S-o fi matolit. Eu asta aş fi făcut: de oftică.

Sigur că am trăit... păi la cîte poveşti şi amintiri din timpul războiului am asistat cînd erau ele depanate de părinţi şi de bunici... păi le-am trăit de parcă eu am fost pe front şi nu numai în al doilea război mondial ci şi în primul război mondial cînd tot pămîntul ne-a fost ars de puterile imperialiste... că eram ca şi pierduţi dacă nu exista Dumnezeu şi credincioşii şi eroii Lui care să lupte şi să rabde pînă la sfîrşit.

Apoi a venit comunismul şi propaganda scorpiilor care a ars cu minciuna toată iarba verde.

Păi regele soare Carol al II-lea, a fost un rege înţelept şi paşnic care a înţeles că atît naţional-socialiştii germani cît şi naţional-socialiştii internaţionalişti sovietici sunt la fel de mincinoşi şi ipocriţi şi lipsiţi de credinţă aşa că îi era clar că dacă tiranii ăştia s-au coalizat ca să facă ei revizionism după bunul plac şi să-şi împartă teritoriile Poloniei, Franţei, Cehoslovaciei, Ucrainei, României şi altele între ei... atunci dacă vrei să mai ai o ţară, măcar după război, după tratativele şi justiţia internaţională, atunci ar fi bine să nu intri în război nici de partea Germaniei naziste şi nici de partea Uniunii Sovietice fiindcă practic ţi-ai autodistruge toată ţara şi toţi locuitorii riscînd să rămîi foarte uşor fără ea aşa că a acceptat hotărîrile lor nedrepte şi dictatele lor lacome şi s-a retras atît din Ardealul de nord cît şi din Basarabia şi Bucovina.

Însă interesele Germaniei şi ale Rusiei în Romînia au făcut să crească mişcarea legionară şi partidele au preluat idei războinice antinaţionale şi antiregaliste şi ipocriţii au făcut tot ce au putut din interese politicianiste şi ''naţionaliste'' ca să ne tîrască în război. L-au alungat pe Carol al II-lea de pe tron şi acesta a acceptat situaţia pentru că nu avea rost să ducă un război şi cu propriile partide şi cu toată ţara şi toate masele populare care ca naivii se lăsau păcăliţi de propagandale antiregaliste din toate gazetele şi atunci decît să declanşeze un război absurd cu toată lumea şi cu propriul popor şi cu propriile partide şi mişcări politice mai bine a abdicat şi a plecat în Portugalia de unde a condus ostilităţile împotriva naziştilor şi a sovieticilor încurajînd non-stop puterile aliate pînă la sfîrşit, pînă la victoria finală, aşa ca un stîlp al Dreptăţii.

Politicienii absurzi l-au pus dictator pe Antonescu şi acesta din pragmatism şi din necredinţă s-a aliat cu furerul pentru că zicea '' cine se poate opune şi cine poate lupta cu fiara ?'' care în cîteva zile a bătut Franţa şi a ocupat Cehoslovacia? A preferat să creadă în minciunile Furerului care i-a promis că va da Romîniei Basarabia şi Bucovina... deşi furerul cu bolşevicii împreună ne-au luat Ardealul de Nord şi Basarabia şi Bucovina. A făcut cea mai mare greşală că s-a aliat cu naziştii ca să lupte împotriva ruşilor împreună cu care în urmă cu 20 de ani au luptat în primul război mondial. Aşa ceva nu se face, nu poţi fi atît de pragmatic încît să lupţi împotriva duhului şi a sufletului romînesc care era francofil, rusofil, grecofil şi pro american... şi asta din interes ''naţional''. Păi interesul naţional te obligă la dreptate şi nu la acaparare de teritorii împreună cu lupul îmbrăcat în haină de oaie sau cu ursul hoţ îmbrăcat în mare eliberator. Deci a greşit flagrant Antonescu acceptînd să fie dictator împreună cu partidele politice care l-au alungat pe regele Carol al II-lea, cel mai luminat şi înţelept şi pacifist care a făcut România modernă care în 20 de ani a ajuns printre primele puteri economice şi militare ale lumii, împrumutînd Germania şi alte state. Însă chiar dacă eram puternici nu ne puteam permite să luptăm cu naziştii coalizaţi cu bolşevicii aşa că regele a înţeles că de partea oricui am intra în război practic tot de partea celui rău vom ajunge şi deci suntem ca într-o capcană, ca într-un cleşte dacă acceptăm să intrăm în război.

Dacă stăteam în banca noastră ca Elveţia, acum am fi stat la masa celor puternici şi am fi reprimit prin justiţia internaţională şi Ardealul de Nord şi Basarabia şi Bucovina fără ca să sufere vreun romîn de pe urma războiului.

Dacă nu l-au ascultat pe unsul Domnului, Carol al II-lea şi pe regele Mihai ci au înscăunat un dictator, Antonescu, Dej, Ceauşescu, Iliescu, atunci pentru ce ne mirăm astăzi că am stat 42 de ani sub comunişti şi 26 de ani sub puii lor din serv-vicii? Nu se vede cît de mult au omorît şi au distrus şi au vîndut ăştia ţara? Atît de răi au fost încît 6mil de români au plecat peste hotare ca să-şi poată asigura o minimă existenţă căci în Romînia nu-şi puteau asigura minimul de subzistenţă...

Deci aşa trebuie interpretată Apocalipsa şi Ţara Strălucirii şi cele 7 Trîmbiţe, raportîndu-ne la România ultimilor 120-150 de ani şi la ce s-a abătut peste ea din vina noastră şi a păcatelor noastre.

Nu şi-a putut permite aşa ceva ci a dus tratative şi negocieri grele cu toţi dar nu l-au crezut pe regele Soare nici partidele, nici legionarii, nici poporul, aşa cum pe vremuri, regii lui Israel şi poporul necredincios nu-i credeau pe prooroci. De aceea a trimis Dumnezeu sfinţi şi prooroci şi cele 7 sfinte Trîmbiţe Apocaliptice ca să îndrepte poporul înapoi la dreapta Credinţă! Dar nici pe ei nu i-au crezut şi nu i-au urmat... şi iată că pînă şi astăzi neascultarea începută atunci continuă... cu multă nepăsare.

