Medicina contemporană și vindecările ei 68
 

III. FĂRĂ SFÂNTUL BOTEZ ORTODOX NU NE MÂNTUIM


I. SF. IGNATIE BRIANCIANINOV DESPRE MÂNTUIREA ERETICILOR

Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocşi.
Cititi textul urmator cu atentie ... sunt raspunsuri convingatoare pentru multe intrebari pe care le aveam si eu.
II. CONTINUTUL SCRISORII
Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: creştini care nu stiu in ce consta propriu-zis creştinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc creştini, unul care e creştin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe aceşti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei creştini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte - pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Creştinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos - singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in reştituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.
Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. "Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad" zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamanteşti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omeneşti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata - ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.
Pedepsele - partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omeneşti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: "Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a raspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!
Creştini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din neştiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Caci cugetam" - zice Sfantul Apostol Pavel - "ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus". Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!
El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta.
Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti creştini trebuie sa aveti notiuni creştine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei.Temelia judecatii duhovniceşti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, creştinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Medicina contemporană și vindecările ei 69
 

Medicina contemporană și vindecările ei 70
 

Citiți și: Copiii și slugile lui Dumnezeu.
III. COPIII ȘI SLUGILE LUI DUMNEZEU; ‘ADOPȚIA’ PRIN BOTEZ ȘI DREPTUL LA MOȘTENIRE
Am pus cândva aici scrisoarea Sfântului Ignatie Briancianinov despre mântuirea ereticilor. Am găsit acum această excelentă adăugire la acea scrisoare:
Odată a venit la el un turc ce i-a spus că stăpânul său, care era cadiu, adică judecător, voia să vorbească cu el. Părintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricină de ispită, așa că s-a dus la cadiu cu strângere de inimă, dar acesta l-a primit cu mult respect și a început să-i vorbească deschis:
— Părinte, eu sunt judecător musulman. Zece la sută din banii pe care-i câștig îi dau săracilor, dăruiesc zestre văduvelor și am grijă de orfani. Atunci când judec, încerc să fiu drept și nu părtinesc pe nimeni, oricât de mare funcție ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a câștiga paradisul despre care vorbiți voi, creștinii?

Părintele Ieronim a înțeles ca era vorba despre un om bine-intenționat și s-a hotărât să-i ofere marturia credinței sale, indiferent de consecințe. Asadar, i-a pus urmatoarele întrebări:
— Ai copii?
— Am.
— Ai oameni supuși?
— Am.
— Copiii tăi îți împlinesc voia?
— Nu totdeauna, pentru că au îndrazneală fața de mine și, uneori, una spun eu, și alta fac ei.
— Supușii tăi îți fac întotdeauna voia?
— Firește. Fac mereu ce le zic eu.
— Când vei muri, cine te va moșteni? Copiii, care nu se supun ție, sau slugile care se supun?
— Copiii mei, desigur, pentru ca ei au drept de moștenire, nu slugile.
— Același lucru se întamplă acum si cu tine. Dreptul la moștenire îl au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca să te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi și să devii creștin.
Cadiul a fost atât de impresionat de argumentele părintelui Ieronim, încăt nu a întârziat să se catehizeze și să se boteze în Hristos.
[Deși el era un supus al lui Dumnezeu, fără 'adopția' prin botez nu era copil al lui Dumnezeu și nu avea drept de moștenire.]
Din Patericul Secolului XX, sursă: Român Ortodox în Franța.

http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/

http://blog.pustniculdigital.info/wp...nceaninov1.jpg

va urma cu:
IV. TEORIA RAMIFICAŢIILOR dezbătută de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Georgia analizând învăţătura Sintelor Sinoade Ecumenice şi cuvintele Sfinţilor Părinţi, răspunzând la întrebarea: se poate mântui măcar vreun non-ortodox, măcar cel care are cele mai multe fapte bune de pe pământ şi are credinţa cea mai apropiată de Ortodoxie?

Mare bucurie ca ai dat aceste citate, eu ma chinui de cateva luni sa spun aceste lucruri dar nu stiam ca sunt spuse exact la fel si mult mai bine de sfantul Ignatie. Cunosteam doar un citat mic de aici.

Foarte tari postarile dvs, dom doctor!
Iese o mica enciclopedie din ele.

Sa va traiasca duhovnicul si dvs multa sanatate si spor in ce faceti!

Vă mulţumesc, mila lui Hristos cel înviat să ne lumineze pe toţi în chip veşnic.

Îmi cer iertare pentru postările trecute dacă am fost cam aspru şi am supărat vreun suflet. M-am străduit să nu vorbesc cu nedreptate de Dumnezeu, dar trebuie mai multă grijă să nu mâhnesc pe cineva.

Hristos a înviat!

Medicina contemporană și vindecările ei 71
 

IV. TEORIA RAMIFICAŢIILOR
HOTARÎREA SFÎNTULUI SINOD
al Bisericii Ortodoxe a Georgiei
http://www.angelfire.com/linux/viata...od_gergia.html
Înainte de a începe analiza critică a acestor învătături eretice , să ne amintim de regulile si practica primirii în sînul Bisericii Ortodoxe a ereticilor si a schismaticilor.

Despre regulile privind primirea în Biserică a ereticilor si schismaticilor (după I Epistolă a Sfîntului Vasile cel Mare)

Dincolo de granitele Bisericii Ortodoxe, săvîrsirea Sfintelor Taine se limitează doar la îndeplinirea formelor lor exterioare - însă săvîrsirea lor devine reală doar după întoarcera ereticilor în sînul Bisericii. Doar Biserica are puterea si dreptul de a lega si dezlega. De aceea Biserica Ortodoxă, cu puterea sa divină, are dreptul să primească în sînul său pe eterodocşi fără repetarea formei exterioare a Tainelor săvîrsite la alte confesiuni creştine (Botez , Mirungere, Cununie , Hirotonie).

Întoarcerea eterodocşilor la Biserica mamă se poate realiza în trei feluri : 1. rebotezare 2. Mirungere 3. Pocăintă. Prin săvîrsirea uneia din aceste trei Sfinte Taine mentionate se îndeplineste lucrarea harului sfintilor acolo unde nici nu nu era prezent. Pentru că "toate acestea le lucrează unul si acelasi Duh" (I Cor. 12, 11) si "Darurile sunt felurite dar acelasi Duh " (I Cor. 12, 4).

În legătură cu acest lucru Sfîntul Vasile cel Mare în a sa I Epistolă canonică scrie următoarele: "Începutul separării a fost schisma, iar prin această despartire ei nu mai au harul Sfîntul Duh care nu li se mai dă din momentul despartirii lor. La începuturi, înnainte de despărtire, aceştia aveau harul preotiei si prin punerea mîinilor transiteau acest har, sfintilor, iar după schismă au devenit laici încît nu mai aveau puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni: cei rupti de Biserică au devenit astfel incapabili de a transmite si altora harul Sfîntului Duh. De aceea cei botezati de către ei sunt socotiti ca si botezati de către laici iar dacă revin la Biserica mamă trebuiesc primiti prin rebotezare".

Tot aici acest sfînt părinte explică cum si de ce de la acest principiu pot apare derogări: " Iar întrucît cei din Asia au fost primiti fără să fie rebotezati, să fie asa."

Acest lucru este arătat mai clar în referirile la encratiti .Sfîntul Vasile cel Mare este de părere că trebuie rebotezati : "Dacă cineva a fost botezat la ei (encratiti), el trebuie rebotezat în cazul în care doreste întoarcerea la Biserică: dacă totusi prin iconomia părintilor s-ar socoti altfel, să fie asa .(…) mă tem să nu smintesc la mîntuire prin încredintarea noastră prea severă."

Prin urmare este preferabilă rebotezarea pentru cei care vin la Biserica Ortodoxă din alte grupări religioase creştine, dar dacă se iau în consideratie anumite situatii concrete, functioneaza principiul iconomiei prin care pot fi primiti în Biserică si prin mirungere si pocăintă. Reamintim că astfel în toate cele trei situatii persoana primeste harul mîntuitor. Este de subliniat faptul că dacă cei care revin la Biserica Ortodoxă nu fuseseră botezati înnainte prin întreita cufundare (sau turnare) si cu rostirea formulei "…în numele Tatălui si al Fiului s al Sfîntului Duh " în Biserica ortodoxă nu îi primeste prin mirungere sau pocăintă, ci numai prin rebotezare. Totodată pentru cei care se pot primi în Biserică prin mirungere sau pocăinta, Biserica are dreptul de a face mai aspră primirea lor în sînul ei - adică prin rebotezare.

Concluzii :

Astfel chiar din I Epistolă canonică a Sfîntului Vasile cel Mare reies clar următoarele:
- Afară de granitele Bisericii dreptmăritoare nu există har mîntuitor. Alte grupări religioase sunt lipsite de el. Biserica recunoaste printre eretici diferite grade de rătăcire. De aceea înainte de a primi în sînul ei pe cei rătăciti, Biserica cercetează eroarea fiecăruia prevăzînd pentru fiecare caz modalitatea de a reveni la trupul Bisericii .
- Modalitătile de a-i primi pe eretici si schismatici sunt bazate exclusiv pe principiul iconomiei Bisericii si nici de cum presupune că într-o grupare religioasă sau alta lucrează harul mîntuitor al Botezului al Mirungerii sau al Hirotoniei. Detinatoare a harului este numai una, sfîntă, sobornicească si apostolească Biserică ortodoxă.

Privire istorică

Privind la izvoarele istorice ne încredintăm că în toată lumea creştină, totdeauna si de către toti a fost mărturisită existenta unei singure sfinte, soborniceşti si apostoleşti Biserici, care este constituită pe pămînt sub forma vizibilă a comunitătii de credincisi creştini, cu ierarhia si cu administratia sa proprie.

Această încredintare privind unicitatea Bisericii adevărate a fost întotdeauna prezentă la ortodocşi si respectiv la eterodocşi; disputele se purtau doar în jurul problemei privind care este Biserica cea adevărată. Iar convingerea că statutul si cinstea de a fi Biserica cea adevărată a lui Hristos poate apartine doar uneia singure, nici nu se punea în discutie. În acel timpuri nimeni nu vorbea - asa cum se face astăzi de către teologii eterodocşi - că diversele confesiuni creştine sunt de fapt ramuri ale unei singure Biserici a lui Hristos: toate aceste grupări neortodoxe fiind considerate ca schismatice si-au pierdut prezenta harului mîntuitor în Tainele lor odată cu separarea de trupul Bisericii ortodoxe .

Asa văd problema din punct de vedere eclesiologic cele sapte Sinoade Ecumenice. Biserica ortodoxă mărturiseste despre sine exclusiv ca fiind cea adevărată precum si prezenta numai în Tainele sale a harului sfintitor si mîntuitor; numai ierarhia acesteia este purtătoare a harului apostolic prin care are dreptul de a lega si dezlega.

Fericitul Augustin spune că :" Ei (ereticii) primesc harul botezului numai după revenirea lor în sînul bisericii. Afară de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mîntuirii. În afara se poate să ai trepte ierarhice, taine, Aliluia si Amin (liturghie), Evanghelie, credintă si să propovăduieşti pe Dumnezeu în trei ipostasuri, dar mîntuire poti să ai exclusiv în Biserica universală dreptmăritoare".

În afara Bisericii dreptmăritoare, săvîrsirea Tainelor chiar în cele mai mici amănunte nu se poate întelege decăt ca formă exterioară lipsită de harul sfintilor si mîntutor. Aceste forme exterioare, golite însă de har, îsi recapătă valabilitatea numai după întoarcerea în Biserica ortodoxă.

Să notăm că atitutdinea fată de primirea în Biserică a eterodocşilor de-a lungul veacurilor în diferite Biserici locale a fost variabilă. Dar acele persoane care nu primiseră Botezul după formula corectă (scufundare sau turnare întreită în numele Tatălui si al Fiului si al Sfîntului Duh) obligatoriu, în toate Bisericile si întotdeauna au fost primiti prin rebotezare. In toate celelalte cazuri, fiecare Biserică locală primea pe fostii eterodocti coform iconomiei sale. Vă prezentăm mai jos cum s-a concretizat acest principiu al iconomiei divine în diversele Biserici locale:

Despre episcopii nestorieni, Sinodul III Ecumenic precizează că ei sunt " străini de harul preotiei si sunt depusi din treapta de episcopi"(canoanele 1 si 2); însă sinodul Trulan în canonul 95 statutează că nestorienii sunt primiti în Biserică prin taina Pocăintei, adică nici Hirotonia lor si nici Mirungerea lor nu se repetă. Arienii (Sinodul II Ecumenic, canonul 8; Sinodul IV Ecumenic, canonul 94, s.a.) sunt primiti prin Mirungere - fără rebotezare.

La Sinodul Cartagena din 419 si la două sinoade de la Constantinopol a fost stabilit despre copii botezati la donatisti să fie primiti în Biserică prin Mirungere.
Sinodul VI Ecumenic prin canonul 95 statutează că arienii sunt primiti prin Mirungere iar nestorienii si monofizitii prin Taina Pocăintei (prin lepădare în public de eresul lor). Arienii, macedonenii, novatienii ….... si apolinaristii sunt primiti prin Mirungere. Altii - pavlichienii, evdomienii, montanistii si sabelienii - -sunt primiti prin rebotezare.


1484 -- un Sinod Panortodox a hotărît primirea romano-catolicilor prin Mirungere;

1620 - un sinod local din Moscova a hotărît primirea romano-catolicibor prin rebotezare;

1646 - - mitropolitul Kievului Petru Movilă primea pe romano-catolici prin Taina Pocăintei;

1667 - - în timpul patriarhului Nicon al Rusiei, un sinod local a aprobat primirea romano-catolicilor conform procedurii de la 1484, cu acordul patriarhilor Alexandriei -- Paisios si al Antiohiei - - Macarios;

1672 - - un sinod local din Ierusalim a hotărît primirea romano-catolicilor si a protestantilor prin Mirungere (fără rebotezare);

1718 - - după îndemnul patriarhului Constantinopolului, Biserica Rusiei reafirmă primirea romano-catolicilor si lutheranilor prin Mirungere;

1755 -- patriarhul Constantinopolului Chiril V a promulgat "Orosul" (semnat si de patriarhul Alexandriei -- Matei si al Ierusalimului -- Partenie) prin care se stabilea primirea ereticilor (intre aceştia si a romano-catolicilor) prin rebotezare.

1757 -- Biserica Rusiei primeste pe romano-catolici prin Taina Pocăintei;

1888 -- Patriarhia Constantinopolului a promulgat hotărîrea pentru primirea prin Mirungere a romano-catolicilor;
sec XIX - în Rusia în timpul mitropolitului Filaret, Biserica primea în sînul său pe toti creştinii apuseni prin rebotezare, iar acum pe protestanti îi primeste prin Mirungere si pe catolici prin Pocăintă.

