"Cea mai prăpăstioasă cale e să te sprijini pe tine, pe mâinile tale, pe mintea ta:"

Da, dar la fel de periculos îmi pare să te iei dupa tipare care au fost vizibil depăşite, refuzînd să accepţi evidenţa ! Îmi pare un regres , ori Dumnezeu sigur doreşte ca noi copiii Lui sa fructificam mereu zestrea daruită cu generozitate. Cred în efectele benefice ale medicinei naturiste de exemplu, am văzut nenumărate efecte ale aplicării ei . Sunt convinsă ca dacă Omul şi-ar corija gîndirea , nenumărate boli ar dispărea. Felul în care gîndim şi accţionăm ne "consacră" anumitor boli.

In anii 90 dupa revolutie Academia a intrebat ROR daca acupunctura este ceva corect din punctul ei de vedere , In acea vreme cercetarea romaneasca mediacala inca nu studiase cazuistica acupuncturii.
Dupa vreo 3 luni s-a primit raspuns din partea patriahului BOR in care se preciza ca acupunctura este in regula - pe baza studiilor practicii ei facuta de Biserica.
Dupa vreo doi ani insa BOR a intors foaia si a negat primul raspuns spunind nu ca este ceva rau cu siguranta ci doar ca poate fi ceva rau si ca este ceva nesigur cerind respingerea ei.

Dupa care evident ca lumea medicala care deja facuse intre timp studii cazuistice a cerut mai multe explicatii referitoare la primul raspuns si la al doilea iar cu fiecare explicatie raspunsul -lipsit de amanuntele tehnice cerute -se radicaliza si mai mult pina acolo incit medicina romaneasca era acuzata de blasfemie moment in care evident dialogul a incetat.

Unul dintre raspunsurile intermediare absolut de neinteles pentru lumea medicala a fost ca "daca am accepta acupunctura am accepta existenta chakrelor" mai cu seama ca cercetarea de granita rusa in acele vremuri tocmai confirma la nevel de experti existenta chakrelor -puse in evidenta prin mai multe experimente paralele.

Trist dar adevărat din păcate..Însa eu cred că nu mai e mult pîna se va lămuri lumea care e adevărul...

Cate dreptate aveti, stimata doamna! Din pacate, unii se cred mandatati de Dumnezeu (?!?) sa vitupereze orice nu inteleg.

Magistral de la obiect!

Sunt foarte frumoase cuvintele şi înţelepte şi eu sunt de acord cu ele, dar pentru a nu fi extremişti să ne gândim că mai periculos este să luăm tot ce zboară că se mănâncă şi tot ce este ştiinţă că este adevărat. Noi creştinii, suntem chemaţi la discernământ şi în ştiinţă şi cu atât mai mult în religie. Medicina naturistă este minunată, dar din păcate nişte şarlatanii au luat numele ei. Noi pe acest forum ne străduim să le deosebim.
Bolile sunt influenţate nu numai de gânduri ci şi de simţiri şi de cuvinte. Dar cel mai mult le influenţează credinţa şi păcatele.
Vă mulţumesc pentru completare. Orice nuanţă este binevenită, vă mai aşteptăm aici în hora doritorilor de adevăr.

Dragul meu atât de mult te-ai obişnuit să fi neserios în citările tale din Sfintele Scripturi încât nu mai putem să credem nimic din cele ce le scri. Te rog, când faci astfel de afirmaţii să le argumentezi cu citate şi trimiteri, altminteri nu le putem considera decât minciuni cu scop de hulă care poate poate că ar prinde vreun fraier în plasă. Aşteptăm cu toţii dovezi, documente ca să începem să te mai şi credem, toate le interpretezi pe dos, după cum te taie capul... deja tăiat.
Despre chakre şi dracupunctură vom vorbi mai detaliat la capitolele următoare dedicate lor, cum ştiinţa de azi demonstrează neştiinşificul acestor credinţe păgâne. Toate la vremea lor.

Iar alţii se cred mandataţi de papă să accepte orice, ca să fie consideraţi largi în gândire şi inimoşi în simţire.
Păcat însă că le lipseşte discernământul. Dacă şi-au mutat nădejdea mântuirii lor din mâinile lui Hristos în mâinile unui înlocuitor, din Creator în creatura papă, dacă nu discern ce e bine pentru sufletele lor, nici cruce nu ştiu să-şi facă cum trebuie, ce să mai dorim să discearnă prin păienjenişul cel încâlcit al înşelării, atât de subtil ţesut de păianjenul nevăzut prin toate domeniile.
Nu putem decât să le plângem de milă.

Medicina contemporană și vindecările ei 77
 

http://www.crestinortodox.ro/liturgi...xa-123778.html
A. POTRIVIT INVATATURII ORTODOXE, SUFLETELE AJUNSE IN IAD DUPA MOARTE
nu suporta chinuri materiale sau un foc material, conform unei invataturi dezvoltate mai ales in teologia catolica. E vorba mai mult de neputinta sufletelor de a-si indrepta dorinta spre comuniunea cu Dumnezeu ca bun spiritual, ramanand intr-un continuu regret ca nu se mai pot bucura de placerile materiale sau ale orgoliului cu care s-au obisnuit in mod exclusiv. In acest sens, Sfantul Ioan Damaschinul afirma: "Spunem ca chinul acela nu e nimic altceva decat focul poftei nesatisfacute” , altfel spus cand spune ca focul iadului consta in poftele care nu-si gasesc materia pentru a se satisface.
Sfântul Isaac Sirul afirma de asemenea ca ”este greșit sa gândim ca păcătoşii din iad sunt lipsiți se dragostea lui Dumnezeu.” Dumnezeu da dragostea tuturor insa puterea dragostei actioneaza in doua feluri: acealasi foc, iubirea lui Dumnezeu, ce arde in inimile credinciosilor, se preschimba in experienta celor care o resping, in focul iadului.
Sfantul Macarie Egipteanul lamureste starea sufleteasca a unora si a celorlalti, astfel: "Precum imparatia intunericului si pacatul stau ascunse in suflet pana in ziua Invierii, cand chiar si trupul celor pacatosi este invaluit in intunericul ce sta inca ascuns in suflet, tot asa si imparatia luminii si chipul ceresc care este Iisus Hristos lumineaza in chip tainic sufletul si straluceste (stapaneste) in sufletul celor sfinti".

