti) şi ţâfnoşi (mândria alimentează mânia).
Sfântul Maslu acţionează în taină, fiind o Taină şi cel necredincios după o vreme capătă o curiozitate şi un dor, inexplicabil pentru el, (dar eficient căci nu e impus dinafară ci vine ca o dorinţă din el deci pe care o iubeşte fiind propria lui "capodoperă") care îl trage la Biserică, iar dacă cel credincios ce i-a pus Sfântul Maslu are tact şi nu se repede cu nerăbdare să-l înşface ci îi spune puţine cuvinte smerite şi pline de dragoste se fac minuni.

Medicina contemporană și vindecările ei 52
 

Johann Wolfgang von Goethe, [înnobilat în anul 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor şi om de ştiinţă, una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii universale.] – în Faust – arată marea tragedie a alchimistului (Faust), care, căutând piatra filozofală, cade în infern. Pas cu pas, ajungem la acea medicină homeopată, fondată de Christian Friedrich Samuel Hahnemann [(10.04.1755 [1]- 7.02.1843), un german medic].
Concepţia sa vine să combată şi să răstoarne şi să răstoarne fundamentele Medicinei ştiinţifice – bazată pe experiment şi pe observaţia clinică riguroasă – în opoziţie cu [aşa zisa] homeopatie sprijinită pe supoziţie, presupunere şi impresie superficială, adică pe excluderea posibilităţii de verificare riguroasă clinică şi în cercetări de laborator, prin exploraţii paraclinice a fenomenului morbid şi ale evoluţiei bolii.
[Homeopaţii zic că] Metoda terapeutică homeopată este un sistem terapeutic prin care se tratează bolile cu agenţi care pot determina o boală asemănătoare aceleia pe care vrem să o tratăm. Şi asta pe un organism sănătos: "Similia similibus curantur" cele asemănătoare se vindecă prin cele asemănătoare.
Definiţia recunoscută şi adoptată de maeştrii homeopaţi, dată acestei metode terapeutice homeopate este următoarea: „Homeopatia este metoda terapeutică de principiu, care consistă în a trata bolile cu agenţii terapeutici ce presupunem că ar avea proprietatea de a produce – pe omul sănătos – simptome similare cu acelea pe care vrem să le tratăm la un om bolnav”. Această definiţie a homeopatiei a fost formulată de Émile Maximilien Paul Littré (1 February 1801–2 June 1881), discipol independent al lui Isidore Marie Auguste François Xavier Comte (19 ianuarie 1798, Montpellier - 5 septembrie 1857, Paris), înteiemetorul pozitivismului.
Émile Maximilien Paul Littré a fost de profesie filolog şi filozof pozitivist. Primirea sa în Academia Franceză a provocat o tulburare şi controversă, care au dus la demisia celebrului prelat Félix Antoine Philibert Dupanloup (January 3, 1802 – October 11, 1878).
Émile Maximilien Paul Littré era impregnat de filozofia şi ideile lui Isidore Marie Auguste François Xavier Comte , matematician şi filozof de la Montpeliere, care a pus bazele filozofiei pozitiviste şi a umanismului ca religie – religia omului şi panteismului ezoteric – concepţie luciferică anticreştină. Contingenţa sa comună cu aşa-zisele religii ezoterice (EZOTÉRIC, -Ă adj. (op. exoteric) Care poate fi înțeles numai de cei inițiați; secret, ascuns. [Var. esoteric, -ă adj. / < fr. ésotérique, cf. gr. esoterikos – interior]. ) extrem-orientale ca budismul, yoga, taoismul şi teosofia este mai mult decât evidentă.
Pozitivismul opina pentru avantajele materiale ale lucrurilor care nu pot fi cunoscute decît prin observaţie şi experienţă sau experiment. De fapt concepţia asupra metodelor de observaţie şi experiment au fost preluate din tezaurul Filocaliei [diavolul nu este original, e maimuţa lui Dumnezeu dar ce vede la Dumnezeu o face în interes personal egoist] dar excluzând Revelaţia; astfel că Littré şi Comte s-au apropiat de formele ezoterismului extrem oriental realizând un sistem panteist social cu autozeificarea tainică a omului.
Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken - d. 25 august 1900, Weimar) promovează o morală bazată pe energia vitală şi pe puterea voinţei [un demon l-a întrebat dacă vrea să accepte să îl posede dându-i în schimb faimă în întreaga lume, Friedrich Wilhelm Nietzsche a acceptat şi a redactat cărţile sale din insuflare direct drăcească]. Va aduce în discuţie cum se poate preface omul în supraom [adică pe româneşte îndrăcit de mândrie]. În lucrarea sa Aşa grăit-a Zaratustra! […] valorifică marile contribuţii oculte din Antichitate până în Evul Mediu şi contemporaneitatea sa, personificate apoi de Hitler, Stalin şi alţii, precum şi cei care vor mai veni încă.
El este un continuator al lui Littré şi Comte , cu profunde contingenţe brahmane, budiste, yoghine, panteiste ale Extremului Orient. Kung Fu Tsen, Confucius (sau Kong Fu Zi) (n. 551 î.Hr., d. 479 î.Hr.), a influenţat mult pe Littré, Comte , Nietzsche , [Hahnemann prin plicticoasa doctrină că toată natura e dumnezeu dar mai ales omul fără de Dumnezeu].
Iată deci cine şi cum erau cei ce au contribuit la fundamentarea homeopatiei [ramură a medicinii oculte bioenergetice] şi care erau ideile lor, precum şi formaţia şi mentalitatea; nu mai puţin principialitatea cugetării lor.
Luca 6,43. „Caci nu este pom bun care sa faca roade rele si, iarasi, nici pom rau care sa faca roade bune. 44. Caci fiecare pom se cunoaste dupa roadele lui. Ca nu se aduna smochine din maracini si nici nu se culeg struguri din spini. 45. Omul bun, din vistieria cea buna a inimii sale, scoate cele bune, pe cand omul rau, din vistieria cea rea a inimii lui.”


După cum apusenii s-au lăsat înșelați că se închină lui Hristos închinându-se de fapt la înlocuitori lumești cu mască de infailibilă evlavie tot așa s-au lăsat înșelați că medicina demonică ar fi știință sau chiar mai apoi cea mai curată medicină creștină.
Astfel că vrăjitoria și-a pus o mască mai hidoasă decât cea ştiinţifică devenind vrăjitorie cu cele sfinte adică ghitie. Cruciadele adică terorismul sub masca Sfintei Cruci, medicina papală vrăjitorie sub masca Sfintei Cruci. Așa medicina demonică a reușit să-și ia mască de medicină creștină în apus.
Azi se încearcă prin medici vrăjitori şi în răsărit (unii chiar vrăjitori fără să știe – cel mai perfect călău este cel care este el însuși victimă, crezând că este binefăcătorul eutanasiator) să se transforme conceptul de medicină ocultă în „cea mai ortodoxă medicină”.
Așadar vrăjitoria și ocultismul, deși și înainte doreau a se numi știință (magie = știință) acum doresc a se numi sfințenie.
Acum au prins o înflorire extremă în occident dar și o mascare perfidă și nemaiîntâlnită până acum sub formă nu numai de știință ba chiar mai grav, de sfințenie. Dacă citim scrierile unor homeopați de mască ortodoxă acolo ei vorbesc despre medicina naturală științifică firească exact la fel ca despre o cotoroanță vrăjitoare sau o erezie. Li s-a întunecat mintea și au ajuns cum a proorocit Isaia 5, „20. Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!”
Datorită eșecului papei de a se masca, vădindu-și hidoșenia sa, oamenii s-au scârbit. Dar din minte pripită, în loc să se întoarcă la Ortodoxie, au protestat și de aici, nemulțumiți, cu viteză maximă au tins spre lepădare de Hristos (pe care ei îl vedeau mincinos deoarece le era prezentat ori sub formă de papă ori sub formă de interpret infailibil tâmp al bibliei în duh PROSTestant – fiecare PROSTestant fiind de fapt un mic papă infailibil în înțelegerea personală a Scripturii). Protestantismul nehrănind setea după Dumnezeu au ajuns oamenii să creadă că de fapt Hristos nu le mai poate oferi fericire, nevoind a crede că până atunci s-au închinat la un hristos mincinos.
După ce s-au lepădat de Hristos s-au lepădat şi de orice alt dumnezeu căzând în ateism şi în final la ridicarea științei la rangul de religie, cu doctorii cu funcție de preoți și oamenii de știință cu funcție de papi infailibili și încercând să scoată puterile energiilor necreate din energiile create.
Iar de aici, nemulțumiți de mărginirea cea meschină a științei au revenit din nou, prin New Age la idolatrie, ba mai rău la amestecarea în mintea lor a ortodoxiei pusă pe același nivel și la același preț cu practicile vrăjitorești egalând energiile demonice cu cele necreate prin neobrăzare.
Acesta este mai rău decât confundarea energiilor necreate (A) cu cele create binefăcătoare (B) (în cazul confuziei „harul necreat= grație creată” din capul papei) şi decât confuzia energii demonice (C) cu cele binefăcătoare create (B) (în cazul „medicina ocultă = medicină științifică”).
După matematica demonică (în acest caz), dacă A=B și C=B atunci desigur că C=A (adică s-a ajuns la concluzia de azi că „minciunile drăcești = minuni dumnezeiești”).
Mai este de mirare că pe un teren pustiit de Hristos azi năvălesc dracii idolatrii panteiști din extremul orient, adaptați însă la limbajul religios al occidentalului adică cel științific?
Dionysios Farasiotis a studiat scrierile gurușilor la ei acasă și a descoperit planul insuflat de demoni de a cucerii occidentul prin ridicare practicilor demonice la rang de știință. Plan care azi îl vedem aproape deplin realizat.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-...ioteca-lor.htm
Va urma cu:
„CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR

Medicina contemporană și vindecările ei 53
 

„CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR

Ashramul din Mongyr dispunea de o bibliotecă pentru uzul membrilor săi. Majoritatea cărtilor din dotare erau cele ale gurului, traduse în diverse limbi. Existau foarte putini alti autori în afara celor din cercul restrâns al gurului. Una dintre exceptii era swami Vivekananda. Nu stiu dacă îl numărau printre înaintasii lor spirituali sau îi apreciau pur si simplu scrierile.

Asadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru în Occident, cu precădere în Anglia si America, la începutul secolului XX. Si-a petrecut viata conferentiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a străduit să întemeieze si câteva centre hinduse, bucurându-se de ceva mai mult succes în America. Această misiune i-a fost încredintată ca si datorie a vietii sale de către maestrul său, gurul Rama Krishna, un mare „sfânt“ al hinduismului. A murit în jurul anului 1930.

Citisem câteva din cărtile sale, fapt pentru care mi-a stârnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am găsit într-unui din rafturile bibliotecii. O carte cu putine pagini, pe care însă n-o mai văzusem, si nici nu mai auzisem vreodată despre ea. De altfel, n-am mai întâlnit-o până astăzi nicăieri altundeva. Am început deci să o citesc. Foarte curând, am rămas stupefiat de continutul ei! Era mărturisirea existentei unui efort sistematic, concertat cu precizie de-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbării politice si, în cele din urmă, a cotropirii lumii occidentale crestine de către conceptiile orientale. Punctul terminus al acestui plan era distrugerea definitivă a crestinismului.

Vivekananda vorbea de o riguroasă strategie care fusese initiată cu câteva generatii înainte de el si care se afla deja în curs de aplicare. în stadiul actual, se urmărea pregătirea mentalitătii occidentale pentru asumarea conceptiilor orientale despre lume si Dumnezeu. Planul în sine era conceput de niste fiinte spirituale superioare, în orice caz nu de către oameni, din câte lăsa să se înteleagă textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, si se plasa pe sine într-o serie de nume apartinând altor oameni care îsi puseseră în trecut viata în slujba aceluiasi scop. Era satisfăcut de felul în care se achitase de partea sa de datorie, si părăsea această viată „împlinit“.

M-a impresionat, pe de o parte, mărturisirea fătisă a faptului că există o veritabilă strategie de cotropire religioasă a lumii occidentale, iar pe de altă parte, caracterul atât de pervers al acestui plan.

Cine ar fi bănuit, de exemplu, că stiinta psihiatrică a fost utilizată în acest scop? Părintele psihiatriei contemporane, Karl Jung, nu face nici o descoperire novatoare, asa cum ar fi multă lume tentată să creadă. El colectează pur si simplu toate „revelatiile“ hinduismului despre sufletul omenesc, despre structura si functionarea lui, converteste definitiile sanscrite într-un limbaj personal, simplu si accesibil, le cosmetizează cu o terminologie stiintifică si le prezintă societătii occidentale ca pe niste noi descoperiri. Pe măsură ce ele sunt receptate cu entuziasm în medii tot mai largi, Jung elaborează lucrări al căror caracter metafizic devine din ce în ce mai explicit, pentru ca la sfârsitul vietii să-si mărturisească public atasamentul fată de hinduism. Câtă lume a fost avizată asupra farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al cărtilor sale este deja influentat, acomodat cu o întreagă suită de conceptii hinduse. Este un exemplu tipic de infiltrare ocultă a unor anumite tipuri de idei...

Demersul acesta continuă cu succes în zilele noastre. Imbrăcarea hinduismului într-o haină „stiintifică“ îl face mai usor digerabil. Nu sunt prea multi oamenii care se întreabă serios ce poate avea stiintific în ea o conceptie incontrolabilă prin ratiune si experientă. Cât de stiintific poate fi un sistem care se bazează pe teoria karmei, sau pe teoria reîncarnării? Este nimic altceva decât metafizică pură, credintă pură, adică religie.

Din păcate, lumea se lasă usor înselată de acest ambalaj „stiintific“. Astăzi, la ani de zile după vizita mea, actualul guru Niranjananda si-a botezat ashramul „universitate“, s-a autoproclamat „rector“ al ei, si a demarat inclusiv o serie de programe „postuniversitare“. Pe deasupra, pretinde cu emfază că „această universitate este cea dintâi de acest fel din lume“ (nr. 3/1999 al propriei reviste, p. 24). El „uită“, desigur, că altii de teapa sa i-o luaseră deja înainte, întemeind asa-numita „Universitate Spirituală Mondială Brahma Kumaris“. întregul proiect s-a izbit atunci de opozitia O.N.U. si a Universitătii din Hamburg.

Totusi, atractia occidentalilor fată de spiritualitatea hindusă este astăzi o realitate, în contextul în care catolicismul si protestantismul, aceste devastatoare erezii, au reusit să distrugă în Apus autentica traditie spirituală crestină. însetând după ceva mai profund, oamenii descoperă întâi yoga, iar apoi sfârsesc prin a deveni hindusi. Există regiuni, precum nordul Americii, în care yoghinii din ashramuri au fost dusi chiar si la mănăstiri catolice cu scopul de a-si propovădui „stiinta“. I-au invitat însisi călugării catolici, care au pus la dispozitie spatiul monastic si toată logistica necesară, au adresat invitatii publicului larg si au sustinut inclusiv financiar „cursurile“ de yoga! De vreme ce L-au pierdut pe Hristos, fireste că se hrănesc acum cu roscove...

Al doilea lucru care m-a impresionat a fost legat de ceea ce am descoperit într-un alt periodic pe care îl tipărea asezământul. Existau aici relatări despre diverse evenimente din viata gurului. Iată ce povestea la un moment dat el însusi:

„Când eram mai tânăr, călătoream prin satele Indiei. într-un sat oarecare, un om pe care îl ajutasem foarte mult s-a oferit să mă învete cum să chem spiritele din lumea de jos. [...]
Am mers apoi într-o seară la cimitir cu câtiva ucenici de-ai mei, si am aplicat cele pe care le învătasem. Dar când au venit spiritele, nu le-am putut tine piept, asa încât le-am îndreptat asupra uneia dintre discipolele mele, pe care au luat-o în stăpânire. A fost chinuită foarte tare si în cele din urmă a murit. Pentru a mă purifica de această faptă, am stat trei zile si trei nopti în apele Gangelui“.

Ce ar trebui să mire pe cineva mai întâi în această relatare? Vizita nocturnă la cimitir? Invocarea spiritelor? Dirijarea lor împotriva tinerei fete? Cum se cheamă aceasta: spiritism, magie, satanism? Oricum ar sta lucrurile, în nici un caz stiintă! Iar în ce priveste spiritele din lumea de jos, ce altceva puteau fi ele, dacă nu demonii despre care ne previne Evanghelia?

La fel de socantă este si calitatea morală a gurului, care pentru a se salva pe sine îsi sacrifică discipola care îi încredintase trupul, sufletul, mintea si întreaga ei viată! Apoi individul îsi „spală“ calm si imperturbabil crima morală în... apele Gangelui! Apropo, calitatea apei unui râu de a spăla constiintele înnegrite si vinovate este un fapt dovedit stiintific, sau o conceptie pe de-a-ntregul religioasă? Din câte cunosc, râul Gange este considerat sfânt numai de către hindusi. Nici musulmanii, nici buddhistii, nici taoistii, nici crestinii nu împărtăsesc o asemenea credintă. Cu atât mai putin oamenii de stiintă. Orice practicant al „stiintei“ yoga se comportă în realitate ca un credincios, ca un hindus.

Ne putem întreba de ce aceste cercuri de oameni de factura lui Vivekananda încearcă să ne submineze credinta în mod indirect si ocult, de ce îsi prezintă oferta sub o aparentă stiintifică si de ce nu se încumetă să ne propună deschis si onest credinta lor, dându-ne posibilitatea de a o supune în cunostintă de cauză comparatiei cu credinta crestină. Evident că oamenii vicleni nu înteleg să folosească decât mijloace de actiune pe măsură. Rătăcind pe altii si rătăciti fiind ei însisi, vor merge din rău în mai rău..., spune Scriptura (II Tim. 3, 13).
________________________________________

„Nici un om responsabil spiritual nu poate urmări distrugerea crestinismului“.

Einstein”

