Fii dragut si fa treaba pana la capat, venind cu un link, precum si cu un citat ceva, care sa confirme sau sa infirme ceea ce s-a scris.

Cum am aflat mai demult de la un user ortodox de pe forumul catolic, Sf. Ioan Gura de Aur spunea ca Maica Domnului a avut probabil pacate foarte, foarte mici, nu pacate ca tot omul.

Eu consider ca printr-o astfel de abordare nu facem decat sa complicam si mai mult lucrurile. Una este sa acceptam omul asa cum l-a lasat Dumnezeu, cu bune si mai putin bune, si alta este sa acceptam interpretarile "perpendiculare" ale Sfintei Traditii. Ceea ce spui tu, in perceptia mea, care nu pretind ca e cea ideala, ar fi ca si cum as merge la piata sa cumpar fasole, dar printre fasole ar mai fi intercalat si mazare, mac, linte, grau, neghina, etc, dar si bolovani... ca sa atarne mai greu la cantar. Ei, cum oare ar trebui sa procedam? Sa le luam pe toate "la kilogram", ca sa dam dovada de bun simt, sau sa refuzam sa bagam in traista altceva decat... "fasole"?

Si cand sa fi facut acele pacate, Catalin, de vreme ce la 3 ani a intrat in Sfanta Sfintelor, iar la 14 ani a fost umbrita de Duhul Sfant?
Oare nu stii, ca Fecioara Maria s-a nascut intr-o familie curatata de Dumnezeu de pacate timp de 14 generatii? In felul acesta, Dumnezeu a pregatit calea pentru intruparea Domnului. Cum S-ar fi putut intrupa Domnul intr-o femeie, cu pacate cat de mici?1? Ori se stie, ca in momentul umbririi Fecioara Maria a fost curatata si de pacatul originar, deci a fost cu totul lipsita de pacat.

Iar catolicii nu numai ca nu ii gasesc Fecioarei Maria nici un pacat, dar ii atribuie si imaculata conceptie, adica, s-ar fi nascut fara pacatul adamic, adica din umbrirea Sfantului Duh, precum Iisus Hristos. acest lucru ortodocsii nu il impartasesc din motive intemeiate, analizate de Pr. Staniloae in lucrararea sa "Fecioara Maria vazuta de ortodocsi si catolici".
Este o lucrare care merita sa fie citita, caci ne face sa intelegem si mai bine rolul extrem de important jucat de Fecioara Maria in mantuirea oamenilor.

Deci, afirmatia, precum ca catolicii ar accepta unele mici pacate ale Fecioarei, nu sta in picioare.

Iarasi intram in "chestiuni" teologice de baza... cu anevoie de inteles precum cea de: pacat stramosesc ce implica atat antropogeneza cat si soteriologia.

Teologia ortodoxa afirma inechivoc: Maica Domnului este OM adevarat, avand firea "cazuta" a lui Adam, iar Hristos Iisus aceasta fire cazuta umana a luat-o si a indumnezeit-o.

Firea cazuta nu implica un pacat stramosesc in sens juridic (ca un certificat de sclavie care se mosteneste, care se transmite din generatie in generatie) ci implica ontologic moartea... ca urmare a nedeplinatatii ontologice de conlucrarea cu harul Duhului Sfant.

De aceea teologia filocalica nu se "poticneste" in adormirea (moartea) Maicii Domnului intrucat stie ca aceasta moarte este cauzata de firea cazuta (caci filocalia afrima inechivoc "pacatuim pentru ca murim... pentru ca firea cazuta a lui Adam este muritoare") si nicidecum nu murim deatorita vreunui pacat "tainic" plasat in "carca" fiecarei persoane umane (de la care Maica Domnului ar fi scapat "miraculos" printr-o "eschiva duhovniceasca" "secreta"), asa cum afirma teologia romano-catolica care spune: "murim pentru ca pacatuim".

In concluzie nu lipsa pacatului este cauza vietii... ci harul lui Dumnezeu este cauza vietii, iar deplinatatea harului este numai si numai intru Hristos Iisus, cel care reface ba mai mult indumnezeieste in har firea umana cazuta (in moarte)... deci este vorba de implicatii antropologice ontologice directe... pe care Maica Domnului nu le putea "schimba", "modifica" in persoana ei ci doar Dumnezeu insusi, exclusiv in persoana divino-umana Iisus Hristos (si in nimeni altcineva).

Chiar daca Maica Domnului este "plina de har" totusi nu este "deplin plina de har" decat numai si numai intru Hristos Iisus, Fiul Ei si Dumnezeul ei si al nostru.
Astfel din punct de vedere ontologic antropologic Maica Domnului nu poate fi separata de Hristos Iisus caci toat harul si toata puterea Ei este numai si numai de la si intru Hristos Iisus.
Astfel asa cum spune Sfantul Ioan Damaschin, Maica Domnului este in acelasi timp "mama si roaba a Fiului lui Dumnezeu", evident din punct de vedere uman este maica iar din punct de vedere Dumenzeiesc este roaba (supusa neconditionat in iubire desavarsita).

Astfel orice incercare de justificare a maretiei Maicii Domnului prin lipsa de pacat stramosesc, care la randul sau are conotatii sexuale frustrante este ridicola si ilara... ba chiar iritanta.
Fecioria trupeasca (inainte si dupa nastere) a Maicii nu garanta nici "plinatatea harului" si nici sfintenia... ci dragostea ei tainica de Dumnezeu si fecioria inimii ei, fecioria ei duhovniceasca este mult mai importanta. Din nefericire putin se vorbeste (in occindent in special) despre aceasta feciorie duhovniceasca a Maicii Domnului... ci accentul se pune pe "lipsa placerii trupesti"... de parca aceasta ar garanta sfintenia.