Sfantul Vasile cel Mare explica de asemenea: "Domnul este un fel de loc care cuprinde in Sine pe cei drepti: asa ca dreptul care se gaseste in acest loc in chip necesar se simte bine dispus si vesel. De altfel si dreptul este un fel de foc al lui Dumnezeu, atunci cand primeste pe Dumnezeu in el. Cel pacatos harazeste locul acesta diavolului".
Iadul in aceasta perspectiva este inteles ca prezenta a lui Dumnezeu experiata de o persoana care, prin libera alegere, respinge dragostea Sa. Este torturat de dragostea lui Dumnezeu, tortura de a fi in prezenta eterna a lui Dumnezeu fara a fi in comuniune cu El.
Dragostea dumnezeiasca este focul care nu se stinge niciodata, iar dispozitia si suferinta sufletului in prezenta lui Dumnezeu, pe care Il respinge, este "viermele neadormit”.

Va urma cu
B. ESENTA IADULUI SI POSIBILITATEA UNUI IAD ETERN

"Cel care crede ca stie nu a cunoscut cum trebuie."

Cunoasterea cum trebuie este cea prin proprie experienta nu din auzite sau citite cit mai ales din revelatie proprie daca nu chiar prin darurile de stiinta si inaintevedere.

Da, multam fain!Ii trimit raspunsul acum.

Intre timp, nu am stat cu mainile in san ci pe mouse si am gasit aceste aspecte:
linkuri inselatorie cieaura:

biserica lui paul rogers, c.o.o. of cieaura
http://www.stewardshipenrichment.com/services.html

alt link despre inselatorie
http://www.scam.com/showthread.php?t=125729

decizia de acuzare a astora intr-o frauda similara prin 2008
Alex Arnold, the person controlling and running CieAura, is liable for $16,245,799.70. That is over $16 million.
JT Taylor is on the hook for $620,139.64.
http://www.scribd.com/doc/59991244/F...Final-Decision

cum sa depistezi frauda cieaura youtube, detalii despre seful lor si despre firmele lui care nu sunt chiar asa de tari conform (date luate de la depart comertului din california)
http://www.youtube.com/watch?v=BNbrFhUNSKw
si partea a doua aici
http://www.youtube.com/watch?v=PYnKA...eature=related

tare de tot partea a doua!!
aici aflamm ca nu cieaura e inventatorul acelor chipuri ci alte firme
iar toate laboratoarele mari(ibm, sony, toshiba etc) spun ca tehnologia asta, daca va fi, va fi prin 2029!!
de ce nici o comunitate stiintifica nu stie de ele?...


inselatoria cu testul de balans la power balance (genial testul, mai ales ca prin acest test prind tare de tot la lume, dar, ce sa vezi, nu e decat o cacealma)
http://www.youtube.com/watch?v=B9_6S...eature=related

alt video despre inselatorie:
http://www.youtube.com/watch?v=Kwy9T...eature=related

sistemul cieaura:
http://www.articlesbase.com/online-b...l-1650946.html

jucatorii nba aflati in procese( is cieaura and power balance the same people? aceeasi inselatori)
http://www.wired.com/playbook/2011/0...power-balance/

unul care a primit chip pt raceala cu efect in 5 minute:

CieAura is absolute BS!!! Ive just come down with a cold recently, and while visiting my mother...her next door neighbor was standing outside her house along with her and my stepdad. I stated I wasn't feeling well, and the neighbor asked what was wrong, and I told him. He introduced the chips, and and then gave me some water that he "claimed" had a pH of 9.5, whatever! Anyway, he then asked me to come over and look at a presentation of CieAura and the business aspect of it. To be brutally honest with you, TOO GOOD TO BE TRUE!!!

Oh, and the chips...Ya, I was suffering from a runny nose and sore throat(cold, right?) After 20 min(approx) of him giving me the chip, my nose was running right in front of him. Seriously? He said it was supposed to clear up my symptoms in FIVE MINUTES within application of the chip. As I am typing this now, I took an Advil Cold and Sinus...My nose is dry as the West Texas Plains.

Cred ca putem inchide capitolul cu aceste aspecte.
Numai bine,
Florin

am mai scris si pe alt topic despre chestia asta, bioenergia e o practica anti-crestina ce doar imbraca limbaj medical si tehnic, dar nu are nicio legatura cu medicina

de fapt cand ei spun "bioenergie", in practica isi imagineaza ca comanda unor "spirite" sa repare organismul bolnavului

cum este asta diferit de invocarea oculta a duhurilor necurate? incantatii

E usor sa presupui asta dar nu ai nici un argument atita vreme cit nu ai darul deosebirii duhurilor si adevarului, mai cu seama ca nu se repara doar trupul ci si sufletul , moralitatea si decaderea spirituala. Ar inseamna ca dracul are mai mult duh sfint decit Dumnezeu si ca deja Il concureaza la capitolul lucrari divine.

Medicina alternativa este o sarlatanie de zile mari. Se castiga mai bine decat medicina in sine, insa oamenii sunt in general creduli, iar atunci cand sunt bolnavi devin disperati si cauta orice sansa de scapare.
Multe din practicile la care recurg acesti oameni sunt religioase, iar lipsa dovezilor e in floare.