Va urma cu

(5) CARE RAMURI ALE MEDICINII DE AZI SUNT DEMONICE ȘI DE CE

Medicina contemporană și vindecările ei 54
 

(5) CARE RAMURI ALE MEDICINII DE AZI SUNT DEMONICE ȘI DE CE
(A) PENTRU A ÎNŢELEGE CRITERIUL DE DEOSEBIRE A ADEVĂRULUI DE MINCIUNĂ TREBUIE SĂ AFLĂM FELURILE CUNOAŞTERII ŞI CUNOAŞTEREA PRIN CREDINŢĂ
Cunoaşterea şi credinţa au fost descrise de Sfântul Isaac Sirul după ce a primit mintea lui Hristos, fiind insuflat de Duhul Sfânt. Ca atare, având acelaşi Autor ca şi Sfânta Scriptură consider că nu se mai poate comenta nimic în plus.
Vă rog să citiţi cu atenţie această descoperire a cunoaşterii şi credinţei, dată de Dumnezeu unui om sfânt şi prin el nouă, deoarece aşa veţi înţelege viaţa noastră lăuntrică, mintea omenească, ştiinţa cu importanţa ei limitată. În felul acesta vom privi mai limpede şi medicina cu importanţa ei limitată şi mai ales importanţa covârşitoare a credinţei adevărate pentru savantul făuritor de medicină, pentru medic şi pacient.
SFÂNTUL ISAAC SIRUL - CUVINTE DESPRE NEVOINŢĂ
http://www.scribd.com/doc/2063565/Sf...espre-nevointa
După ce descărcaţi pe calculator această carte minunată citiţi capitolele:
Cuvântul 18
Cuvintele 62-65.
În ele se arată cum putem trece de la cunoaşterea trupească la cea sufletească şi apoi la cea duhovnicească, şi cum este trăirea prin cunoaştere spre deosebire de cea prin credinţă, cât şi implicaţiile trăirii noastre după cunoaştere (pe fiecare tip în parte) sau credinţă în sănătatea şi boala noastră şi în modul de a înţelege lumea şi deci implicit medicina pe care o practicăm ca medic sau pacient.
(B) CRITERIUL PRIN CARE PUTEM DEOSEBI MEDICINA OCULTĂ DE CEA FIREASCĂ
După cum am văzut și medicina ocultă și cea firească pot da rezultate de vindecare și folosesc energii măsurabile fizic. Aşadar nici vindecarea nici folosirea de mijloace fizice (naturale gr. physikos < physis – natură) nu sunt un criteriu de deosebire între cele două feluri de medicini.
Ceea ce le deosebeşte este sursa energiilor de vindecare care pot aduce aceleaşi roade trupeşti prin aceleaşi mijloace trupeşti dar roade total diferite din punct de vedere duhovnicesc.
De pildă nu e tot una a mânca o bomboană sau a mânca o bomboană vrăjită. Nu e tot una a lua o aspirină sau o aspirină vrăjită. Nu e tot una a lua un sirop de tuse natural sau unul homeopat chiar de acelaşi gust. Nu e tot una a face injecţie intravenoasă la plica cotului sau a face acupunctură în locul din apropiere numit de dracupuncturişti P 5:Chize (D)- [Antebraţul în flexie, pe plica cotului, marginea radială a tendonului bicipital. Punct pe care ei îl indică în: Dispnee, astm, tuse, hemoptizie, dureri de antebrat şi de cot, convulsii, congestie cerebrală, disfagie, terori nocturne (vedeţi cum înlocuieşte tratamentul duhovnicesc al fricii care vine în urma păcatului şi care ar trebui să ducă la duhovnic ca un semnal de alarmă cu tratamentul prin înţepătură ca omul să nu mai simtă nevoia de spovedanie? Cum mută nădejdea de la Dumnezeu la energiile demonice numite Qi psalmul 90, „4. Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui. 5. Nu te vei teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, 6. De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza.”)]
Ca să deosebim energiile folosite avem deci nevoie de un criteriu de deosebire între energiile demonice şi cele fireşti.
Dacă am avea vederea duhovnicească am vedea direct că Sfintele Taine au lumină de foc, orbitoare şi înmiresmată, că medicamentele naturale au lumină naturală frumoasă şi smerită iar cele demonice au întuneric cu putoare, groază şi tulburare. Cum însă vederea cea duhovnicească sau teologia esenţială (prin descoperire) este un dar care se află abia la un om pe generaţie noi trebuie să apelăm la teologia secundară (prin studiul celei dintâi) şi la raţiunea înduhovnicită. Raţiunea se înduhovniceşte prin studiul Revelaţiei supranaturale (descoperită direct de sus prin energiile necreate) din lecturile Sfinţilor Părinţi, Vieţilor Sfinţilor şi apoi prin studiul revelaţiei naturale din ştiinţă (dar dat nouă odată cu mintea la creaţie), dar privită neapărat cu ochiul luminat, înţelegător şi plin de discernământ al credinciosului (deoarece mintea omului trupesc este căzută şi se împotriveşte astfel în chip păcătos din întunericul neştiinţei legilor dumnezeieşti) pentru a face deosebirea între concluziile reale şi cele amăgitoare.
Şi după ce vom cunoaşte o energie dacă este naturală sau demonică?
Şi la aceasta, ca de altfel la toate problemele ne răspunde Mântuitorul:
Matei 7, „15. Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori. 16. Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini? 17. Asa ca orice pom bun face roade bune, iar pomul rau face roade rele. 18. Nu poate pom bun sa faca roade rele, nici pom rau sa faca roade bune. 19. Iar orice pom care nu face roada buna se taie si se arunca in foc. 20. De aceea, dupa roadele lor ii veti cunoaste. 21. Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. 22. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? 23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”
Aşadar din pom (adică sursă) putem cunoaşte roadele (adică efectele) iar din roade pomii (e valabilă şi viceversa).
Cu alte cuvinte dacă sursa energetică sau de concepţie nu este una naturală şi nici una dumnezeiască atunci negreşit este demonică. În consecinţă medicina care o foloseşte este demonică şi acţiunile ei sunt demonice.
De aceea vom studia sursele energetice ale medicinii pentru a depista care medicină este demonică şi care nu şi vom studia şi sursa concepţiei medicinii deoarece dacă a izvodit dintr-o credinţă greşită, demonică (Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea) precis este demonică. Dacă omul care a conceput acea medicină a fost eretic sau idolatru şi a conceput-o sau prelucrat-o după ideile sale panteiste, eretice sau idolatre având ca scop demonstrarea minciunii sale neţinând cont de legile dumnezeieşti precis este demonică. Dar dacă omul eretic sau idolatru a preluat acea medicină de la înaintaşul său care a preluat-o în timp… tocmai de la Adam cel binecredincios şi prooroc, sau a descoperit îmbunătăţiri ale medicinii (care între timp s-au mai pierdut prin uitare în timpul lung scurs de la cel mai bun medic Adam) - dar nu modificări datorate ideilor eretice sau idolatre ci provenite din studiul dorit să fie cât mai obiectiv al legilor puse de Dumnezeu în creaţie - şi pe aceea o primim ca fiind bună şi de oameni iubitoare. (Marcu 9, „39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau. 40. Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi. Ori din numele lui Hristos fac parte şi poruncile lui cele privitoare la suflet dar şi la trup care sunt folosite în toată medicina. Ioan 14, „14. Daca veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face. 15. De Ma iubiti, paziti poruncile Mele.”)

Viceversa dacă efectele sunt demonice atunci evident că şi sursa este demonică, adică medicina care a provocat-o.
Deci vom studia şi roadele medicinii pentru vedea dacă sunt demonice, naturale sau duhovniceşti pentru a vedea dacă medicina este una demonică, naturală sau dumnezeiască.
Iar roadele nu se referă la vindecarea propriuzisă psihică (Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni) sau trupească (nu in numele Tau minuni multe am facut?). Ci ca aceste roade să respecte legile duhovniceşti (cereşti) şi naturale (pământeşti) (23. Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea). Aşadar să nu vatăme vindecarea duhovniceşte sufletul vindecatului sau vindecătorului vizibil sau ascuns, aici sau în veştnicie prin călcarea legilor lui Dumnezeu. Vătămarea poate să apară aici prin modificări duhovniceşti ale mândriei sau deznădejdii mai mult sau mai puţin sesizate sau mascate sau mai grav este evidentă în chinurile cele veşnice.
Căci medicina cuprinde şi pomul şi roadele.
După cum nu contează dacă fructele se vând la piaţă sau supermarket tot aşa nu contează dacă cei ce practică un fel de medicina sunt răi sau buni, eretici sau credincioşi căci tot aceleaşi tipuri de medicină rămân (adică dacă un medic este ortodox şi totuşi este înşelat de practică homeopatia asta nu înseamnă că homeopatia devine ortodoxă, ea rămâne tot demonică).
Dar după cum contează dacă fructele sunt păstrate în condiţii de igienă şi de conservare pentru a nu se altera aşa contează şi calitatea medicului care administrează medicina (de exemplu adică dacă un medic ginecolog este ateu el se poate folosi de ştiinţa sa pentru a convinge femeile să avorteze cu uşurinţă iar în aceleaşi cazuri un medic ortodox face orice să salveze pruncul din pântecele mamei pentru a nu omorî un om). Mai multe amănunte la capitolul „Este păcat a merge la medici păcătoși, eretici sau evrei chiar dacă medicina lor este firească iar nu demonică?”

Medicina contemporană și vindecările ei 55
 

Aşadar fărădelegea (se încalcă sau nu legile duhovniceşti sau fireşti) este criteriul de discernământ aplicat fie la sursă fie la roade pentru a vedea dacă o medicină este suprafirească (dumnezeiască), firească (omenească) sau subfirească (demonică).
1. La sursa
a. energetică dacă încalcă sau nu legile termodinamicii (legile puse de Dumnezeu în creaţie),
b. de concepţie
i. dacă izvorăşte dintr-o idee mincinoasă = eretică = hulitoare = demonică sau
ii. dintr-una iubitoare de adevăr = Hristos.
2. La roade ce efecte duhovniceşti produce asupra pacientului sau medicului.
a. Îl duce la slăvirea lui Dumnezeu şi pocăinţă (smerenie)
b. îl duce la înlocuirea lui Dumnezeu în inima lui cu slăvirea făpturii şi la stăruinţa în neîndreptarea păcătoasă, nesimţire (mândrie).
Un părinte mult încercat (16 ani de temniţă comunistă) spunea că piatra de încercare care deosebeşte o învăţătură sau faptă dacă e de la Dumnezeu sau diavol este smerenia: orice faptă sau învăţătură care duce la sau vine din smerenie este de la Dumnezeu şi orice faptă sau învăţătură care duce la sau vine din mândrie sau deznădejde (cealaltă faţă a mândriei) este de la diavolul.
Va urma
(I) SURSA MEDICINII DEMONICE