În ceea ce priveste primirea în Biserică a ierarhilor - pentru cazul în care confesiunile din care provin ei există succesiunea apostolică si se săvîrseste exact ritualul Hirotoniei - este posibilă primirea lor (a ierarhilor, n.n.) prin Mirungere sau Pocăintă. Acestor persoane li se păstrează aceeasi treaptă ierarhică în care se aflau inainte de revenirea lor la trupul Bisericii celei adevărate.

Medicina contemporană și vindecările ei 72
 

După cum putem vedea si în "Pidalion", doi schismatici Zonie si Saturmin au fost primti în Biserica mama, păstrîndu-si rangul lor de episcopi: "Să stitii că pe fratii nostri Zonie si Saturnin care au fost schismatici i-am primit în scaunele lor episcopale" (Sfîntul Vasile cel Mare, I Epistolă canonică).

Este foarte important în istoria Bisericii universale de cunoscut faptul că în paralel cu diversele Biserici locale existau si există diferite practici de a primi pe eterodocşi, dar aceasta n-au fost niciodată motiv pentru dispute între ele. Astfel, Sinodul din Cartagina hotărăste următoarele: "în legătură cu aceasta (primirea ereticior) fiecare dintre noi trebuie să spună ceea ce gîndeste, dar nimeni nu trebuie să judece pe altul si să respingă unitatea (euharistică) cu cei care gîndesc altfel."

Bazîndu-se pe hotărîrea Sinodului IV Ecumenic aproape toate Bisericile locale primesc pe monofiziti prin Mirungere; Biserica Ortodoxă a Georgiei, prin hotarîrea unui Sinod local de la Ruis-Urbnisi (anul 1103) practică deja de nouă veacuri primirea monofizitilor prin rebotezare.

Faptul că în afara Bisericii se pot săvîrsi doar formele exterioare ale Tainelor se confirmă prin aceea că în diferitele Biserici locale există mai multe practici de primire a eterodocşilor, dar aceasta niciodată n-a stîrnit controverse; pentru că dacă într-o Biserică locală se primesc ereticii prin rebotezare în timp ce intr-alta aceeasi sunt primiti prin Mirungere sau Pocăintă, este clar că pe aceste persoane ambele Biserici locale le consideră nebotezate. În prima situatie, Biserica foloseste o practică mai aspră (acrivie), iar în cea de a doua, o altă Biserică locală uzează de iconomie (nerepetînd asupra persoanei primite forma exterioara a Tainei) si, săvîrsind în mod real si deplin cu puterea harului mîntuitor Taina Mirungerii sau Pocăintei, realizează în fapt plinirea Botezului săvîrsit inainte de primirea în Biserica adevărată doar sub aspectul său exterior.

Concluzii:

Din această prezentare istorică reies următoarele:

- Dacă în grupările eterodoxe aspectul Tainelor săvărsite ar fi mai mult decît cel exterior, atunci Bisericile Ortodoxe locale n-ar fi atît de riguroase privind primirea eterodocşilor la dreapta credintă;

- În afara granitelor Bisericii Ortodoxe există numai forma exterioară a tainelor, golită de harul divin cel de viată fàcător si mîntuitor. Aceste forme exterioare primesc continutul harului doar după revenirea persoanelor la Biserica mamă.


Va urma:

"Consideratii de drept canonic"

Hristos a înviat

Medicina contemporană și vindecările ei 73
 

Consideratii de drept canonic

Canonul apostolic 46
Episcopul ori presbiterul dacă va admite botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce părtăsie are Hristos cu Veliar; iar ce parte are credinciosul cu necredinciosul.
După învătătura Bisericii oricare eretic este în afară de Biserică, iar afară de Biserică nu poate fi adevărat botez creştin nici adevărată jertfă euharistică, precum nici o altă adevărată sfîntă taină. Această învătătură a Bisericii se expune de canonul apostolic prezent cu referire la Sfînta Scriptură, care nu permite nici un fel de comuniune între cel ce mărturiseste credinta ortodoxă si cele ce învată împotriva credintei ortodoxe după cum citim si în Constitutiunile Apostolice (IV, 15) si tot astfel învată si părintii si învătătorii bisericeşti începînd de la întemeierea Bisericii. Prin urmare ereticii nu au botez adevărat sau altă functiune preotească adevărată si episcopul sau prezbiterul ortodox care recunoaste de corect botezul săvîrsit de preoti eretici sau altă functiune preotească, acel episcop sau prezbiter, după canonul acesta, este a se caterisii din tagma preotească, deoarece prin aceasta arată, sau că nu cunoaste esenta credintei sale, sau că însusi înclină spre eres si cert este că în ambele cazuri este nevrednic de chemarea preotească.

Consideratii dogmatice

Una din dogmele centrale ale Bisericii este unitatea acesteia. Temelia acestei unităti este regasită în al IX-lea paragraf al simbolului de credintă: "Cred întru una, sfîntă, sobornicească si apostolească Biserică".

Această dogmă se bazează si pe cuvintele scripturistice: "Pe această piatră voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui" (Mt. 16,18). Din aceste cuvinte reiese clar că Iisus Hristos întemeiază o singură Biserică si de aceea o aminteste la singular. Sfîntul Apostol Pavel vorbeste astfel despre Mîntuitorul Iisus Hristos: "El este capul trupului, al Bisericii." (I Col. 1,18), "Care (Biserica) este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate întru toti" (Efeseni 1,23) si iarăsi:
"Caci nimeni vreodată nu si-a urît trupul său, ci fiecare îl hrăneste si îl incălzeşte, precum si .Hristos Biserica." (Efeseni 5,29).
Granitele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin două conditii esentiale:
a. credinta adevărată; b. unitatea euharistică (liturgică,).
Sfîntul Maxim Mărturisitorul vorbeste astfel despre dreapta credintă
"Mîntuitorul si-a numit Biserica Sa sobornicească, dreptmăritoare."
Despre unitatea euharistică, Sfîntul Ciprian al Cartaginei scrie următoarele:
"Trebuie să stii că episcopul este în Biserică si Biserica în episcop, iar cel care nu este în comuniune (euharistică) cu episcopul, acela nici nu este în Biserică si se însală cei care nu sunt împăcati cu ierarhia instituită de Dumnezeu avînd nădejdea să-si găsească unitatea (liturgică) pierdută, aflînd-o la cei rătăciti. Cînd de fapt Biserica este una, sobornicească si nedespărţibilă si peste toate unită si întărită prin comuniunea (euharistică) a ierarhilor."

De aici rezultă dar că unitatea de credintă si liturgică a episcopilor formează Biserica adevărată a lui Hristos.

Prin Sfînta Impărtăsanie, fiecare om se uneste cu trupul mistic al lui Hristos iar această unire constituie Biserica lui Hristos al cărei cap este Mîntuitorul Însusi ("Ca o pîine, un trup suntem cei multi, caci toti ne impărtăsim dintr-o pîine." - I Cor. 10,17; "Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui" - Efeseni 5,30).

Despre unitatea Bisericii ca trăsătură fundamentală a acesteia, vorbesc toti Sfintii Părinti. Sfîntul loan Gură de Aur scrie următoarele: " (...) astfel, cum ne învată Scriptura si Sfintii Părinti, Biserica adevărată a lui Hristos este una singură din care în diferite timpuri s-au despărtit diverse adunări eretice si grupuri schismatice."

În acelaşi timp, dogma ortodoxă despre Biserică ne invată că Biserica lui Hristos este singurul loc unde lucrează harul sfintitor si mîntuitor, adică unde sunt valabile cele Sapte Taine ale Bisericii. Biserica este trupul mistic al lui Hristos si numai în ea se poate plini îndumnezeirea omului.

Sfîntul Antonie cel Mare spunea următoarele cuvinte: "Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu." Pentru aceasta Mîntuitorul a intemeiat Biserica Sa în care începînd cu ziua Cinzecimii lucrează Duhul Sfînt si se săvîrsesc Sfintele Taine.

Vrăjmaşul omenirii din ziua infiintării Bisericii a început lupta împotriva ei prin învătături gresite si prin sciziunea Bisericii. Înca din perioada apostolică au apărut primele erezii care prin răspîndirea invătăturilor gresite si înselare luptau impotriva Bisericii dreptmăritoare. Despre ei, Sfîntul Apostol si Evanghelist Ioan spune: "Iar acum multi antihristi s-au arătat; de aici cunoastem noi că este ceasul de pe urmă. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de ar fi fost de ai nostri, ar fi rămas cu noi, ci ca să ne arate că nu sunt toti de ai nostri, de aceea au iesit." (I loan 2,18-19).

Sfîntul Apostol Pavel anatematizează pe toti ereticii din toate timpurile:
"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai inainte si acum vă spun iarăsi: Dacă vă propovăduieste cineva altceva decît ati primit - să fie anatema!"

Pe eretici si adunările lor îi anatematizează si sinoadele ecumenice. Sfintii Părinti demascau si înfierau aceste invătături gresite, ucigătoare de suflet iar pe cei care le imbrătisau îi numeau urîtori de Hristos si antihristi.

La fel de vinovati sunt si schismatici al căror păcat, după cum scrie Sfîntul Ciprian al Cartaginei "nu se spală nici cu mucenicie, dacă bineinteles dacă nu s-au pocăit si nu s-au întors la Biserica mamă.

Concluzii:

Din perspectivă dogmatică reies următoarele:

- Biserica adevărată este una singură. Membrii ei sunt toti cei ce mărturisesc invătătura ei si participă la viata Bisericii prin comuniunea euharistică.

- Biserica este singurul loc al mîntuirii în care se realizează îndumnezeirea omului si unde se infăptuieste unitatea cu trupul mistic al Mîntuitorului.

- Toti ereticii si schismaticii se află afară de granitele Bisericii si sunt lipsiti prin aceasta de harul mîntuitor al Sfîntului Duh pe care îl primesc credinciosii prin Sfintele Taine.

Consideratii de teologie mistică

V. Lossky scrie următoarele: « Din cuvintele Sfintei Scripturi "Căci încă nu era dat Duhul, pentru că lisus încă nu fusese preaslăvit" (loan 7,39) se vede clar că lucrarea Sfîntului Duh înainte de înfiintarea Bisericii si în afara Bisericii nu se face asa cum se întîmplă în cadrul Bisericii după Cinzecime. Mîntuitorul spune "iar cînd va veni Acela, Duhul Adevărului (...) Acela Mă va slăvi pentru că din al Meu va lua si vă va veşti. Toate cîte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu ia si vă vesteste vouă." (loan 16, 14-15). Dumnezeirea comună a Tatălui si Fiului se dăruiesăte în Biserică prin Duhul Sfînt credinciosilor iar prin aceasta ei se fac părtasi dumnezeirii. Duhul Sfînt dăruieste credinciosilor focul dumnezeiesc - harul necreat, prin aceasta ei devenind mădulare ale aceluiasi trup -cel al lui Hristos. Trebuie neapărat să purtăm numele Fiului (al lui Iisus Hristos) si să fim mădulare ale trupului Lui (adică ale Bisericii) ca să primim Duhul Sfînt »

Sfântul Irineu de Lungdunum (Lyon) scrie: "Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfînt; iar unde este Duhul Sfînt acolo este Biserica si tot harul, iar Duhul Sfînt este Adevărul. Harul mîntuitor al Sfîntului Duh lucrează în Tainele Bisericii, adică exclusiv în Biserică, aceasta avînd granite canonice bine delimitate, vizibile.

Prin Botez omul devine mădular al trupului mistic al lui Hristos, adică membru al Bisericii. De aici reiese clar că Botezul (la fel si celelalte Taine bisericeşti) nu pot să existe independent de Biserică (adică în afara granitelor acesteia).
Dincolo de graniţele Bisericii lui Hristos, adică la eterodocşi, "Tainele" săvîrsite de aceştia nu pot să unească în mod real pe primitori cu Biserica lui Hristos cea adevărată (ortodoxă).
Este cu neputintă ca prin Botezul săvîrsit la romano-catolici, monofiziti sau protestanti, omul să devină ortodox, adică membru al unei singure adevărate Biserici a lui Hristos. La fel este cu neputintă ca prin Hirotonia săvîrsită dincolo de granitele Bisericii, omul să primească harul preotiei.

Va urma cu:

Sfintii Părinti despre Biserică


Hristos S-a înălţat!

