Eşti aproape de adevăr. Sunt remunerat doar pentru postările în care sunt înjurat sau jignit. Ce zici, este că m-am orientat bine în aceste vremuri de criză financiară şi de nervi?http://yoursmiles.org/tsmile/rtfm/t2416.gif

Prietene Trices
Deşi n-am dormit de 36 de ore o să încerc să mă concentrez pe claritate, întrucât observ că una scriu aici şi tu alta înţelegi, de parca am vorbi limbi diferite.
Eu nu opun Biserica Scripturilor, e aiuritoare interpretarea asta. Faptul pe care-l afirm, nu eu ci Biserica Apostolică Nedespărţită, este că Scripturile sunt lucrarea Bisericii sub inspiraţia Duhului Sfânt. Prin urmare vorbim de o ierarhie că la Cinzecime Domnul a instituit Biserica nu a lansat o colecţie de scrieri. Până la validarea Bisericii, scrierile pe care astăzi le cunoaştem sub numele de Biblie sau Sfânta Scriptură erau nişte scrisori, istorisiri, profeţii care circulau în popor în variante diverse, copiate şi răscopiate, unde să mai punem că împreună cu ele circulau o mulţime de alte scrieri contaminate cu exagerări, mistificări, distorsionări şi care au fost lăsate pe dinafara canonului scripturistic. Am făcut aceast excurs pentru a arăta că aceiaşi Biserică sub inspiraţie divină, a născut şi icoana, căreia i-a stabilit canoane ca să nu derapeze în idolatrie. Din păcate, observ că discursul detractorilor icoanei nu se ridică deasupra clişeelor primului iconoclasm, zdrobite nu numai sinodal dar şi prin argumente cu un înalt conţinut teologic de către personalităţi de anvergura Sf. Teodor Studitul sau Sf. Ioan Damaschin.
Păi credeam că ai aflat de monahism , are aproape două milenii vechime.

Nu vi se pare cam abruptă trecerea aceasta de la Scriptură-produsul Bisericii [Ortodoxe bien sûr] la icoană? Unde este validarea făcută de Hristos icoanei, aşa cum este ea prezentă cu privire la scrierile veterotestamentare?

E bine şi aşa. Înseamnă că poporul ortodox va merge în Paradis prin reprezentanţii ei de marcă: monahii.

Nu e nicio discrepanţă între Scriptură şi icoană. Aceleaşi proceduri divino-umane ale Bisericii le-a validat pe amândouă.

Păi te întreb şi eu: unde validează Hristos cuvântul scris infailibil (Scriptura)?
Unde porunceşte cuiva să scrie un text pe care creştinii de mai târziu să-l ia ca literă de lege şi principal reper de identificare a dreptei credinţe????

Le primim în Biserică pe toate, prin credinţă! Trebuie lăsat Mângâietorul să chivernisească în lume, până în eshaton , uriaşele daruri duhovniceşti agonisite pentru om de către Mântuitorul nostru.

În sfârşit reintrăm pe făgaşul topicului... Procedurile umane relative icoanei le-am [prea]văzut. Urmează să ne prezentaţi câteva repere cu privire la icoană venite din partea apostolilor, eventual chiar a lui Hristos.

Peste tot unde citează Scripturile Vechiului Testament. Şi citează abundent.

În cartea Apocalipsei găsiţi cam de 13 ori această poruncă venită din partea lui Hristos, nu întâmplător de 7 ori adresesanţii sunt 7 Biserici spuse chiar pe nume. Şi tot nu întâmplător, în aceste texte adresate bisericilor nu se suflă o vorbuliţă despre icoane...

este adevarat.doar canonul bibliei ortodoxe are aproape 2000 de ani pe cand cea cornilescu aproape 100.nu inteleg tu esti crestin ,ortodoxii ce sunt?

Rare cuvinte de aur.

Aveţi aşa un tezaur dumnezeiesc de 2.000 de ani! Folosiţi-l fraţilor, lăsaţi izvoarele seci ale acestei lumi!

[COLOR=#000000][SIZE=5]Observând oamenii mai cu atenţie, am aflat că spirite sectare se găsesc oriunde, în toate activităţile omeneşti; se găsesc sectari (cârcotaşi) pe marginea oricărei gândiri omeneşti, nu numai în religie; se găsesc spirite sectare rozând chiar la temeliile ierarhiei. [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#000000][SIZE=5]E clar că spiritele sectare, mentalităţile înguste, unilateralităţile de orice fel sunt spirite anarhice, sortite până la fărâmiţarea lor până la absurd. Sectarismul se explică prin sine, dar nu şi-l poate explica cel ce pătimeşte de el. Adică cel căzut în asemenea îngustimi, susţine cu toată tăria că aşa este "Adevărul" cum îl înţelege el, şi nu admite o altă părere. Dacă prostul s-ar recunoaşte prost, ar înceta de a mai fi ca atare şi s-ar schimba în înţelept. Orişice spirit îngust, sectar, aduce minţii şi sufletului o nelinişte, o tulburare, o barieră care stinghereşte libertatea sufletului, seninătatea sa superioară, suveranitatea credinţei în conducerea preaînţeleaptă a Providenţei, atât în directivele mari ale lumii, cât şi în amănuntele vieţii noastre. Ori de câte ori nu ţii pasul cu Providenţa, ba din neştiinţă, ba din fixarea cu încăpăţânare pe câteva idei omeneşti, totdeauna putem fi striviţi, fără a avea vreun merit decât acela de a fi victimă a îngustimii noastre. [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#000000]
[/COLOR]
[COLOR=#000000][SIZE=5]Cine-i îngust la minte n-are leac nicăieri. Mulţi sunt mai betegi la minte decât de alte boli fizice. Sunt oameni care reprezintă Providenţa, oameni providenţiali, dar după o oarecare vreme se sectarizează (dau în nebunia sectarilor), se limitează la îngustimi, la câteva principii fixe, şi vor cădea victimele acestor îngustimi. Şi întâi trebuie să se spargă capul prost ca să vină cel cuminte (şi cu minte). [/SIZE][/COLOR]

si la intrebari cand raspunzi?cum sa -l folosim sa renuntam la tot ce avem sa ne rebotezam la adventisti eventul si s-ar zice atunci ca-l folosim? te-ar multumi?am fi pe directia corecta?

Te învârţi în cerc. Tocmai îţi arătam că lucrarea Bisericii este una cu cea a Domnului şi a apostolilor.

Dacă ai fi un pic atent şi detaşat de habitusurile neoprotestante, ai observa că Iisus relativizează corect toate pasajele citate. Fapt care nu-l regăsesc în hermeneutica adventistă sau a altor atomi ai protestantismului.

Sinecdocă caracteristică interpretărilor abuzive ale unui text. Dăcă citeşti cu atenţie pasajele invocate de d-ta ai să observi cu surprindere că mesajele au adresă şi conţinut, precise. Alminteri, n-ai dat niciun exemplu din Evanghelii întrucât şti bine că nu există aşa ceva.

Discuţia noastră nu va avea nicio finalitate şi nu ne schimba sau spori nici cunoaşterea nici evlavia. Practicăm axiologii ireconciliabile. Eu nu voi renunţa la credinţa Bisericii nici dacă ar veni un înger din cer să-mi spună că nu-i aşa cum cred eu. Apoi îţi dai seama, dragă Trices, cât de dispus sunt să primesc sofisme neoprotestante răsuflate.