Repet lipsa placerii trupesti, frigiditatea nu garanteaza sfintenia... si nici progresul duhovnicesc. Vai de cei ce se "poticnesc" in asemenea conceptii cu conotatii patologice...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Te rog sa argumentezi adecvat aceste afrimatii stratine de ortodoxie... "stiute" doar de dumneata, si evident neintelese... (iarta-mi tonul mai aprig te rog).

Ortodoxia afirma inechivoc, Maica Domnului avea atat la nasterea ei (fireasca din parintii ei) cat si la zamislirea si nasterea Mantuitorului, firea cazuta (in moarte) a lui Adam, iar Hristos Iisus aceasta fire cazuta, aceasta fire bolnava de moarte a luat-o DIN Maica Domnului si a vindecat-o de moarte (si implicit de patimi si pacate) ba mai mult a indumnezit-o.

Hristos Iisus a indumnezeit firea umana, ceea ce nu implica toate persoanele umane... ci doar pe acelea care doresc acest lucru, prima persoana umana care a dorit si a beneficiat de indumenzeirea prin har a fost Maica Domnului, insa evident nu inainte de intrupare (Doamne fereste o asemenea cugetare draceasca) ci dupa intrupare, dupa nastere, dupa patmirea, dupa preaslavirea, dupa invireea din morti lui Hristos Iisus Dumnezeu Adevarat si OM adevarat.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Am recitit azi niste randuri f semnificative, pe care doresc sa vi le impartasesc si voua:

Viciul imita virtutea, iar neghina se sileste sa fie socotita grau; prin forma ei, se aseamana cu graul, dar este dovedita prin gust de cunoscatori. Si diavolul se preface in inger luminos, nu insa ca sa se reintoarca acolo unde era, ci ca sa imbrace cu intunericul orbirii si cu o stare ciumata de necredinta pe cei care duc o viata la fel cu ingerii.

Multi lupi umbla de colo colo in haine de oi, au imbracaminte de oi, dar nu si unghiile si dintii. Sunt imbracati intr-o piele blanda, inseland prin infatisarea lor pe cei simpli, dar varsa din dintii lor veninul cel ucigator al necredintei.

Avem deci nevoie de har dumnezeiesc, de minte treaza si de ochi veghetori ca sa nu mancam neghina ca grau si sa ne vatamam din nestiinta, nici sa fim sfasiati luand lupul drept oaie si nici sa socotim inger binefacator pe diavolul pierzator si sa fim inghititi de el.
Sfantul Chiril al Ierusalimului - Cateheze

Slava Domnului. Bine spuse aceste adevaruri.

Virtutea nu este lipsa palcerii (caci din puct de vedere sexual toti frigizii si toate frigidele ar fi virtuosi implicit... precum si cei care "zamislesc" copiii "in eprubeta" - fecundare "in vitro") si viciul nu este prezenta placerii firesti (inclusiv sexuale), precum nici durerea nu este virtute (multi au picat in inselarea draceasca a autoflagelarii... inclusiv cea sexuala...) si nici absenta ei (durerii) nu este viciu.
Spre exemplu o femeie care naste in dureri mai mari nu este mai virtuoasa decat una care naste in dureri specifice nasterii mai mici. Faptul ca o femeie are dureri firesti la nastre mai mari nu implica ca este mai "pacatoasa" ca a beneficiat mai mult de placerea sexuala... ba dimpotriva, poate fi chiar frigida.

Virtutea este firescul iar viciul este nefirescul... inclusiv in ceea ce priveste placerea si durerea.

Credinta nu este un scop in sine, ci credinta are un scop bine determinat: cunoastrea lui Hristos Iisus. Asadar cei ce se multumesc doar cu o "credinta" afectiva fara discernamant duhovnicesc... cum pot face oare diferenta dintre credinta in Mos Craciun si credinta in Hristos Iisus.
"Noi ceea ce stim vorbim si ceea ce am vazut marutirisim" Ioan 3
"Doamne unde ne vom duce... Noi (cei ce) am crezut si am cunoscut ca TU esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu" Ioan 6

Harul Dumnezeiesc cum vine? unde vine? Evident in Hristos Iisus, in Sfanta Sa Biserica, prin Sfintele Taine, conform Sfintilor Parinti.
"Oare toti sunt Apostoli? Oare toti sunt invatatori? Oare toti au putere..."

Doamne ajuta.

Eugen, in clipa umbririi, mai precis cand a spus: "Fie!", a fost curatata de pacatul originar, ca doar nu era sa se salasluiasca Fiul lui Dumnezeu intr-o femeie cu pacat, fie el acela doar cel originar. Lucrurile s-au petrecut concomitent.
Sa ne amintim si de Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezatorul: doar ce a salutat-o Fecioara Maria si Duhul Sfant S-a salasluit in ea si in prunc. (Luca, 1, 39-49)
Foarte edificatoare este lucrarea Pr. Staniloae "Fecioara Maria vazuta de ortodocsi si catolici". Se poate citi pe internet.
Ti-am iertat tonul aprig, dar nu sunt lucruri stiute doar de mine. Ti-am precizat ca acest lucru il afirma Pr. Staniloae. In general nu scriu de la mine, ci din cele citite la Sfinti Parinti sau autori bisericesti.