Homeopatia, o noua inselare

Homeopatia, o practica medicala controversata
Homeopatia este una dintre metodele contemporane alternative de tratament. Sunt oameni care folosesc medicamentele homeopate, fara a sti insa nici catusi de putin despre ele. Adesea, homeopatia este pusa in stransa legatura cu lumea orientala, vazuta ca izvor al practicilor medicale alternative. Homeopatia isi trage numele din alipirea a doua cuvinte grecesti: "homoios" (asemanator) si "pathos" (suferinta).
Homeopatia nu constituie o specializare medicala in sine, la nici o facultate de Medicina neputandu-se studia acest domeniu. Cei care practica homeopatia, cat si legislatiile in vigoare privind Sanatatea, recunosc faptul ca homeopatia nu este recunoscuta legislativ, ca specializare universitara.
Nu exista scoli homeopate organizate, nu exista date statistice, pentru a putea compara rezultatele actiunii medicamentelor homeopate. Nu exista nici o statistica care sa spuna ca, de exemplu, din o mie de bolnavi care au urmat o terapie homeopata, atatia s-au facut bine, atatia si-au imbunatatit starea, atatia au ramas in aceeasi stare si atatora li s-a inrautatit sanatatea. Nici o data statistica. Interesant este si faptul ca homeopatii spun ca "homeopatia nu lucreaza statistic".
Homeopatia este cunoscuta pentru practica controversata de a oferi tratamente care nu contin efectiv nici un ingredient chimic activ. Homeopatia mizeaza pe tratarea bolilor prin stimularea capacitatii de vindecare a organismului uman, precum si prin prevenirea aparitiei afectiunilor la cei predispusi.
Homeopatia are la baza un sistem propriu de raportare la om. Astfel, potrivit homeopatilor, omul are o capacitate inascuta de a se vindeca, el trebuind sa fie vazut intr-o maniera holistica, impreuna cu lumea inconjuratoare el formand un tot comun. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).
Hahnemann si Kent, cei doi parinti ai Homeopatiei
Homeopatia isi leaga inceputurile de medicul german Friedrich Samuel Hahnemann (10 aprilie 1755 - 2 iulie 1843). Samuel s-a nascut la Meiben, in Saxonia. La numai 12 ani, el ajunge sa stapaneasca engleza, franceza, italiana, greaca si latina. Mai tarziu, el va invata si limbile vechi-orientale: araba, siriana, ebraica si caldeeana.
Hahnemann va studia medicina, doi ani la Leipzig si zece luni la Viena. In anul 1777, baronul Samuel von Brukenthal ii ofera postul de bibliotecar si de medic personal. Hahnemann il urmeaza pe Brukenthal la Sibiu, unde ramane doi ani. In aceasta perioada, tanarul medic este admis in cadrul Francmasoneriei. Intrarea lui Hahnemann in "loja teutonica", inca de tanar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase.
Hahnemann a fost theist, a avut stranse legaturi cu misticismul si fost un iubitor fanatic al spiritismului. El era de parare ca invatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Iisus Hristos, pe care Il caracteriza ca "sentimentalist inflacarat". De asemenea, credea ca exista o stransa legatura intre Fiinta suprema si actiunea medicamentelor.
Hahnemann va face mai multe experimente, cu diferite substante, pe oameni sanatosi. In urma acestor experimente, cei in cauza (sanatosi) au prezentat simptome asemanatoare cu simptomele prezentate de bolnavi. Producerea acestor simptome, cu ajutorul unor substante, ar stimula organismul uman al celui bolnav sa lupte cu boala.
Esenta homeopatiei devine astfel "principiul similitudinii", care consta in convingerea ca totalitatea simptomelor si a semnelor de boala prezente la un pacient pot fi vindecate de o substanta capabila sa produca simptome similare unei persoane sanatoase.
Hahnemann va enunta teoria despre "homeopatie" in anul 1796, urmand ca, in anul 1810, el sa editeze si o carte cuprinzatoare despre aceasta. In cartea respectiva, Hahnemann dedica multe capitole lui Anton Mesmer, vazut ca "tata al misticismului", si elogiaza teoria acestuia despre "magnetismul animal".
In cartea lui, numita "Organon-ul artei de a vindeca", el spune: "Marea varietate a puterii se afla ascunsa chiar in plante, ale caror caracteristici exterioare le cunoastem de multa vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnezeiesc au ele, pe acestea toate inca nu le-am perceput."
Aceasta existenta a elementului "dumnezeiesc" in plante este dezvaluita si de catre un urmas fidel al lui Hahnemann, anume de James Tyler Kent, care scrie: "Energia insasi nu este energie, ci o substanta dinamica. Exista un Dumnezeu Suprem, care este alcatuit din substanta, si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior si pana la ultimul corp material fiind legate in acest mod. Bineinteles, daca exista separare si curgere continua, de la primul, pana la ultimul, ultimele o sa inceteze sa existe."
James Tyler Kent (31 martie 1849 - 6 iunie 1916), nascut intr-o familie de baptisti din New York, a fost un medic american, recunoscut ca parinte al homeopatiei moderne. Kent se va doveni a fi un fidel membru al sectei mistice conduse de Emanuel Swedenborg.
In anul 1897, Kent va publica o carte cuprinzatoare, numita "Repertoriu al Medicinei Homeopate". In aceasta lucrare, el vorbeste despre calitatile homeopate ale alimentelor (aceasta carte este folosita, de homeopati, pana astazi), pornind de la urmatoarea idee: "Nu microbul este cauza unei boli; nu trebuie sa ne mai lasam condusi de aceste visuri ale medicinei alopate si ale imaginatiei, ci trebuie sa corectam elanul vital."
Urmand acestei idei, homeopatia sustine si o teorie particulara asupra "infectiilor", prin care homeopatii inecarca sa explice cauza producerii tuturor bolilor. "Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gandeasca si sa faca sau binele, sau raul. Omul, gandind si dorind raul, isi pregateste corpul sa primeasca boala." (Kent)
Prin aceasta teorie, homeopatii confunda raul spiritual cu cel material, lucru pe care Ortodoxia nu il face. Bolile sunt urmarea pacatului lui Adam, care a afectat intreaga fire umana, iar nu urmari neaparate ale unor rele actuale, fara de care ele (bolile) nu ar exista in trup. Multi dintre sfinti au fost bolnavi, negandind si neurmand cele rele (vezi cazul lui Iov).
Marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al Asociatiei Homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, in afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte "in legatura cu igiena de natura morala si sufleteasca, astfel incat sa nu se mai repete aceleasi greseli pe care le-a facul inainte, incalcand legea, in acest fel provocandu-si boala".
Homeopatul William Schwartz, care se refera la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spune: "Homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala; medicamentul homeopat, intr-adevar, salveaza sufletele; cu acest mod de actiune, homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida "centrele" superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala."
Vitulkas este considerat parintele homeopatiei in Grecia, dar este si foarte cunoscut in cercurile mondiale homeopate. Vitulkas a fost discipol si colaborator al maestrului (guru) hindus Krisnamurti, si este firesc ca gandirea lui sa fie adapata cu conceptii orientale despre Dumnezeu, lume si om.

Va urma

Continuare:
Homeopatia, cadere din dreapta credinta
Homeopatia se bazeaza pe convingerea ca exista un Dumnezeu impersonal, alcatuit dintr-o substanta accesibila noua, caci substanta Lui dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale. Spre deosebire de homeopatie, Ortodoxia propovaduieste un Dumnezeu Personal, Proniator si diferit de creaturile Sale, unirea cu acestea avand loc numai prin Fiul Sau intrupat si prin harul necreat.
Homeopatia sustine ca energia lui Dumnezeu este acelasi lucru cu substanta Lui, facand astfel din El un dumnezeu impersonal, de a carui substanta omul se poate impartasi. Ortodoxia invata ca omul se poate impartasi numai de harul dumnezeiesc necreat (energiile dumnezeiesti), iar nu si de substanta Lui (fiinta dumnezeiasca).
Homeopatia priveste omul si lumea holistic, toate fiind de aceeasi substanta cu Dumnezeul impersonal, din care se varsa o substanta care sustine viata. Tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent, urmasul lui Hahnemann, spune: "Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga in ordine sau dezordine, poate sa fie bolnava sau normala."
Aceasta "substanta dumnezeiasca", care exista in om si la care reactioneaza medicamentul homeopat, este ceea ce homeopatia numeste "energie vitala" a omului. Aceasta "energie vitala" a homeopatilor este identica cu energiile din credintele orientale: energia "Ki Chi" a chinezilor; energia hinduista "prana" sau "kudalini"; energia "bioplasmatica"; energia "orgoni", a lui Reih; forma energiei animale, care s-a numit "mesmerism".
Unii homeopati o numesc "energie cosmica" si spun ca este aceeasi energie pe care: hindusii o numesc "prana"; Paracelsus o numeste "magnale"; Van Helmod ii spune "alcahest"; cabalistii o numesc "lumina stelelor"; alchimistii ii spun "azorth"; Fludd ii spune "spiritus"; Reihenbach o numeste "puterea fiintelor"; numita "magnetism animal", la Mesmer; "energia vazduluilui", "bioenergie" sau "substanta simpla", la Suedeborg; "energie vitala", "putere vitala" sau "corp vital", la Institutia Vitalistica; "orgoni", la Reih; "bioplasma", la cercetatorii rusi; etc.
Unii homeopati privesc extazul yoghinilor ca pe un mod prin care cineva poate sa vina in contact cu aceasta "energie cosmica" si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante.
Invatatura despre "energia vitala" izvoraste din teoria holistica asupra lumii (monism panteistic), care inspira, pe langa homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale, ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu Ortodoxia.
Potrivit homeopatilor, boala, inteleasa ca modificare a fluxului energetic al omului, poate fi observata si provocata de catre om insusi. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea (tehnici rationale) si medicamentul homeopat. Potrivit unor homeopati, medicamentul homeopat este doar o alta cale de a obtine ceea ce ofera tehnicile religiilor orientale, adica autoevolutia.
Homeopatia inecarca sa "elibereze" omul, tinta ei principala fiind sufletul pacientului, iar nu corpul lui. Astfel, homeopatia trateaza pornind de la suflet, catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie.
Potrivit teoriilor homeopate, cel care da tratamentul trebuie sa inteleaga ca el reprezinta un fel de "conducta" prin care curge spre bolnav puterea vindecatoare a vietii. Medicul homeopat trebuie sa fie un intelept sintetic si instruit spiritual. Deci, cel care trateaza va trebui sa urmeze o educatie psiho-spirituala, astfel incat sa dobandeasca o cunoastere adecvata, chiar din experientele lui personale. Acest lucru cere insa, din partea celui care trateaza, trairea unor fenomene "superioare" nivelului material al lucrurilor, prin care sa poate fi capabil sa treaca la o stare "superioara" a constiintei, ca sa-l trateze pe cel bolnav (samanism).
Pe scurt, putem rezuma astfel: Exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala (energie) care coincide cu universul (bio-energie); absolut tot ce se intampla este manifestarea acestei energii absolute; nu exista deosebire intre substanta lui Dumnezeu si cea a omului; Dumnezeu nu exista in afara omului. Cei care se ocupa cu misticismul invata ca omul, descoperindu-l pe "dumnezeu" si activand puterile care se ascund in interiorul lui, are puterea sa se vindece singur. Aceasta intelegere a omului si a lumii se incadreaza in categoria ideilor de tip new-age-ist (orientale).
Medicamentul homeopat, o materie "vrajita"
Potrivit homeopatilor, eficacitatea medicamentului homeopat tine de modul in care este preparat, adica de dinamismul metodei (nenumarate dizolvari si agitari ale "substantei"). Medicamentele homeopate depasesc insa chimia, implicand o adevarata alchimie.
Potrivit homeopatiei, efectul benefic al "medicamentului" se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se activeaza prin dinamism. "Facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla (dumnezeiasca)", dupa cum explica James Tyler Kent.
Parintele homeopatiei, Friedrich Samuel Hahnemann, spune si el acelasi lucru: "Puterea medicamentoasa nu se afla in moleculele materiale ale acestor "medicamente", care au fost dinamizate (agitate) si nici in suprafata lor fizica, ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atat mai mare actiune, cu cat mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism. (...) Agitarea substantei medicamentoase dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce in ce mai mult, pana cand se spiritualizeaza materia. (...) Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet, pana la natura ei spirituala si, de aceea, in starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita intr-adevar numai din aceasta substanta spirituala."
Deci, in afara de contemplarea in totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice, pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta "elementul dumnezeiesc", pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dilutiile homeopatice nu au nici un efect direct (dincolo de "efectul placebo"), dar tratamentul homeopat poate fi periculos datorita tentatiei de a evita tratamentul medical real, mai eficace. Sunt cunoscute si unele "medicamentelor homeopate nocive" ("nosodes", niste alternative la vaccinuri), care sunt preparate din tesuturile canceroase, din lichid tuberculotic, din mercur, etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatate si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.
Trebuie subliniat, ceea ce ne este cunoscut din Sfanta Scriptura si din Traditia Ortodoxa, ca diavolul poate sa trateze trupul omului, pentru a-i castiga sufletul. Deci, nu trebuie sa anulam complet posibilitatea "vindecarii" homeopate, mai ales cand aceasta este practicata in stransa legatura cu practici provenite din traditiile orientale.
Din punct de vedere stiintific, homeopatia trebuie incadrata in capitolul despre "Alchimie". Metodele homeopate de tratament nu reprezinta decat reintoarcerea vechiului "medic-vrajitor" in societatea noastra.
Parintele Paisie Aghioritul, despre Homeopatie !
"Homeopatia este incurcata. Multi s-au incurcat in aceasta poveste si au amestecat in ea multe teorii. Dupa ce vei lua o doctorie, iti vor spune aceia: "La inceput te vei simti mai rau, dar apoi iti va trece." Sa spunem ca te doare obrazul. Celalalt iti da o palma puternica si te doare mai tare, asa incat starea de mai inainte, ti se pare o gluma, si o suporti usor.
Mai exista si unii care sunt bolnavi numai cu inchipuirea. Unul ca acesta merge la medic, iar acela ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge din nou si medicul iarasi ii spune: "Pleaca, nu ai nimic." Merge apoi la homeopat. Acesta stie ca nu are nimic, dar nu ii spune, ci ii da un praf, pentru a-i linisti gandul aceluia si astfel ii trece durerea. "M-am facut bine", spune acela.
Aceasta este inselaciune! Apoi mai sunt si altii care, neputandu-se aranja nicaieri in alta parte, merg la homeopatie si astfel isi gasesc o ocupatie. Dar lucrul acesta este primejdios. Se incurca diferiti insi in treaba aceasta si nimeni nu poate avea incredere in ei. Apoi, resping toate celelalte tratamente.
Eu as fi de acord mai degraba cu un botanist, cu un om de stiinta. Dar exista si multi escroci. Unul spune ca poate cunoaste toate bolile numai privind in ochii celui bolnav. Sunt si eu de acord ca unele boli se pot depista in felul acesta, dar cum va cunoaste acela inima privind in ochi. Altul spune ca prin ureche poate vindeca toate bolile. Baga in ea niste ace. Prostii. Acestia sunt niste escroci. Este nevoie de discernamant in toate acestea.
- Adica, Parinte Paisie, sa nu facem tratamente homeopate la copil?
- Nu, nu este un lucru in care sa ai incredere.
Teodor Danalache

Medicina contemporană și vindecările ei 74
 

Să-ţi dea Dumnezeu mântuire şi bucurie pentru această osteneală a ta de a mărturisi adevărul. Cu adevărat ai postat foarte echilibrat, profund şi concis. Îţi mulţumesc. La capitolul Homeopatie aveam şi eu de gând să spun acestea, dar din alte surse, mai lungi.

Practic ce reiese din cele spuse de tine mai sus este că hulesc homeopaţii că ne dau o împărtăşanie mai mare decât Sfânta Împărtăşanie.

Ca să explic, pe scurt, să vedem Cine este Sfânta Împărtăşanie.

Este Trupul omenesc al Fiului lui Dumnezeu [îndumnezeit la Sfânta Înălţare, după cum spun sinaxarele Penticostarului „făcându-l, îndrăznesc a zice, asemenea Tatălui”] şi Sângele cel minunat al Său.
Dumnezeu ne trimite la Cincizecime prin Pogorârea Sfântului Duh harul necreat „ca după fiinţă” cum zice Sfântul Grigorie Teologul. „Ca după” dar nu fiinţa lui Dumnezeu ce nu poate fi împărtăşită.
Acest har iradiază din Trupul lui Hristos de pe tronul Sfintei Treimi şi coboară în pâinea şi vinul din altar prefăcându-le în acelaşi Trup, Care după cum spune Preotul la Sfânta Liturghie (deoarece limba preotului este limba de foc de la Duhul Sfânt, fiind preotul umplut de Duhul Sfânt de la Cincizecime)

(Fapt.2:3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
Fapt.2:4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt):

„Preotul: Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâmă şi nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.”


Ce spune Sf. Apostol Petru:

II.Petr.1:4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.


tocmai la aceasta se referă:

1. că noi, prin firea noastră omenească, deoarece a luat-o Hristos (a enipostaziat-o - adică a luat-o în Persoana Sa Dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu) la Buna Vestire devenim una cu El (noi oameni - El Om

Filip.2:7. Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,


Evr.4:15. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. ).

2. Împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele Lui, devenim mădulare ale Lui:

"Rom.12:4. Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare,
Rom.12:5. Aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora;
Rom.12:6. Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat."

3. prin Persoana Lui în care sunt unite (neschimbate, neamestecate, neîmpărțite şi nedespărţite) firile dumnezeiască şi omenească

suntem aşadar şi noi părtaşi dumnezeieştii firi. Părtaşi noi fiecare personal în firea noastră omenească prin unirea din Persoana lui Hristos, prin Sfânta Împărtăşanie (dacă noi ne împărtăşim cu vrednicie) şi prin harul Său (energiile necreate) cu firea dumnezeiască.

Cum bine tâlcuieşte Pr. Cleopa că Dumnezeu este totul întru toate prin harul Său şi prin prezenţa Sa dar întru nimeni nimic după fire:

„DUMNEZEU ESTE TOTUL INTRU TOATE SI INTRU NIMENI, NIMIC
Dumnezeu este totul intru toate in om, si in nimeni nu-i nimic, la fel ca si in celelalte zidiri. Pe om l-a făcut suflet cuvântător. Are minte, are vointa, are imaginație, are manie, are pofta, are alegere, are discernământ, are hotărâre, are voie libera. Toate puterile pe care le arata Sfântul Ioan Damaschin in Dogmatica.
Da. Dumnezeu este totul intru toate si in om, dar nimic nu este in om din ființa lui Dumnezeu. Omul se face fiu, dar nu după ființa ca Hristos, ci după dar. Are darul punerii de fii in baia nașterii de a doua si a înnoirii Duhului Sfânt. Prin botez am capatat darul punerii de fiii si ne-am făcut fiii lui Dumnezeu după dar.”


http://www.crestinortodox.ro/carti-o...mic-81158.html

Minciuni panteist-homeopate:"Dacă am avea firea lui Dumnezeu am fi Dumnezei după fire deci însuşi Dumnezeu, n-am mai fi făptură ci făcători iar pentru că noi avem început şi Dumnezeu ar avea şi n-ar mai fi Dumnezeu."



Dumnezeu ne dă toate din firea Sa, mai puţin firea, pentru că firea este a fi adică ceea ce eşti. Noi fiind făcuţi nu putem fi făcători şi deci avem pe a fi (adică firea) de făptură. E adevărat că firea omenească este cea mai mare, după firea dumnezeiască, căci are ceea ce nici îngerii nu au, cel mai mare dar, adică a fi chipul lui Dumnezeu şi putinţa de a lucra la nesfârşit asemănarea. Asemănarea o primim doar prin Hristos căci asemănarea este însuşi creştinismul cum spune Sfântul Vasile cel Mare. Omul este astfel macrocosmos în microcosmos, cel în care se recapitulează şi îndumnezeieşte tot universul.

Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.


Adică suntem dumnezei după har, singurul care este prin El însuşi este Dumnezeu care spune „eu sunt”

Ieş.3:14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: “Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis: “Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!”


Din suportul de curs pentru Vechiul Testament:


Afirmatia «Eu sunt Cel ce sunt» e legata aici de numele
YHWH, care apare înca din primul capitol al Sf. Scripturi si este tradus cu Domnul. Aceasta
fiindca între verbul a fi העה (aici la imperfect) si numele divin יהוה diferenta este de doar o
consoana.
Exista mai multe interpretari posibile ale acestei propozitii:
a. Eu sunt Cine sunt, adica nu vreau sa spun cine sunt (asemenea Fac 32,30 unde în
lupta lui Iacob, Domnul refuza sa-i spuna cine este). Cu alte cuvinte numele divin YHWH
însusi nu poate sa exprime în totalitate misterul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi cuprins
în cuvinte.
b. Eu sunt Cel ce este, prin contrast cu ceea ce nu este, adica singurul care este în mod
absolut. In Dogmatica acesta este atributul divin numit aseitate. Dumnezeu exista prin sine
însusi, îsi este lui însusi cauza, spre deosebire de toate celelate lucruri care au o cauza
exterioara, care exista prin Dumnezeu, care le-a creat si le sustine în existenta. LXX da acest
sens cuvintelor din textul ebraic, traducând ὁ ὤν “Cel ce este” In icoana Mântuitorului apar
scrise aceste 3 litere în jurul capului Sau.
c. Forma verbala ebraica folosita în v.14 (imperfect) are sens de viitor, dar uneori si de
prezent. Imperfectul desemneaza o actiune neterminata, în prezent sau în viitor. Am putea
traduce în afirmatia: Eu sunt cel ce sunt sau eu voi fi cel ce voi fi, sau eu sunt cel ce
voi fi sau eu voi fi cel ce sunt. Deci Dumnezeu nu se schimbă în veac!
d. Sensul poate fi acela de Eu sunt cu tine, cum îi spusese lui Moise, sau Eu sunt cu voi,
adica cu poporul. Dumnezeu alege aceste cuvinte destinate însa tuturor generatiilor umane: Eu
sunt si voi fi mereu cu voi. Experienta acestei permanente prezente a lui Dumnezeu a facut-o
omul în istoria mântuirii. O face si azi în Biserica, prin Duhul Sfânt. Dumnezeu arata, prin interventia sa în istorie, ca nu a parasit niciodata pe om.

Homeopaţii vor să spună că prin remediile lor ne oferă aseitatea.

Hristos ne arată asemănarea cu El prin îndumnezeirea prin har:
Ps.81:1. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
Ioan 10:34. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că "Eu am zis: dumnezei sunteţi?"
Ioan 10:35. Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată -
Ioan 10:36. Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt?

Mai jos, pentru a discerne cele spuse de Hristos ne arată tot El, dar prin gura Sfântului Apostol Pavel, dumnezeirea mincinoasă a demonilor (idolilor) şi diferenţa între dumnezeii prin har (creştinii) şi Cel după fire (Sfânta Treime).

I.Cor.8:5. Căci deşi sunt aşa-zişi dumnezei [idolii şi ceilalţi zei], fie în cer, fie pe pământ, - precum şi sunt dumnezei [creştinii dumnezei după har] mulţi şi domni mulţi -,
I.Cor.8:6. Totuşi, pentru noi, este un singur Dumnezeu [după fire], Tatăl, din Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate[Căci e Dumnezeu după fire] şi noi prin El [fiindcă suntem dumnezei după har].


Aşadar deşi noi suntem dumnezei doar după har, în veşnicie înaintăm într-o nesfârşită îndumnezeire, căci Dumnezeul după fire este nesfârşit, ne va da tot ce putem noi cuprinde din El dar nu putem să dobândim chiar firea Lui niciodată, nu pentru că nu ar vrea El să ne-o dea ci pentru că noi nu o putem cuprinde.
El este fără de început iar noi avem început (din dragostea Lui) şi nu putem fi ceea ce nu suntem, nu putem fi ceea ce a fost mai înainte de a fi noi şi nu putem fi dătători de fiinţă când noi avem primită fiinţa de la Singurul dătător de fiinţă.
Că nu poţi să fi altceva (Dumnezeu) decât ceea ce eşti (om) dar de primit poţi primi ceea ce nu ai (îndumnezeirea, părtăşia prin energiile necreate, prin har cu dumnezeiasca fire).


Lucifer a vrut să fie în firea sa ceea ce nu putea fi având 666 adică:
6 poftă fără de minte (că dorea să fie ceea ce nu se putea să fie),
6 minte fără de judecată (că a gândit că ar putea fi ceea ce nu se putea a fi)
6 mânie fără raţiune (că a urât bunătatea lui Dumnezeu - ce dorea să-i dăruiască toată dragostea Sa - explicându-şi hulitor - prin raţiune neraţională - neputinţa firii îngereşti de a fi fire dumnezeiască că de fapt această neputinţă ar fi invidia lui Dumnezeu Care nu vrea să-i dea şi satanei firea Sa).

Medicina contemporană și vindecările ei 75
 

Luca 10:18. Şi le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.
Apoc.12:3. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
Apoc.12:4. Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.

Căzând ca un fulger din cer şi din Lucifer devenind Balaur, cu invidie a vrut să ne facă să cădem şi noi prin acelaşi raţionament hulitor, ca să fim şi noi ca el, nu dumnezei (cum ne propunea mincinos) ci draci. Aceasta o insuflă prin panteism la toţi idolatrii, între care se înscriu şi homeopaţii, şi toţi care primesc această raţiune se fac asemenea lui.


Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturii celei de miazănoapte.
Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi".
Isaia 14:15 Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!

Fac.3:5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.


Homeopatia, prin cele explicate aşa de frumos de Antonia, huleşte că leacul homeopat ne dă dumnezeiasca fire şi devenim noi dumnezei după fire. Astfel că nici Dumnezeul Cel adevărat, după ei, nu mai este Dumnezeu adevărat, nu mai are aseitatea, căci iată că până la noi nu era complet, îi lipsea din firea lui ceva (adică noi), se putea schimba şi altera şi îmbolnăvi (căci ei zic că este o îmbolnăvire a firii dumnezeieşti). Ori un dumnezeu schimbător, pătimaş, nedesăvârşit nu este dumnezeu. Vedeţi cum homeopatia este răutatea cea veche mascată în medicina cea nouă? Şi aşa zic ei că „leacurile homeopate” sunt mai mari decât Sfânta Împărtăşanie, căci „remediile homeopate” ne dau dumnezeiasca fire.

Pe scurt homeopatii teoreticieni fac prin ideologia lor pe Dumnezeu făptură şi pe făptură Dumnezeu iar homeopaţii practicieni, chiar dacă nu cred aceasta pe faţă, însă o susţin cu putere în taina inimii şi "leacurilor" lor masonice, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, practicând roadele acestei teorii, şi fiindcă nu vădesc pe faţă teoria sunt mai periculoşi că se înşeală şi înşeală pe mai mulţi:

"Matei 7:15 Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
Matei 7:16 După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
Matei 7:17 Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
Matei 7:18 Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
Matei 7:19 Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
Matei 7:20 De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte."

Desigur că dacă citiţi scrierile „homeopate” ale doctorilor „ortodocşi” (vom dezbate această problemă la capitolul „homeopatie”) ei vor spune că nu cred aşa ceva ci doar beneficiază, fără explicaţii, sau cu explicaţii putrede, de rezultatele „frumoase” ale „homeopatiei” dovedite experimental. Aşa zic şi yoghinii cu Yoga lor cu medicina Ayurvedică, că nu e credinţă ci ca spălatul pe dinţi. Rezultatele lor, cercetate cu discernământ, au toate caracteristicile acţiunii de vindecare demonică (vom discuta aceasta mai pe larg la capitolul homeopatie), tipică tuturor medicinelor idolatre din trecut sau din prezent.

După cum o babă de la ţară care se împărtăşeşte cu Sfintele Taine nu poate explica diferenţele între Persoană, Fire şi Har în Sfânta Împărtăşanie dar totuşi se împărtăşeşte şi se îndumnezeieşte prin Sfintele Taine, pentru că ea crede că dobândeşte bine prin Ele, tot aşa cine se împărtăşeşte cu împărtăşania satanistă a homeopatiei, deoarece crede că primeşte prin ea bine se îndrăceşte, indiferent dacă înţelege sau nu toată credinţa falsă, panteistă, al cărui ritual (mai lung decât Sfânta Liturghie) are ca produs final „leacul homeopat”.
Desigur că îndrăcirea este cu atât mai accentuată cu cât credinţa în panteism este mai mare [căci ortodocşii au o oarecare protecţie că ei nu cred că e un ritual ci doar o medicină (dar au vină că nu cercetează dacă este sau nu ritual, că nu au credinţa lămurită şi deci prin aceasta dau drept satanei să lucreze)] după cum şi roadele Sfintei Împărtăşanii sunt mai mari cu cât credinţa în Hristos este mai adâncă.

Diferenţa este însă că dacă cineva mănâncă Sfintele Taine cu nevrednicie se osândeşte, ba chiar se îndrăceşte, pe când cineva care ia „remediile homeopate” cu „vrednicie” nu se răsplăteşte şi nici nu se îndumnezeieşte.


I.Cor.11:27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.

Ioan 13:26. Iisus i-a răspuns: Acela este, căruia Eu, întingând bucăţica de pâine, i-o voi da. Şi întingând bucăţica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
Ioan 13:27. Şi după îmbucătură a intrat satana în el

Încă o dată îţi mulţumesc Antonia din toată inima pentru frumoasa postare care ne-ai dăruit-o şi vă chem pe toţi la astfel de postări înţelepte, să se vadă că nu numai eu sunt împotriva homeopatiei şi bioenergiei ci toţi ortodocşii ce cercetează cu sinceritate problema ajung la aceeaşi concluzie. Echilibrul, şi felul tău nepătimaş de a expune problema este o mărturie pentru noi toţi că te afli în adevăr. Nu e bine să combatem minciuna cu patimă că pierdem. Noi doar să mărturisim cu dragoste iar dacă nesincerii nu se întorc nu va mai fi vina noastră.

Iez.3:17. "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea.
Iez.3:18. De voi zice celui rău: Vei muri! şi tu nu-l vei înştiinţa, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
Iez.3:19. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel rău şi el nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei mântui sufletul tău.
Iez.3:20. De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa şi va săvârşi răul când voi pune înaintea lui o cursă şi va muri, dacă tu nu l-ai înştiinţat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, şi Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
Iez.3:21. Iar dacă tu vei înştiinţa pe cel drept să nu păcătuiască şi el nu va păcătui, atunci va fi şi el viu, pentru că a fost înştiinţat şi îţi vei mântui şi tu sufletul tău".

Dacă mi-ajută Dumnezeu revin săptămâna viitoare când termin sesiunea.
Doamne ajută!

Imi cer scuze ca, din graba, nu am precizat sursa articolului citat mai sus. Repar greseala acum:

Homeopatia, o noua inselare

Am precizat doar autorul, caruia intr-adevar i se cuvine recunostinta noastra.

Dumnezeu sa-ti ajute la examene!