Se pare ca ai uitat un amanunt, vsosi. Anume, ca rusii veneau spre Vest cu o inovatie deloc placuta: comunismul. Inlauntrul caruia Biserica abia mai respira. Sa-ti amintesc ce orori au facut tovarasii in tara Sfantului Serafim de Sarov? Sa-ti amintesc la ce erau bune clopotele pe vremea lui Stalin? La faurit tunuri, vsovi!

In Romania interbelica se dezbatuse foarte mult subiectul inovatiei rusesti. Revezi presa vremii, unde intelectualii romani analizasera foarte in amanunt perspectiva de a deveni si noi comunisti. Unul ca Panait Istrati, de pilda, s-a dus sa vada cu ochii lui marile realizari de peste Prut si a descris magistral facatura ruseasca in "Spovedanie pentru invinsi". Asta ca sa dau doar un exemplu.

Romanii, asadar, nu aveau nici un motiv sa ajunga pe mana sovietelor.
Cancerul rosu se abatuse deja asupra tarii si alianta cu Germania ar fi putut, poate, sa fie medicamentul impotriva nenorocirii. Dar nu a fost sa fie...

Cum era să uit ce era în est? Păi dacă ne amintim de regele Soare, Carol al II-lea, că în timpul celor mai cruzi ani de bolşevism sovietic, s-a dus să se căsătorească acolo ca prinţ-abdicat cu Zizi Lambrino, recunoscîndu-şi primul fiu, pe Carol-Mircea, ne putem imaginea ce forţă de credinţă a deşteptat în milioanele de ruşi bolşevizaţi care au auzit că prinţul României s-a căsătorit într-o biserică ortodoxă rusă. A fost o mare şi frumoasă mărturisire a dreptei credinţe chiar în bîrlogul ursului roşu. Aşa ceva doar un prinţ foarte înţelept a putut face... chiar dacă a supărat prin asta pe regii Romîniei. Defapt el de atunci a făcut tot ceea ce este drept şi sfînt! Multora nu le-a convenit şi au pornit pe calapodul propagandei sovietice, porpaganda antiregalistă... încă de atunci.

Despre ce medicament vorbeşti? Păi naziştii, naţional-socialişti, şi cu sovieticii, naţional-socialişti şi internaţionalişti de faţadă erau de aceiaşi sorginte ideologică şi politică deci cum te puteai trata oare de bolşevism cu nazism sau cu legionarism aservit, gen Horia Sima care era defapt un comunism ''creştin''... deci încă o mascaradă, de parcă nu erau de ajuns: fascismul italian, nazismul german şi bolşevismul sovietic, a trebuit ei să se dea sfinţişori implementînd comunismul ''creştin''.

Noroc că astfel a reuşit să-i păcălească pe socialişti băgînd dezbinare între est şi vest pe tema credinţei şi astfel s-a reuşit pornirea războiului de răsărit între cei ce tocmai pactizaseră pentru revizionismul lor dictatorial.

Dar tocmai pentru că ştia cît sunt de viclene toate curentele astea ideologice, tocmai de asta nu trebuia să lase regele Carol al II-lea România pe mîna partidelor sau a legionarilor sau a altor interese oculte şi tocmai de aia s-a întors pe tron, dar nu a avut ce face căci toţi s-au coalizat împotrivă reproşîndu-i nonstop ''pierderea'' sau cedarea teritoriilor Romîniei Mari.

Păi nu era mai bine şi mai drept şi mai paşnic dacă aşteptam noi ca să se devoreze lupii şi urşii între ei ca apoi, spre sfîrşitul războiului, să ne cerem drepturile sau să încercăm să ne eliberăm singuri ţara?.. în asentimentul puterilor aliate care se eliberaseră şi ele pînă la urmă de cotropitori?

Cred că era cea mai bună soluţie, soluţia regelui Soare, Carol al II-tea şi astăzi puteam revendica fără probleme toate teritoriile Romîniei Mari... căci practic ele s-au împlinit şi realizat prin Marea Unire liberă şi paşnică.

Deci Antonescu a fost un naiv şi un iresponsabil faţă de Carol al II-lea şi faţă de regele Mihai căci dacă rămîneam după ideile lui, astăzi fie vorbeam ruseşte ca în Moldova, fie rămîneam cu Romînia Mică, fără Ardealul de nord, neeliberat de romîni prin întoarcerea armelor şi fără nicio posibilitate de unire cu Basarabia şi Bucovina din moment ce eram nişte învinşi... doar strălucitul curaj al regelui Mihai a făcut ca să ieşim din capcana în care ne-a băgat Antonescu şi cu partidele politice şi cu legionarii... fără întoarcerea armelor ar fi fost vai şi amar de capul nostru!.. pentru ce ar fi urmat: pierderea ţării după război şi desfinţarea ei de către Stalin şi sovietizarea bucăţilor astfel încît acum eram formaţi din mai multe ţări minuscule romîno-sovietice, aşa ca sîrbii...

Mă bucur că măcar în ceasul din urmă şi pentru sărbătorirea Marii Uniri în 2018 au repus Regalitatea Română pe simbolurile naţionale. Măcar atîta recunoştiinţă... dar şi asta s-a făcut tot din interese electorale USLamiste... aşa că se dovedeşte că toţi socialiştii şi comuniştii şi urmaşii lor USLamişti sunt în stare de orice ca să-şi împlinească interesele lăcomiei de putere şi de privilegii nemeritate... şi aşa era şi pe vremea lui Eminescu... erau în stare să trădeze şi să vîndă orice şi pe oricine din interes ''naţional''... aşa cum ne-a trădat Antonescu aliindu-se cu naziştii şi rămînînd fidel FUR-erului pînă la sfîrşit ca prostul care nu ne-a dat nimic decît ne-a furat şi ţara şi petrolul şi trupele le-a folosit pentru interesele lui şi iată că unii vor să rămînă fideli unor astfel de dicataori aşa cum comuniştii vor să rămînă fideli lui Stalin şi partidului comunist... că cică le-a dat. Aşa le-a dat ca în bancurile de la radio Erevan. Defapt nu ne-a dat ci ne-a luat, ne-a ucis şi ne-a furat şi ne-a păcălit şi minţit şi terorizat pînă astăzi...

Noroc cu DNA-ul care îi mai scoate pe tuşă din politică.