Intr-adevar, virtutea nu este lipsa placerii, ci refuzul placerii, daca ne gandim la calugari. Parerea mea.

Multe fapte vitale sunt însoţite de plăcere. Bunăoară, mâncatul. Sau altele de acest fel. Ce ne facem, aşadar? Murim de foame?

Doamne fereste! Dar nu e vorba sa murim de foame. Mireanul se poate bucura de toate placerile; nu stiu insa cate ii sunt de folos.

Pai chiar Biserica Romano-Catolica sugereaza asta in Enciclica " Humanae Vitae"

Chipurile, Dumnezeu ar fi pus acea perioada in vederea contraceptiei, deci sa profitam de ea, fara nici o remuscare.

Cam asta este ideea.

Culmea, in acelasi text in care contraceptia in sine, este condamnata.

Depinde cat de departe vrei sa mergi cu despatimirea.

Nu trebuie sa mori de foame dar poti tine posturi, poti ocoli acele mancaruri care iti fac o placere deosebita daca ochiul duhovnicesc iti spune ca este o patima la mijloc, sau chiar doar un inceput, sau chiar una "mica".

nu, dar nu ne imbuibam; mancam atata cat ne trebuie.

Nu prea inteleg de ce se vorbeste aici de lipsa de pacate a Maicii Domnuui. Nu asta era in discutie, ci eventuala eroare a sfantului Ioan Gura de Aur in ceea ce o priveste.

Un citat intresant:

'In anumite cazuri parintii folosesc formule categorice si care se excud unele pe altele. Aceasta se datoreaza faptului ca au in fata lor si combat o erezie concreta.'
Panaiotis Nellas, Omul, animal indumnezeit, p. 238 (nota 8)

Da, ciudat, nu, ca un sfant sa fi fost casatorit de 4 ori; ba a si desfrant, relatie in urma careia s-a nascut un copil, Petru Rares, domnitor si el.
Vremurile erau diferite de cele de azi si doar pentru simplul fapt, ca astazi suntem crestini, nu numai noi, românii, dar si restul Europei, se datoreaza acestui viteaz domn moldovean, lucru pentru care merita sa fi fost canonizat.

Mai jos sunt doua site-uri despre Sf. Stefan cel Mare. Citindu-le vom descoperi ca noi nu ne ridicam nici pana la degetul lui cel mic.


As vrea sa precizez ca Sf. Taina a cununiei are efect doar atata timp cat traiesc ambii parteneri. Cand unul dintre ei moare, datoria celuilalt sot dispare si se poate recasatori. Desi stim acest lucru, gasim insa de cuviinta, unii dintre noi, sa criticam si ceea ce nu e de criticat.
http://www.stefancelmare.info/viata.php
http://agonia.ro/index.php/prose/130366/index.html

1-
Implica ontologic moartea... trupului, pentru ca trupul se poate mantui(evolua) doar prin inviere (prin transcendenta, prin glorificare); pana si Iisus Hristos, Care a conlucrat cu/prin Duhul Sfant a trebuit sa moara pentru ca era in trup(materie).

2-
Lipsa placerii si/sau frigiditatea nu garanteaza sfintenia, dar sfintirea, adica progresul duhovnicesc, in mod sigur il garanteaza, pentru ca aceasta este si justificarea patologiei in dreptatea divina; doar in scop duhovnicesc era necesara frigiditatea.
Atentie la poticnire!
1-
S-ar putea casatori, dar datoria nu dispare.
11. Iar de văduvele tinere fereşte-te. Căci, atunci când poftele le îndepărtează de Hristos, vor să se mărite.
12. Şi îşi agonisesc osândă, fiindcă şi-au călcat credinţa cea dintâi.(1Tim5,11-12)

2-
Frumos ai citat pe par Staniloae, insa clipa umbririi de la Duhul Sfant nu putea veni(dpmdv) decat dupa "Fie!", deci nu concomitent, pentru ca umbrirea era conditionata de acordul prealabil al Fecioarei.

Afirmatia este eronata si straina de ortodoxie. Faceti confuzie intre pacatul originar care are implicatii asupra firii umane si pacat personal care are implicatii exclusiv asupra persoanei umane.

Conform filocaliei pacatul originar a alterat ontologic firea umana, facand-o incapabila sa mai conlucreze firesc si deplin cu harul lui Dumnezeu.

Hristos Iisus a luat din Maica Domnului firea umana cazuta si cuprinsa de pacatul stramostesc (originar), caci ceea ce nu a asumat ca Dumnezeu nu a vindecat. Studiaza Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica, cartea a IV-a.

Te rog sa studiezi mai atent aceste aspecte dogmatice mai ales din punct de vedere ortodox intucat faci confuzii destul de mari intre teologia ortodoxa filocalica si cea romano-catolica.

Te intreb (frateste, cu dragoste) care este pacatul originar conform filocaliei si conform teologiei romano-catolice si a celei protestante? Care sunt urmarile ontologie ale acestui pacat din punct de vedere ontologic, soteriologic (nu mai adaug ecleziologic etc)?

Doamne ajuta.

Asa este frate, insa din pacate unii mai "ravnitori" fara intelepciune considera ca progresul duhovnicesc se face altfel decat prin: smerenie onesta, pocainta sincerea, curatia constiintei...