Medicina contemporană și vindecările ei 77
 

Iată un caz de nevindecat. Cine crede ca cel de mai sus.

Dragul meu logica ta, de a nu da crezare celorlalţi, (aducând împotriva lor argumentele pe care ar trebui să le foloseşti pentru a-ţi demonstra că nu poţi da crezare nici măcar ţie), îmi arată că de fapt tu te consideri infailibil, prooroc şi deţinător al adevărului absolut. Dar aceasta contrazice Sfânta Scriptură care scrie:

Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”

Deci şi tu!!!
Tot ce am argumentat eu a fost susţinut prin trimiteri la Sfânta Scriptură. Tu nu trimiţi acolo ci doar te bazezi pe nişte simţiri, care le numeşti ale Duhului Sfânt, dar care, după experienţa Ortodoxă de luptă împotriva Satanei, experienţă de mii de ani, prin mii de sfinţi şi insuflată cu adevărat de Duhul Sfânt este o minciună. Satana te minte în simţurile tale ca să te facă, cum a şi reuşit, să crezi că:

Fac.3:5 Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Calea care tu o propui este să nu credem în Biserică ci în tine, deci eşti mai mare ca Biserica, deci decât Trupul lui Hristos, şi deci şi decât însuşi Hristos. Însă pentru că tu nu te-ai răstignit pentru mine eu nu pot să cred în tine ci în Cel răstignit pentru mine Hristos care mi-a poruncit:

Matei 18:17 Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.


Dragul meu, ştiu că nu vrei să fi detronat de pe scaunul de atotcunoscător şi primitor de Duh Sfânt pe care te-ai suit, dar dacă vrei să te mântuieşti, vino la Hristos, renunţă la tine, şi vezi-ţi păcatele iar nu virtuţile. Este păcat să te osteneşti toată viaţa şi apoi să-ţi dai seama că ai fost înşelat.
Cu durere şi dragoste, Alexandru


Acum îmi cer iertare că nu o să mai intervin pe forum sub formă de dialog deoarece fierbe în mine cartea despre viaţa Bătrânului meu Traian, mare făcător de minuni şi fiu iubitor al Bisericii, plin de discernământ, care m-a crescut pe mine în Ortodoxie şi m-a scăpat de ciuma ei numită zelotism. O să revin după şi dacă voi termina această carte, dacă îmi va ajuta Dumnezeu. Până atunci voi mai posta doar materialele care deja le-am pregătit. Cu mila lui Dumnezeu cred că acoperă vreo trei ani de postare săptămânală. Dar ştim noi care e voia lui Dumnezeu?


PS
Da, ştim! ORTODOXIA! Ultimul cuvânt al Bătrânului meu, înainte de a se duce la Domnul, a fost: „Biserica e vie!”. Şi aşa este, Biserica Ortodoxă (iar nu orotodoxismul desprins de Biserică) este singurul şi adevăratul Trup al lui Hristos şi este Vie precum şi Dumnezeu este Viu, căci are viaţă de la El, trăieşte viaţa Lui.

Cu durere, dragoste şi acum o să fie şi dor, (mă iertaţi toţi cei care poate v-am supărat), Alexandru

PPS dacă apare vreo problemă vă rog să mă anunţaţi pe mesageria privată. Vă mulţumesc.
__________________

Medicina contemporană și vindecările ei 78
 

Esenta iadului si posibilitatea unui iad etern

http://teologie.do.am/news/esenta_ia...2010-11-21-451



In cadrul intelegerii raiului si a iadului, ramane sa se raspunda la intrebarea: de ce, in urma judecatii lui Dumnezeu, cei ce pleaca din aceasta viata fara credinta in El, deci fara o deschidere spre comuniunea cu El si prin El cu ceilalti oameni, trebuie sa ramana vesnic in iad? De ce aprecierea lui Dumnezeu fata de acestia, sau aceasta stare a lor constatata de Dumnezeu, dupa moarte, are drept consecinta permanentizarea lor eterna in aceasta stare?

Caci se pune intrebarea: oare cei ce pleaca de aici in aceasta situatie cad intr-o stare de nefericire mai mare decat cea de aici? Nu au posibilitatea sa intre vreodata in comuniune cu Dumnezeu si deci sa fie scosi din iad?

Invatatura Bisericii despre putinta scoaterii din iad a unora, in rastimpul dintre judecata particulara si cea universala, permite un raspuns potrivit la aceasta intrebare. Conform acestei invataturi, cei ce se duc in iadul de dupa judecata particulara cu o anumita credinta, deci fara o atitudine total contrara comuniunii cu Dumnezeu, vor putea ajunge in situatia ca virtualitatea capacitatii de comuniune prezenta in ei sa fie actualizata. Deci acest iad implica doua posibilitati: posibilitatea de a fi etern pentru unii si neetern pentru altii.

Fara sa se poata spune in mod sigur pentru cine va fi etern si pentru cine nu va fi etern, exista in principiu pentru unii din ei posibilitatea de a nu fi etern.

Dar taina libertatii nu permite sa se poata spune ca iadul va inceta pentru toti sa fie etern. Cei care nu vor putea iesi din iad pana la judecata universala nu vor mai putea iesi in veci din iad.