Medicina contemporană și vindecările ei 56
 

(I) SURSA MEDICINII DEMONICE
(A) ENERGIA
Din punct de vedere duhovnicesc o să vă spun acum ceva paradoxal dar adevărat: toată energia necreată, firească sau demonică provine de la… Dumnezeu!
Nimeni nu poate face nimic dacă nu primeşte energie de la Dumnezeu.
Spun Sfinţii Părinţi că dacă zice cineva că Dumnezeu nu este şi în Satana să fie anatema!
Dar oare acesta este panteismul? Nu deoarece panteismul este religia care a izvorât medicina demonică ori noi tocmai aceasta combatem.
Dumnezeu este în toate cu prezenţa dar nu în toate cu voinţa. Este atotprezent chiar şi în draci dar nu vrea să se facă răul nici măcar de ei. Pe rău doar îl îngăduie. Dracii fac voia lui Dumnezeu fără să vrea. Adică ei ar vrea într-o clipă să distrugă lumea dar Dumnezeu nu-i lasă decît ca să ispitească spre folosul nostru („ridică ispitele şi nimeni nu se va putea mântui” spuneau Sf. Părinţi) pentru a ne dărui nouă copiilor lui dragi libertatea atât de dragă nouă şi Lui şi pentru a ne vaccina cu un rău diminuat (dracul) ca să urâm răul adevărat (păcatul) [că vaccinele aceasta sunt: se administrează un microb atenuat ca să facem imunitate (apărare) împotriva lui şi dacă întâlnim microbul puternic ce face boala să-l putem distruge fără a ne îmbolnăvi].
Dumnezeu este atotţiitor şi dacă şi-ar retrage energiile sale toţi (inclusiv dracii) ne-am nimici (am cădea în Nirvana care „nu e Nimicul dar nici măcar Nimicul nu e” cum spunea diavolul prin Buda). Nimicirea adică Nirvana e mai rea ca iadul. Iadul este o cuşcă unde sunt închise fiarele nemulţumitoare şi neiubitoare de Dumnezeu dar măcar nu sunt nimicite ci li se respectă fiinţa, sunt lăsate să fiinţeze în veşnicie chiar dacă nu vor să se întoarcă de la hula lor zicând cu încăpăţânare „nu slujim lui Dumnezeu!!! nu slujim lui Dumnezeu!!!”(câtă bunătate în îndelungă răbdarea lui Dumnezeu cea veşnică şi câtă răutate în încăpăţânarea urii veşnice nepocăite a nemulţumitorilor!).
Dar nu vrea Dumnezeu ca energiile Sale să fie folosite împotriva Lui şi a copiilor Lui doar îngăduie aceasta din nespusa Lui iubire de oameni şi îndelunga Sa răbdare. Şi nu poate fi acuzat de cinism deoarece a coborât şi S-a făcut om şi pe Sfânta Cruce a suferit toate durerile noastre inclusiv cele din iad din vecii vecilor.
Aşadar noi trebuie să vedem ce fac distribuitorii de energie (numiţi aici surse secundare) fiindcă sursa primară a energiei este de fapt totdeauna Dumnezeu [căci energia este dăruită prin voinţă (pentru împreună lucrarea cu cei buni) sau îngăduinţă (prin îndelungă răbdarea faţă de cei răi) întregii creaţii. Creaţia are libertatea să o dea înapoi lui Dumnezeu („ale Tale dintru ale Tale Ţie Ţi-aducem de toate şi pentru toate”)sau (o măreţia milostivirii şi îndelungii răbdări a lui Dumnezeu!) să folosească energia lui Dumnezeu împotriva lui Dumnezeu].
Avem ca pildă icoană simbolică curentul electric. Cu acelaşi curent poţi face pâine alimentând o maşină de pâine sau dacă atingi firele te poţi curenta.
Tot aşa energia lui Dumnezeu luată de la el sau prin oamenii lui vindecă dar luată de la tâlharul drac ce foloseşte energia primită de la Dumnezeu contra Lui te omoară. Chiar dacă are denumirea de bioenergie adică „energia vieţii”.
De aceea acesta este criteriul de deosebire al surselor secundare (cele care transmit mai departe de la Dumnezeu la ceilalţi energiile) de energie (făcătorii de medicină) dacă lucrează spre slava lui Dumnezeu sau contra sau spre slava lor personală? Ioan 7, „16. Deci le-a raspuns Iisus si a zis: Invatatura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. 17. De vrea cineva sa faca voia Lui, va cunoaste despre invatatura aceasta daca este de la Dumnezeu sau daca Eu vorbesc de la Mine Insumi. 18. Cel care vorbeste de la sine isi cauta slava sa; iar cel care cauta slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevarat si nedreptate nu este in el.”
Ioan 12, „42. Totusi si dintre capetenii multi au crezut in El, dar nu marturiseau din pricina fariseilor, ca sa nu fie izgoniti din sinagoga; 43. Caci au iubit slava oamenilor mai mult decat slava lui Dumnezeu.”
Va urma cu:
(B) CONCEPTIA

Medicina contemporană și vindecările ei 57
 

(B) CONCEPTIA
Ca să înţelegem mai bine să vedem oleacă de teologie apofatică.
Cum spune teologia apofatică Dumnezeu este totul în toate şi în nimeni nimic.
Adică după cum spune Pr. Cleopa la adresa: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou23.htm
„DUMNEZEU ESTE TOTUL ÎNTRU TOATE SI ÎNTRU NIMENI, NIMIC
M-am pomenit astă vară cu un grup de teologi catolici de prin Franta. Si discutând noi asa, m-au întrebat despre treptele rugăciunii si despre energiile necreate ale Duhului Sfânt. După ce le-am vorbit de treptele rugăciunii, am trecut la energiile necreate. Si m-au întrebat: - În ce constă, părinte, energiile necreate? - Fiti atenti! După Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin: "Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic". - Cum este asta, părinte? - De acum gânditi-vă voi. - Ori este totul întru toate, ori în nimeni nu-i nimic. Că dacă în nimeni nu-i nimic, cum este totul întru toate? - Atâtia teologi ati venit la mos Costache. Cine v-a adus aici? Arătati-mi voi de aici drumul si cum este totul întru toate si întru nimenea nimic? Sunteti atâtia teologi! Un prost aruncă o piatră într-o baltă, si nu pot s-o scoată o mie de destepti. Voi s-o scoateti... Nu s-au priceput. Si le-am dat a doua temă pentru a deschide usa discutiei, cu teologia energiilor necreate. "Dumne-zeu din toate tuturor se cunoaste si din nimic nimă-nui". - Si asta-i încuiată din amândouă părtile! au zis ei. - Treaba voastră, dacă vreti să discutăm lucruri asa de înalte! Au stat si s-au gândit: - Cum vine asta, măi? "Tuturor din toate se cunoaste si din nimic nimănui" si iarăsi: "Dumnezeu este totul întru toate si în nimeni nu-i nimic". Se uitau unul la altul. - Măi fratilor, eu nu stiu carte. Vorbesc si eu ce stiu. Mie mi-a dat mila lui Dumnezeu memorie, să tin minte prin câte cărti am trecut. Dar, fiindcă ati venit atâtia teologi, ce să vă fac? Cu două doctorate, cu trei, mămucută, ce era aici! De abia acum v-am dat cheia. Să descuiem cuvântul. V-am spus că "Dumnezeu este totul întru toate si în nimeni nu-i nimic". Hai să pornim de aici. Aici este o taină mare. Care? Trebuia să le explic cum, pentru că lor li-i ciudă că n-au energiile necreate ale Duhului Sfânt. Că a fost discutia cea mare cu Varlaam si Achindin, în secolul XIV, cu problema isihastă, pentru că nu se pot descurca în cele mai grele probleme ale teologiei fără acestea. Uite cum este: În lumea minerală, adică lu-mea care n-are viată ca: soarele, luna, stelele, pă-mântul, pietrele si tot ce există ca lume minerală, Dumnezeu este totul întru toate ca si Creator, că El le-a făcut cu una din energiile Sale, cu puterea Sa cea atotlucrătoare, si întru nimenea nimic după fiintă, că de fiinta Lui nu se atinge lumea minerală. Toate le-a creat prin cuvânt: El a zis si s-au făcut; El a poruncit si s-au zidit. Dar nu se atinge de fiinta Lui, puterea Sa cea creatoare. Asa-i totul întru toate ca si Creator al lumii văzute si nesimtitoare, si întru nimenea nimic după fiintă. De fiinta Lui nici heruvimii nu se ating, nici serafimii. Fiinta lui Dumnezeu este inaccesibilă mintilor rationale din cer si de pe pământ. În lumea vegetală, adică tot ce-i verde sub cer: păduri, codri, munti, dumbrăvi, câmpii, văi, dealuri, grădini, recolte; tot, tot, tot ce este, care creste si scade si înverzeste, Dumnezeu este totul întru toate ca dătător de suflete fără de simtiri, viată a firii, si întru nimenea nimic după fiintă. - Asta cum este? - Iată cum este: Copacul care îl vezi că creste, iarba, florile si toate plantele, toate cresc si scad, deci au viată, dar au suflete fără de simtiri. Cum fără de simtiri? Eu iau toporul si tai copacul. Îl doare? Nu-l doare, că n-are suflet cu simtire. Eu iau o coasă si cosesc iarba de aici. O doare? N-o doare. Dar are viată? Are, căci creste si scade. Ele au suflete fără de simtiri, sau viata firii, cu o numesc Sfintii Părinti. Toate câte cresc si scad au viata firii, dar suflete fără de simtiri, că nu au durere. Deci Dumnezeu, în lumea vegetală, este dătă-tor de suflete fără de simtiri, cu energia puterii Sale cea atotlucrătoare, dar nu se atinge de fiinta Lui nimic, că întru nimenea nu-i nimic după fiintă. În lumea animalelor, tot ce-i dobitoc, adică animal sau fiare din pădure, târâtoare, serpi, toti pestii din apă, toate păsările cerului, toate albinele, mustele, tântarii si furnicile, tot ce există viu sub cer, Dumnezeu este Atotcreator al lor si le-a dat suflete cu simtiri, dar fără de minte. Le-a dat Dumnezeu suflete cu simtiri, că un miel dacă îl tai, îl doare, un vitel sau o pasăre si toate fiarele din lume, toate târâtoarele si toti pestii au viată, au suflete cu simtiri, dar fără de minte. Atunci a făcut comentar unul bătrân: - Aici parcă ar fi ceva de vorbit. - Da. Vorbiti, că de aceea ati venit aici! - Ati spus dobitoacele, păsările, toate vietuitoa-rele din apă, din aer si de pe uscat au suflete cu simtiri, dar fără de minte. Dar Isaia zice asa: Cunoscut-a boul pe cel ce l-a dobândit pe el si asinul ieslea domnului său, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. Si apoi si papagalul, când vorbesti, vorbeste după tine; câinele este foarte destept, iar calul are o inteligentă nemaiîntâlnită. Si iarăsi zice Scriptura: Cunoscut-a rândunica si turturica vremea ei sub soare - când să plece si când să vină -, iar Israel nu M-a cunoscut pe Mine. - Si ce zici cu asta? - Vezi? Aici ar da de înteles că au si ele un fel de minte: câinele, papagalul, calul, delfinul, turturica si rândunica si boul si asinul si celelalte târâtoare. - Dacă ziceti aceasta, huliti pe Dumnezeu si vă împotriviti Duhului Sfânt! Se uitau toti unii la altii. - Când auzim pe Duhul Sfânt că ne spune clar: Si omul în cinste fiind, n-a priceput. Alăturatu-s-a cu dobitoacele cele fără de minte... Si dacă Duhul Sfânt spune că sunt fără de minte, de unde spui dumneata că au minte? Cui te împotrivesti? Mie? Dumnezeu a spus că dobitoacele n-au minte. - Dar ce au, părinte? - Stai că-ti spun ce au! Sfântul Efrem Sirul, când vorbeste de cele zece puteri ale omului - cinci în partea văzută, cele cinci simtiri: văzul, auzul, mirosul, gustul si pipăitul, de care se serveste trupul, si cinci puteri nevăzute ale sufletului: mintea, gândul care izvorăste din minte, ca raza din soare, cugeta-rea, alegerea si hotărârea -, vorbeste si de a unsprezecea putere a omului, care este instinctul sau priceperea firească. Această putere, a unsprezecea, care nu face parte din minte, ci din instinct, a dat-o Dumnezeu la toate vietuitoarele de sub cer si din ape, si din aer si de pe pământ, ca să-si întretină viata, să se păzească de dusmanii lor, să stie la ce vreme să vină si să plece. Aceasta-i pricepere firească. Si calul si câinele si papagalul si măgarul si boul si oricare vezi că au pricepere, aceasta nu-i minte, este a unsprezecea putere a mintii omului: priceperea firească sau instinctul, prin care ele stiu să-si apere viata, cunosc pe stăpânii lor, stiu să se păzească de primejdii, stiu să se hrănească, stiu să se ferească. Aceasta le-a dat Dumnezeu si lor pentru viata de aici, dar nu-i minte, este pricepere firească. Dacă vom zice că-i minte, cădem în cealaltă extremă, împotriva Duhului Sfânt. Le-am arătat acestea după Sfintii Părinti. Deci acestea toate au suflete cu simtiri, au instinct, price-pere firească, dar nu au minte, si de aceea nici nu se ating de fiinta lui Dumnezeu. Dumnezeu este totul întru toate ca dătător de suflete cu simtiri, însă fără de minte, dar în nimeni nu-i nimic, că de fiinta Lui nu se atinge. Apoi am trecut la om. Când am ajuns la om, am vorbit cele trei cuvinte ale Marelui Vasile din Hexaimeron, despre facerea omului. Omul este sâmburele universului. În om sunt adunate cele patru lumi: lumea minerală, lumea vegetală, lumea duhurilor si, mai presus de lumea duhurilor, icoana Sfintei Treimi, dumnezeirea. Dumnezeu este totul întru toate în om, si în nimeni nu-i nimic, la fel ca si în celelalte zidiri. Pe om l-a făcut suflet cuvântător. Are minte, are vointă, are imaginatie, are mânie, are poftă, are alegere, are discernământ, are hotărâre, are voie liberă. Toate puterile pe care le arată Sfântul Ioan Damaschin în Dogmatică. Da. Dumnezeu este totul întru toate si în om, dar nimic nu este în om din fiinta lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după fiintă ca Hristos, ci după dar. Are darul punerii de fii în baia nasterii de a doua si a înnoirii Duhului Sfânt. Prin botez am căpătat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii lui Dumnezeu după dar. Omului i-a dat suflet cu simtiri, i-a dat si pricepere, i-a dat si minte si l-a făcut si dumnezeu, dar nu după fiintă, ci după dar, căci spune la psalmi: Eu am zis: Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preaînalt (89, 6). Si Apostolul Pavel zice: Ati luat darul punerii de fii si al înfierii în baia nasterii de-a doua si al înnoirii Duhului Sfânt în Botez. Deci omul se împărtăseste si de minte si de pricepere si de cele zece puteri si de viată si de toate. Dar de fiinta lui Dumnezeu nu se atinge, că este fiul lui Dumnezeu după dar, nu după fiintă. Si asa, în felul acesta, si în lumea oamenilor, a întregilor popoare, Dumnezeu este totul întru toate ca dătător de suflete cu simtiri, dătător de minte, de imaginatie, de memorie, de toate puterile sufletului, dar în nimenea nimic, după fiintă. Că de fiinta lui nu se ating nici heruvimii. Băteau toti din palme! Era o răpăială aici! Mă chiorau cu bliturile acelea!”

