![]() |
Citat:
Dar noi stim ca diavolul este mare teolog si ca cunoaste Scriptura in amanunt, mai bine ca noi, deci indemnul de a-l asculta pe diavol nu poate veni decat de la insusi diavolul. Parerea mea este ca trebuie sa il lasam in pace sa vorbeasca singur pana se satura pentru ca nu este ciuda mai mare pe un diavol decat sa nu ii bagi in seama minciunile si clevetirile. Intrebare pentru administratorul acestui thread. de ce nu se ia masuri in acest caz, pentru ca ce posteaza userul cz4000 incalca regulamentul acestui forum care spune asa: la pct.12. Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa. Postarile lui cz4000 denigreaza Biserica ortodoxa romana, numind-o eretica iar pe membrii ei ii acuza ca nu sunt ortodocsi ci eretici. Ba mai mult, credinta noastra orotdoxa este denigrata spunand ca este eretica si afirmand ca doar credinta lui stilista este credinta ortodoxa. "Din manifestarile specifice stilistilor, amintim fanatismul contra Bisericii Ortodoxe Romane, a clerului si credinciosilor ei;" citat din articolul http://www.crestinortodox.ro/secte-c...tii-72865.html |
Citat:
http://pro-orthodoxie.blogspot.com/ |
Citat:
Prietene, mi-ai insirat un numar de Sinoade Ortodoxe care au condamnat calendarul, DAR CARE CALENDAR? Cel ORTODOX INREPTAT sau cel gregorian? Din cate vad eu in mesajul tau anul in care s-a intrunit un Sinod Ortodox in care a fost condamnat calendarul gregorian se termina in 1919 iar tarile ortodoxe l-au indreptat abia dupa 1923. De ce nu postezi vreun Sinod Ortodox dupa 1923 in care Parintii Bisericii condamna noul calendar ortodox si il pun sub anatema? Cine are mintea ratacita? Doamne ajuta! |
Citat:
|
Citat:
Ca dupa ce te inseala dracii pe fratia ta sa zici,in acest punct de vedere,ar insemna ca daca cineva cade in erezie,nu mai poate sa se pocaiasca. Daca e asa atunci pentru ce mai sunt Sfinte randuieli de re-primire la ortodoxie in cartile de slujba? Despre oameni care au cazut in erezie si apoi s-au pocait e plina istoria bisericeasca,a se vedea numai istoria de la consiliul ecumenic de la Niceea unde s-a aratat de erezia arianista,cu acel invatat care era de partea ereziei,dar a trecut la crestin ortodoxie la loc. " Incepătorii cei ce se luptau pentru dreapta credință, cei împodobiți cu viața și cu învățătura erau aceștia: Marele între sfinți Alexandru, care era încă preot și în vremea aceea ținea locul Sfîntului Mitrofan, patriarhul Constantinopolului, nefiind acolo acesta, fiindcă zăcea pe patul durerii; apoi slăvitul Atanasie, care nu era încă împodobit cu rînduiala preoțească și ținea slujba diaconiei în biserica Alexandriei. Pentru această pricină nu puțină neîmpăcare era asupra lor, din partea zavistnicilor, căci nefiind cinstiți cu treapta episcopiei covîrșeau pe alții în înțelegerea credinței. Atunci era împreună cu dînșii și acest mare Spiridon, a cărui viață și dar care locuia într-însul, era mai de folos și mai puternic, pentru înduplecare spre cele de folos, decît gurile altora și decît legăturile silogismelor cele cu meșteșug împletite ale ritorilor. Încă în acel sobor, cu voia împăratului, erau și filosofi elini, care se numeau peripatetici, între care era un înțelept care-l ajuta pe Arie, care tăia ca și cu o sabie ascuțită de amîndouă părțile și se mîndrea cu limba sa de sofist, sîrguindu-se a rîde de învățătura celor dreptcredincioși. Cu acel filosof a cerut a se întreba Sfîntul Spiridon, fiind bărbat neînvățat, care numai pe Hristos știa și pe Acesta răstignit. Iar Sfinții Părinți, știind învățătura lui, căci n-a avut cît de puțină învățătură elinească, îl opreau, să nu îndrăznească a se întreba cu acel sofist, care era meșter la cuvinte. Dar acesta, știind ce poate înțelepciunea cea de sus și cît sînt de neputincioase puterile înțelepciunii omenești, s-a apropiat de bărbatul acela, zicîndu-i: "În numele lui Iisus Hristos, o, fiolosofule, ia aminte la mine și ascultă cele ce voiesc a-ți spune". Filosoful a zis: "Vorbește și te voi asculta". Sfîntul a început a vorbi zicînd: "Unul este Dumnezeu Care a făcut cerul și pămîntul, pe om din pămînt l-a zidit și toate celelalte, cele văzute și nevăzute le-a așezat cu Cuvîntul și cu Duhul Său. Pe acel Cuvînt Îl credem și noi, că este Fiul lui Dumnezeu, Care S-a milostivit de rătăcirea noastră, S-a născut din Fecioară, a viețuit cu oamenii, a pătimit, a murit pentru mîntuirea noastră, a înviat și împreună cu El a înviat neamul omenesc. Pe