Dar pe ce se bazeaza faptul ca cei ce vor fi lasati in iad prin judecata universala vor ramane vesnic in el, odata ce Dumnezeu nu inceteaza niciodata de a fi un Dumnezeu iubitor si odata ce aceia vor pastra in veci o anumita libertate? Se bazeaza pe prestiinta lui Dumnezeu, in baza careia Dumnezeu stie sigur ca aceia nu vor raspunde in veci ofertei Lui de iubire, fie pentru ca nu vor vrea, fie pentru ca si-au creat prin refuzul total al comuniunii din viata pamanteasca si din rastimpul intre judecata particulara si cea universala o astfel de stare, ca nu mai sunt capabili sa accepte o comuniune cu Dumnezeu. Sfantul Ioan Damaschin socoteste ca lipsa vointei de a dori pe Dumnezeu se acopera cu "neschimbabilitatea" patimasa in care se afla cel din iad. Propriu-zis dupa moarte sunt "neschimbabili": in bine, cei din rai si in rau cei din iad.

Taina faptului ca unii vor putea fi scosi din iad pana la judecata universala si ca altii nu vor iesi in veci din el, ci vor trece in iadul vesnic, impreuna cu cei ce vor trece din viata, acolo, in momentul sfarsitului lumii, este o taina a libertatii omului si o taina a putintei de invartosare a lui intr-o libertate negativa imposibil de depasit, si nu o putem patrunde noi.

Pentru mintea noastra e tot asa de posibil ca cei din iad sa vrea sa iasa din el, sau sa nu vrea. Numai Dumnezeu poate patrunde si cunoaste de mai inainte aceasta taina si noi nu avem ce face decat sa credem ceea ce ne-a spus El prin Revelatie, ramanand sa aflam numai la judecata din urma care anume dintre oameni vor fi trimisi in iadul vesnic.

Berdiaeff admite un iad care consta din refuzul comuniunii cu Dumnezeu, dar el crede ca acesta e un iad subiectiv, nu ontologic, si declara ca e cu neputinta sa dureze vesnic. Dar pe langa faptul ca aceasta inseamna o rationalizare a libertatii umane, afirmarea lui nu tine seama de faptul ca de la o vreme nu se mai poate separa intre subiectiv si ontologic. Un fel stramt de a gandi, de a simti, de a privi lucrurile si pe oameni, creeaza in firea omului o anumita stare ontologica, desfigureaza spiritul profund si nici crestinismul nu spune ca iadul e numai o imprejurare exterioara chinuitoare, nu si o lume de spirite desfigurate, incremenite in rau, intr-un mod sucit de a privi realitatea.

Contributia factorului subiectiv - sau chiar imaginativ, fantasmagoric, la sustinerea chinurilor iadului, o indica Sfantul Ioan Damaschin cand spune ca focul de acolo consta in poftele care nu-si gasesc materia pentru a se satisface. Caci pofta nesatisfacuta chinuieste prin neputinta de a da imaginilor placerii o consistenta reala si, pe masura ce se prelungeste neputinta de a le da o realitate, ele isi sporesc aparentele fermecatoare, iar prin aceasta, si puterea chinuitoare, data fiind neputinta de a afla ipostasurile reale corespunzatoare. Lipsa materiilor in stare sa satisfaca poftele este elementul obiectiv al chinurilor iadului. Iar efervescenta fantasmagorica a poftei, intretinuta de aceasta lipsa, este elementul subiectiv.

Iata cuvantul Sfantului Ioan Damaschin: "Spunem ca chinul acela nu e nimic altceva decat focul poftei nesatisfacute. Caci nu poftesc pe Dumnezeu cei ce au dobandit neschimbabilitatea in patima, ci pacatul. Dar acolo nu are loc savarsirea reala a raului si a pacatului. Caci nici nu mancam, nici nu bem, nici nu ne imbracam, nici nu ne casatorim, nici nu adunam averi, nici pizma nu ne satisface si nici un fel de rau. Deci poftind si neimpartasindu-se de cele ale poftei, sunt arsi de pofte ca de foc. Dar cei ce poftesc binele, adica numai pe Dumnezeu, Cel ce este si exista pururea, si se impartasesc de El, se bucura pe masura poftirii lor, pe masura careia se si impartasesc de Cel dorit".

Aceasta inseamna ca sufletele ajunse in iad dupa moarte nu suporta chinuri materiale sau un foc material, conform unei invataturi dezvoltate mai ales in teologia catolica. E vorba mai mult de neputinta sufletelor de a-si indrepta dorinta spre comuniunea cu Dumnezeu ca bun spiritual, ramanand intr-un continuu regret ca nu se mai pot bucura de placerile materiale sau ale orgoliului cu care s-au obisnuit in mod exclusiv. Ele nu pot capata gustul bucuriilor spirituale, care au ca esenta comuniunea cu Dumnezeu, realitatea personala si consistenta (ipostatica) suprema.

Iadul e un dublu rau: vointa de a savarsi pacatul si durerea neputintei de a-l savarsi. E o atasare la pacatul ce nu mai poate fi savarsit material si deci un refuz de cautare a bunurilor spirituale. Prin neputinta omul e scos chiar si din relatia cu lucrurile, sau dintr-o relatie egoista, trecatoare, cu alta persoana. Toate legaturile lui cu realitatea ii sunt taiate. El duce o existenta fantasmagorica, de cosmar. E inchis total in groapa singuratatii. Numai demonii si poftele sale il musca asemenea unor serpi. Se poate spune, ducand mai departe aceasta idee, ca subiectivitatea sa crescuta monstruos il face sa nu mai vada realitatea altora. Nu mai poate avea nici macar contacte patimase, fugitive, cu ei. Imaginatia sa subiectiva acopera si realitatea obiectelor, caci le socoteste prea modeste pentru imaginatia sa. El cade intr-un fel de existenta de vis in care totul se haotizeaza intr-un absurd fara nici un sens, fara nici o consistenta, fara nici o cautare de iesire din el, fara nici o speranta de iesire.