Medicina contemporană și vindecările ei 58
 

După cum Ortodoxia a dăruit lumii vindecarea prin Sfintele Taine, ştiinţa medicală dată de Dumnezeu lui Adam şi prin Adam tuturor a adus vindecarea prin mijloacele naturale (puse de Dumnezeu în creaţie din preştiinţa Sa că ne vom îmbolnăvi şi din pronia Sa pentru a ne ajuta a ne vindeca dând slavă lui Dumnezeu pentru toate) aşa diavolul a pervertit energiile administrate de el şi convingând lumea lui de panteism şi apoi căzută în panteism, prin panteism a adus bioenergia sau medicina demonică ritual al panteismului care aduce slavă credinţelor demonice, zeilor, materiei, slujitorilor satanei şi în finalitate lui Satana însuşi.
Satana fiind maimuţa lui Dumnezeu nu a putut găsi ceva original ci a deformat adevărul transformându-l în minciună. Ştiind că noi suntem însetaţi de îndumnezeire ne-a momit la prima cădere la o îndumnezeire fără de Dumnezeu şi apoi cu ideea că orice am face bine sau rău tot suntem dumnezei adică totul este dumnezeu adică panteismul. Iar vindecarea nu ne-o mai dă Dumnezeu dacă ne întoarcem la el prin pocăinţă ci ne-o putem da noi chiar şi zăcând în păcate (adică despărţiţi de Dumnezeu) prin puterea noastră vindecătoare de dumnezei adică bioenergie.
Panteismul aceasta zice că noi suntem dumnezei după fire iar nu după har cum spun Sfinţii Părinţi, aşadar ca o consecinţă noi suntem şi izvorul energiei necreate sau energia creată din noi este egală cu cea necreată din Dumnezeu deci ne putem atotţine şi atotvindeca prin noi înşine, ne putem îndumnezei prin metodele panteiste ca dintr-un al doilea pom al cunoaşterii binelui şi răului. De aici meditaţiile în loc de rugăciuni, medicina bioenergetică în loc de Sfintele Taine antihriştii în loc de Hristos.
Ioan 5, „25. Adevarat, adevarat zic voua, ca vine ceasul si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia. 26. Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine; 27. Si I-a dat putere sa faca judecata, pentru ca este Fiul Omului. 28. Nu va mirati de aceasta; caci vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, 29. Si vor iesi, cei ce au facut cele bune spre invierea vietii si cei ce au facut cele rele spre invierea osandirii. 30. Eu nu pot sa fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreapta, pentru ca nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. 31. Daca marturisesc Eu despre mine insumi, marturia Mea nu este adevarata. 32. Altul marturiseste despre Mine; si stiu ca adevarata este marturia pe care o marturiseste despre Mine. 33. Voi ati trimis la Ioan, si el a marturisit adevarul. 34. Dar Eu nu de la om iau marturia, ci spun aceasta ca sa va mantuiti. 35. Acela (Ioan) era faclia care arde si lumineaza, si voi ati voit sa va veseliti o clipa in lumina lui. 36. Iar Eu am marturie mai mare decat a lui Ioan; caci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatal ca sa le savarsesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, marturisesc despre Mine ca Tatal M-a trimis. 37. Si Tatal care M-a trimis, Acela a marturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-ati vazut vreodata, nici fata Lui nu ati vazut-o; 38. Si cuvantul Lui nu salasluieste in voi, pentru ca voi nu credeti in Cel pe care l-a trimis Acela. 39. Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine. 40. Si nu voiti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! 41. Slava de la oameni nu primesc; 42. Dar v-am cunoscut ca n-aveti in voi dragostea lui Dumnezeu. 43. Eu am venit in numele Tatalui Meu si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi. 44. Cum puteti voi sa credeti, cand primiti slava unii de la altii si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cautati?”

Aşadar acesta este panteismul pus faţă în faţă cu Ortodoxia, sursa medicinii demonice pusă faţă în faţă cu sursa medicinii vieţii veşnice.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Panteism
Panteismul este o concepţie filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie.
Panteism. Doctrina că totul este Dumnezeu, spre deosebire de doctrina că Dumnezeu este totul.
Pandeismul este o concepţie filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie (Panteism) şi care recunoştea existenţa lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană şi teza intervenţiei acestuia în viaţa naturii şi a societăţii (Deism).
http://www.crestinortodox.ro/secte-c...ase-72869.html
Panteismul (pan = totul, theos = Dumnezeu) considera ca totul este Dumnezeu si Dumnezeu este totul. Adica in toata creatia este prezent Dumnezeu intru totul si tot ce este creatie este Dumnezeu. Originile panteismului se afla in Orientul antic, acolo unde si-a facut aparitia hinduismul. Confuzia dintre natura si divinitate a dat nastere unor speculati filosofice din care rezulta si panteismul..
Este evident că cine are credinţe panteiste atât prin modul de a gândi cît şi prin insuflarea demonilor la care le slujeşte conştient sau inconştient va concepe o medicină panteistă adică demonică şi de aceea nu este indiferentă credinţa celui care izvodeşte un soi de aşa zisă medicină. Căci după cum spunea Sf. Vasile cel Mare „ceea ce faci te face”, deci dacă practici demonismul eşti demonic. Şi putem spune că roadele unui demonic nu sunt demonice? Cu cât sunt mai aproape de adevăr cu atât sunt mai periculoase că nu-ţi poţi da seama de minciună.
De aceea vom şi studia concepţiile înnoitorilor de medicină pentru a vedea pomul care a adus roadele.
Vom căuta la fiecare ramură a medicinii demonice să arătăm cu legile naturale şi cele doctrinale proprii ramurii respective originea (sursa) panteistă a ei. Vom da şi exemple vii (pentru a ne feri) de căderi prin ramurile medicinii demonice şi a vedea în concret nu numai în concepţia abstract teoretică roadele demonismului.

Va urma cu

(II) ROADELE MEDICINII DEMONICE.