Hristos Iisus a mancat si a baut, firesc, normal... la nunta din Cana a "facut" vin foarte bun, de foarte buna calitate. De ce? Ca sa incurajeze placerea bautului? Ca sa ii ispiteasca pe nuntasi sa bea acel vin bun la gust pana "isi pierd mintile"? Nicidecum, ci Hristos Iisus care pe toate le-a facut bune foarte, a facut si vinul bun la gust ca omul sa se bucure firesc de viata aceasta caci virtutea, sfintenia si harul vin numai si numai in dragoste de Dumnezeu si de aproapele, in smerenie, pocainta, constiinta curatanta... si nu prin sfortari, autoflagerari care duc la mandrie si in cele din urma la pierderea mintii...

Daca renuntarea la placerea fireasca ar imlica modificari fiziologice (si nu cognitiv-afective volitiv, libere, legate de constiinta) atunci haideti fratilor sa ne facem operatii sa ni se taine nervii specifici simturilor firesti (gust, miros, sexual) prin care percepem senzatiile de placere si durere... haideti sa facem copiii nummai "prin fecundare in vitro", haideti (cei casatoriti) sa aiba raporturi sexuale mecanice, ferite de orice placere senzoriala (ocolid orgasmul specific)... ba mai mult haideti sa elogiem frigizii si sa cautam sa ne mutilam si noi organele genitale pentru o frigidizare artificiala (nu e complicat, se intrerup nervii specifici), sa nu mai simtim placerea... iar activitatea sexuala sa fie ceva mecanic (robotizat)... Doamne fereste o asemnea cugetare draceasca.
Pentru mai multe detalii recomand Scara Raiului a Sfantului Ioan Scararul, captilolele despre Slava desarta, mandrie... discernamant duhovnicesc.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Domnule Demetrius, aceasta afirmatie este straina de ortodoxie.

Din punct de vedere patristic ortodox, cadrea lui Adam implica ontologic moartea duhovniceasca, moartea biologica a trupului fiind o urmare a ruperii conlucrarii ontologice depline a fiintei umane cu harul Duhului Sfant.
Invierea persoanei umane se face tot treptat (vezi Sfantul Simenon Noul Teolog spre exemplu): Intai inviaza duhovniceste sufletul si apoi, la sfarsitul veacurilor si trupul, insa chiar din viata aceasta omul care doreste hristificarea, sfintenia este constinet de conlucrarea cu harului Duhlui Sfant... si astfel cunoaste pe Hristos Iisus.

Aceste afrimatii sunt straine de duhul ortodoxiei domnule Demetrius.

Frigiditeatea fiziologica nu este necesara nicidecum in scop duhovnicesc. Virtuos nu este impotentul/impotenta sau cel/cea frigida functional, ci virtuos este cel sanatos (duhovniceste, sufleteste-spiritual, trupeste) care cunoaste ca: "Toate imi sunt permise dar nu toate imi sunt folositoare... toate imi sunt permise dar nu toate zidesc".

Sfintenia, progresul duhovnicesc nu implica disfunctionalitatea psiho-somatica fireasca a omului, adica omul sa nu mai simta placerea... ci doar ca omul nu isi mai lipeste inima de placere (nu mai vede in placere un scop in sine, un scop al vietii).
Nu aducem in discutie trupurile pnevmatizate ale oamenilor care vor fi intocmai care ale lui Hristos Iisus cel inviat din morti. Sa nu uitam totusi ca Hrisots Iisus dupa inviere a mancat peste si miere... nu doar simbolic ci efectiv, aratand ce psiho-somatic fizilologic trupul inviat pnevmatizat, induhovnicit este material induhovnicit, adica constitutia psiho-somatica este induhovnicita insa nicidecum in sensul ca nu mai simnte, percepe cognitiv placerea fireasca a mancarii... ci doar ca nu mai are nevoie de asa ceva.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

Draga Fani71, din nefericire multi oameni asociaza eronat lipsa de pacate cu lipsa placerii sexuale (considerand ca pacatul stramosesc este cel sexual, activitatea sexuala, interpretand in mod gresit pasajul din psalul 50: "in pacate m-a nascut maica mea"; ca orice om se naste pacatos datoria placerii sexuale firesti).

Asemena cugetare draceasca considera ca Maica Domnul e sfanta si "plina de har" si "Dumnezeu i-a facut marire" si este "fericita si preacinstita de toate neamurile" mai ales sau doar pentru ca nu a avut relatii sexuale si nici placere fireasca asociata. Insa Maica Domului a avut si are in primul rand fecioria duhovniceasca, fecioaria inimii careia i-a urmat fecioria trupeasca (si inaite si dupa nasterea Domnului Iisus Hristos, Dumnezeu Adevarat si om Adevarat). Aceasta feciorie duhovniceasca a Maicii Domnului, plina de iubire libera si dragoste libera pentru Dumnezeu, a potentat dorinta Nascatoarei de Dumnezeu da a trai numai si numai pentru Dumnezeu si pentru oameni... iar harul lui Dumnezeu si Sfintii ingeri si Sfintii lui Dumnezeu si insusi Hiristos Iisus a ajutat-o in aceasta alegere si dorinta a ei plina de iubire. De aceea cand ingerul Gavriil i-a adus vestea cea mare ca ea a fost aleasa de Dumneze sa fie Mama Mantuitorului... a a aceptat voia lui Dumnezeu intru totul... si de aceea Ea ne indeamna sa facem TOATA voia lui Hristos (Ioan cap 2) si nu doar partial...
Multe ar fi de vorbit si de lamurit... de aceea sa ii ascultam pe sfintii filocalici.