Totul e urmare riguroasa si invartosata a pacatelor facute in viata. Sfantul Maxim Marturisitorul a descris in cateva pagini de mare plasticitate aceasta stare: "Daca nu am obisnuit ochii, urechile si limba sa priveasca, sa auda, sa graiasca dupa fire, ca rezultat vom avea intunericul si tacerea cea mai grea". Daca nu am dezvoltat comuniunea, vom avea tacerea tuturor. Daca nu am cautat sensul adevarat al lucrurilor si persoanelor, vom avea minciuna si absurdul; vom avea "viermele urii" pe care l-am cultivat. Daca ne-am legat viata de lucrurile trecatoare, aceasta isi va pierde consistenta impreuna cu cele ce au trecut ca fumul. Daca nu am stins focul poftelor cu infranarea, vom arde in el, neavand cu ce sa-l potolim. "Pentru focul placerii vom avea focul gheenei; pentru intunericul nestiintei si pentru ratacirea trecatoare, nestiinta vesnica". Pentru inaltimea mandriei desarte si a distractiilor, prabusirea cea mai de jos si tristetea continua. Din toate partile ne vor inconjura minciuna si nesinceritatea serpuitoare pe care am cultivat-o.

Chinurile nu vor consta atat intr-o singuratate simpla, cat intr-o singuratate impusa de o vecinatate chinuitoare. E o singuratate pe care ti-o aperi de serpii care te asalteaza. Nu consta numai in lipsa unei comuniuni. Caci daca am fost noi serpi pentru ceilalti, vor fi acum ceilalti serpi pentru noi. "Si mai chinuitor si mai cumplit decat orice chin este sa fim pururea impreuna cu cei ce ne urasc si cu cei pe care-i uram... si despartiti de Cel ce ne iubeste si pe Care il iubim". E singuratatea in care esti tinut de fetele dusmanoase si urate ale celorlalti, fara sa poti sa-ti eliberezi vederea si cugetul de ele. E o singuratate lipsita de interiorizare si de o clipa de pace, intretinuta de lipsa oricarui cuvant de iubire si de intelegere, inconjurata de batjocura si ura tuturor. Toti ii chinuiesc pe toti; toti se apara de toti.

Medicina contemporană și vindecările ei 79
 

Florensky spune ca omul inchizandu-se in sine se altereaza in asa masura, ca nu mai e o realitate obiectiva pentru altii.

Obisnuindu-se sa nu mai vibreze cand spune tu, omul nu mai vibreaza nici cand i se spune tu. Se ingroapa intr-o totala indiferenta, intr-o moarte fata de orice relatie. El nu mai spune decat "eu, eu, eu". "Acela pentru care nu mai exista nici un tu, nu mai e nici el un tu pentru altii". El nu mai e nici pentru Dumnezeu un tu si nici Dumnezeu nu mai e pentru el un Tu. El a devenit o coaja (Schale), cum isi numeste H.P. Blavatsky spiritele, o "piele", fara substanta, ceva iluzoriu, pur subiectiv, dar tocmai de aceea se afirma numai pe sine, cu disperare. Cel care nu cunoaste alta realitate si se cramponeaza de eu-ul propriu ca unica realitate, fara sa o poata avea nici pe aceasta intr-un mod satisfacator, e obsedat de eu mai mult ca de o fantasma.

El a iesit din realitate "in intunericul cel mai dinafara", unde nu vede nimic. Un tu adevarat, o realitate obiectiva nu i-o poate da decat comuniunea cu Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat omului puterea pentru ea, dar dezvoltarea ei depinde si de contributia lui. Omul nu si-o poate da singur, tocmai pentru ca aceasta inseamna ca se afirma pe sine, nu vrea sa iasa din sine, uitandu-se pe sine, ca sa existe cu adevarat afirmat de altii, intrucat ii afirma si el pe altii; ca sa existe prin Dumnezeu, afirmand pe Dumnezeu.

S-ar putea pune intrebarea: de ce nu li Se arata Dumnezeu acestora in toata lumina Sa, ca ei sa o vada si sa iasa din atitudinea de refuz a comuniunii cu El? De ce ii lasa Dumnezeu "in intuneric"? Prezenta lui Dumnezeu nu e o realitate exterioara, ca sa se impuna ca atare, ci se ofera ca un Tu iubitor; iar ca atare, nu poate fi sesizat decat prin deschiderea smerita si plina de dor la iubire. Dar se intampla fenomenul curios ca cel ce-si apara autonomia se indarjeste mai ales in refuzul de a accepta pe cineva care, prin iubirea cu care se ofera, il face sa-si dea seama ca de oferta aceasta depinde adevarata lui existenta.

Nu poate admite cel invartosat in mandrie asa ceva, caci nu poate admite ca cineva il poate iubi cand el nu poate. El ar putea admite realitatea unuia care depinde de el, dar nu pe cineva care i se descopera ca cel care depinde prin nesfarsita lui iubire. Dar cel pe care-l admite, cu orgoliul ca admitandu-l ii da el aceluia existenta, nu mai vrea nici el sa i se daruiasca. Astfel Dumnezeu nu i Se poate face evident ca persoana iubitoare celui ce nu vrea sa-L primeasca in aceasta calitate. Numai celui ce-L doreste pentru iubirea Lui, i Se arata ca iubire. De aceea Sfantul Isaac Sirul a spus ca iadul este o pedeapsa a iubirii.