Medicina contemporană și vindecările ei 59
 

(II) ROADELE MEDICINII DEMONICE.
Iată ce au observat cei de pe site-ul de mai jos despre duhul celor ce practică medicina demonică:
http://vorbeintelepte.wordpress.com/...02/bioenergia/

„Cei care se ocupa cu bioenergia, se justifica ca aceasta “energie” le vine de la Dumnezeu. Daca ar fi adevarat, atunci Dumnezeu ar fi nedrept cu sfintii care, prin post, rugaciuni si nevointa dobandeau darul vindecarii si al vederii maruntaielor din om. Cercetati-i pe acesti pretinsi vindecatori, care spun ca primesc aceste “energii” de la Dumnezeu, daca au o viata curata, morala, religioasa, daca postesc, se roaga, merg la Biserica, daca se spovedesc si impartasesc, daca sunt milostivi si veti constata ca nu se prea ostenesc in cele ale credintei. Ar insemna ca ei sunt niste privilegiati ai lui Dumnezeu, care nu trebuie prea mult sa se osteneasca, ca Dumnezeu sa-i inzestreze cu daruri si puteri. Daca ar fi stiut sfintii si oamenii imbunatatiti ca se poate si asa mantui omul, comod si fara osteneala, poate ar fi recurs la aceasta cale, insa ei nici nu au gasit-o, nici nu li s-a descoperit.
De ce Sfintii Parinti nu vorbesc de asemenea “energii” pe care ar putea sa le aiba orice om de rand, prin propria sa natura? In schimb Mantuitorul ne avertizeaza ca la vremea de apoi se vor petrece si asemenea inselatorii.
Stiinta nu a putut sa demonstreze in ce constau energiile necreate ale lui Dumnezeu si datorita acestui lucru le-au negat. Si L-au respins si pe Dumnezeu. In schimb, iata ca “in veacul acesta inselator”, se va pretinde ca “energiile” pe care le poseda unii, pot fi atestate stiintific.
Bioenergeticienii nu vor admite nici in ruptul capului ca sunt “energii” venite de la diavol. Se vor folosi multi de cuvantul lui Dumnezeu, ca sa credeti. Unii vor spune ca fac rugaciuni lui Dumnezeu, pe altii ii veti auzi indemnand oamenii sa se duca la Biserica si sa se spovedeasca, pentru a fi vindecati. Diavolul le va da voie, pentru ca spovedania nu va fi curata; din moment ce ei nu constientizeaza ca acel lucru in care cred este rau, nu-l vor marturisi si nici nu se vor cai, pentru a se putea intoarce la dreapta credinta.
Cum ii puteti demasca pe acesti “vindecatori”? Daca le veti spune ca aceste “energii” sunt negative si vin de la diavol, ii veti vedea ca se vor supara rau, se vor enerva, li se va schimba infatisarea, li se va tulbura privirea, vor lua o atitudine violenta si veti fi alungati. Acestea sunt manifestarile unui “indracit”, adica a unuia care lucreaza cu diavolul, pentru ca diavolul cu care lucreaza se manie atat de tare fiindca l-ai descoperit, incat este in stare sa te distruga, daca n-ar fi ingerul pazitor care nu-i da voie. Daca omul ar fi lucrat cu Dumnezeu, indiferent de atacurile care ar veni din jur, el ar ramane linistit, senin si ar primi totul cu ingaduinta.
Pe unii bioenergeticieni ii veti vedea ca nu primesc pe oricine la sedintele lor. Nu te primeste pentru ca nu crezi, esti un caracter mai puternic, ai o credinta lucratoare cu care dai mult de furca diavolului si atunci te respinge. Diavolul nu vrea sa riste sa fie demascat.
In schimb, Dumnezeu nu respinge pe nimeni si in primul rand nu respinge pe cei pacatosi si bolnavi sufleteste si nici pe necredinciosi nu-i respinge, ci vrea ca tot omul “sa vina la cunostinta adevarului”; vrea ca omul sa nu moara, ci sa se intoarca si sa fie viu.
Deci metode de a-i descoperi si de a descoperi duhurile avem. Nu degeaba ne sfatuieste Mantuitorul: “Cercetati duhurile!”. Mantuirea si darurile de la Dumnezeu le dobandesc numai cei ce se ostenesc si traiesc o viata moral-religioasa curata si dupa voia Lui.”
Ce am observat eu la cei care practică medicina demonică:
(A) MÂNDRIA MEDICILOR MEDICINII DEMONICE (DIN ÎNȘELARE ȘI PENTRU ÎNȘELARE CEI CARE FOLOSESC MEDICINA DEMONICĂ AU CAM ACELAȘI STIL):
1. Nu explică decât vag mecanismele de acțiune ale medicinii lor;
2. Se bazează pe mulțimea rezultatelor pozitive în sănătate și mulțimea oamenilor vindecați;
3. Vor să impresioneze prin ușurința și comoditatea metodei și lipsa efectelor secundare;
4. Dacă sunt dovedite eșecurile spun că nu metoda e proastă ci guru, bioenergeticianul, homeopatul, acupunctorul trebuie schimbat;
5. Își fundamentează argumentația pe cât de proastă este medicina firească, (argumentație distructivă iar nu constructivă de tip politico clevetitor de partid) devenind în chip pătimaș bârfitori demolatori și mânioși ai medicinii naturale și a medicilor care o practică sau o folosesc (la fel ca și sectarii care neavând contraargumente teologice atacă preoția prin bârfe);
6. Dacă le aduci argumente solide, cum se apropie de un loc unde și-ar da seama că nu mai au dreptate schimbă ideea nefiind deloc atenți, parcă ar avea o ceață în logica rezolvării. Dacă le contraargumentezi ideile capătă fugă de idei adică tocmai când aduci la demonstrație una nu sunt atenți și aleargă la alta arătând că nu dorința de adevăr îi mână ci spiritul de contradicție și de dovedire cu orice preț (chiar al paranoiei logicii) a „adevărului” personal îi domină (tot ca sectarii). Paranoia este acea boală psihică în care cu o argumentație de o logică ireproșabilă (paralogică de tip demonic, superficial și sofist) de la orice se pleacă se ajunge la ideea fixă a bolnavului [de exemplu:
- „Tatăl prietenei mele vrea să mă omoare!
- De ce?;
- Știu sigur pentru că mi-a spus prietena!
- Cum?
- Vezi cum tabloul de la mine de acasă e la fel de strâmb ca cel de la ea de acasă! Înseamnă că ea mi l-a strâmbat ca să mă avertizeze să mă feresc de tatăl ei să nu mă strâmbe omorându-mă!” (caz real de gândire paranoică)].
7. Au un duh de mânie fierbinte sau rece și ironică și asprime vădind dintru adâncuri mândria și neascultarea care îi alimentează (după cum spun Sfinții Părinți mânia e un copac care își are rădăcina în apa puturoasă a mândriei).
Pe scurt au manifestări foarte asemănătoare cu sectarii vădindu-se purtați de căpetenii demonice greu de alungat.
Acest lucru este vădit și de Sfântul Macarie cel Mare care împărțea duhurile demonice în 2 cete una a poftitorilor și alta a îngâmfaților. Prima mergând la cei cu patimi și pofte înfricoșate cea de-a doua mergând la vrăjitori și eretici. Se vede clar cum se aplică și în cazul celor ce profesează medicina demonică, dovedindu-se și așa că această medicină este vrăjitorie.
Așadar un criteriu ar fi duhul de mândrie, elitist, al acestor vrăjitori. Repetăm ce spunea un părinte contemporan că piatra de încercare pentru a vedea dacă o învățătură sau o faptă e bună sau rea este smerenia. Dacă o faptă sau învățătură duce la mândrie sau deznădejde (reversul mândriei) este de la diavolul iar dacă duce la smerenie este de la Dumnezeu. Acesta ar fi criteriul duhovnicesc, pentru că aceasta este legea fundamentală a creației și sănătății. Cine se înalță pe sine se va smeri și cine se smerește pe sine se va înălța.
VA URMA
(B) MÂNDRIA PACIENȚILOR MEDICINII DEMONICE

Medicina contemporană și vindecările ei 60
 

(B) MÂNDRIA PACIENȚILOR MEDICINII DEMONICE
celor ce merg la astfel de „vindecători” este dublă:
A. Pe de o parte se mândresc că ei merg la o medicină mai specială ca alții, chiar dacă unii duhovnici au interzis-o şi deci este o îndoială asupra ei (Romani 14. „23. Iar cel ce se indoieste, daca va manca, se osandeste, fiindca n-a fost din credinta. Si tot ce nu este din credinta este pacat[…] Evrei 10, „38. Iar dreptul din credinta va fi viu; si de se va indoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu intru el". 39. Noi nu suntem (fii) ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului.”). Ei îşi zic, mândrindu-se, „dar ce contează că unii duhovnici nu lasă a se merge la astfel de vindecători. Cei ce au interzis-o sunt fanatici iar cei ce merg sunt destupați la minte (de ce oare pe medicina firească n-o combate nici un duhovnic dacă e la fel cu cea demonică?) – acesta este păcatul numit „înțelept socotindu-mă deșertăciuni am grăit”.
Există un păcat nebăgat în seamă numit în rugăciunile de spovedanie „înţelept socotindu-mă deşertăciuni am grăit”. Când l-am întrebat pe bătrânul meu duhovnic (16 ani de temniţă comunistă şi 98 de ani de viaţă anul acesta - încă mai trăieşte deşi a fost torturat cumplit) ce vrea să însemne acest păcat mi-a explicat dând un exemplu din păcatele mele. Atunci când eu eram în afara Bisericii gândeam aşa: „cei care zic că numai ortodocşii se pot mântui sunt proşti, neînţelegători, fundamentalişti care nu înţeleg ca mine, «înţeleptul», că Dumnezeu prin dragoste pe toţi îi mântuieşte, trecând cu vederea felul credinţei şi trăirii lor care în fond, până la urmă, faţă de marea milă a lui Dumnezeu,nu contează” deci înţelept socotindu-mă deşertăciuni grăiam.
Dar de ce deşertăciuni? Pentru că după cum v-a spus nu poate sili Dumnezeu pe nici un om să vină la El dacă nu vrea omul. Nici omul nu se poate mântui dacă nu vrea Domnul. Mântuirea este o dragoste, o unire cu Dumnezeu, o nuntă. După cum nu se cheamă nuntă, decât poate formală, adică falsă, până nu se împreunează cei 2 miri, tot aşa nici nunta Omului cu Dumnezeu, nu se poate face fără Sfânta Împărtăşanie, adică unirea trupului Mirelui ceresc cu trupul miresei sale omul.
După cum nu pot naşte doi oameni dacă nu se împreunează, măcar pervers ca acum prin eprubetă, dacă nu se unesc seminţele şi nu se amestecă (intrând capul seminţei bărbăteşti purtătoare de cuvânt biologic ADN în corpul seminţei femeieşti purtătoare de cuvânt biologic ADN) şi nu se lipesc nedezlipit până la împlinirea termenului de naştere, nici naşterea cea de sus a omului nu se poate face dacă nu intră sămânţa Dumnezeiască adică Dumnezeu Cuvântul în inima omului cea cuvântătoare.
Aceasta se face prin Botez şi rămâne nedezlipită prin Spovedanie (care alungă duhurile necurate care intră prin păcat şi realipesc omul cel cuvântător de Dumnezeu Cuvântul care pleacă atunci când intră păcatul). Ioan 3, „3. Raspuns-a Iisus si i-a zis: Adevarat, adevarat zic tie: De nu se va naste cineva de sus, nu va putea sa vada imparatia lui Dumnezeu.” Efeseni 5, „5. Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.”
Tot aşa, după cum nu se pot mântui oamenii dacă nu sunt Ortodocşi chiar dacă după mintea noastră ni se pare că e fundamentalism şi noi am fi mai înţelepţi zicând deşertăciuni că toţi se mântuiesc dacă fac fapte bunicele, nici vindecarea nu place lui Dumnezeu dacă îi încalcă poruncile indiferent dacă după mintea noastră ni se pare că acest principiu este fundamentalism şi noi am fi mai înţelepţi zicând deşertăciuni: „vindecare să fie că restul nu contează”.