Doamne ajuta.

Da, insa exista printre noi oameni care se simt foarte/exagerat de atrasi de abstinenta.
Majoritatea din pricina unor proaste raporturi cu sine (lipsa de onestitate fata de sine) precum si din pricina festelor pe care ni le tot joaca mecanismele inconstiente de aparare a eului.
Ce poti sa-i faci unuia care in viata lui nu a avut o relatie buna cu sotia (din variate pricini, care mai degraba se cereau inlaturate prin dezvoltare, iar nu prin regres acoperit fatarnic cu multa spuma/frisca asazis bisericeasca)? Sa ii confirmi ca viata sexuala e plina de satisfactie? Sa ii confirmi adica faptul ca el a cam ratat un lucru la care inca tine, de fapt, foarte mult?

Am invatat cu anii ca aparatorii cei mari razboinici ai abstinentei si postului sunt, de fapt, cei mai pofticiosi si libidinosi si prefacuti bipezi dintre noi... Impostori penibili, care isi inchipuie ca daca nu ii dam pe fata in mod violent, ne-au si dus de nas. Nu, nu ati pacalit pe nimeni, farisei fatarnici! Doar pe voi va batjocoriti, mai departe, pe voi si pe sotiile/sotii vostri, asa cum dealtfel ati facut-o mereu, intrucat nu ati voit sa lepadati mandria si atasamentele de propriile voastre nerozii si frici si nepriceperi/neputinte. Ati avut de ales (si inca mai avem cu totii) sa invatati tandretea si intimitatea reala (sufleteasca, nu neaparat cea sexuala), ori sa va tineti cu nasul pe sus, precum capra raioasa isi tine coada sus. Si nu ati voit sa alegeti smerita cugetare si invatarea, ci ati tinut sa faceti pe invatatorii in lucruri unde voi ati picat mereu testul...
Nu numai ca sunteti plini de resentimente, dar vreti sa infectati si pe semeni cu microbii vostri. Si din pacate, uneori nici nu va dati sema ce faceti, de fapt. Si va considerati curati si inocenti. Dar nu e, vai, decat un mecanism inselator al mintii robite bolii...
In Biserica exista o lucrare anume, bine randuita de Parinti, cu harul lui Dumnezeu, pentru tot omul; pentru mireni e una aparte. Cu ce drept vin unii pe aici sa predice supra-postul si hiper-abstinenta? Si sa defaimeze placerea unirii sotilor?
Cei care nu au descoperit ca placerea bine/cuviincios traita e cosubstantiala cu bucuria, cu dragostea/daruirea de sine, ar fi mai nimerit sa caute sa descopere! Nu sa bata campii, inchipuindu-se crestini pravoslavnici.

Cuviosii ne-au invatat mereu, cu discretie si delicatete, ca abstinenta si postul, in general, sunt lucruri tainice si individualizate, care nu se trambiteaza. Fatarnicii insa ne arata mereu altceva, zapacindu-ne de cap cu regulile lor seci, de ortodoxisti impietriti si perfizi. Sa nu-i credem!
Abstinenta nu se trambiteaza, ea se poarta. Dupa cum gaseste fiecare de cuviinta, dupa cum e sfatul duhovnicesc, dupa cum e voia lui Dumnezeu.

Gresit, dar cred ca am mai discutat in trecut despre asta. A avut trei sotii, dar nu pentru ca ar fi divortat, a ramas vaduv de fiecare data dupa putin timp. Iata un articol din Magazin istoric, restul sunt povestiri scrise de unii scriitori de la noi: http://istoriiregasite.wordpress.com...efan-cel-mare/

Eu am spus ce ar fi scris sf. Ioan Gura de Aur (nici nu stiu macar pasajul). Nu am o parere in privinta asta. Pacatele mici nu sunt doar fapte, ci si ganduri, intentii, o intristare de o clipa, etc. Noi facem aceste pacate in fiecare minut, nici macar nu ne dam seama de ele pentru ca noi ne chinuim cu cele mari.

In ortodoxie nu exista mostenirea pacatului stramosesc, deci nici Preasfanta Fecioara Maria nu avea acest pacat. Doar in catolicism exista intelegerea cu transmiterea pacatului originar, poate de aceea au si adoptat dogma lor cu Imaculata Conceptie (pentru ca Fecioara Maria nu a a avut pacate poate s-au gandit ca nu ar fi putut sa aiba un pacat ca cel stramosesc).
In invatatura ortodoxa se transmit doar urmarile pacatului stramosesc, inclinatia spre pacat. Nu e o problema ca multi nu stiu, si eu mi-am lamurit asta in timp. Adam pierzand harul urmasii au fost mai predispusi sa pacatuiasca, adica inclinatia spre pacat. Cam asa spune si Par. Staniloae: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...esc-68987.html

Sunt persoane care nu stiu ceva, dar cand afla adevarul si-l insusesc. Nu consider ca e bine ca acele persoane sa fie certate de la inceput.
In schimb sunt persoane care si cand afla un adevar il resping, ajungand sa lupte impotriva lui. Tocmai aceste persoane sunt de obicei intolerante fata de mici neintelegeri ale unei persoane.
De exemplu Miha-Anca, desi evidentiezi o neintelegere in privinta invataturii ortodoxe si catolice, nu are si conceptii filocatolice, adica sa-i considere pe catolici la fel ca ortodocsii, sfintii lor tot sfinti, etc., pe care tu le ai intr-o oarecare masura.

nici pacatul adamic nu l-a avut Fecioara Maria cand s-a nascut? Din cate stiu eu acest pacat a fost sters odata cu zamislirea Mantuitorului

Sunt in asentimentul tau frate Ioan Cezar. Subscriu asertiunii tale.
Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Pe mine nu ma intereseaza prea mult subiectul, nu tine de invatatura de credinta ci mai mult de ortopraxie. Din pacate Cezar remarc atitudinea, limbajul si judecarea drastica, specifica celor ce au conceptii ecumeniste. De cand sunt pe forum unii cu aceste conceptii au procedat tot timpul asa pe forum.