Celorlalti le este prezent sub acoperamantul rigorilor care apar intr-o viata lipsita de iubire, sub urmarile dureroase ale unei astfel de vieti. Chiar lucrurile in care vrea sa-si caute acela placerea isi pierd din ce in ce consistenta, pentru ca si ele sunt un dar al lui Dumnezeu si nu pot fi avute din plin decat de cel ce-L are pe Dumnezeu prin iubire. Amandoua acestea le spune Sfantul Ioan Damaschin: atat ca cei ce doresc pe Dumnezeu il au, cat si ca cei din iad, care s-au invartosat in nedorirea lui Dumnezeu si doresc numai lucrurile care le pot oferi placeri, nu au nici pe Dumnezeu si nu le mai au nici pe acestea. Au cazut intr-un gol total. E ceva ce incepe inca din viata pamanteasca, macar in forma ca cel ce nu mai are pe Dumnezeu nu mai simte de la o vreme placere nici de lucruri. Propriu-zis, cine are pe Dumnezeu are totul, cunoaste adancimea tuturor. "Cel ce doreste primeste. Cel bun dobandeste cele bune... Si dreptii, dorind pe Dumnezeu si avandu-L, se bucura vesnic; iar pacatosii, dorind pacatul si neavand materiile pacatului, sunt chinuiti, ca rosi de vierme si consumati de foc, neavand nici o mangaiere; caci ce este chinul claca nu lipsa a ceea ce se doreste? Pe masura dorului, cei ce doresc pe Dumnezeu se bucura, si cei ce doresc pacatul sunt chinuiti".

Sau: "Aici miscandu-ne pofta spre altele si dobandindu-le macar in parte, ne indulcim cu ele. Acolo insa, cand "Dumnezeu va fi totul in toate", nemaifiind nici mancare, nici bautura, nici vreo placere trupeasca, nici vreo nedreptate, cei ce nu vor avea nici placerile obisnuite si nu vor avea nimic nici din Dumnezeu, se vor chinui in mare durere, fara ca sa produca Dumnezeu chinul, ci noi insine pregatindu-ni-l".

Avem deci paradoxul ca afirmarea persoanei este un bine, dar afirmarea ei egoista, in afara comuniunii cu Dumnezeu, Persoana suprema, este un rau. Cei din iad se afla in acest paradox. O spune Sfantul Ioan Damaschin, in raspunsul la intrebarea: de ce nu distruge mai bine Dumnezeu pe cei ce vor persista in chinurile vesnice, decat sa-i lase sa se chinuiasca astfel?

A fi, oricum, e mai bine decat a nu fi deloc, este raspunsul lui. Iar fiintarea este un dar al lui Dumnezeu. Dumnezeu isi manifesta iubirea Sa oferind etern existenta celor din iad. El arata si in aceasta valoarea indelebila a persoanei umane. Daca i-ar mentine numai pe cei din rai, n-ar arata ca respecta pe om chiar cand I se opune; ca deci ii respecta libertatea. Cei din iad sunt in felul lor si ei o marturie a unei valori ce le-o acorda Dumnezeu. Dumnezeu ii tine prin existenta lor si pe acestia intr-o anumita legatura cu Sine. El lasa in existenta si pe cei ce-L neaga. Prin aceasta El manifesta o chenoza. Pe de o parte Dumnezeu nu-i poate scoate din starea lor de invartosare, dintr-o libertate care-L neaga. Caci pentru aceasta ar trebui sa-i priveze de libertate. Pe de alta, nu vrea sa-i nimiceasca; aceasta ar fi o alta dispretuire a existentei si a libertatii lor. intre aceste doua laturi ale alternativei, care ar manifesta o mai redusa bunatate a lui Dumnezeu si un mai mare dispret al libertatii lor omenesti, Dumnezeu alege sa-i mentina in atitudinea lor de refuz fata de Sine.

S-a spus ca o astfel de solutie ar introduce tristetea chiar in viata interna a lui Dumnezeu; de aceea s-a oferit solutia mantuirii universale. Dar aceasta nu s-ar putea realiza fara nesocotirea libertatii umane.

Solutia mentinerii lor in starea de eterna neimplinire poate nu ar fi mai rea ca o mantuire fara comuniune in libertate. Dar ea are avantajul ca, acceptand-o, Dumnezeu accepta nu numai tristetea de a nu-i vedea pe toti in fericirea comuniunii cu Sine, ci manifesta si maretia generozitatii daruirii lor cu o existenta intr-o vesnica opozitie fata de Sine si un respect al libertatii care face din om fiinta cea mai minunata.

Chiar si existenta diavolului ca existenta este o valoare, in calitatea ei de dar al lui Dumnezeu, va spune cu indrazneala Sfantul Ioan Damaschin. La intrebarea manicheului de ce a mai facut Dumnezeu pe diavol, stiind ca va deveni rau, el raspunde: "Pentru covarsirea bunatatii l-a facut pe el, caci a zis: il voi lipsi si Eu pe el, cu totul, de bine si-l voi lipsi de subzistenta, fiindca se va face rau si va pierde toate bunurile date lui? Nicidecum. Ci chiar de va fi rau, Eu nu-l voi priva pe el de participarea la Mine, ci ii voi da lui un bine: participarea la Mine, prin existenta, ca, chiar daca nu va voi, sa participe la Mine, prin existenta. Caci nimeni altul nu retine si sustine cele ce sunt in existenta, decat Dumnezeu. Caci existenta e un bine si e darul lui Dumnezeu... Toate cele ce sunt au existenta din Dumnezeu... Deci cei ce au macar existenta, au participare partiala la bine, intr-un grad ultim. Deci e un bine in existenta diavolului si prin existenta el participa la bine". Sau: "Dumnezeu ofera pururea diavolului cele bune, dar acesta nu vrea sa le primeasca. Si in veacul viitor tuturor le da cele bune. Caci este izvorul din care izvorasc cele bune. Dar fiecare participa la bine precum s-a facut pe sine capabil".