Daca ar fi putut sa ramana neutra, probabil ca Romania ar fi ramas.
Dar ma tem ca, in tesaturile complicate ale politicii internationale, nici o tara moderna nu a putut sa ramana deoparte.
Si inca, mai mult: noi eram taman intre ciocan si nicovala.
Cum iti imaginezi ca am fi putut sa ramanem spectatori cand arena de lupta se intinsese si peste noi?

Pentru ca ai amintit si despre forte din interior (nu doar de presiunea externa asupra Romaniei), subliniind ca legionarii aveau deja o orientare clara si activa in tara, haide sa vedem cum stateau lucrurile si in afara.
Sa luam mai intai Rusia: ce de ciocniri erau si acolo! Nu trecuse multa vreme de cand unul ca Dostoievski, pentru a aminti doar un nume, facuse temnita grea pentru libertatea gandirii si a exprimarii.
Ce sa mai zic despre masacrul albilor... Si cate si mai cate nenorociri traisera chiar rusii indaratul granitelor lor...
Apoi, in intreaga lume europeana se cautau solutii politice, economice. Vezi ce scriau pe atunci ziarele, filosofii... Cum se exprimau artistii... Ce framantare era in intreaga lume!

Or, daca asa stateau lucrurile, omenirea fiind in cautarea unei mirabile inovatiuni, nu-i de mirare ca si la noi era oarece diferenta de opinii, convingeri si solutii in plan politic.
Intr-un fel sau altul, cei dinlauntrul tarii aveau sa se alieze cu una sau alta dintre promisiunile sau presiunile externe. Pentru ca aveau multe in comun, erau adeptii aceluiasi curent de gandire, impartaseau aceleasi convingeri si sperante.

In concluzie, imi pare ca judecam utopic, nerealist, daca ne inchipuim ca puteam sa stam ca un ghiocel nevinovat intr-un maldar de rahat. Fii linistit, mocirla ne cuprinsese, deja, si pe noi. Problema care mai ramasese era alegerea: caror porci ne vom dedica troaca?
Si s-a vazut ca am daruit-o cand unuia, cand altuia... Halal!

Dar ce se putea face, de fapt?

Păi se putea asculta de Dumnezeu prin cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi de Casa Regală prin unşii Domnului, căci regele Carol al II-lea şi regele Mihai erau regi ortodocşi unşi de către BOR şi avînd acelaşi rang cu patriarhul.

S-au crezut mai mari şi mai deştepţi şi mai patrioţi şi mai morali ca regii şi ca toţi sfinţii şi drepţii şi eroii şi au dus ei ţara în cea mai neagră capcană.

Altfel s-ar fi scris prezentul şi viitorul dacă era iubire de Dumnezeu şi de ţara strălucirii!

Bine ar fi dacă măcar acum ne-am întoarce cu toţii la mintea românului cea de pe urmă... aia de pe urma paşilor lui Iisus, Cuvîntul lui Dumnezeu ca să credem şi să auzim ce au trîmbiţat şi ce trîmbiţează cele 7 Trîmbiţe Apocaliptice!

Dar nici acum nu vrem să credem... şi ne încăpăţânăm să nu vrem aşa ca neghinele... şi iar o păţim... individual şi în grup şi, Doamne fereşte, ca popor şi ca ţară!

Si totuși Stefan cel Mare a condus un fir de iarbă nevinovat dintr-un maldăr de rahat si rămas firul în picioare.
Mircea Cel Bătrân , alt fir de iarba in acelasi maldăr de rahat, Avram Iancu a făcut ordine în alt rahat,
iar Mihai Viteazul a unit cele trei fire de iarbă dintr-un ocean de rahat.
Care a fost însă diferenta ?
Pai acei domnitori au avut Duhovnici pe când ceilalți au avut curve.

pai daca si desfranatul de Carol 2 a fost un rege bun si intelept...Nu el in septembrie 1918 a parasit comanda regimentului s-a îmbrăcat în uniforma germana şi nu s-a oprit decat la Odesa, unde s-a casatorit cu Zizi Lambrino. Desigur, în orice tara din lume, Carol 2 ar fi fost acuzat, judecat si condamnat, pentru dezertare şi tradare de patrie. A fost iertat. In zadar a spus generalul Alexandru Averescu ca individul merita să fie supus Legii martiale. I s-au dat 70 de zile de arest, la manastirea Horaita, unde, pentru a i se alina „suferita", individului i s-au permis chefuri peste chefuri, intalniri cu femei etc. Iar ceva mai tarziu, după ce este fortat sa renunte la „aleasa" inimii, tot pentru a „uita", este trimis de maica-sa, regina Maria, intr-o calatorie in jurul lumii. Evident, pe banii statului român.Asta e doar putin, din glorioasele fapte ale lui Carol 2. Nu tot el si-a alungat nevasta, regina Elena in 1932 pentru a trai in desfranare cu Elena Lupescu? Bineinteles, si asta este tot o fapta demna de toata lauda a lui Carol 2. Dar de afacerea Siskin si de "mareata" afacere Skoda ai auzit?

Nu stiu daca metafora cu rahatul merge extinsa asa, peste alte epoci...
In vremea celor enumerati de tine nu se confruntau o rusie bolsevica cu un hitler isterizat si suprainarmat. E cu totul alta mancare de peste, Copacel!
Iar mercenarii lui Stefan sau ai lui Mihai nu erau nici pe departe ghiocei nevinovati. Cum sa fie? Erau ucigasi platiti.

Exista un consens general ca militaria este o meserie (aproape) ca oricare alta.
Au fost sfinti militari, erau si aia "ucigasi platiti"?

E nu ? =))
Da, in vremea aia erau alti dementi si mai si.Ia sa vedem.Imperiu Otoman
odata, imperiul Romano-German pe de alta parte, Tatarii pe de-alta parte si Regatul Poloniei in extindere.

Fizic, erai atacat din toate partile.
Dar oamenii si-au facut armate si au luptat pentru crezul lor, si au reusit.