:)
Recomand sa mai scotocesti prin ceea ce sti... si sa gasesti definitia orotodoxa a pacatului stramosesc (adamic) precum si urmarile sale... si abia apoi sa incerci sa intelegi "stergerea in momenul zamislirii".
Conform filocaliei "stergerea" pacatului stramosesc nu este juridica ca in teologia romano-catolica si protestanta; ci este tamaduitoare...

Tema de cugetat pentru cunostere (intelegere): De ce a adormit (murit) firesc Maica Domnului daca nu mai avea pacatul stramosesc?
Si inca ceva, daca Maica Domnului ar fi avut deplinatatea harului indumnezeitor din momentul zamislirii de ce a mai fost necesar sa adoarma (moara) firesc ca orice om ce are firea cazuta (bolnava) a lui Adam? Si mai mult? Cum ar fost posibil sa se impartaseasca cineva de deplinatatea harului indumnezeitor intru Hristos Iisus inainte de patimile, moartea si invierea Domnului Iisus Hristos?

Maica Domnului are deplinatatea harului indumnezeitor numai si numai intru Hristos Iisus. Oare nu scrie clar (Faptele Apostolilor 1,14) ca Maica Domnului Nascatoarea de Dumnezeu plina de harul Duhului Sfant, staruia in rugaciune impreuna cu Sfintii Apostoli pentru ca Hristos Iisus sa trimita deplinatatea harului Duhului Sfant in Sfata Biserica? Daca Maica Domnului ar fi avut deplinatatea harului Duhului Sfant indumnezeitor in momentul zamislisrii s-ar mai fi intamplat acestea... oare nu s-a umplut si ea de deplinatatea harului indumnezeirii la cinzecime? Oare Maica Domnului nu mai avea nevoie de impartasirea cu Sfintele Taine (adevarat trupul si sangele Mantuitorului)?
Departe de ortodoxie asemnea cugetari dracesti. Maica Domnului, nascatoarea de Dumnezeu se impartaseste firesc cu adevarat cu Sfanta Euharistie: Adevarat trupul si adevarat sangele Domnului Iisus Hristos (ca atunci cand era rastignit pe cruce). Taina Intruparii este una insa ea nu exclude Sfintele Taine ale Bisericii care sunt pentru om... si nici nu le face inutile pentru Maica Domnului care este om, caci Maica Domnului este in Biserica pentru Biserica. Da ontologic personal Maica Domnului are cea mai intima si cea mai apropiata unire duhovniceasca indumnezeitoare cu Hristos Iisus si nici un om nu poate fi ca EA... dar asta nu inseamna ca EA nu are nevoie sau este aparte de Hristos Iisus si De Biserica Sa, de Sfintele Taine. (Nicidecum Maica Domnului nu s-a mantuit, indumnezeit altfel decat prin si intru Hristos Iisus in Sfanta Biserica... si nici nu putem spune ca Taina Intruparii care a fost numai si numai pentru Maica Domului, a facut inutila Taina Sfintei Euharistii).

Asadar fratilor ortodocsi sa studiem adecvat scrierile parintilor filocalici ca sa intelegem ortodoxia si sa nu o amestecam cu invataturi straine de duhul ortodoxiei...

Chiar nu puteti intelege diferenta intre teologia romano-catolica si protestanta pe de o parte (cu caracter juridic) si ce ortodoxa (cu caracter tamaduitor: duhovnicesc, psiho-somaitc si trupesc) pe de alta parte in ceea ce priveste: pacatul stramosesc, urmarile lui, marilogia, hristologia, soteriologia, ecleziologia...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hrisots.

Pacatul adamic nu l-a avut decat Adam, noi mostenim urmarile acestui pacat, nu suntem vinovati de pacatul lui. Am spus ca la catolici e aceasta invatatura, nu e cunoscuta exact de toti ortodocsii. La fel, copii nu mostenesc pacatele parintilor si stramosilor, ci inclinarea spre pacat.
La Botez si Mirungere reprimim harul pierdut de Adam. La fel la zamislire Fecioara Maria a primit harul interior, stergandu-se urmarea pacatului adamic. Dar Fecioara Maria avea si inainte harul exterior, si sfintii din Vechiul Testament il aveau, cu atat mai mult Maica Domnului.

Aici e o neintelegere, prin Sfanta Imapartasanie credinciosii primesc Trupul si Sangele Domnului si se unesc cu Hristos. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a primit la zamislire chiar pe Domnul, Trupul si Sangele lui. E mai mult decat primeste un crestin la Impartasanie.

Incep prin a-mi cere iertare pentru lungimea citatului. Iata ce spune Pr. Staniloae despre Fecioara Maria si pacatul stramosesc:
563
În concepţia ortodoxă, însă, păcatul nefiind numai culpă şi pedeapsă, ci şi o slăbire a naturii umane, scăparea de păcat înseamnă, pe lângă satisfacerea lui Dumnezeu de către Iisus Hristos prin ascultare şi moarte, o întărire a acestei firi, prin ridicarea ei într'o unire intimă cu dumnezeirea.