După atâta timp o dorită reîntâlnire 1
 

Dragul meu, din postările dinainte de examene am rămas dator cu un răspuns. Aş putea să iau punct cu punct confesiunea de credinţă de la Westminster şi să-ţi arăt cu nu duce la Sfânta Scriptură ci este contrară ei. Dar este un drum îndelungat şi cred că nu ar duce la apropiere ci, dimpotrivă, ne-ar dezbina şi mai mult, pe lângă dezbinarea istorică a grupării tale de Sfânta Biserică. Ori nu este de nici un folos nimănui dezbinarea.
Ce am remarcat însă în cele ce mi-ai scris a fost însă mulţumirea ta vis a vis de credinţa ta în ceea ce priveşte roadele ei în viaţa ta „Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”. Este firesc să simţi aşa ceva. În zilele noastre când toţi se întrec în a huli pe Hristos, cineva care caută să trăiască o credinţă legată de bunătatea lui Hristos este încurajat de Dumnezeu cu toată dragostea. Este ce spune în Sfânta Evanghelie:
Marcu 9:38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Marcu 9:39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Marcu 9:40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Aşadar este limpede că se pot face şi minuni în numele lui Hristos chiar de către cei ce nu-L urmează. Sunt convins că tot ceea ce ai descris tu mai sus îţi vine din cauză că tu ai această credinţă legată de Hristos şi că mergând pe calea ei vei continua să dobândeşti acestea.
Nu mă miră nici ce ai spus mai jos despre credinţa ta: „Esenta,inima ei, este suveranitatea absoluta a lui Dumnezeu”. Aş dori însă, ca din dragostea ta pentru tine în veşnicie, să fi puţin atent cu inima, fără să te superi pe ce-ţi spun eu acum. Nu este o dorinţă de a-ţi jigni credinţa şi cu atât mai puţin pe tine. Credinţa aceasta a ta, ca de altfel şi a celorlalţi protestanţi şi a papiştilor de asemenea, este de fapt o transpunere a credinţei evreieşti în plan creştin.
Tot ceea ce au obţinut evreii în Vechiul Testament, dacă îşi respectau propriile făgăduinţe faţă de Dumnezeu, erau bunătăţi şi fericiri pământeşti:
Deut.30:15. Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,
Deut.30:16. Poruncindu-ţi astăzi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui şi să împlineşti poruncile Lui, hotărârile Lui şi legile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi să te binecuvânteze Domnul Dumnezeul tău pe pământul pe care îl vei stăpâni.
Deut.30:17. Iar de se va întoarce inima ta şi nu vei asculta, ci te vei lăsa ademenit şi te vei închina la alţi dumnezei şi le vei sluji lor,
Deut.30:18. Vă dau de ştire astăzi că veţi pieri şi nu veţi trăi mult în pământul pe care Domnul Dumnezeu ţi-l dă şi pentru a cărui stăpânire treci tu acum Iordanul.
Deut.30:19. Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.
Deut.30:20. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi glasul Lui şi să te lipeşti de El; căci în aceasta este viaţa ta şi lungimea zilelor tale, ca să locuieşti pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău cu jurământ l-a făgăduit părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov că îl va da lor”.
Credinţa pe care tu ne-ai expus-o este o schimbare a lui Yahwe cu Hristos şi o dobândire a fericirii pământeşti prin respectarea poruncilor Lui, cu o singură diferenţă faţă de evrei, că se înveşniceşte şi în împărăţia cerului această fericire pământească în urma răsplăţii dobândite în urma Judecăţii de Apoi.
Dragul meu, iartă-mă că-ţi spun, nu este nimic mai hidos exprimat despre Hristos şi creştinism. Cum crezi tu că Hristos a coborât de pe tronul Sfintei Treimi, S-a făcut Om, S-a lăsat răstignit pe Sfânta Cruce, a primit în fiinţa Sa toate păcatele noastre, toate durerile noastre, inclusiv toate chinurile iadului, doar pentru a ne da ceea ce aveam? Doar pentru a schimba regulile evreieşti cu unele creştineşti având ca scop o fericire omenească pieritoare şi deşartă prin ea însăşi, ba să-L mai acuzăm hulind că vrea să o prefacă în fericire veşnică dar cu aceleaşi proprietăţi ridicol de deşarte raportate la împărăţia cerurilor.
Hristos a venit ca să schimbe lumea, să aducă nu numai mântuirea ci îndumnezeirea adică viaţa lui Hristos înviat, înălţat, aşezat de-a dreapta Tatălui cu trupul îndumnezeit asemenea dumnezeirii Tatălui. Nu înţelegi că este o altă viaţă, de neînţeles pentru mintea omenească, chiar şi iscusită în Sfânta Scriptură cum era cea a lui Nicodim?
Ioan 3:1. Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor.
Ioan 3:2. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
Ioan 3:3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
Ioan 3:5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Ioan 3:6. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este.
Ioan 3:7. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus.
Vezi, naştere de sus, altfel şi viaţă de sus altfel.
Nu vezi ce ne spune nouă Sfântul Evanghelist Ioan că devin creştinii:
Ioan 1:10. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
Ioan 1:11. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
Ioan 1:12. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
Ioan 1:13. Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
Ioan 1:14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
Vezi că lumea nu-L poate cunoaşte? Vezi că devenim dumnezei după har şi nu oameni cu aceeaşi fel de viaţă doar că este veşnică?
Dragul meu, viaţa creştinului nu este ceea ce descrii că ai obţinut prin credinţă. Se poate ajunge la aceasta şi prin budism şi printr-o o viaţă morală în orice credinţă şi chiar şi în ateism. Creştinismul este ceva radical nou şi radical altceva decât fericirea şi echilibrul psihosomatic moral al omului vechi. Este a trăi împărăţia cerului pe pământ prin pocăinţă, adică schimbarea nu numai a minţii ci a fiinţei, este a trăi cu adevărat, mai adevărat decât cele mai demonstrabile experimente prin ştiinţă şi pipăibile prin simţuri, a trăi mai profund decât însăşi viaţa de aici
I.Cor.2:9. "Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El".
Iar unde este iubire nu este suveranitatea absolută a Celui Iubit ci o dragoste nespuse de mire duhovnicesc Hristos şi mireasă duhovnicească - sufletul omenesc. Dacă Dumnezeu ar fi suveranul absolut al judecăţii şi pedepsei, ar fi un terorist mai rău ca teroriştii musulmani căci ar fi veşnic şi ar fi mai frumoasă relaţia cu o desfrânată unde găseşti totuşi ceva căldură, recunoştinţă, consideraţie şi atenţie faţă de cel ce plăteşte. Dar să nu fie aşa!!! Dumnezeu este cu adevărat suveranul absolut, care judecă şi pedepseşte dar tocmai pentru că nespus de mult iubeşte. Ce este mai dureros şi mai groaznic decât să vezi pe Cel ce Şi-a dat viaţa în chinuri pentru tine, pentru a te face mireasa de la sânul Său, întorcându-Şi capul de la tine doar pentru că nu te poate vedea cum te-ai mutilat în halul acesta prin nesimţire. Şi ce chin mai înfricoșat este decât a fi despărţit de El în veşnicie tocmai pentru că în libertatea ta nebună nu-L doreşti.
Vezi bucuria mea ce este creştinismul? O nesfârşită dragoste:

După atâta timp o dorită reîntâlnire 2
 

I.Cor.13:1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
I.Cor.13:2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
I.Cor.13:3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
I.Cor.13:4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
I.Cor.13:5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
I.Cor.13:6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
I.Cor.13:7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
I.Cor.13:8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
I.Cor.13:9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
I.Cor.13:10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
I.Cor.13:11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
I.Cor.13:12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
I.Cor.13:13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Dacă aşa sunt creştinii, cum să fie altfel Hristos, decât dragoste mai mare decât cea descrisă sus? Dragoste de nespus!!!
Iar această dragoste nu este o declaraţie sentimentală ci o schimbare profundă, de neexprimat în scris, care se petrece în inima omului ce se umple de Duhul Sfânt, luând înfricoşatele Taine ale Bisericii:
Ioan 6:47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
Ioan 6:48. Eu sunt pâinea vieţii.
Ioan 6:49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
Ioan 6:50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
Ioan 6:51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
Ioan 6:52. Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
Ioan 6:53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
Ioan 6:54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
Ioan 6:55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
Ioan 6:56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
Ioan 6:57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Ioan 6:58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
Vezi că adevărata credinţă şi adevărata viaţă de dumnezei ne vine prin Trupul şi Sângele lui Hristos? Nimeni aşadar nu se poate mântui şi nici nu poate avea credinţa cea adevărată şi nici nu se poate îndumnezei fără Dumnezeu, fără Trupul Lui. Nici măcar cei ce-şi zic ortodocşi, dar nu-şi însuşesc viaţa aceasta mai presus de viaţă căci
I.Cor.11:28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
I.Cor.11:29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
I.Cor.11:30. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
I.Cor.11:31. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
Iar acestea (Tainele) nu se pot da decât în Sfânta Sa Biserică, care este una, nu împrăştiată în lume după icoana Ei dată de Hristos:
Ioan 15:1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul.
Ioan 15:2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă.
Ioan 15:3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.
Ioan 15:4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine.
Ioan 15:5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.
Ioan 15:6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.
Vezi bucuria mea că cine s-a despărţit de Biserică, chiar de ar fi plin de roade se usucă şi se arde. Toţi ereticii s-au despărţit de Biserică şi nu Biserica i-a alungat.
Nu eu spun că în afara Bisericii nu există viaţă ci Domnul Hristos
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
Şi nu este Biserica împrăştiată în mai multe biserici căci
Ef.4:4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
Ef.4:5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
Vezi că este o singură credinţă, şi un singur fel de Taine după cum este un singur Domn şi un singur adevăr
Ioan 14:6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.
După cum nu găseşti un mădular al lui Hristos în Anglia, unul în România altul în China ci Hristos este acelaşi în orice potir ortodox tot aşa nu există o bucată de adevăr la anglicani alta la ortodocşi alta la confucianişti ci un singur adevăr în Sfânta Biserică, desigur că una:
Ef.5:25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
Ef.5:26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Ef.5:27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
După cum creştinii n-au decât o soţie aşa şi Hristos nu are decât o mireasă Biserică, după cum soţiile creştinilor n-au capul la o femeie, mâna la o alta, sânii la o a treia aşa şi Biserica lui Hristos nu este o bucată la anglicani, alta la papişti, a treia la ortodocşi.
Iar că Biserica nu va fi biruită în veci, e fiind
I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.
auzi ce zice Hristos:
Matei 16:16 Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Matei 16:17 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri.
Matei 16:18 Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.
Asta nu înseamnă că Sfântul Apostol Petru nu va fi biruit, cum zic papiştii, doar ştim că s-a lepădat, ba puţin mai încolo este numit chiar satană
Matei 16:22 Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta.
Matei 16:23 Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.
Ci că Sfânta Biserică întemeiată pe credinţa de piatră că Hristos este Fiul lui Dumnezeu celui Viu nu poate fi biruită de porţile iadului. Aşadar vezi că suntem chemaţi la a fi părtaşi la Dumnezeul cel Viu şi a nu cugeta ca satana la cele ale fericirii oamenilor?

După atâta timp o dorită reîntâlnire 3
 

Ca să-ţi dau ca exemplu o mică aplicaţie practică a ceea ce înseamnă creştinism, o să-ţi povestesc despre convertirea lui Nil, cumnatul meu:
Acesta a căutat cu ardoare adevărul. A fost anglican şi i s-a spus să se spovedească el însuşi, direct lui Dumnezeu, de tot ce a făcut, că n-avem nevoie de mijlocitor la spovedanie. A fost ascultător. A făcut aşa, dar şi-a dat seama că era acelaşi Nil înainte de spovedanie şi acelaşi după spovedanie. Nici o modificare. A repetat şi a văzut minciuna şi deşertăciunea unei astfel de pseudospovedanii. A tot încercat a se hrăni cu predici sterile protestante despre Hristos dar era acelaşi om vechi. A renunţat.
Apoi s-a căsătorit cu o rusoaică. A fost cu prima lui soţie în Rusia. Acolo a văzut o procesiune ortodoxă la Lavra Peşterilor Kiev. I s-a părut ceva ciudat dar care avea totuşi ceva din el şi îl atrăgea. Apoi a uitat. Timp de 10 ani, în care se tot întâlnea cu tot mai mulţi ortodocşi, a regăsit în relaţia cu ei, din ce în ce mai intens, acest sentiment.
S-a întâlnit cu sora mea, în urma unei căutări pe internet, care i-a spus că are canon de la duhovnic să nu se împreuneze cu nici un bărbat înainte de nuntă, şi aceasta doar la Biserică. Uimit de aşa o noutate, fără să-i spună nimic, a fost să vadă cum e o slujbă la Biserica Ortodoxă. Era chiar în miercurea mare. A stat la toată slujba (8 ore) şi atât de mult i-a plăcut că a mers şi joi şi vineri şi sâmbătă. Lunea luminată, când s-a terminat slujba (care de data aceasta a ţinut doar 3 ore) a fost uimit în sinea sa: „ce accident s-o fi întâmplat de s-a terminat aşa de repede slujba”. Credea că toate slujbele la ortodocşi sunt de 8 ore.
Cele ce le-a simţit l-au determinat să ia legătura cu mine prin Skype şi să mă întrebe tot ce i-a venit lui în inimă: de la dogmatica înaltă până la întrebări practice de exemplu dacă este păcat să vezi un tablou clasic nud şi să cânţi la pian (e pasionat de muzica de pian, cântă şi are cinci piane de colecţie).
S-a hotărât să se lipească total de Ortodoxie. S-a hotărât să se şi boteze şi a venit în ţară. L-am dus la o Sfântă Mănăstire, cu blagoslovenia arhiereului nostru, şi s-a spovedit, a făcut lepădările şi s-a botezat.
Când l-am îmbrăţişat înainte de lepădări am simţit că avea consistenţa de carne grea şi rigidă. În timpul lepădărilor ieşea un miros de cadavru din el. Când a fost scufundat în cristelniţa special comandată pentru el (de 500 de litri) a intrat o bucurie şi o lumină în el, s-a înroşit la faţă şi a râs cu toată fericirea. Apa din cristelniţă a căpătat culoarea şi consistenţa petrolului.
La despărţire când l-am îmbrăţişat era la consistenţă ca un fără de trup, uşor şi lin ca o adiere şi avea o mireasmă de crin, dar ceva mai uşoară nu aşa greoaie. Mi-a mărturisit apoi că n-a simţit în viaţa lui, nici măcar din partea mamei lui, o englezoaică de altfel foarte duioasă, atâta dragoste cum a simţit la noi ortodocşii. Şi a mai simţit ceva.
A simţit că i s-a „deschis inima şi poate iubi cu taină” după cuvintele lui.
Dragul meu şi bucuria mea, nu vreau să te jignesc, nu vreau să te constrâng, dar Hristos ne cheamă tocmai la această viaţă lăuntrică, nevăzută dar simţită cu simţurile duhovniceşti, de deschidere a inimii spre iubirea de taină. Nu pot să-ţi spun mai mult de atât pentru că această viaţă, fiind viaţa lui Hristos înviat, este dincolo de această lume şi nu se poate explica ci doar experia. Atât pot să-ţi spun
Ioan 1:46. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi.
Dacă doreşti mai mult decât atât nu se poate exprima în scris, scrie-mi pe mesageria privată şi îţi dau telefonul meu să vorbim aşa mai de la suflet la suflet căci credinţa vine prin auz
Rom.10:17. Prin urmare, credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos.
Nu se poate epuiza sau vorbi cu adevărat acoperiţi de răceala electronică. Bătrânul meu, ce mi-a dat mie credinţa invita pe oamenii însetaţi de adevăr sau împovăraţi de necazuri la masă unde le oferea toată dragostea. Te invit aşadar, dacă doreşti, şi la Biserica mea, la masă cu noi, unde m-a blagoslovit arhiereul nostru să spun cuvânt de învăţătură, te aşteptăm cu toată dragostea, dar nu pentru a face prozelitism, pentru a spori numărul credincioşilor cu 1, să ne lăudăm în tine, pentru că nu te minţim promiţându-ţi cine ştie ce minuni sau fericiri pământeşti ci simplu… doar adevărata credinţă: Credinţa lui Hristos. Aceasta nu-ţi aduce ce-ţi aduce credinţa ta
„Credinta mea mi-a oferit mereu bucurie, incredere, speranta si tarie in fata adversitatilor. Aceste lucruri le-am simtit si le simt extrem de clar si de puternic inauntrul meu”.
Credinţa lui Hristos, pentru că este viaţa lui Hristos pe pământ îţi aduce aceasta
Rom.6:3. Au nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat?
Rom.6:4. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii;
Rom.6:5. Căci dacă am fost altoiţi pe El prin asemănarea morţii Lui, atunci vom fi părtaşi şi ai învierii Lui,
Rom.6:6. Cunoscând aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca să se nimicească trupul păcatului, pentru a nu mai fi robi ai păcatului.
Rom.6:7. Căci Cel care a murit a fost curăţit de păcat.
Rom.6:8. Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El,
I.Cor.1:22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
I.Cor.1:23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
I.Cor.1:24. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
I.Cor.1:25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
Gal.2:20. M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.
Gal.6:14. Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Aşadar, dacă vrei să dobândeşti nebunia lui Hristos, dacă te hotărăşti să te răstigneşti, nu–i nimic confortabil aici, te pregăteşti de ispite, de necazuri, de suferinţe. Dar merită fiindcă în ele găseşti o bucurie pe care nici măcar n-ai visat vreodată că poate exista, căci în ele şi în totul este Hristos înviat.
Dar să nu crezi că poate cineva, care nu a trăit viaţa aceasta a lui Hristos pe pământ, că dincolo, unde dispare fericirea pământească, să mai găsească fericirea pământească. Acolo nu-i va rămâne decât să fie, ca şi aici de altfel, fără viaţa adevărată a lui Hristos, adică în singurătatea înfricoşată a celor ce-L refuză pe Hristosul adevărat ca să zacă în nefericirea unui hristos inventat, deci mincinos şi mort.
Apoc.3:17. Fiindcă tu zici: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi de nimic nu am nevoie! Şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi vrednic de plâns, şi sărac şi orb şi gol!
Apoc.3:18. Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti, şi veşminte albe ca să te îmbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.
Apoc.3:19. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte.
Apoc.3:20. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.
Apoc.3:21. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.
Apoc.3:22. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.