Desigur, judecata lui Dumnezeu cu efecte eterne ascunde un mare mister. Un mister la inaltimea realitatii om si Dumnezeu. Misterul cel mare pe partea omului este ca poate sta vesnic in fata atator semne ale existentei lui Dumnezeu si in mijlocul celor mai grele suferinte, in monotonia insuportabila, si totusi sa-L conteste, sa nu incerce solutia iesirii din ele prin acceptarea comuniunii cu El. El poate accepta mai degraba lipsa de sens, absurdul in toate, decat sa accepte sensul prin Dumnezeu. Aceasta, din marea ispita a autonomiei sale. Omul isi apara aceasta autonomie, pentru ca prin ea crede ca poate face orice, isi poate satisface toate dorintele, care l-au robit devenind patimi. Sfantul

Medicina contemporană și vindecările ei 80
 

Ioan Damaschin spune: "Iar de spuneti ca i-ar fi fost mai de folos sa nu fie decat sa se chinuiasca fara sfarsit, spunem ca aceasta nu e nimic altceva decat focul poftei raului si al pacatului. Caci nu doresc pe Dumnezeu cei ce au castigat neschimbabilitatea pacatului ca patima". Eternitatea iadului indica misteriosul paradox al libertatii celui care nu poate gasi adevarata viata in libertatea comuniunii si de aceea nici nu vrea sa o caute. Iar misterul cel mare pe partea lui Dumnezeu e ca Dumnezeu nu-1 distruge pe cel ce pacatuieste, chiar daca prestie necainta lui vesnica, ci il respecta chiar asa. E o vesnica pastrare a omului in relatie cu Dumnezeu. Nici omul nu poate uita cu totul pe Dumnezeu, nici Dumnezeu nu vrea sa uite pe om, oricum ar fi el.

Cele doua mistere nu mai pot fi despartite, sau Dumnezeu nu mai vrea sa fie despartite odata ce l-a creat pe om. Daca Dumnezeu ar distruge pe omul pacatos, ar uita de el pe veci intr-un gest de dispret, omul si-ar pierde adancimea de mister. La fel si-ar pierde o relatia intre Dumnezeu si om. De fericire, iar nu-l poate face partas Dumnezeu fara voia lui, pentru ca ea consta in primirea iubirii Sale de catre om. Dar omul nu vrea sa o primeasca, iar cu sila nu i se poate impune. Aceasta ar fi si ea o golire a omului de misterul sau. Chiar prin iadul vesnic se afirma valoarea si libertatea vesnica a omului". Daca omul ar sti ca, uzand de libertate impotriva voii lui Dumnezeu, odata si odata va fi distrus, el ar fi ingustat in libertatea lui. Numai daca stie ca el se poate opune vesnic lui Dumnezeu, e cu adevarat liber. El e liber si are o demnitate deplina numai daca stie ca e vesnic neconditionat, adica vesnic liber. Desigur, nu ar fi liber nici daca ar sti ca afirmarea sa libera n-are nici o urmare. in acest caz n-ar pune nici o fervoare in afirmarea libertatii sale. Afirmarea libera asuma si niste riscuri. Dar riscurile adevarate presupun persistenta in existenta a celui ce le asuma.

Chiar in atitudinea omului care nu vrea sa stie de Dumnezeu si care totusi nu poate sa uite cu totul de El e o suferinta sfasietoare, pe care omul o detesta, dar din care, pe de alta parte, nu poate iesi. Daca omul ar uita cu totul de Dumnezeu, n-ar mai suferi, dar n-ar mai fi nici om. Chipul dumnezeiesc e desfigurat in el, dar nu distrus. E si in aceasta o adancime pe care riu o poate avea decat acesta. Monotonia, neputinta eterna si tristetea extrema prilejuiesc si ele moduri nesfarsit de variate ale chinurilor, pentru ca sunt o monotonie, o neputinta si o tristete a omului. Existenta de care spune Sfantul Ioan Damaschin ca ramane un dar al lui Dumnezeu chiar si pentru cei din iad, nu poate fi numai o coaja goala, neutra. Chiar ca coaja ea produce reflexiuni in constiinta prin faptul ca produce chinuri. Oricat de incremenita ar fi aceasta tristete, ea e un zbucium, ea e totusi o viata constienta, pentru ca e traita de o persoana.

Sfantul Maxim Marturisitorul afirma categoric o activitate a sufletului dupa moarte, indiferent ca e la bine sau la rau, socotind ca fara o activitate sufletul nici n-ar mai exista, activitatea tinand de realitatea lui. "Daca sufletul e rational si intelegator din cauza trupului, trupul va fi mai de cinste decat sufletul care a luat fiinta pentru el. Apoi, fiind creat pentru trup, de la trup va avea puterea intelegatoare si rationala. Caci daca sufletul nu poate intelege si rationa fara trup, fara indoiala de la acesta are puterea de a intelege si rationa. Iar daca sufletul are de la trup puterea de a intelege si rationa, neputand, cum zic aceia, sa le aiba pe acestea fara trup, nu va putea fi nici de sine existent. Caci cum va mai fi existent, nemaiavand fara trup ceea ce il caracterizeaza?... Deci dupa desfacerea trupului, sufletul nu mai poate exista nicidecum. Si pentru cei ce sunt atat de fara minte nu va mai fi nimic, odata ce neaga nemurirea sufletului".