Aceasta a făcut-o Fiul lui Dumnezeu devenind şi ipostas al firii omeneşti, devenind şi om între oameni, ipostas omenesc între ipostasele omeneşti, şi ca atare, fiind şi unul din Treime, revărsând în semeni energia necreiată a dumnezeirii Sale, harul dumnezeiesc. Numai prin umanitatea lui Hristos curge iarăşi harul în omenire. Desigur, moartea şi învierea Lui ca om are un rol special în deschiderea umanităţii Sale pentru toată energia dumnezeiască, pentru tot Duhul pe care să-l transmită apoi oamenilor cari îl primesc. Astfel harul nu e un ajutor creiat, pe care îl dă Dumnezeu pentru Hristos, clar nu numaidecât prin Hristos, ca în catolicism, ci energia dumnezeiască necreată, care a trebuit întâi să se reverse în umanitatea luată de Fiul lui Dumnezeu, pentru ca prin ea să treacă la toţi cei ce vreau să o primească. De aceea, eliberarea de păcatul strămoşesc nu o poate obţine nici un om decât prin unirea lui cu Hristos, Dumnezeu-0mul. Numai aşa a obţinut-o şi Fecioara Maria.

Desigur, n'a fost necesar ca umanitatea Fiului lui Dumnezeu să fie deplin formată ca să transmită Maicii Sale libertatea de păcatul strămoşesc. Din prima clipă a zămislirii Sale ca om, curăţenia de păcat a firii Sale umane, începută a se forma, a trecut asupra Maicii Sale. Mai precis vorbind, prin acelaşi act prin care s'a atins de ea, pe de o parte a curăţit-o, pe de alta a început formarea firii Sale, aşa cum lumina, în acelaşi moment în care se aprinde, şi luminează şi alungă întunericul.

Desigur, nedespărţit de Fiul, a lucrat Duhul Sfânt. Sau Fiul lucra prin Duhul Sfânt în această atingere, căci Dumnezeu lucrează totdeauna asupra oamenilor prin Duhul. De aceea, Duhul pe deoparte acurăţit-o, pe de alta i-a dat puterea de a naşte fără de sămânţă pe Fiul ca om.

Dar exact în momentul în care se curăţea şi primea puterea de a naşte fără de sămânţăse şi zămislea Fiul lui Dumnezeu ca om. Când se zămislea Fiul lui Dumnezeu din ea, Duhul lucra asupra ei curăţind-o şi dându-i putere să-L zămislească. Lucrarea Duhului de curăţire a Mariei şi zămislirea Fiului lui Dumnezeu în ea nu se pot despărţi temporal una de alta. Iată cum înfăţişează această simultaneitate, sau maiprecis faptul, că Fiu lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinătatea harului abia din momentul în care umple umanitatea Sa.

Teofan al Niceii, care ne-a dat cea mai frumoasă, mai adâncă, mai sistematică şi mai desvoltată laudă a Maicii Domnului:

<<Dar priveşte legătura negrăită a Mângâietorului cu Fecioara. Căci Dumnezeu Cuvântul şi Fiul ei nu numai o curăţă pe ea mai dinainte şi o sfinţeşte prin Duhul propriu, care e puterea curăţitoare şi sfinţitoare, spre a o face aptă spre sălăşluirea Lui negrăită,ci şi la întrupare se atinge de carnea ei nemijlocit prin Acesta, ca printr'un deget propriu , şi aşa o face pe aceasta să subsiste în El. Dar trupul (πρόσλημμα) Mântuitorului este şi primul receptacol şi izvor al însăşi plenitudinii dumnezeieşti, din care primesc toţi credincioşii, care e harul şi energia naturală a Sf. Treimi(ὅπερ κοινὴ μέν ἐστι χάρις καὶ ἐνέργεια φυσική τῆς ἁγίας τριάδος) şi al cărei procurator şi distribuitor pe seama zidirii e Mângâietorul. Iar locaşul Maicii luiDumnezeu al doilea, nemijlocit după acela. Căci Dumnezeu Cuvântul fiind prin fire procuratorul Duhului propriu după energie, întâi umple locaşul şi templul propriu de întreg Acesta, apoi de acolo iese Acesta ca dintr'un izvor în al doilea locaş şi templu al Său>>.
3
A se observa că, deşi Teofan recunoaşte o curăţire şi sfinţire a Fecioarei înainte de conceperea Cuvântului, totuşi <<harul din care primesc toţi credincioşii>> adică harul curăţirii de păcatul strămoşesc, nu-l primeşte nici ea decât prin umanitatea Fiului ei, mai precis, în momentul în care începe conceperea umanităţii.

Numai Iisus Hristos s'a zămislit şi s'a născut fără de păcatul strămoşesc, numai din El s'a întins această izbăvire de păcat la toţi. Dacă s'ar fi zămislit şi Fecioara, s'ar fi întins şi din ea, sau, dată fiind solidaritatea, unitatea adâncă a firii umane, mai degrabă din ea izbăvirea de păcat peste oameni.

http://ro.scribd.com/doc/50529730/Pr...olici-O-1950-4

Eu am crezut că este suficient să vă arăt sursa, că doar asta aţi cerut.

Cartea poate fi citita aici: http://www.scribd.com/doc/51809218/S...dup%C4%83-Ioan

Am facut o captura de ecran cu pagina in cauza. Citiţi cu atenţie ce am subliniat cu roşu.