Mulţumire
 

Dar eu ştiu că e greu să găseşti, să citeşti, să selecţionezi ce este de folos pentru o temă, iar dacă nici măcar nu ai scris tu se adaugă smerenia că n-ai făcut nimic bun şi asta place tare mult lui Dumnezeu. Aşa că nu pot decât să-ţi mulţumesc şi ţie şi oricui participă aşa frumos pe forum.
Doamne ajută!

Biodraci
 

Te mai ocupi cu mizghiri-bizghiri alea? Nu stiu cum sa le spun mai pe scurt...
Un sfat: hai repede la Parintele Arsenie Papacioc, pana il mai avem printre noi, sa-ti puna mana pe crestet sa scapi de ele!
Nu o lua in nume de rau.

"mizghiri-bizghiri" :24:...esti mare figura Adriana

Pai cum altfel sa le spun la astea? Eu am trecut printr-o experienta urata cu ele, mai demult, oarecum fortata de imprejurari, si n-as mai vrea............Dumnezeu m-a scapat prin vecinul meu care era preot si caruia i-am povestit ce cosmaruri ajunsesem sa am.........

Ceea ce pot eu concluziona este ca tot crestinismul in ciuda binecuvintarilor si a desavirsirii multor sfinti pina la deplinatea lor arhanta inca este sub o cunoastere mult prea partiala si partinitoare, faptul ca este partiala porneste de la Biblie care cuprinde multe taine nefiind deci cunoasterea in tot adevarul promis ci doar "in parte" dupa cum spunea si Pavel.
Nici dogma nu raspunde la toate intrebarile care reies din Biblie dupa cum se stie si se recunoaste oficial in anumite imprejurari (altfel are o aura de deplina desavirsire similara infailibilitatii papale).
Atunci cind preotii si dogmele spun ca toate celelate religii nu i se inchina lui Dumnezeu (pe motiv ca unele l-ar vedea impersonal sau ca l-ar vedea un pic diferit desigur cu exceptia religiei mozaice unde nu mai e loc pde intors) ei bine ei il contrazic pe Dumnezeu insusi fiindca in VT "sta scris" :
"Mie Mi se inchina popoarele de la un cap la altul al pamintului".

Cu alte cuvinte dragostea arinteasca a lui Dumnezeu si binecuvintarile Duhului Sfint (care merge unde voieste si nu doar in parohia noastra crestina) in realitate este mult mai mare si mai acopertoare decit partinirea oarba si tendentioasa bisericeasca si asta in ciuda faptului ca in lume exista erezii si uscaturi asa cum exista si in crestintate prin diferitele ei culte si ramuri.
Va spun ca eu personal am patit o facatura chiar de la niste propovaduitori crestini americani (mormoni) care intre ei se apelau cu titlul de "elder" si pe care ii suspectez ca in realitate fac parte din unele servicii secrete americane trimisi sa adune informatii si sa faca experiente prin puteri "paranormale'. Ceea ce nu insemna automat ca intreaga crestinatate este o facatura.
Daca Inchiztia odioasa a supervizat uciderea a sute de mi de "eretici" doar pt ca nu se supuneau papalitatii nu inseamna ca intreaga crestinatate a fost inghitita de portile iadului.
Ca sa le bagi (in oglinda) toate religiile, sectele, filozofiile si practicile orientale atit de diversificate in aceeasi oala ca sa asociezi tuturor raul continut de sau atribuit unora nu este frumos, este doar o marturie mincinoasa.
Adevarul se cauta individual ascultind si celelalte parti nu doar mergind pe principiul : "Daca nu esti cu noi esti impotriva." -fiindca nu este biblic.
Adevarul se cauta fara partinire cercetind toate lucrurile si pastrind doar ceea ce este bun.
Imaginati-va ca Iisus ar ma fi venit inca odata pe vremea Inchiztiei , inca odata ar fi fost matrasit asa cum a fost si Ioana DArc fara sa aibe nici o vina ci doar asa din considerente "politice".
Cineva spunea ca ceilalti din afara crestinatatii nu sint mintuiti daca nu cauta si nu gasesc adevarata cale adica crestinismul -din considerentul ca Iisus este calea. Oare chiar e adevarat?
Cu alte cuvinte un om care a trait sa zicem in anul 500 undeva in china sau in japonia sau in america Dumnezeu ii cere -fara ca el sa stie macar acest lucru -sa caute crestinatatea sarind de pe un continet pe altul.
Altfel nu este mintuit- salvat. (salvat de la ce?) Voi daca ati fi parinti a-ti pune mincarea copilului undeva sus pe casa fara ca el sa stie sau sa poata ajunge acolo?
Insa vedem ca si din acest punct de vedere dogma este contrazisa de scriptura inca odata pentru ca Dumnzeu spune "Pe oricine lucreaza neprihanirea il aduc la Mine".
Iisus este calea in sensul in care si Dumnezeu este calea adica desavirsirea caracterului si harul care trebuie si el desavirsit atita cu e posibil omeneste.

Doar in aceasta masura Dumnezeu este in noi si noi in El indiferent de dogme sau de numele religiei. Si asta a fost valabil inca dinaintea veniri lui Iisus care nu a pretins nici ca in afara bisericii nu este binecuvintare nici ca "ereticii" trebuie arsi sau epurati.
Acolo unde a fost cazul in vechea antichitate revelatia proorocilor (care nu il apucasera pe Iisus) aufacut referire strict la evrei si strict la acea zona mentionind concret si care era buba adica lispsa unei doctrine morale in privinta vechilor inchinari din zona la care si ei luau parte.
Abia cind s-au intors din Egipt au devenit majoritari mozaici.

Faptul ca celelalte popoare -religii sint judecate cu partinire (pentru ca se uita sau se rastalmaceste Primul Legamint) se poate observa cu ochiul liber daca ai unele cunostinte despre restul religilor , nimeni nu prea vorbeste public si nu reaminteste faptul ca Iisus si Budha -care a tarit cu 500 de ani inainte de El - au in comun 112 pilde si invataturi.

Imaginati-va ca Dumnezeu prin autoriatea Sa se hotaraste sa ne faca o surpriza si sa vina iar intrupat ca sa ne ajute mai de aprope sa razbatem sfirsitul Judecatii. Si sa ne ajute sa recladim o noua societate -una zugravita in Zaharia 12 si in alte versete. Ar avea o mare problema. De ce?
Fiindca risca sa nu fie recunoscut de catre eventualii farisei care il vor demoniza la maxim.
Daca merge in parohia unei religii nu va fi recunoscut de ceilalti din alte religii sau ramuri din spirit defaimator concurential.
Daca nu merge la nici o religie va trebui sa isi faca una de la zero care sa fie apropiata de religiile locale incit sa poata mai usor "rapi" enoriasi de la celelalte.
In acest timp va fi obligat un timp sa aibe o activitte si o atitudine discreta -fiindca daca oamenii vazind ca are deja o religie care i se inchina vor fi tentati la actiuni fanatice iar in acest caz Dumnezeu nu se va mai lasa ucis ci va trebui sa se apere- si pe El si pe credinciosi.
Asa incit va trebui sa aleaga o tara unde defaimarea inter-religioasa sa fie minima iar traditia morala maxima.
Iar la un moment dat dupa realizarea religiei proprii (dotata cu o structura teritoriala) va trebui sa iasa din anonimat si sa cheme public si restul oamenilor din intreaga lume care nu au auzit sau care nu au vazut slava Sa.
La fel de bine ar putea apoi sa nu cheme intreaga lume datorita riscurilor de coalizare impotriva a tuturor mai cu seama a aspectului fanatic islamic care oricum se gindeste deja la un Jihad armat.
Asa incit ar putea apoi sa lase mica religia sa isi urmeze cursul si sa se ridice la cer fara sa anunte sau sa deranjeze restul lumii.
Lasind adeptilor mostenire cunoasterea proaspat revelata si convertirea ulterioara a celorlalti.

Nu sunt de acord cu afirmatiile tale!

Mai sus intr-un articol referitor la homeopatie , o colega copia un articol in care se spunea ca la noi in tara nu exista cursuri de Homeopatie.
Se presupune ca acel articol cu toate amanuntele lui a fost scris cu buna credinta fara partinire si in cunostinta de cauza insa realitatea nu sta asa.

INFORMARE GENERALA
După cum se ştie, în România există două forme de învăţământ în urma cărora se acordă competenţă în Homeopatie şi anume: [/SIZE]

• o formă cuprinzând Cursuri cu frecvenţă zilnică sub forma a 3 moduluri, eşalonate pe durata a circa 3 ani, un modul având durata de 3 săptămâni ;
• o formă mai nouă, Cursuri la sfârşit de săptămână (odată pe lună), pe durata a doi ani calendaristici.

La sfârşitul pregătirii se susţine Examenul de obţinere a Atestatului de studii complementare în domeniul Homeopatiei, în sesiunile organizate de Ministerul Sănătăţii. (http://www.homeopatia.ro/Invatamant.htm)

In afara de asta mai sint si alte organizatii ONG care supervizeaza si predau cursuri de medicina complementara (cum ar fi ANATECOR).
Dar si posibilitatatea studentilor la medicna care in ultimul an de studiu au posibilitatea in cadrul fcultatii sa opteze suplimentar pentru unele cursuri de medicina complementara a caror cazuistica si performante au fost deja studiate medical.

Faptul ca exista si excroci fara performante care nu au atestate aprobate de MS nu inseamna ca nu exista si mere neviermate sau binecuvintari divine daruite cu aceeasi dragoste paterna.
Asa incit nu este de mirare de ce in afara granitelor crestinatatii exista si terapeuti-teurgi cu performante incontestabile si atestate incluisv psihologic in privinta bolilor incurabile si a stabilitatii sanatatii ulterioare si in interior nu prea.
Tocmai pentru ca ei nu hules orice posibilitate de binecuvintare pe intreg globul pamintesc.
Demonizarea si prezentrea tendentioasa subiectiva a tot ce exista dincolo de granitele bisericii nu aduce nici un serviciu lui Dumnezeu ci doar limitarea cunoasterii si a intelegerii iubirii lui Dumnezeu.

Si apoi metodele de terapii "bioenergetice" (prin punerea palmelor) existente la noi in tara sint diferite intre ele:
-unele de sorginte locala , cum ar fi metoda Sylva, metoda Inforenergetica, etc
-altele care au fost create in Vest cum este Vindecarea Reconectiva.
-altele cum este sistemul Reiki, Tehnica Radianta, Omni Healing.
- unele care nu au legatura cu MS venite prin intermedul unor cetateni din Republica Moldova -acestea spre deosebire de restul nu au performante notabile fiindca nu cuprind norme de conduita morala (crestina) a practicantului iar din acest motiv raspindiea lor este din ce in ce mai mica.
-alte metode care intra la categoria neortodoxe nu ar mai trebui amintite fiidca frecventa lor este neglijabila comparativ cu categoriile anterioare dar si pentru ca nu se pot incadra la categoria Teurgie.
-metode care sint doar contrafacute purtind doar numele si unele elemente insa fara a avea si harismele necesare, deci nici performante.

Bio-astea, cum le-o zice! Toate-s o apa si-un pamant! adica praf in ochi si ratacire!

Ghiveci new-age
 

Bucuria mea, postările tale nu vădesc dragoste creştină întru adevăr ci o dragoste libidinoasă, adică iubire cu interes personal în care să accepţi păcatul, de care Îl învinovăţeşti pe Dumnezeu, ca şi vorbind din partea Lui.

Ele vădesc o cunoaştere superficială chiar şi a Sfintei Scripturi de care spui că totuşi cuprinde o parte de adevăr. Citatele care le dai sunt din burtă, fără trimitere pentru a se verifica adevăratul context iar cele care spui că nu se găsesc în Biblie le găsim exprimate foarte clar împotriva principiilor tale.
Ideile tale sunt aşa de zăpăcite între ele încât a se strădui cineva să facă ordine este zadarnic şi, după aerul atotştiitor pe care îl afişezi nici nu găsim ceva în tine care ar dori să afle adevărul. Vedem doar o râvnă uriaşă (cu aer de atotcunoaştere a unor taine pe care tu le şti, iar noi nu) să impună propriul adevăr mincinos, ridicat la rang de absolut. Ne îndemni să renunţăm la tot ce a primit omenirea până acum ca să agreem părerile tale, cu alte cuvinte să te luăm pe tine ca papă şi ca dogmă infailibilă.
Cum acest subiect a fost tratat mai sus, observăm din nou aceeaşi superficialitate de lucru (a ta) prin necitire.