Iată exemplul cel mai clar:
 

Se vede din postarea ta cît de bine a prins propaganda antiregalistă din acea vreme şi cît de bine a fost ea întreţinută de legionari şi de comunişti şi de ''istoricii'' acelor vremuri sau de mai tîrziu care au pus osul la dărîmarea monarhiei şi a unsului Domnului pe bază de tot felul de judecăţi pripite şi calomnioase crezînd ei că slujesc Domnului, vai lor, naivii şi porţi ale iadului căci prin întreţinerea acestor bîrfe şi răutăţi au slujit tuturor intereselor străine de Romînia şi străine de Dumnezeu.

1. Carol al II-lea, Carol +Caraiman, nu a fost desfrînat ci CREDINCIOS în Dumnezeu... chiar dacă a iubit mai multe femei: Zizi Lambrino cu care s-a căsătorit recunoscîndu-şi primul copil pe Carol-Mircea, apoi a acceptat să se despartă de ea la voinţa şi dorinţa Regelui şi să facă voia Domnului luînd-o de nevastă pe prinţesa Elena cu care l-a avut pe Mihai, apoi înţelegînd incompatibilitatea dintre el şi Elena s-a despărţit de ea şi s-a căsătorit cu Elena Lupescu. Trei femei, trei căsătorii, un singur prinţ moştenitor, o singură regină.

Sigur că bîrfele spuneau că mergea uneori prin bordeluri sau că mai avea cîte o amantă însă astea sunt lucruri neconfirmate şi probabile dar care sunt totuşi cinstite, căci un bărbat însurat decît să strice un suflet de femeie curată, cinstită, sau un suflet de nevastă, a preferat să folosească bordelul dacă simte că nicicum nu se poate abţine. Nu i-a păsat ca unui ipocrit de gura lumii!

2. Confunzi lucrurile, nu a dezertat căci nu era timp de război ci a renunţat la a fi prinţ moştenitor pentru că a socotit că e mai drept să-şi recunoască dragostea şi fiul înaintea lui Dumnezeu şi a pornit în adevăratul război al credinţei ducîndu-se în bîrlogul urşului roşu comunist şi bolşevic şi s-a căsătorit în ochii tuturor ruşilor într-o biserică ortodoxă rusească recunoscînd pe Dumnezeu şi ortodoxia... iar acest gest înălţătora a ajuns în inimile tuturor celor care au auzit de fapta lui măreaţă.

3. Cînd a fost acuzat de dezertare, el defapt mai înainte şi-a tras un glonţ în picior şi prin asta a trecut de partea tuturor soldaţilor care erau obligaţi să lupte cu forţa pentru rege împotriva voinţei lor sub şantajul dezertării sau al trădării şi astfel a luat asupra sa cauza tuturor celor oprimaţi din armată care nu puteau ieşi din capcana şi sclavia de a fii uneltele crimei şi ale morţii. Astfel, după ce s-a răspîndit această soluţie a prinţului Carol, după el nu a mai putut fi acuzat şi executat niciun alt soldat care voia să fie lăsat la vatră sau care se mutila ca să scape de front căci ar fi invocat întîmplarea lui. Deci a scăpat din sclavie şi de la moarte multe suflete nevinovate de pui de romîn obligat să lupte în armata regelui.

4. Pe Elena o trimite departe de curtea regelui pentru că devenise o ţintă pentru mulţi politicieni de carton ca şi cei de azi şi nu vroia să-i rănească aceştia inima ei sensibilă prin bîrfe, calomnii, răutăţi şi flirturi... cu regina, deci a fost înţelept încercînd să o protejeze atît pe Elena cît şi pe prinţul Mihai de răutăţile şi judecăţile pripite ale slugarnicilor sau ale potrivnicilor vicleni ascunşi.

Deci dacă nu sunt pricepute corect şi drept faptele lui Carol Caraiman ci sunt judecate pripit din pismă şi revoltă bolnavă atunci nu se poate desluşi imensa înţelepciune pe care a avut-o în luarea deciziilor strălucind prin faptele sale ca un Soare Tainic şi ascuns de ochii prostimii, naivii la care prindeau uşor toate bîrfele şi răutăţile celor străini de voia lui Dumnezeu care se încumetau să judece pripit pe unsul Domnului.

Te rog să dezvolţi subiectul căci nu ştiu de aceste (bîrfe) afaceri dar sunt sigur că dacă în 20 de ani Carol Caraiman a reuşit să ridice România din punct de vedere economic, militar şi cultural de a ajuns în primele 5 ţări ale lumii, nu ca astăzi că suntem dincolo de locul 300, atunci cu siguranţă că şi aceste afaceri au fost de bun augur ducînd la prosperitatea tuturor romînilor.

pe bune?! Demonstreaza acest lucru

pai cum ramane cu ceea ce a spus Regele regilor Iisus Hristos, amice, cum ca:€œAţi auzit că s-a zis celor de demult: €œSă nu săvârşeşti adulter”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui." Pai daca doar cu mintea doresti o femeie, savarsesti adulter, cu fapta (asa cum a facut Carol 2) cum se mai numeste acest pacat? Amice, ar fi bine sa nu mai umblii cu cioara vopsita, pentru ca niciodata o vrabie nu va ajunge păun

tot Regele regilor a spus: "Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter". Faptul ca regele Carol 2 si-a alungat nevasta, pe regina Elena, si a trait ani buni cu Elena Lupescu, dupa care s-a casatorit cu ea, nu se numeste ADULTER? Ce exemplu bun a mai fost!

gravitatia pamantului plat te afecteaza intr-un mod cu totul neplacut amice! Dezertare inseamna si parasirea fara invoire a unitatii militare fie si pe timp de pace. Cine a facut serviciu militar stie acest lucru. Ceea ce a facut Carol 2, in termeni militari, se numeste DEZERTARE!

pai mai inainte spuneai ca era timp de pace, acum spui ca soldatii luptau pe front. Te incurci in propriile afirmatii! Pai acei soldati nu luptau in armata UNSULUI DOMNULUI, regele Ferdinand 1? Acei soldati nu serveau patria? Ce explu bun le-a dat Carol 2 celorlalti soldati? O smecherie pentru a se sustrage de la serviciul militar (foarte necesar datorita granitei cu URSS). Ce caracter integru a avut acest "mare" om

iar umblii cu cioara vopsita! Nu amice, pe regina Elena a trmis-o departe pentru a asta a fost dorinta Elenei Lupescu care nu a mai suprtat-o prin preajma. Tot regina Elena era si un obstacol pentru Lupescu de a pune mana (ea si alcolitii ei) pe bogatiile tarii, ceea ce s-a si intamplat mai tarziu. Tara a fost capusata de Elena Lupescu si camarila regala

bla, bla, bla...! Dovezi amice, nu doar vorbe!