Fami, te rog să mă ierţi că intervin. Vreau să te intreb dacă ai ascultat înregistrarea cu părintele Tănase? Dacă nu te rog ascult-o şi apoi hai să tragem nişte concluzii legate de plăcerea şi procreere. Hai să vedem ce e plăcut lui Dumnezeu, ce e păcat şi ce nu. În rest hai să lăsasăm deoparte concluziile noastre pripite. Hai să ne străduim ca cuvântul nostru să fie: ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu.

Doresc să îţi aduc la cunoştinţă că părintele Tănase este căsătorit şi are copii, pentru a exclude din start ideea că el ar putea vorbi în neştiinţă de cauză.
Uite înregistrarea: http://www.adevaruldespreavort.ro/ce...ntru-avort-etc

ps: evintând efectul (copii) şi urmând doar plăcerea în viaţa conjugală, păcătuim.

Fani, te rog ascultă şi cuvintele Părintelui Gherasim, de mare folos ne sunt: http://www.youtube.com/watch?v=09kurlyyG4M

Depinde din ce unghi priveşti. Eu văd familii cu 3-4 copii, care trăiesc într-un apartament de 2 camere cum spui tu, care întradevăr duc lipsă la multe, dar care sunt foarte fericite, bineînţeles când ei îl au pe Hristos între ei. Acele familii nevoiaşe cu mulţi copii, dar cu multă credinţă, sunt mult mai fericite decât familiile cu 1-2 copii sau chiar fără copii, dar care îşi permit luxul din lumea asta. Fericirea acestora care îşi permit orice, este una falsă şi trecătoare, pe când acelora nevoiaşi, dar cu credinţă este una veşnică. Înţeleg unde vrei tu să baţi, dar să ştii că aceia nevoiaşi dacă ar şti să-şi înţeagă adevăratul sens al vieţii, multe foloase ar putea trage din sărăcia lor, mult mai multe decât cei bogaţi. Şi să ştii că am vaăzut şi familii numeroase care trăiesc în sărăcie dar foarte fericite, muţumind mereu lui Dumnezeu pentru puţinul care îl au, muţumind pentru viaţa şi familia pe care o au. Fericiţi sunt aceia.

Catehismul ortodox despre pacatul stramosesc (paragraful 127): http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism08.html
"Ceea ce se poate spune este ca pacatul acesta, pe care-l mostenim din tata in fiu, prin nasterea fireasca137 (Didim, Contra maniheilor, 8, Migne, P. G., XXXIX, col. 1096), nu ni se socoteste ca pacat al nostru, personal, ci ca o stare pacatoasa, ca o inclinare spre pacat, izvorata din calcarea poruncii dumnezeiesti si care este egala cu pacatul, in fata legii lui Dumnezeu 138 (H. Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe, trad. Pr. D. Staniloae, p. 170). "

Intrucat discutia despre placere a inceput de la cuvintele Sf. Antonie cel Mare, mai aduc aici unele intelepciuni lasate de acest sfant al pustiei:

" Sa nu zica cineva ca este cu neputinta omului sa ajunga la viata cea virtuoasa, ci numai aceasta nu e usor, cu toate ca nici cei ce au dobandit-o nu sunt pe deplin lamuriti asupra acestui lucru. De viata virtuoasa se impartasesc toti oamenii cuviosi, precum si cei cu minte iubitoare de Dumnezeu. Caci mintea cea de rând este lumeasca si schimbacioasa, rasarind si ganduri bune, si rele, ba si firea si-o schimba, aplecandu-se spre cele trupesti. Mintea cea iubitoare de de Dumnezeu insa pedepseste pacatul, care se naste in oameni cu voia lor, in urma trandaviei.

Cei prosti si neiscusiti iau in râs cuvintele si nu vor sa le asculte daca acestea mustra nepriceperea lor, ci vor ca toti sa fie intru toate asemenea lor. La fel si cei desfrânatise silesc sa-i arate pe ceilalti toti mai rai decat dansii, socotind sa vaneze pe seama lor nevinovatia, din pricina multimii relelor. Daca intr-un suflet slab se afla pacatele acestea: desfrânarea, mandria, lacomia nesaturata, mania, neastâmpararea limbii, furia, uciderea, tanguirea, pizma, pofta, rapirea, durerea, minciuna, placerea, lenea, intristarea, frica, boala, ura, invinuirea, neputinta, ratacirea, nestiinta, inselarea si uitarea de Dumnezeu, sufletul acela se intineaza si se pierde. Caci prin acestea si prin cele asemenea acestora se osandeste sarmanul suflet care s-a despartit pe sine de Dumnezeu." (Filocalia vol.1, pg 14)

Din pacate ma recunosc in fiecare cuvant de ocara si de aceea caut sa ma apropii de Dumnezeu prin adevar. Si tot Sf. Antonie ma ajuta, spunandu-mi ce am de facut:

"Se cuvine ca oamenii sa se nevoiasca, sa-si indrepteze viata si obiceiurile dupa adevar si cuviinta. Caci implinind ei acest lucru, cunosc usor cele dumnezeiesti. Cine cinsteste pe Dumnezeu din toata inima si credinta, pe acela si Dumnezeu il ajuta ca sa-si stapaneasca mania si pofta. Caci pricina a tutturor relelor sunt pofta si mania." (Filocalia vol 1, pg.15)

Sa luam aminte!