Dar ce să ne mai mirăm că nu citeşti dezbaterile din forum cănd se vede clar că nici Sfânta Scriptură nu ai citit-o cât de cât. Nici după beleaua cu mormonii nu te-ai lămurit că mulţi invocă Sfânta Scriptură pentru interesul personal. Dar şi tu o faci la fel: pentru ce şi pentru cine? Pentru o altă confesiune anonimă, biserica pe care tu ai fondat-o, după cum ne-ai explicat mai sus, aşteptând cu dispreţ să fi ridicat la cer fără a catadicsi să ne spui nimic despre ea?
Noi te rugăm, fiindcă Ortodoxia înseamnă firea adevărată a lucrurilor, revelată de sus, şi nu păreri personale generalizate, să devi serios şi profund şi să studiezi mai bine un lucru înainte de a ajunge la vreo concluzie.
Pentru că discuţia pe acest subiect a evoluat timp de 1 an nu îţi cere nimeni să o citeşti pe toată, dar o să te trimit exact în punctul în care am discutat cu o fătucă ce avea ideile tale, dar exprimate feminin, adică la sentiment iar nu la idei cum fac bărbaţii (ca să nu ne repetăm în zadar).




Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.


Ai văzut că se găseşte acest cuvânt chiar spus de Dumnezeul dragoste Hristos. Nu pentru că acuză, nu pentru că dispreţuieşte ci pentru că iubeşte şi ne zice că nu putem iubi cu adevărat fără de El, deci fără de adevăr.

Cu Japonia şi America ai dat-o în bară, fiindcă că acolo sunt Biserici Ortodoxe.
Iar dacă ai găsi undeva pe hartă vreun colţişor de lume, în care nu e Biserică Ortodoxă, şi te-ai văieta că bietul născut acolo, accidental, fără ştirea lui Dumnezeu, nu se poate mântui, îl acuzi (pentru că nu duci ideile tale până la capăt şi eşti superficial şi în a dezbate şi analiza propriile gânduri) pe Dumnezeu că este neputincios sau neiubitor a aduce şi din fundurile pământului şi de la marginile mării pe oricine la Ortodoxie, cu o condiţie ca acela să caute cu sinceritate adevărul.

Ps.138:7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
Ps.138:8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
Ps.138:9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
Ps.138:10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.


Nu mai pune tu margine puterii lui Dumnezeu, nu-I mai impune tu legi de-ale tale ca şi cum ar fi ale Lui.

Vino la Adevăr ca să devi liber de tine însuţi şi ideile tale preconcepute.


Ioan 8:31. Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei;
Ioan 8:32. Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.


I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.

Ef.1:22. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
Ef.1:23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.


Ef.3:10. Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri,
Ef.3:11. După sfatul cel din veci, pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru,

Tu eşti mai presus de ierarhia cerească de nu vrei să înveţi de la Biserică?
Sau n-ai citit ce spune Domnul Hristos:

Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.


Dacă ai tu ideile tale, nimeni nici măcar nu vrea să ţi le scoată din minte, ştim că le iubeşti mai presus de orice, dar dacă te faci tu donator de idei lui Dumnezeu, să nu te aştepţi să te şi credem. Şti, noi avem o experienţă de adevăr de 1979 de ani, dacă nu socotim şi ceilalţi 5541 ani de la Adam la Cincizecime.

Pentru dicuţia de ce este Adevărul şi cum putem să îl găsim:

Dacă nu găseşti adevărul în privinţa credinţei şi lui Dumnezeu ce pretenţii să mai avem în a discerne ce este minune şi vindecare demonică, ce este minune şi vindecare omenească şi dumnezeiască, despre care se dezbate îndelung pe acest loc din forum?

Cu dorinţa sinceră de a nu te fi jignit, deşi după cum pui problemele ştiu că nu vei primi de la nimeni vreun sfat sau vreo idee, (totuşi nădăjduiesc că poate, cândva, Domnul Hristos te va chema la Adevăr, numai de ai înceta să-L compari cu o budă, căci Buda cu adevărat a fost o budă a mândriei, murind intoxicat din lăcomia la mâncarea de carne de porc) cu dragoste întru adevăr, Alexandru

Medicina contemporană și vindecările ei 75
 

Sfintii Părinti despre Biserică

Toate cele spuse mai sus au fost din totdeauna sustinute de către Sfintii Părinti.

Sfîntul Ciprian al Cartaginei:

În afara Bisericii nu există mîntuire: casa lui Dumnezeu este una singură si este cu neputintă să se mîntuiască cineva în altă parte decît în Biserică (...) oricine se depărtează de Biserică devine străin de testamentul Bisericii. Cel care strică pacea si unitatea în Hristos lucrează împotriva lui Hristos."

"Episcopia este unitatea în care toti si fiecare în parte slujesc, la fel si Biserica este una."

"Biserica sobornicească este una singură sí nedespărtită; de aici unitatea ierarhior."

Sfîntul Irineu de Lungdunum (Lyon):

"Cei care se depărtează de la Biserică(...) ei se pedepsesc pe sine insisi, tocmai despre ei spune Sfîntul Apostol Pavel că după prima si a doua mustrare, indepărtează-te de la ei."

"Unde este Biserica acolo este si Duhul Sfînt. De aceea cei care nu au părtăsie cu ea nu au parte nici de trupul lui Hristos din care izvorăste apa vietii."

Fericitul Teodorit:

"Unul singur este trupul plămădit din mai multe mădulare. Trupul unic al Bisericii după spusa Apostolului este al lui Hristos întrucît capul acestui trup este Hristos Însusi."


Sfîntul Chiril al Ierusalimului:

"Mărturisirea credintei ne învată despre una, sfîntă, sobornicească si apostolească Biserică pentru ca să te păzeşti de stricăciunea adunărilor eretice si să fi totdeauna îin sfînta sobornicească Biserică."

Cuviosul Teodor Studitul:

"Din timpurile apostolice si pînă acum în Biserică au pătruns mal multe erezii (...). Dar Biserica a rămas neîmpărtită si neclintită si asa va rămîne în vecii vecilor desi făcătorii de stricăciune s-au smuls din ea."

"Mărturisesc in fata lui Dumnezeu si a norodului: ei (ereticii, nn) singuri s-au rupt de trupul lui Hristos -Biserica- ale cărei chei sunt credinta si pe care n-au înghiţit-o pînă acum si nici nu o vor face în veci portile iadului, adică gurile ereticilor."


Concluzii:

Din toate cele spuse mai sus, Comisia Teologică a Patriarhiei Georgiei a stabilit că la începutul secolului XX, în cercul teologilor modernisti s-au formulat următoarele învătături eretice:

- Valabilitatea Sfintelor Taine si în afara graniţelor canonice ale Bisericii lui Hristos celei adevărate.

- Aşa zisa "Teorie a ramificaţiilor".

Toate aceste învătături contrazic radical eclesiologia ortodoxă si sunt absolut inacceptabile pentru ortodoxie.

Comisia noastră condamnă categoric ereziile amintite mai sus.

Iar în ceea ce priveste primirea ereticilor si a schismaticilor in Biserica Ortodoxă procedura recomandată se bazează pe principiului iconomiei si nicidecum nu înseamnă că într-o oarecare grupare din afara Bisericii lucrează harul Sfîntului Duh -- al Botezului, al Mirungerii sau al Hirotoniei.

Detinătoarea harului este exclusiv una, sfîntă, sobornicească si apostolească Biserică Ortodoxă. Amin.
________________________________________
Notă:

1. Ereticii sunt cei care mărturisesc învătătură gresită si în acelaşi timp nu sunt în legătură euharistică cu Biserica dreptmăritoare.
2. Schismaticii sunt cei care n-au învătătură gresită dar nu sunt în legătură euharistică cu Biserica. (se despart pe motive secundare de ritual)
Va urma cu:

SFlNTUL CIPRIAN al Cartaginei, DESPRE UNITATEA BISERICII ECUMENICe

Marcu 9:40
Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
:)

Erminia sectară şi erminia Ortodoxă
 

Eu cred în Biserică şi de aceea pentru mine Timpul trece iar veşnicia cea fericită, ce nu se poate dobândi decât în Biserică, rămâne.



Marcu 9:38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Marcu 9:39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Marcu 9:40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.


Aici, mai sus, este vorba de minunile pe care le fac ereticii prin harul chemător, neîmpiedicaţi de Dumnezeu, pentru a se cunoaşte puterea minunată a Sfântului Său Nume. De aceea se pomeneşte mai înaintea propoziţiei dată de tine de scoaterea demonilor de către cei ce nu urmau lui Hristos.


Matei 12:24 Fariseii însă, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor.
Matei 12:25 Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui.
Matei 12:26 Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui?
Matei 12:27 Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători.
Matei 12:28 Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.
Matei 12:29 Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa?
Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.
Matei 12:31 De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta.


Aici, mai sus, este însă vorba de cei care huleau despre Adevăr, huleau împotriva Sfântului Duh, adică ereticii, care vezi bine, chiar dacă pot scoate pe demoni, precis nu se pot mântui.

Matei 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
Matei 7:23 Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.



Dacă iubeşti cu adevărat Adevărul nu mai scoate cuvântul din context şi pe tine din Biserica Ortodoxă.

Doamne ajută!

Imi pare rau , daca eu vad in Biblie scris ceva si in gura unor "sfinti" (care nu au darul cunoasterii nefiind prooroci) care postuleaza taman invers eu prefer Biblia si cuvintul lui Dumnezeu. iar daca vad ceva chiar si in Biblie care contrazice cuvintul lui Dumnezeu din Biblie tot la cuvintul lui Dumnezeu ramin. Judecind lucrurile tinind cont si de context, vremuri si de cui ii era adresat mesajul.

Fatul ca ei nu tin cont de realitatile din jur (chiar si numai taina lucratoare a casatoriei in mijlocul tuturor semintilor) este treaba lor si a traditiei si Dumnezeu ii va judeca.
Ca s-a crezi ceva doar ca asa zice un preot nu inseamna ca il urmezi pe Dumnezeu ci pe acel preot in masura in care si el cunoaste si cerceteaza toate ca sa pastreze ceea ce este bun. Lucru putin probabil si de prea multe ori doar partinitor.
Nu intotdeauna adevarul este de partea preotilor si a interpretarilor date dupa puterea omeneasca de a purta.
Daca adevarul era doar in interpretarea lor (un singur Dumnezeu ,un singur botez si o singura credinta peste toti oamenii) atunci preotii ar fi avut dreptate declarind ca Iisus a facut vrajitorii si ca religia mozaica este singura credinta adevarata cu singurul Dumnezeu si cu singurul botez.
Lucru care vedem nu este adevarat asa cum nu este adevarat nici ca Pamintul este plat si are marguini ci este rotund si se invirte ca si alte planete in jurul Soarelui.
Din moment ce este adevarat ca in Biblie este tot ce avem nevoie (deci traditia si alte lucruri ar fi in plus) si simultan este la fel de adevarat ca noi crestinii cunoastem, simtim si proorocim "in parte" inseamna ca toate astea trebuie interpretate unitar -findca nu pot fi toate adevarate nici macar adaugind interpretarile dogmatice.
Asadar cum se explica ca ceva este intreg dar in acelasi timp partial?

Inseamna ca biblia cuprinde multe taine si simboluri fiind doar ca o harta a carei amanunte nu de distigem clar si in totalitate ,unii disting ceva altii altceva si altii nimic din acele amanunte.
Insa tot ea spune ca "cel ce crede ca stie nu a cunoscut cum trebuie."
Adica ce inseamna asta? inseamna ca scotind capul din nisip trebuie cercetate toate lucrurile si pastrat fara partinire ceea ce este bun chiar daca se afla dincolo de granitele restinatatii si daesemenea inseamna ca adevarata cunoastere vine prin revelatie si nu prin dogma destinata gloatei (prin care crede ca stie ca pamintul este plat si alte lucruri pe care toata lumea le crede), vine prin darul cunoasterii realitatilor dincolo de aparente. Aceasta este adevarata Cale si adevaratul Adevar.

Nu toti sfintii au darul cunoasterii asa cum nu toti sint arhanti, cea ce inseamna ca trebuie sa ii consideram infailibili doar pe ce care au darul cunoasterii nedezlipind insa ochii de la ce scrie in Biblie. Fiindca e posibil sa nu arunce toate perlele celor care nu lepot purta ci doar niste povesti cum ca barza aduce copilul.

Daca un sfint are cu adevarat infailibilitate atunci ar trebui sa imi exlice care este natura divina a lui Melchisedec si sa imi interpreteze integral Apocalipsa precum si alte versete a caror interpretare este ramasa fara raspuns dogmatic. Si abia apoi sa imi demonstreze ca duhul sfint curge doar la unii si la altii nu si de ce Dumnezeu ar fi mintit cind a spus ca

"Mie Mi se inchina toate popoarele de la un cap la altul al pamintului"

in conditiile in care un psalm spune ca "toti dumnezeii namurilor sint idoli"

Asadar de unde pina unde se intindeau neamurile cu idoli si de unde incepea in vremurile VT inchinarea la adevatul Dumnezeu de la un cap la altul al pamintuluui?
Voi asa faceti acasa cu copii vostri? unora le dati mincare si altora nu ? Unora le puneti farfuria pe masa si altora pe sifonier unde nu vad si nu ajung? ce fel de iubire parinteasca este asta?

De ce nu judecati dupa rodul care este in sufletul si faptele omului si judecati doar dupa sabloane partinitoare, explicatii tendentioase care incep cu concluzia si apoi se incearca demonstrarea cu marturii partial mincinoase.

Iisus nu a spus niciodaca ca dupa El vor veni sfinti de care trebuie sa ascultam ca de Dumnezeu ci a spus ca vor veni lupi infometati imbracati in blana de oaie care vor imprastia turmele si pui de cuci si alti orbi care calauzesc alti orbi.
De ce credeti ca a vb de hula impotriva Duhului si de preoti mirati care au vindecat cu har in numele lui Isus dar pe care El nu-i va mai cunoaste?

Mintuirea are mai multe intelesuri caci in lume ca si in viata duhovniceasca nu exista doar o singura salvare ci mai multe iar cea finala este prin desavirsirea obtinuta aici in viata pe pamint si nu dupa moarte.