B. Pe de alta se mândresc deoarece nu-și pun problema dacă Dumnezeu vrea sau nu să se însănătoșească ei. Vor vindecare cu orice preţ indiferent de voia lui Dumnezeu. Nu se întreabă însă dacă nu cumva ar trebui ei să se schimbe, să caute unde păcătuiesc, să se spovedească și dacă doresc vindecare cu mult dor să apeleze la Sfintele Taine ale Bisericii, care toate amintesc de păcat şi de întoarcerea la Dumnezeu. Adică vindecarea minunată, adică fără osteneli şi dureri medicale, este doar prin osteneli sufleteşti adică doar prin pocăință și sfințenia Bisericii și puterea vindecătoare a lui Dumnezeu. Fără suferinţă nu putem scăpa de suferinţă cu adevărat și aceasta numai dacă vrea Dumnezeu să îi vindece pentru aici, dacă nu cumva le e mai de folos să se mulțumească răbdând boala spre sănătatea veșnică.
Altă mândrie este că medicina demonică se folosește de energii care se răzvrătesc și contra legilor puse de Dumnezeu în natură. Toată natură ascultă de legile pe care le-a dat Dumnezeu, doar dracii și slugile lor se răzvrătesc și vor sănătate, mântuire, fericire altfel decât vrea Dumnezeu.
Ca o concluzie putem spune că:
MEDICINA DEMONICĂ ESTE CEA CARE FOLOSEȘTE ENERGIE DEMONICĂ VĂDITĂ PRIN RĂZVRĂTIREA ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU PRIN ÎNCĂLCAREA VOII ȘI/SAU A LEGILOR LUI ŞI AVÂND CA MIJLOC ŞI ŢINTĂ SLAVA DEŞARTĂ ŞI/SAU DEMONICĂ.
În cele mai de jos mă voi ocupa mai ales de evidențierea încălcării legilor fizicii de către medicina demonică în laturile ei mai răspândite deoarece în evidențierea încălcării legilor duhovnicești pot fi acuzat de faptul că am criticat anume practicieni dar nu pot generaliza la toți deoarece și medicii firești pot încălca legile morale.
Cu toate acestea altfel este când practicianul medicinii încalcă legea morală şi altfel când fondatorul ei care îşi transmite ideile greşite şi pătimaşe prin medicina inventată la toţi cei ce îi urmează medicina şi altfel când însăşi medicina are mecanisme care încalcă legea morală.
Este adevărat că pe de o parte medicina demonică încalcă și morala în ea însăși, în mod general prin mecanismele ei, iar pe de alta exemplificările evidențiază și ele un anumit mecanism demonic, căci după cum a spus Mântuitorul pomul după roade se cunoaște.
După părerea noastră cu cât o medicină demonică mimează mai mult sfințenia prin activități filantropice, participarea la viața Sfintei Biserici și abținerea de la răul vădit este mai greu de depistat și este deci și mai periculoasă. Cel viclean este mai rău decât cel rău. De cel rău te poți apăra dar pe cel viclean îl ai ca prieten și te atacă cum e mai rău, când nu te aștepți, și deci nu te poți apăra.
Ca să evidenţiem această subtilă şi greu de făcut diferenţă dăm un exemplu de cum acţionează bioenergia, energia demonică în trupul unui fals sfânt, de fapt un tâlhar care nu s-a mulţumit să fure doar aur ci s-a întins cu obrăznicie la însăşi faima lui Hristos în interes personal zăpăcind o lume întreagă (lipsită de cunoaşterea adevăratei smerenii) mimând până şi falsa smerenie, cea mai greu de depistat şi cea mai gravă şi periculoasă mândrie. Prin aceasta este un precursor al lui antihrist ştiut fiind că acesta va mima 100% pe Hristos începând ca cel mai smerit şi iubitor de oameni pământean.
Exemplul pe care îl voi da este foarte important deoarece arată că diavolul nu se sfieşte a mima nici măcar patimile lui Hristos modificând chiar şi trupul cu semne carnale deci pipăibile şi ştiinţific. Pe de altă parte arată cât de greu se discerne îndrăcirea de sfinţenie şi aceasta chiar în Biserică în preajma Sfintei Cruci arătând că nu e de mirare că anumiţi vrăjitori sau bioenergeticieni inclusiv homeopaţi se arată pe dinafară plini de creştinism şi se folosesc de Sfintele obiecte de cult. Se vede dar că nu Sfânta Cruce de afară apără singură ci numai Sfânta Cruce de afară însoţită de însuşirea ei înăuntru (adică a-ţi tăia voia şi a face voia lui Dumnezeu) este inatacabilă de draci. Căci Sfânta Cruce înseamnă a face voia lui Dumnezeu şi în afară prin semnul cel înfricoşat dracilor şi înăuntru prin lăsarea totală în voia lui Dumnezeu (Luca 22, „41. Si El S-a departat de ei ca la o aruncatura de piatra, si ingenunchind, Se ruga. 42. Zicand: Parinte, de voiesti, treaca de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta sa se faca. 43. Iar un inger din cer s-a aratat Lui si-L intarea. 44. Iar El, fiind in chin de moarte, mai staruitor Se ruga. Si sudoarea Lui s-a facut ca picaturi de sange care picurau pe pamant.”). Acesta este şi modelul nostru autentic de comportare în cazul unei boli netratabile prin medicina firească.
AŞADAR CUM SPUNEA PR. ARSENIE PAPACIOC RĂMÂNE CA SEMN FINAL DE DISTINCŢIE ÎNTRE DRAC ŞI DUMNEZEU NUMAI SMERENIA ŞI ACEASTA CEA AUTENTICĂ.
Vom încerca la fiecare medicină demonică să arătăm încălcarea legilor lui Dumnezeu:
1. La sursa energetică şi de concepţie;
2. La roade;
Amândouă fiind criterii patognomonice date de însuşi Dumnezeu. (Patognomonic = Semn sau simptom care este caracteristic sau unic pentru o boala specifica. Prezenta unui asemenea simptom sau semn poate pune diagnosticul unei boli).
Vom încerca mai întâi o generalizare în cadrul bioenergiei, evidențiind că este de fapt energia demonică apoi la fiecare din ramuri câte o particularizare, unde este cazul, cu exemplificări.
Vom da şi exemple vii (pentru a ne feri) de căderi prin ramurile medicinii demonice şi a vedea în concret nu numai în concepţie abstract teoretică roadele demonismului.