le gasesti pe internet amice, trebuie doar sa vrei! Faptul ca Romania a ajuns sub Carol 2 in "primele 5 tari ale lumii" din punct de vedere economic" s-a vazut putin mai tarziu, la cat de bine a fost pregatita (dotata) din punct de vedere militar in razboiul care statea la usa, inca din timpul domniei "glorioase" a lui Carol 2. O tara se dezvolta pe toate planurile, inclusiv pe cel al apararii, iar Carol 2 a inarmat tara cu...palatul Elisabeta cu banii obtinuti din afacerea Skoda. Uite ca ti-am dat un pont in legatura cu ce m-ai intrebat mai sus

In trupele voievozilor romani au fost intotdeauna prezenti si foarte importanti mercenarii. Ucigasi de meserie, importati din alte tari.
Dar noua ni s-a spus, oh ce frumos, ce duios, ca romanii luptau contra turcilor cu mic cu mare, cu copii, cu femei, cu ilene cosanzene... Ce duios, ce romantic, ce uriesesc, ce eroic!
Propaganda, bre, ce-i asa greu de sesizat?

Nu are treaba una cu alta. Sfintii militari nu au fost mercenari.

sa luam spre exemplu...pe Sfantul Gherghe. El nu a fost soldat in armata romana pe timpul Imparatului Diocletian? Armata romana nu era formata din profesionisti (se inrolau pentru o periada de timp cu contract si primeau solda pentru serviciile militare aduse)? Sfantul Gheorghe s-a inrolat in armata romana pentru ce?

Mai intai, mercenarii nu sunt (neaparat) ucigasi de meserie. Sunt militari de meserie. A fi militar este o meserie foarte onorabila, iar Biserica a avut mereu stima pentru acest corp profesional. Oare astazi, cand avem din nou armata de mercenari, ce ar spune un militar pe care l-ati vedea pe strada daca i-ati spune ca e un ucigas de meserie ?

O armata propriu-zisa de mercenari a organizat-o Mihai Viteazul. Pana la el nu am avut o armata profesionista. In caz de primejdie, la chemarea domnitorului oamenii (de regula tarani) erau incorporati, iar dupa incetarea primejdiei unitatile se dizolvau. Nu exista o armata permanenta (existau garnizoane, strajeri in subordinea parcalabilor de cetati, dar asta e altceva)

In timpul domniilor fanariote ii era interzis domnitorului sa aiba armata, fie ea de mercenari sau nu. Singurii militari erau cei din Agie, jandarmeria epocii, iar Aga era numit de turci. Cu anii, apare un corp al pompierilor, al caror sef era numit de domnitor. Acesta e motivul pentru care ne amintim de eroismul pompierilor din Dealul Spirii: au luptat fiindca nu mai era nimeni altcineva capabil sa lupte, nu aveam armata.

In afara de Sfantul Gheorghe au mai fost multi sfinti militari. Tot din timpul lui Diocletian se cuvine amintit Sf Procopie.

Nu numai Mihai Viteazul a avut o armata de mercenari. Si alti domnitori romani au platit ucigasi profesionisti ca sa le apere interesele.
Sfantul Gheorghe si alti sfinti nu sunt azi in calendare pentru ca omorau oameni, pe bani.
Ci pentru alte, cu totul alte motive, carora voua va scapa dar Domnului si Bisericii nu le-au scapat.
Daca voi aveti impresia ca sfintii au ajuns in Imparatie casapind oameni, veti fi fiind orice dar nu crestini. Hristos a predicat razboiul duhovnicesc, nu omorarea aproapelui. In orice caz, cei care s-au supus stapanirii si au fost de meserie soldati, pana la o vreme, si-au castigat locul in Cer prin curatia inimii lor, prin dragoste jertfelnica, prin ascultare de Dumnezeu. Au fost casnici ai Domnului, nu ai zeului mortii.

Citeste-i viata, metanoia si nu mai scrie prostii si alte lucruri superficiale.
Propaganda nu lumineaza pe crestin, Stefane, ci il tampeste si il indeparteaza de Dumnezeu. Altele sunt cele care aduc lumina...

Mie-mi spui!... Doar am trait ratacirea asta toata adolescenta, facui liceu si scoala militara, sarmanul de mine.
Si ai dreptate ca Biserica a avut mereu stima pentru soldati. Cate Cruciade a supervizat Papa si Apusul? De cate ori ati vrut voi sa eliberati Sfantul Mormant de cotropitorii cei haini si blestemati? Uitind ca mormantul cel sfant e acela din inima omului, unde zace rastignit Hristos?

Sigur ca Biserica a iubit pe soldati. Ce frumosi erau cavalerii, pe caii lor focosi, nu-i asa? Prin ei ati jefuit si Rasaritul si toate celelalte colturi ale lumii. Cu sabia ati pus voi Crucea in viitoarele voastra imperii si colonii. In numele Domnului, cu sabia si tunul ati distrus civilizatii, continente, comunitati. Nu voi, soldatii, ati dat foc caselor unde mamele isi alaptau pruncii? Nu voi, soldatii, ati carat tone de aur la picioarele Papalitatii? Nu sunteti voi innecati in oceane de sange omenesc ale caror valuri va acopera catedralele?

Sigur ca voi, Biserica inchipuita, iubiti soldatii! Ce faceati voi fara puterea spadei si a tunului? Ca doara de Mila lui Hristos nu v-a pasat prea mult.... Ce va interesa pe voi, cautatorii de aur, cand El va striga "Imparatia Mea nu e din lumea aceasta!"? Voi aveati treaba cu imparatia voastra, la care va inchinati si azi, inchipuindu-va cu uimitoare inocenta, crestini.

Pai da, cum vrei sa te lupti cu imperiul otoman, care avea numai oameni a caror meserie era razboiul ?
Cum vrei sa te lupti cu astfel de oameni ? Cu flori? Lua tigancile din targul
cu flori si le punea sa lupte sau cum ?