Iisus a spus -mergeti si propovaduiti evanghelia si botezati in numele Meu, cine se boteaza va fi salvat iar cine refuza va fi osindit.
Asta ce inseamna ca va fi salvat si osindit? de la ce salvat si la ce osindit?
Desavirsirea arhanta (fara de care cu nici un chip ..) se obtine doar prin botez si gata?
De ce sa fie osinditi daca cred in Dumnezeu si lucreaza neprihanirea conform credintei lor ? Nu spune Dumnezeu "Pe cine lucreaza neprihanirea il voi duce la Mine"? Trebuia analizat daca chiar eveau doctrina neprihanirii.
Cu ce e mai buna doctrina crestina decit altele? Trebuie analizat.
Oare Iisus nu este cuprins in Dumnezeu si crezind in Dumnezei implicit credem si in Iisus??
Cu ce sint de vina alti credinciosi daca crestinii prin faptele si atitudinea lor nu reusesc sa-i convinga si sa il reprezinte pe Iisus>?

Cei care spun ca Iisus a adus iertarea de la pacatul adamic au dreptate doar pe jumatate fiindca o capra trimisa in padure de Yom Kipur nu are nici o valoare in ochi lui dumnezeu (care ar trebui imbunat prin sacrificii materiale ca un fel de mita).
El nu a adus iertarea de la pacatul adamic findca pacatul adamic nu este vina noastra peronala ci este doar un simbol al imperfectiunii noastre si o vina doar pe jumatate.
Adam si Eva sint simboluri ale ratiunii existentei umane adica aceea de a deveni ca Dumnezeu prin desavisrirea ceruta aceea la inaltimea plinatatii lui Hristos.

Te-am mai intrebat si la alt topic in ce pasaj se gaseste asta in Biblie, ca sa vad in ce context e spusa.

Dle Alexandru Anastasiu,

Va rog mult, am nevoie de ajutor din partea dvs pentru studierea "produselor" cieaura
(cipuri holografice homeopate).

Link: http://www.cieaura.com/index.html

M-a rugat varul meu sa le studiez produsele si i-am spus direct ca sunt vrajeala curata.

Problema este, mi-a spus varul, ca au inceput sa prinda la preoti si ca ii trebuie argumente
solide sa le prezinte. Cum stam mai prost cu engleza, poate ne dati o mana de ajutor.

Doamne ajuta

De ce trebuie sa fie neaparat ceva rau cipurile ? chiar orice este diferit trebuie catalogat automat ca fiind rau?
Adica cine poate interzice lui Dumnezeu lucrarile in afara bisericii ca sa ajute oamenii prin diferite modalitati cu aceeasi iubire?
Oare nu sintem toti copii Sai?
Chiar credeti ca noi le stim pe toate?

La fel spunea cineva ca orice bioenergie nu este duhul sfint cu care vindecau apostolii.
Dar cum poti fi atit de sigur ca intotdeauna nu e acelasi duh sfint?
Adica te rogi lui Dumnezeu si nu-i de la Dumnezeu?
Adica Dumnezeu nu raspunde decit daca da voie preotul?
Si daca numesti duhul sfint ca find bioenergie pentru cei care nu cred in Dumnezeu oare duhul sfint inceteaza sa fie duh sfint?

Deosebirea duhurilor nu se face dupa catalogare ci cel mult dupa rod atunci cind nu exista darul deosebirii duhurilor si al adevarului (dar al duhului sfint).

In afara de duh sfint si de duh rau (plus spirite de diferite categorii -de plante,animale, oameni) mai exista si alte energii care circula prin noi intre care si energia electrica- energii care asigura buna functionare indiferent daca avem duh sfint sau inca nu - find integrate intrucitva in "suflarea de viata". La rindul lor aceste energii pot fi numite bioenergii.

Apoi copacii si plantele au bioenergii, tocma de aceea intr-un desert te vei simti diferit fata de atunci cind esti intro padure sau un loc plin de vegetatie.

Apoi orice cuvint, imagine, text are o anume amprenta informationala.

La rindul lor aceste amprente pot fi percepute prin darul deosebirii (prin lucrarea duhului sfint), -inclusiv valoarea lor de adevar - in sensul ca se percepe diferenta de auspiciozitate.

Boala exista atunci cind trebuie sa inveti o noua lectie de viata care trebuie asimitata in conduita si caracter sau cind ai de ispasit.
Atunci cind lectia este inteleasa si asimilata in personalitate atunci boala dispare.
Uneori asimilarea unei lectii dureaza mai mult alteori mai putin.
De aceea si vindecarea dureaza mai mult sau mai putin.

Atunci cind cu sau fara boala asimilezi lectii devenind din ce in ce mai aproape de desavirsire se numeste ca evoluezi spiritual iar evolutia spirituala intotdeuna este lucrarea lui Dumnezeu.

Daca cineva te ajuta si te vindeca fara sa mijloceasca pentru asimilarea lectiei in caracter atunci boala revine dar in general vindecarea in acest caz nu este posibila iar atunci cind este se mai poate intimpla ca apoi s apara alta boala- tocmai pentru a invata lectiile sau a ispasi ce aveai de ispasit in urma procesului de iertare.

Acum se pune intrebarea daca botezul si alte taine sint posibile si in afara bisericii.
De ce nu ar fi? Taina cununiei/logodnei este valabila si a fost intotdeauna valabila.

Apoi Primul Legamint spune ca exista un singur Dumnezeu, un singur botez si o singura credinta care acopera toti oamenii si toate semintiile.
Asta ce inseamna? ca doar religia mozaica este unica valabila?
Sau ca cea crestina este singura valabila?
Nicidecum nu este vorba de credinta in sensul de religie sau biserica din moment ce scrie ca acopera toti oamenii.
Asadar credinta se refera la nazuinta spirituala/duhovnicesca.
Iar acolo unde exista nazuinta exista si botez si Dumnezeu , acelasi Dumnezeu si acelasi botez dincolo de elementele vizibile si de nume

http://www.cieaura.com/index.html
 

Aici

http://www.cieaura.com/index.html

e mai evident decât la toată homeopatia că umblă cu energii demonice, parcă ţi-o zic în faţă "Noi suntem vrăjitori". Punctele de acupunctură unde se inserează vrăjeala, cum bine ziceţi corespund cu locurile magice de alungat duhurile prin înţepare, după credinţa panteistă a chinezilor, că administrează energia qi ca să alunge cei 13 draci ai bolilor. nu corespund nici unui traseu anatomic concret. Părerea mea personală este că nu poate convinge preoţii să renunţe dacă ei nu doresc să cerceteze cu sinceritate problema, nu au timp, aleargă tot timpul pentru problemele concrete şi foarte greu de rezolvat.
Dacă însă găsiţi un astfel de preot ce caută adevărul în această problemă anunţaţi-mă pe mesaje private şi vă dau telefonul meu ca să vorbesc personal cu el. Trebuie înţeles bagajul sfinţiei sale de preocupări şi înţelesurile pe care le are pentru a pleca concret de la ele la explicaţii şi a nu da răspunsuri generale. A da cărţi sau trimiteri la cărţi, azi, viteza cu care se desfăşoară lucrurile, e echivalent cu a te eschiva. Vedeţi doar câte argumente aducem de atâta timp şi încă nu am ajuns la miezul problemei datorită nedumeririlor apărute. dacă fiecare din postanţi ar fi vorbit cu cineva potrivit lor s-ar fi rezolvat problema de mult (eu stau tuturor la dispoziţie), fără atâta osteneală. Mă gândesc că poate o ieşi vreodată o carte, dar nu ştiu cine o va citi. Toţi azi trăiesc adevărul la nivelul vitezei. Nu au răbdare să citească nici măcar o postare cu atenţie, darămite tot parcursul logic de un an de zile. Dar mă gândesc că Domnul Hristos arată adevărul, simplu, aproape instantaneu, printr-un cuvânt, la cine îl caută cu sinceritate, până la sânge lepădându-se de sine. Trebuie o discuţie cu sinceritate şi se rezolvă totul după cuvântul minunat al lui Hristos:

Matei 18:19 Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
Matei 18:20 Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.


Aceasta Taina Bisericii şi deci şi a rezolvării întru Adevăr.
Doamne ajută!

Mihai fii atent!
 

Dragul meu Mihai, tocmai sunt pe punctul de a încheia un ciclu despre adevăr (şi cum putem să-l aflăm) pe această postare. Toţi s-ar plictisi dacă aş lua-o de la capăt. Te rog fă un mic efort ca să vezi cum am aflat noi Ortodocşii Adevărul, că aici este problema ta: crezi că adevărul poate fi aflat într-un om, care eşti tu. În nimeni, nici măcar în preoţi sau papă cum cred papiştii nu poate fi găsit adevărul, căci

Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”

Deci degeaba tot combaţi tu împotriva noastră, combaţi ceea ce crezi tu că este Ortodoxia dar nu este, este imaginea ta despre Ortodoxie, o falsa ortodoxie, un ortodoxism.

Dacă doreşti să afli cum credem noi că se poate afla adevărul urmăreşte de aici:



Şi dacă nu eşti de acord cu ceva ia acel lucru, citează-l, a citare şi combate-l ca să văd unde era postat şi să-ţi răspund.

Îţi dai seama că nu mă pot învârti în loc când avem de mers pe drumul bioterapiei până la ultima vrăjeală cum zicea colegul nostru de mai sus.

Cea mai prăpăstioasă cale e să te sprijini pe tine, pe mâinile tale, pe mintea ta:

Iov 40:9. Este braţul tău ca braţul lui Dumnezeu? Şi glasul tău este, oare, tunet, precum este glasul Lui?
Ps.43:4. Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei,
Ps.43:5. Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei.
Eccl.2:11. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare.


Înţel.1:16. Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei.

Sirah 2:14. Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată.
Sirah 2:15. Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul?
Sirah 2:16. Cei care se tem de Domnul nu vor fi necrezători cuvintelor Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor păzi căile Lui.
Sirah 2:17. Că cei ce se tem de Domnul vor căuta bunăvoinţa Lui, şi cei ce-L iubesc pe El vor împlini legea.
Sirah 2:18. Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor şi înaintea Lui vor smeri sufletele lor, zicând:
Sirah 2:19. Să cădem în mâinile Domnului, şi nu în mâinile oamenilor.
Sirah 2:20. Că precum este slava Lui, aşa este şi mila Lui.


Sirah 38:37. Tot aşa olarul, şezând la lucrul său şi învârtind cu picioarele sale roata,
Sirah 38:38. Pururea are grijă de lucrul său, ca lucrarea lui să fie multă.
Sirah 38:39. Cu mâinile sale va închipui lutul şi sub picioarele sale va îndupleca vârtoşia lutului.
Sirah 38:40. Inima sa o va da ca să săvârşească netezirea şi privegherea lui ca să curele cuptorul.
Sirah 38:41. Toţi aceştia întru mâinile lor nădăjduiesc şi fiecare în meşteşugul său este înţelegător.
Sirah 38:42. Fără de aceştia nu se zideşte cetatea, nici vor locui, nici vor umbla cei din cetate.
Sirah 38:43. Dar la adunare nu vor trece mai sus; şi aşezământul judecăţii nu este pentru ei, nici vor arăta dreptatea şi judecata.
Sirah 38:44. Şi în pilde nu se vor pricepe.
Sirah 38:45. Ci ei întăresc zidirile veacului şi pofta lor este lucrarea meşteşugului.
Sirah 38:46. Altfel este cel care îşi închină sufletul său şi cugetă în legea Celui Preaînalt.

Cine vrea să se mântuiască să umble cu mult sfat.


Să-ţi ajute Dumnezeu să ajungi la Adevăr. Este minunat!

Cu drag, Alexandru

Medicina contemporană și vindecările ei 76
 

SFlNTUL CIPRIAN al Cartaginei, DESPRE UNITATEA BISERICII ECUMENICe
443
XV.
Căci a profeţi, a scoate demonii, a face multe acte de virtute pe pă¬mînt este lucru mare şi admirabil, dar nu dobîndeşte împărăţia cerească cel ce înfăptuieşte toate acestea, dacă nu merge respectînd drumul drept al adevăratei credinţe. Vesteşte Domnul şi zice : «Mulţi îmi vor spune în ziua aceea : Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am profeţit, nu în numele Tău am scos demonii, nu în numele Tău am săvîrşit mari fapte de virtute ? Atunci Eu le voi răspunde : Niciodată nu v-am cunoscut, fugiţi din fata Mea cei ce aţi înfăptuit nedreptatea»
În concluzie:
Datorită Harului extern
Pot face minuni chiar şi ereticii şi bioterapeuţii în numele lui Iisus
Matei 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut?
Matei 7:23 Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
Acestea fiind deosebite de minunile false demonice care se fac cu energiile înşelătoare ale lor
Rostul îngăduinţei lui Hristos de da lăsa la eretici harul extern pentru a face minuni:
Marcu 9:38. Şi I-a zis Ioan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.
Marcu 9:39. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu e nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată, degrabă, să Mă vorbească de rău.
Marcu 9:40. Căci cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
Şi anume ca să se cunoască puterea numelui Iisus şi, văzând această putere să se pocăiască, să caute cu sinceritate pe Hristos şi aşa să poată ajunge la Ortodoxie prin Sfântul Botez.
Faptele bune în afară de Sfânta Biserică, nu numai că sunt zadarnice dar sunt şi împotriva lui Hristos:
Matei 12:30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.


Chiar făcătorii de fapte bune sau minuni în numele lui Iisus din cauză că sunt în afara Sfintei Biserici nu se pot mântui fiindcă nu urmează adevărului şi nu se botează în dreapta credinţă:
Marcu 16:16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş
Şi nu numai că nu se pot mântui, nu numai că păcatul lor este ca al idolatrilor şi jefuitorilor de văduve ci sunt şi anatema(coborâţi de vii în fundul iadului):
Gal.1:6. Mă mir că aşa degrabă treceţi de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la altă Evanghelie,
Gal.1:7. Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos.
Gal.1:8. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar veşti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema!
Gal.1:9. Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!
Gal.1:10. Căci acum caut bunăvoinţa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş plăcea însă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos.
Aşadar, dacă cei ce fac minuni în numele lui Hristos nu se mântuiesc pentru că nu sunt în ascultare de Biserică cum cred cei ce fac minuni în numele terapiilor ce au la bază credinţe demonice (sau fac minuni în numele puterii speciale care „li s-a dat” lor sau se folosesc ca de un paravan de numele lui Iisus pentru propria lor slavă sau slava demonilor) că vor avea vreodată şansă să se mântuiască? Nu scrie clar:
II.Cor.11:14. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
II.Cor.11:15. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.

Va urma cu,

V. PENTRU A VEDEA CĂ NU ESTE O DURITATE A LUI DUMNEZEU OSÂNDIREA ÎN IAD A ERETICILOR INCLUSIV BIOTERAPEUŢILOR CARE FAC FAPTE BUNE SĂ VEDEM CE ÎNSEAMNĂ DE FAPT FOCUL IADULUI ŞI CE ROL ARE LIBERTATEA OMULUI ÎN MÂNTUIREA ŞI OSÂNDIREA SA