Va urma

(III) EXEMPLE DE ÎNŞELARE, DE CONFUZIE ENERGII DEMONICE CU ENERGIA NECREATĂ

Medicina contemporană și vindecările ei 61
 

(III) EXEMPLE DE ÎNŞELARE, DE CONFUZIE ENERGII DEMONICE CU ENERGIA NECREATĂ
Sursă: http://patermihail.wordpress.com/201...afim-de-sarov/
(A) „DESPRE ÎNȘELARE (I) – COMPARAŢIE ÎNTRE MISTICA LUI FRANCISC DE ASSISI ŞI CEA A SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV
De Părintele Mihail
Din cartea lui Iov aflăm că diavolul, începătorul răutății și al hulei, tatăl minciunii și ucigașul de oameni, după îngăduința lui Dumnezeu, ”l-a lovit” pe Dreptul Iov și cu răni de lepră pe tot trupul, urmărind să-l arunce pe Iov în răzvrătire față de Dumnezeu – Creatorul lui. Dar Iov, răbdând cu stăruință și nădejde în mila lui Dumnezeu, a fost pomenit și preamărit de Însuși Dumnezeu pentru credința lui nestrămutată.
Însă, diavolul, urzitorul vicleniei, nu a încetat să-i înșele pe oameni, ca să-i îndepărteze pe oameni de la Adevărul dumnezeiesc, uneori apelând și la ”semne și minuni” cu care să-i întrețină înregimentați într-o concepție și într-o conduită lipsite de harul, viața și binecuvântarea lui Dumnezeu. De aceea și face multe giumbușlucuri, jonglerii de idei, trucuri iluzioniste, sugestii în masă chiar, uneori cu ”arătări din viitor”, alteori cu ”mesaje din lumea de dincolo”, ca să ”învedereze” calea rătăcirii și a răzvrătirii de Dumnezeu.
Dacă Domnul Hristos – Dumnezeul Cel Viu și Adevărat nu Se dezminte, nu Se tăgăduiește pe Sine, nici nu-Și schimbă învățăturile și legea odată cu trecerea vremii, păstrând prin Biserica Sa Dreptslăvitoare calea mântuirii deschisă tuturor oamenilor, în afara ortodoxiei (dreptei înțelegeri și slăviri a lui Dumnezeu) colcăie duhurile mincinoase și mereu inventive la a confirma formele de înșelare mai vechi și la a plăsmui altele noi (erezii, ideologii, sincretisme filozofico-artistice, metode terapeutice, diete, rețete și sporturi de ”afirmare personală”, etc).
Diavolul vrea ca să-i pună pe oameni pe piste false și să-i întrețină în aceste rătăciri, inducându-le și mărindu-le mândria, slava deșartă, minciuna, chiar și unele foloase materiale. În creștinismul apusean, papalist și protestant, este propovăduit un hristos mincinos, un dumnezeu străin de Revelația dumnezeiască, plăsmuit în teoriile eretice și pătimașe ale oamenilor păcătoși și înșelați de diavol. De aceea, ”minunile” din romano-catolicism și din celelalte ideologisme ”creștine” sunt diversiuni ale diavolului care au rostul de a-i ține pe oameni în exaltarea înșelării, îndepărtându-i de calea strâmtă a realei pocăințe, a dreptei și roditoarei credințe.
Articolul de mai jos a fost publicat initial în REVISTA SYNAXIS: ORTHODOX CHRISTIAN THEOLOGY ÎN THE 20TH CENTURY, Vol. 2, pag. 39-56, sub semnătura lui George Macris (acum plecat la Domnul), care a fost preot în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor, în Portland, Oregon. REVISTA SYNAXIS este publicată de mănăstirea Noul Ostrog din Canada.
 ÎN TIMPUL RUGĂCIUNII, ÎNAINTEA MEA S-AU IVIT DOUĂ LUMINI DEOSEBITE – ÎNTR-UNA L-AM RECUNOSCUT PE CREATOR, ÎN CEALALTĂ M-AM VĂZUT PE MINE.(Francisc vorbind despre rugăciunea sa)
 EL [NEVOITORUL SERGHIE] SE GÂNDEA CĂ ESTE ASEMENEA UNEI LUMÂNĂRI ŞI, CU CÂT SE GÂNDEA MAI MULT LA ACEASTA, CU ATÂT SIMŢEA MAI MULT O SLĂBIRE, O PREFACERE A LUMINII DUHOVNICEŞTI A ADEVĂRULUI ÎN SINEA SA.(L.N. Tolstoi, “Părintele Serghie”)
 CEI CU ADEVĂRAT CURĂŢIŢI SE VĂD PE SINE NEVREDNICI DE DUMNEZEU. (Sf. Isaac Sirul)
Cercetând datele biografice ale lui Francisc din Assisi, un lucru vrednic de atenţie legat de mistica acestui ascet romano-catolic este manifestarea stigmatelor pe trupul său. Romano-catolicii văd această manifestare aparte ca fiind pecetea Duhului Sfânt. În cazul lui Francisc, aceste stigmate au luat pe trupul său forma semnelor suferinţelor lui Hristos.
Stigmatele lui Francisc nu reprezintă un fenomen rar printre nevoitorii din lumea romano-catolică. În general, stigmatele par să fie o trăsătură a misticii romano-catolice, atât înainte de Francisc, cât şi după el. De pildă, Peter Damian vorbeşte despre un călugăr care avea pe trupul său o imagine a Sfintei Cruci. Cezar din Geisterbach povesteste despre un novice pe a cărui frunte se putea vedea urma unui cruci. [1] De asemenea, există multe informaţii care arată că după moartea lui Francisc au apărut mai multe stigmate care au fost cercetate de mai mulţi cercetători, în special în vremurile noastre. Potrivit spuselor lui V. Guerier, aceste fenomene aruncă ele însele o lumină asupra originii lor. Multe au făcut obiectul unei cercetări atente, fiind descrise în amănunt, aşa cum este cazul Veronicăi Giuliani (1660-1727) care s-a aflat sub îngrijirea unui doctor; al Luisei Lato (1850-1883) descris de dr. Varleman, [2] şi al Madelainei N. (1910) descris de Janat. [3]
În cazul lui Francisc din Assisi, trebuie arătat că Biserica romano-catolică a arătat o mare cinstire faţă de stigmatele lui. Fenomenul a fost primit ca o mare minune. La doi ani de la moartea sa, Papa l-a sanctificat pe Francisc. Principalul motiv al beatificării au fost stigmatele miraculoase de pe trupul lui, care au fost acceptate ca dovadă a sfinţeniei. Acest lucru prezintă un interes deosebit pentru creştinii ortodocsi, dat fiind că nu există nimic de felul acesta în vieţile sfinţilor Bisericii Ortodoxe – unul dintre aceştia fiind şi Serafim din Sarov, un sfânt din Rusia.
Trebuie arătat aici că relatările istorice despre stigmatele lui Francisc nu ridică nici un semn de îndoială în lumea cercetătorilor. În această privinţă, se face trimitere la Sabbatier care a cercetat viaţa lui Francisc şi îndeosebi stigmatele sale. Sabbatier a ajuns la concluzia că stigmatele erau fără îndoială adevărate. Sabbatier a încercat să găsească o explicaţie a stigmatelor în domeniul necercetat al patologiei psihice – undeva între psihologie şi fiziologie. [4]
Înainte de a formula o explicatie a stigmatelor lui Francisc din punctul de vedere al misticii ortodoxe – scopul principal al acestei lucrări – vom cerceta stigmatele ca fenomen fiziologic, dat fiind că această abordare va contribui cu informaţii importante la o ulterioară apreciere ortodoxă a misticii “sfântului” romano-catolic.
Guerier include în lucrarea sa despre Francisc constatările ştiinţifice ale lui G. Dumas, care a studiat procesul apariţiei stigmatelor din punct de vedere psiho-somatic. [5] Iată mai jos concluziile la care a ajuns Dumas în legătură cu stigmaticii:
1. TREBUIE SĂ RECUNOAŞTEM SINCERITATEA STIGMATICILOR, PRECUM ŞI FAPTUL CĂ STIGMATELE APAR DE LA SINE, ADICĂ NU SUNT RĂNI AUTO-PRICINUITE ÎN TIMP CE PERSOANA SE AFLĂ ÎNTR-O STARE DE INCONŞTIENŢĂ.
2. RĂNILE STIGMATICILOR SUNT PRIVITE CA FENOMENE LEGATE DE SISTEMUL CIRCULATOR (VASELE DE SÂNGE) ŞI REPREZINTĂ EFECTE ALE SUGESTIEI MINTALE ASUPRA DIGESTIEI, CIRCULAŢIEI SÂNGELUI ŞI SECREŢIEI GLANDULARE. ACEASTA POATE DUCE LA RĂNI LA NIVELUL PIELII.
3. RĂNILE STIGMATICILOR APAR ÎN TIMP CE EI SUNT ÎNTR-O STARE EXTATICĂ, CARE APARE ATUNCI CÂND CINEVA ESTE CUPRINS DE UN ANUME FEL DE IMAGINE PE CARE O CONTEMPLĂ, CEDÂNDU-I CONTROLUL.
4. STIGMATELE APAR NU NUMAI CA REZULTAT AL ÎNCHIPUIRII PASIVE A UNEI RĂNI PE PROPRIUL TRUP, DAR, POTRIVIT MĂRTURIEI ACESTORA, ŞI ATUNCI CÂND ÎNCHIPUIREA ESTE ÎNSOŢITĂ DE LUCRAREA ACTIVĂ A IMAGINII ÎNSĂŞI – CEL MAI ADESEA ASEMENEA UNEI RAZE SAU SULIŢE ASCUŢITE CARE IESE DIN RANA CONTEMPLATĂ ŞI CARE PĂTRUNDE ÎN TRUPUL STIGMATICULUI. DESEORI, ACEASTA SE PETRECE TREPTAT ŞI NU DE LA PRIMA VEDENIE, PÂNĂ ÎNTR-ACOLO ÎNCÂT IMAGINEA CONTEMPLATĂ ÎN TIMPUL RĂPIRII MISTICE DOBÂNDEŞTE UN CONTROL TOTAL ASUPRA INDIVIDULUI AFLAT ÎN CONTEMPLAŢIE.
Dumas a stabilit următoarele criterii generale pentru apariţia stigmatelor: toţi stigmaticii suferă o durere insuportabilă în părţile afectate ale trupului, indiferent de forma pe care o iau stigmatele – urma unei cruci pe umăr, urme de spini pe cap sau, în cazul lui Francisc din Assisi, răni pe mâini, picioare şi coastă. Alături de durere, ei simt o mare desfătare la gândul că sunt vrednici să sufere împreună cu Iisus, să poarte, aşa cum a făcut El, păcate de care nu sunt vinovaţi. [6] (Desigur, aceasta se leagă de dogma romano-catolică a „satisfacerii divine”, învăţătură străină Bisericii Ortodoxe.) [7]
Generalizările lui Dumas sunt foarte interesante pentru că implică faptul că în procesul apariţiei stigmatelor, separat de starea emoţională produsă (o înălţare emoţională a inimii), un important rol este jucat şi de a) un element mintal; b) o închipuire mintală care implică o suferinţă aparte; c) auto-sugestie, cum ar fi o serie de impulsuri mintale şi voite în sensul preluării suferinţelor prezentate în închipuire; d) sentimente fizice – durere şi, în fine, e) apariţia semnelor (a rănilor) – stigmatele.
Observaţiile lui Dumas cuprind niste factori mai mult decât emoţionali (pe care William James îi consideră a fi sursa misticismului) [8] care joacă un rol egal, dacă nu chiar mai mare în apariţia stigmatelor. Aceştia pot fi ordonaţi astfel:
1. O INTENSĂ MUNCĂ DE ÎNCHIPUIRE MINTALĂ,
2. SUGESTIE,
3. SENTIMENTE SENZUALE,
4. MANIFESTĂRI FIZIOLOGICE.
Semnificatia acestora o vom prezenta mai târziu. Redăm mai jos o scurtă analiză ştiinţifică privind stigmatele în general, cu date specifice legate de extazul şi vedeniile lui Francisc, aşa cum apar ele în lucrarea FIORETTI, ceea ce ne va ajuta să înţelegem temeiul vedeniilor, precum şi o descriere a fenomenului.
Stigmatele lui Francisc din Assisi, datorate vedeniilor sale, sunt urmare a unei anumite rugăciuni. Este vorba de o rugăciune puternică prin care acesta cerea să simtă şi el patimile lui Hristos, în trupul şi în sufletul său. În rugăciunea sa, Francisc dorea să aibă parte de acele suferinţe nu numai în sufletul său, ci şi ÎN TRUPUL SĂU. Astfel, predându-se pe sine unei rugăciuni extatice, el nu renunţă la trup, ci chemă asupră-i nişte simţăminte pământeşti, adică trupeşti – cu alte cuvinte o suferinţă fizică.

Va urma
Rugăciunea lui Francisc nu a rămas fără răspuns.