Acesta Îl așteptăm să vină, să judece pe toți cu dreptate și să răsplătească fiecăruia după vrednicie și-L credem că este de o ființă cu Tatăl, împreună șezător și asemenea cinstit. Acestea astfel le mărturisim fără ispitire și încercare și nici tu nu îndrăzni a ispiti cum sînt acestea; pentru că acestea covîrșesc înțelegerea ta și sînt mult mai înalte decît toată cunoștința". Apoi, tăcînd puțin, a zis: "Nu ți se pare și ție a fi acestea astfel, o! filosofule? Pentru ca să te încredințezi de adevăr, ia aminte la acest mic lucru, măcar că nu se cade să asemănăm firea cea îndumnezeită și mai presus de ființă, cu făptura zidită și stricăcioasă. Dar, de vreme ce ochii sînt mai credincioși decît urechile și cel care este puțin credincios, nu crede cu înlesnire, dacă nu va vedea ceva cu ochii cei trupești, pentru aceasta voiesc să vă încredințez pe față cu această cărămidă, care este alcătuită din trei. Acestea zicînd sfîntul, a făcut semnul Sfintei Cruci cu dreapta, avînd în stînga cărămida și a zis: "În numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului Duh". Și îndată strîngînd cărămida, o! prea slăvită minune! focul s-a ridicat în aer, apa s-a vărsat pe pămînt, iar lutul a rămas în mîinile sfîntului. Cei ce vedeau s-au înspăimîntat și mai vîrtos filosoful, care, înspăimîntîndu-se cu sufletul, tăcea, ca și cum nu mai știa să vorbească, neavînd gură s-o deschidă împotriva cuvintelor sfîntului, în care lucra o putere dumnezeiască, încît s-au împlinit cele scrise: "Nu stă în cuvînt împărăția lui Dumnezeu, ci în putere". Apoi, filosoful a zis: "Cred că așa sînt cele grăite de tine". Atunci bătrînul a zis: "Vino dar și primește semnul sfintei credințe". Iar filosoful întorcîndu-se către prietenii și către ucenicii săi, a zis: "Ascultați-mă: pînă cînd era cu mine întrebarea din cuvinte, am adus cuvinte împotriva cuvintelor, iar cu meșteșugul iubirii de întrebare, biruiam pe cele puse înainte. Dar de cînd, în locul cuvintelor, a ieșit din gura acestui bătrîn puterea și facerea minunii, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii, pentru că nu poate sta omul împotriva lui Dumnezeu. Deci, dacă și dintre voi cineva poate să înțeleagă ca mine, să creadă în Hristos și, împreună cu mine, să urmeze acestui bătrîn, prin a cărui gură Dumnezeu a grăit". Astfel, filosoful acela, primind credința creștinească, se bucura că a fost biruit de sfîntul bătrîn spre folosul său și se bucurau toți cei binecredincioși, iar cei răucredincioși s-au rușinat." (Vietile Sfintilor pe decembrie,de la BOR) Iar ce inseamna talcuirea acelui verset de la Sfanta Scriptura nu stiu,dar talcuirea insuflata fratiei tale in acest mod e de la duhurile rele. |
Citat:
"What is there to wonder at, what to disbelieve, if the Lord who gives the Spirit, is here said Himself to be anointed with the Spirit, at a time when, necessity requiring it, He did not refuse in respect of His manhood to call Himself inferior to the Spirit? For the Jews saying that He cast out devils in Beelzebub, He answered and said to them, for the exposure of their blasphemy, ‘But if I through the Spirit of God cast out demons’ (Matt. 2:28) Behold, the Giver of the Spirit here says that He cast out demons in the Spirit; but this is not said, except because of His flesh. For since man’s nature is not equal of itself to casting out demons, but only in power of the Spirit, therefore as man He said, ‘But if I through the Spirit of God cast out demons.’ Of course too He signified that the blasphemy offered to the Holy Ghost is greater than that against His humanity, when He said, ‘Whosoever shall speak a word against the Son of man, it shall be forgiven him;’ such as were those who said, ‘Is not this the carpenter’s son?’ (Matt. 12:32; 13:55) but they who blaspheme against the Holy Ghost, and ascribe the deeds of the Word to the devil, shall have inevitable punishment. This is what the Lord spoke to the Jews, as man; but to the disciples shewing His Godhead and His majesty, and intimating that He was not inferior but equal to the Spirit, He gave the Spirit and said, ‘Receive ye the Holy Ghost,’ and ‘I send Him,’ and ‘He shall glorify Me,’ and ‘Whatsoever He heareth, that He shall speak' (Jn. 20:22; 14:13-14) --St. Athanasius, Against the Arians, 1, 12" Da aceasta se zice daca cineva face asa si nu se pocaieste nu va avea iertare,ca daca se pocaieste,precum se vede cu Sfantul Apostol Pavel,nu se va mai osandi. Ca si Sfantul Apostol Pavel era asa inainte si apoi s-a pocait. Si probabil in Sfanta Scriptura Sfantul Apostol Pavel e dat asa ca exemplu,ca cine stie cati or mai fi fost dintre aceia si s-or fi pocait mai apoi. |