Nush daca era doar propanda.Daca ne uitam la afirmatiile lui Iorga care spune ca daca te uiti prin trecutul umanitatii vezi din cand in cand pasii lui Dumnezeu
prin istorie, nu poti sa nu remarci faptul ca este un eveniment supranatural
ca o forta mica cum era Moldova lui Stefan sa reziste si sa invinga fortele oricarui Pasa.Adica din start vorbim o neptrovire de osti:ceata de luptatori(tarani, mercenari, etc) vs armata otmana organizata cu ieniceri si alti razboinici a caror meserie era doar razboiul.Insa Stefan (ca si multi alti
voievozi) avea un atuu: Danil Sihastru.Deci Stefan nu facea de capul lui.
http://paginadefolos.blogspot.ro/201...are-sfant.html

De alftel daca citim in VT vom vedea ca nu este prima data si nici ultima data cand Dumnezeu intervine in luptele dintre ostiri.

Cu ce apuci.
Stefan a castigat Batalia de la Vaslui in parte cu lautari.

Sa stii.Le-a "cantat" la fluierele si claviculele otomanilor :))

Mai usor Copacele cu poezia, de fapt si de drept, luptele propriuzise si directe au fost putintele si unele le-a mai si pierdut.

Razboiul era mai mult unul din ala de hartuire, oastea otomana pana la urma se intorcea destul de bine mersi inapoi, cu o mare parte din efectivele initiale.

Probabil era un fel de moft/traditie de a lor, sa-si petreaca vacanta prin Moldova, daca ar fi fost sa vrea cu adevarat sa se stabileasca ca si forta de ocupatie cvasi-permanenta, era mai nasol.

Si cei 40 mucenici? Erau criminali platiti pana in ziua in care le-a fost incercata credinta?

Pai cum, s-au razgandit asa, deodata?

Suprema intelepciune, nefiind in nici un caz aia cu care te lauzi tu la semnatura (in orice caz, nu-i pentru mintea ta de om), iata ca te-a facut iar de ras!
Altfel nu scornei pseudo-dilema aia, ratacitule!

Iarasi iti sare mult-prea-usor tandara Ioane?

Da frumusel o explicatie, ca facandu-te pentru a nu stiu cata oara de ras (si ban) nu ajuti pe nimeni, nici pe tine macar.

Iar ai recidivat in aberatiile tale periodice, din pricina ortodoxismului de care suferi. Aceeasi stima fata de corpul militarilor care e intalnita in Biserica Catolica e intalnita si in Biserica Ortodoxa. Nu ti-e rusine obrazului sa jignesti haina militara, asimiland atatia eroi care au innobilat cu sangele lor pamantul tarii cu ucigasii platiti ? Ai recazut in nenorocita ta patima, sau ce e cu tine ? Valter Maracineanu era ucigas platit, mai nesimtitule ? Ecaterina Teodoroiu era criminala ? Du-te la mormantul ostasului necunoscut, ingenuncheaza si cere-ti iertare!

Cred ca v-a scapat o nuanta: criminali, conform preopinentului, sunt numai militarii catolici.

Sau, poate, iehovisti ?

Ia uite ce debordează de dragoste creștină topicul ăsta...
Mai-mai să vă căsăpiți precum militarii huliți-iubiți în egală măsură.

Mihai, cata vreme esti avocat, cum numesti un om care omoara alti oameni? Eu il numesc ucigas de oameni sau criminal. S-o fi numind si altfel, e posibil.
Soldatii ce fac? Vor, nu vor, ei omoara oameni. Asta le e datoria, slujba iar la unii o fi si pasiunea, treaba lor.
Printre soldatii lumii asteia sunt credinciosi de toate felurile. Fara exceptie, evident. Dar asta nu inseamna ca pot sa stimez sau sa simpatizez pe soldati. Nu pot face asta, indiferent cat este el de jertfelnic (poftim, zicea Mihnea despre eroii neamului), deoarece ma impiedica fapta omorului la care participa orice soldat activ.
De aceea am si amintit trecutul BC, asa cum il gasesc astazi prin carti (ba chiar prin cuvantarile Papei, mai nou, precum am auzit la stiri). E stiut ce orori au avut loc in istorie si stim si de ce si cum s-au facut. Altfel, nu-i asa, Suveranul Pontif nici nu si-ar fi cerut iertare, public, pentru crimele din trecut.

L-ai vazut zilele trecute pe copilul sirian? Acel baiat de cativa anisori, insangerat, speriat, care fusese scos de sub daramaturile produse de bombardament. Cine il adusese acolo, in starea aceea? Soldatii! Cine i-a sfartecat pe fratii si pe parintii lui? Soldatii! Cine arde cu foc, cine sfarteca, cine zdrobeste, cine ingrozeste? Soldatii.
Fii bun, nu-mi cere sa ii stimez. As vrea s-o fac dar nu pot, sa fiu iertat.

Si pe proorocul David, stii tu, ala care a scris Psalmii si l-a omorat pe filistean, tot criminal il numesti ?

Oricat de mult pretuiesc pe cei care si-au dat viata pentru apararea tarii/patriei etc., nu pot uita ca soldatul este omul care isi omoara semenul. Ajuns in acest punct, stima mea se opreste si traiesc mahnire.
Fiecare om care ucide pe semenul sau, nu importa din ce motiv, aduce moartea asupra tuturor. Si a lui, mai intai. Cand moare un om ucis de semenul sau, mor toti oamenii impreuna cu el.
Razboiul este o nenorocire imposibil de calculat, inteles, masurat.
Soladtul, orice elogii i-am putea aduce, nu poate fi o figura luminoasa pana la capat.
Soldatii care au omorat pruncii din Rama nu sunt cu nimic mai rai decat orice alt soldat. In orice caz, nu sunt mai rai decat soldatii Apusului care jefuiau Constantinopolul si Ierusalimul, in numele Crucii.

Razboiul placut Domnului este cel duhovnicesc. Din pacate putini viteji pe aici si putini se mai inroleaza.

Pai, Mihai, tu cum numesti un om care ucide un alt om? Cum se zice asta in limba romana?