Citat:
@dobrin7m: oameni care sa ne denigreze credinta, care improasca cu noroi, care vin sa ne arunce in fata cuvinte grele ca "eretici" sau "neortodocsi" au fost si vor mai fi, insa aceasta atitudine denota neliniste sufleteasca, caci un om cu adevarat impacat cu credinta sa, nu dispretuieste pe altii. |
Citat:
Acestea sunt cele prin care arata Dumnezeu adevarul si nu un om sau altul care spune ca la el e adevarul. Tu spui ca arati adevarul, dar noi spunem ca te inseli, nu are importanta cuvantul tau si demonstratia ta daca e eronata. Si adventistii sau penticostalii ne arata tot timpul adevarul, convinsi ca la ei este. II credem si pe ei pe cuvant, fara sa arate si o dovada, ceva? Citat:
Ti-am dat exemplul cu schimbarea unui canon, cel legat de celibatul episcopilor. Mai sunt si alte canoane schimbate. Ce sunt dogmele si ce sunt canoanele? Dogmele sunt adevarurile revelate, acestea niciodata nu le poate schimba Biserica, sunt adevaruri. Pe scurt sunt cuprinse in Crez, iar mai detaliat in catehismele ortodoxe. Canoanele sunt legi adoptate de Biserica pentru mantuirea credinciosilor. Sunt obligatorii si nimeni nu le poate schimba, in afara de Biserica. Nu sunt la fel ca dogmele, adevaruri pe care niciodata Biserica nu le poate schimba. Asadar calendarul e canon. Dar calendarul iulian era gresit, era o deviatie de la adevar. E ca si cum am spune ca pamantul e plat. pana si iudeii pe timpul lui Moise aveau calendar lunar (facut dupa luna) exact, acum 3500 de ani. Biserica a stabilit sarbatorile si posturile, nu a stabilit calendarul si nu a facut canon din calendar. Pana la adoptarea calendarului gregorian, cand s-au dat acele canoane sa nu fie preluat noul calendar. Motivul poate fi pentru a nu se produce tulburare, oamenii fiind obisnuiti cu vechiul calendar si sarbatori (ceea ce s-a intamplat cand a fost introdus noul calendar) si probabil pentru ca se gandeau ca astfel s-ar produce o atragere spre catolicism. Iar Biserica a schimbat acea regula, canon si a adoptat noul calendar la sinodul din 1924, evident ca a anulat si anatemele, pe care tot ea le daduse. Deci discutia poate porni doar de la dezbaterea daca e bine ca s-a schimbat o decizie, canon, nu dogma si alte neadevaruri. Dar BOSV putea sa ramana cu vechiul calendar la fle ca rusii, dar a vrut sa intre in schisma. Citat:
Despre acele Biserici orientale pomenite cred ca am mai discutat, si intre Bo si monofiziti s-a semnat un acord si ai putea spune ca se recunosc reciproc, dar e neadevarat. Si ia uita-te sa vezi ce scrie, ca nu exista comuniune pana ce celelalte sinoade nu aproba acordul. Si cum nu l-a aprobat nimeni rezulta ca nu existat comuniune, e numai parerea patriarhiei Alexandriei. Citat:
Acele citate din oamenii de stiinta de acum cateva sute de ani sunt obiectii la noul calendar. Nici acesta nu e perfect, ramane in urma cu o zi la 3300 de ani. E totusi altfel fata de o zi la 128 de ani. In concluzie vezi ca obiectiile sunt neintemeiate si adevarul e la noi, in BO. Si cum Sf. Vasile spune in canonul sau ca cine intra in schisma pierde harul si in BOSv nu sunt minuni care sa arate ca e si har ar trebui sa-i puna serios pe gandurie pe stilistii de buna credinta. |
Citat:
|
Citat:
Citat:
”Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a României este de părere și propune că trebuie să rămânem unde ne găsim astăzi, pentru că este imposibil să nu încălcăm rânduielile canoanelor dacă am dori să schimbăm sau să reformăm calendarul iulian, pe care Biserica Ortodoxă îl folosește de atât de mult timp. Pe lângă aceasta, nu ne este permis să atingem nici chiar cu un deget hotărârile străvechi care însemnează slava Bisericii noastre.”Nu mi se pare un text prea greu. Cred ca scrie cit se poate de clar ”sa schimbăm sau să reformăm calendarul” – ca sa ma refer numai la decizia Sinodului BOR de la 1903. Lucrarea masonica de la 1923 (citeste documentele “congresului” ca sa intelegi ca motivatia a fost strict ecumenista si sa vezi ce fel de reprezentare a avut) vine in contradictie cu Sfinta Traditie. Cei care au acceptat acea lucrare demonica nu se pot condamna pe sine. |
Ora este GMT +3. Ora este acum 06:51:34. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.