Mihnea, stiu ca te-am suparat, am inteles bine asta si mi-am exprimat deja regretul pe un alt topic. Inteleg, imi pare rau, nu am vrut sa-ti ranesc simtamintele si valorile desi, se pare, era inevitabil.
As vrea totusi sa intelegi ca atunci cand m-am referit la ororile trecutului, dind exemplu Cruciadele si alte maceluri, nu-mi statea gandul la BC sau BOR, nu de polemici intre culte imi ardea mie... Am dat exemplele acelea pentru ca le aveam la indemana, tocmai citesc o carte legat de asta si m-am ingrozit zilele astea realizind ce se intampla sub soare intre asazisii urmasi ai Domnului. Care suntem noi, crestinii, mai intai.

Este o incompatibilitate strigatoare la Cer intre Porunca Iubirii, intre sfintele slujbe, intre cantarile si sarbatorile naostre, pe de o parte, si faptele ucigase ale oamenilor care se razboiesc si se chinuiesc reciproc. Ororile razboiului sunt de neingaduit. Cel putin pentru inima mea, sa fiu iertat.

Inteleg ca oamenii fac ce fac, inteleg ca suntem cu totii supusi uneori instinctelor criminale sau unor situatii fara iesire in care ne ucidem intre noi. Inteleg, inteleg... Dar cum poate fi asta impacat cu Porunca Iubirii? Cu demnitatea omului? Cu Mila lui Dumnezeu?

Mihnea, Dumnezeu este Iubire!... Raiul este Iubire!....
Iarta-ma ca te-am suparat, fiind purtat de propria suparare pe nenorocita conditie a omului. Imi pare rau.

Apostol Bologa, educat ca soldat aparator al neamului sau, incepe prin a-l spanzura pe cehul Svoboda. Tradatorul, dezertorul.
Apoi, Bologa se indragosteste de Ilona...
La urma, sfarseste spanzurat ca dezertor. Tradator.

In ultimele clipe de viata ale lui Apostol, prin ochii lui navalise tot Cerul...

*
In cu totul alt plan, desi tot sub soare, un copil este luat intr-o zi de langa mama lui, de langa tatal lui, din familia si satul lui.
Este legat cu funii groase si, in ciuda urletelor salbatice ale maicii lui care se taraste in urma convoiului ca o fiara injunghiata, este dus de catre soldati, impreuna cu alti copii culesi de prin sate, in noua lor patrie.
Multi mor pe drum, cei rezistenti supravietuiesc.
Ajunsi la destinatie sunt invatati sa lupte. Ei sunt viitorii soldati. Zi dupa zi, an dupa an, invata toate tainele uciderii.
Mai tarziu, fostul copil revine in satul lui. De data asta ca soldat. El nu mai merge sa ii ajute pe parinti la muncile campului, nu mai duce mieii pe imas, nu se aduna cu fetele la hora, nu isi pregateste tolba pentru bunatatile colindului, nici hainutele curate pentru Impartasanie. Nu. Acum vine pentru a raspandi porunca si, dupa caz, pentru a ucide.
Cei care se impotrivesc ordinelor sunt taiati cu sabia sau impuscati. Uneori sunt spanzurati, trasi in teapa, arsi de vii. Eventual despicati in patru de caii naravasi ai cavaleriei.
Nu isi recunoaste parintii, fratii, rudele, consatenii... Pentru el, soldatul, acestia sunt acum salbaticii, ghiaurii, pacatosii... Ii omoara fara ezitare si, la sfarsit, asteapta mandru o recompensa.

Ca el au fost mii si mii in istorie; au fost sute de mii, poate...
Ca el mai sunt si azi o multime.

Depinde de situatie:
http://www.crestinortodox.ro/calenda...ul-119062.html

Sunt anumite situatii in care oamenii aflati in ele vad lucrurile doar in alb si negru.

Nu mă refer la tine ci la cei care le-au lansat şi întreţinut (bîrfele, dezinformările, calomniile, răutăţile...) ca strategie. Chiar crezi că mai trebuie ceva demonstrat din moment ce tu ai ajuns să le scrii aici ca pe nişte adevăruri? Păi dacă pe tine au reuşit să te păcălească ''băieţii buni'', care eşti un creştin cinstit şi bun şi deştept, darmite atunci pe cei uşor de păcălit?

Păi de ce ceri tu unui rege să fie atît de sfînt ca un călugăr ce nu-şi părăseşte chilia şi-şi păzeşte privirea ca să nu-şi rănească inima cu frumuseţi străine? Oare nu pentru ca să-ţi îndreptăţeşti bîrfele (desfrînîrii) vrei tu să duci la extrem ''obligaţiile'' matrimoniale ale prinţului şi ale regelui? Sau poate uiţi că era un prinţ şi un rege ortodox uns care avea rang de patriarh? Deci să înţeleg că îţi permiţi să judeci patriarhul României din perioada interbelică? Nu cred că umblu cu cioara la vopsit, ţi-am spus, a avut trei femei pe care le-a iubit, 3 soţii, 2 copii şi a lăsat un singur urmaş pe tron. Ştefan cel mare şi sfînt cîte soţii a avut? Regele David cîte? Oare nu le-a iubit pe toate? Oare nu s-a căsătorit cu toate? A lăsat vre-una fără să fie obligat de cerinţe mai presus de sine? Păi pe Zizi a lăsat-o pentru că a cerut-o regele şi ţara. Pe regina Elena a lăsat-o ca să nu o facă să sufere, nici pe ea şi nici pe Mihai, pentru că nu erau compatibili sufleteşte căci căsătoria lor a fost mai mult impusă de părinţi şi regi şi pentru ţară şi iubirile lor nu erau compatibile iar cum sufletul şi iubirea lui erau mai compatibile cu Elena Lupescu, a rămas cu ea şi apoi s-a căsătorit cu ea şi au trăit împreună pînă la moarte. Unde vezi tu în derularea vieţii lui că ar fi avut o soţie frumoasă şi cu care se potrivea şi pe care s-o iubească şi pe care să o lase pentru că ar fi poftit pe alta? Oare în anii cît ar fi fost cu Elena Lupescu nu ar fi putut s-o lase pe ea aleasa sa şi să-şi ia alte fete tinere şi mult mai frumoase? Putea bineînţeles s-o înşele ca ea să nu-l mai iubească dacă era un rege desfrînat, dar nu s-a întîmplat asta, aşa că a rămas cu ea pînă a murit. Deci nu există o dovadă concludentă de desfrînare, de adulter, de curvie faţă de iubirea lui ci el a iubit sincer pe Zizi şi pe Elena Lupescu şi s-a supus voinţei ţării şi a casei regale şi aşa a iubit-o pe regina Elena dar în timp şi-au dat seama că defapt nu sunt compatibili în iubire aşa cum a fost mai tîrziu regele Mihai cu regina Ana. Că a mai avut cîte o escapadă pe la bordel sau că a admirat cîte o curtezană sau o tînără fată asta nu înseamnă că era desfrînat fiindcă nu am auzit să fi violat pe vreuna sau să abuzeze de vreuna deşi era rege şi nu om de rînd şi mergînd poate la unele femei ca la bordel se pare că a fost foarte discret şi nu a batjocurit pe niciuna din moment ce niciuna nu i-a cerut daune şi nici aparţinătorii sau urmaşii lor. Oare patriarhul Iuda nu a mers şi el la o femeie ce se prefăcea ca fiind o prostituată? Deci iată că nu poţi judeca cu aceiaşi măsură un rege şi un monah, un călugăr care-şi face un ideal din respectarea poruncilor Domnului. Aşa că în opinia mea, Carol Caraiman rămîne un rege necurvar şi nedesfrînat care a murit pînă la urmă în Hristos împlinidu-şi iubirea sinceră şi adevărată ori de cîte ori a avut ocazia fără să abuzeze şi fără să batjocurească pe nimeni şi asta se vede din fidelitatea lui pînă la moarte faţă de Dumnezeu, faţă de dreptate, faţă de credinţă şi faţă de femeia iubită.

Oare tu cîte fete ai iubit, ai avut drăguţe şi dintre ele cu cîte ai făcut sex sau măcar ţi-ai închipiut scene erotice din dorinţa omului îndrăgostit? Eu îţi mărturisesc că am avut pînă să mă căsătoresc cel puţin 7-8 fete de care m-am îndrăgostit şi pe care le-am iubit (n-am făcut sex cu ele dar eram îndrăgostit de fiecare din ele pînă peste cap şi le iubeam platonic şi foarte intens) Deci aş putea susţine în faţa oricui că am fost mult mai desfrînat decît Carol-Caraiman din moment ce eu am iubit cel puţin 8-9 (cu soţia) în timp ce el a iubit cu adevărat abea 3 femei.


Nu se numeşte adulter şi lăsare din pricină de desfrînare ci se numeşte despărţire şi divorţ de comun acord din cauza incompatibilităţii iubirii lor căci căsătoria lor a fost una impusă de părinţi şi de ţară şi chiar dacă se iubeau la început cînd l-a avut pe prinţul Mihail, în timp şi-au dat seama că defapt nu se pot iubi cu adevărat aşa că regele Carol-Caraiman, decît să o ţină legată de el şi să stea legaţi unul cu altul într-o căsătorie făţarnică de paradă în care tocmai esenţa şi sensul ei lipsesc atunci a preferat să-i redea libertatea ca să-şi găsească şi unul şi altul iubirea... şi cum el nu mai era la prima căsătorie, nici nu a căutat o fată tînără şi fecioară ca să o strice ci s-a mulţumit cu Elena Lupescu, o femeie frumoasă şi bună cu care a rămas pînă la sfîrşit, căsătorindu-se pînă la urmă cu ea, deci nu s-a legat cu ea decît la final pentru ca să fie ea cît mai liberă şi relaţia lor de iubire să n-o oblige la nimic... vrînd şi să nu batjocurească prin căsătoria lor prea grabnică pe fosta soţie regina Maria sau pe fiul său regele Mihai, regele Romîniei.

Aşa spun toţi cînd vor să-şi îndreptăţească bîrfele care i-au înghiţit, apelînd la atacuri la persoană prin care neagă adevărul de Credinţă despre pămînt.

Eu cred că el a dezertat din războiul lumesc al regilor plini de interese pămînteşti şi păgîne ca să se înroleze în acelaşi timp în războiul Dreptei Credinţe şi al mărturisirii Adevărului... dar dacă pe tine te-a afectat gravitaţia pămîntului sferic... eşti liber să interpretezi cum vrei faptele sale. Eu ţi-am arătat cum le-am interpretat... fiindcă în Adevăr, pe drept, mie aşa îmi iese ca rezultat la socoteala informaţională.

Spui şi tu acuma ca să auto-îndreptăţeşti bîrfele şi răutăţile că sunt confuz şi că mă contrazic. Păi nu era cu atît mai rău dacă pe timp de pace un soldat luat la oaste cu forţa şi silit cu pistolul la tîmplă, dîndu-şi seama că nu vrea să fie criminal pentru interesele regelui ci că vrea să facă altceva în viaţă decît să lustruiască bocancii şi puşca nu ar mai putea ieşi din armată decît cu picioarele înainte? Deci nu putea pleca niciodată pentru că era considerat dezertor şi era imediat prins şi executat. Dar iată că după ce prinţul Carol Caraiman a devenit un exemplu pentru dreptul la liberă alegere, soldaţii care au rămas să apere ţara sub comanda regelui nu mai erau ţinuţi acolo cu de-a sila de frica execuţiei şi a morţii pentru că oricînd puteau invoca precedentul cazi al prinţului şi deci dacă totuşi rămîneau în armată atunci unii o făceau din iubire de meserie, alţii din iubire de ţară şi de Dumnezeu, alţii din iubire de soldă şi alţii din iubire de camarazi de arme şi aşa au rămas la iubirea de datorie în oştirile României... Rezultă practic că prin gestul său ce pare neînsemnat, defat prinţul Carol-Caraiman a făcut un bine chiar armatei căci altfel lupţi într-o armată dreaptă şi cinstită în care vrei să lupţi ca un om liber şi altfel lupţi ca sclav sub frica execuţiei aşa cum au fost şi sunt armatele în regimurile păgîne sau comuniste care te iau obligator la oaste şi din care ieşi la vatră numai cînd vor ei, dacă mai apuci ţinîndu-te în permanenţă sub ameninţarea execuţiei sau a torturilor şi chinuirilor ca să execuţi toate ordinele cele mai absurde şi nedrepte care calcă în picioare dreptul la viaţă şi la mîntuire al oricărei fiinţe.


continuarea mai jos