Socotind ca miscarea sufletului ca miscare e buna, ca si existenta lui, caci e de la Dumnezeu, el spune ca asa cum Dumnezeu nu Se misca, neavand spre ce Se misca, dar le misca pe toate, la fel sufletul isi misca puterile sale. Mai mult chiar, el nu-si misca puterile sale de voie, ci e miscat de Dumnezeu sa le miste. Sufletele ce ajung in Dumnezeu isi misca insa puterile intr-o stabilitate in Dumnezeu. De aici ar rezulta, dupa Sfantul Maxim, ca sufletele din iad trebuie sa-si miste puterile lor, pentru ca n-au in ele infinitatea; dar pe de alta parte nici nu se afla intr-o infinitate in care puterile lor sa se miste stabil, intrucat sunt in afara de Dumnezeu, si nici nu nazuiesc spre El, ci se misca intr-o neodihna chinuitoare, nestabilizandu-se in infinitatea lui Dumnezeu. Sufletul din iad trebuie sa se miste, dar intrucat nu se misca spre adevarata tinta in care miscarea sa se va implini si stabiliza, miscarea sa, de care nu poate scapa, e un chin, pentru ca e fara rost, fara tinta.

Mai mult, el se muta ele la una la alta, fara sa inceteze a exista. "Mintea preainteleapta, prin cele ce se petrec in lucruri dupa ordinea universului, mutandu-si facultatile spre ceea ce e pur si nematerial in ea, distinge din cele miscate pe Cel ce misca si intelegand ca e Unul si singur si simplu, existand din Sine si fiind la fel si cauza creatoare in stabilitatea proprie a existentei Lui, stie ca El e inaccesibil prin fire altora, caci e neschimbat, ca nemiscat, neavand spre ce Se misca Cel ce face si plineste cele ce sunt si e mai presus de ele... La fel (mintea), luand in considerare cauza miscarii variate a partilor si componentelor lumii mici, sau a omului, stie ca ea e altceva dupa fiinta decat existenta organica a trupului... ca e simpla si priveste unitar in cele risipite si e indefinita in cele compuse; se schimba pentru ca se misca si se misca pentai ca are spre ce se misca, iar cauza a schimbarii e ca nu-si cunoaste firea, ci judecata, cand aceasta greseste".

Existenta eterna a sufletului chiar in iad echivaleaza cu o viata "spirituala" a lui. Lucrul acesta e atat de important pentru Sfantul Maxim: ca fara suflet, nu mai e nimic care sa dureze. Totul e intr-o continua facere si desfacere. Nici Dumnezeu nu mai e. Caci un dumnezeu care nu mai poate crea fiinte cu o vesnica indestructibi-litate, pentru o vesnica gandire la el (sau contra lui), s-ar dovedi un dumnezeu care e conditionat si limitat la o relatie cu un vesnic proces impersonal, cu o vesnica lege a facerii si desfacerii.

Dar misterul intreg al suferintei iadului, sau continutul lui, care poate avea si el chiar in monotonia lui, reflectari continuu variate in constiinta omului, nu ne este dat sa-l intelegem in viata pamanteasca, ci numai sa-l banuim din unele umbre proiectate de el in aceasta.

Despre starea celor din raiul comuniunii cu Hristos, ca urmare a judecatii particulare, se va vorbi in alta parte.

Parintele Dumitru Staniloae


Va urma

C. ÎMPREUNĂ LUCRAREA OMULUI CU DUMNEZEU

Lipsa dovezilor este in floare pentru marea majoritate a oamenilor insa la nivel clinic (Ministerul Sanatatii) atit la noi in tara cit si peste hotare incluisv in domeniul cercetarii medicale exista o bogata documentatie si cazuistica.
Iar concluziile finale nu se iau dupa cazuri izolate ci incluisv dupa testari pe diferite loturi de subiecti.
O buna parte dintre medicii alopati sint impotriva medicinei complementare din spirit concurential insa pina la urma realitatea din teren bazata pe reultate concrete a facut ca pina la urma o buna parte dintre ramurile medicinei alopate sa fie predate in facultatile de medicina. Desigur cu caracter general -informal la cururile obligatorii (aici ma refer in Romania) iar optional aprofundarea lor in anul terminal de facultate insotita de autorizatie de practica.

Referitor la biserica versetele respective nu se refera la dogma sau cunoastere -pentru ele exista alte versete- ci doar la moralitate .
Caci daca toti sint mincinosi la fel de mincinosi sint si cei care fac dogmele. deci de ce as urma alti mincinosi si nu calauzirea lui Iisus?

interpretări personale
 

Nicăieri nu spune în Sfânta Scriptură că Biserica este mincinoasă ci stâlpul şi temelia Adevărului:

I.Tim.3:15. Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.

Tu fiind om eşti mincinos, oamenii care fac dogmele sunt mincinoşi, dar Biserica aceea care nu face dogmele ci le primeşte de sus este Adevărată. Ortodocşii nu au făcut dogmele ci le-au primit de sus, în Biserică iar nu personal. Sfintele Sinoade ale Bisericii din toată lumea nu sunt adunări de revelaţii personale care pot fi mincinoase ci au primit dogmele lui Hristos, fără schimbare, care sunt ceea ce a crezut Biserica dintotdeauna, universal şi în consens. Dacă ar fi fost posibil ca tu să primeşti de la Iisus ceva mai presus de ce primeşte Biserica ar fi spus în Sfânta Scriptură tot omul e mincinos mai puţin Mihai36 şi/sau Biserica şi Mihai36 sunt stâlpul şi temelia adevărului. cum nu scrie aceasta şi nici că Biserica este stâlpul şi temelia moralităţii atunci noi te credem pe tine mincinos iar nu pe Hristos. Singura Biserică păstrătoare a învăţăturilor de la început este Biserica Ortodoxă. La tine dacă vine "Iisus" să te înveţe altceva decât învaţă pe Biserica Ortodoxă să fi convins că este antihrist.
Iar dacă nu eşti cu atât mai rău pentru tine.
Iisus cel adevărat nu se contrazice pe Sine.

Doamne ajută!

Medicina contemporană și vindecările ei 81
 

C. ÎMPREUNĂ LUCRAREA OMULUI CU DUMNEZEU
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ian-73047.html

Ca ucenic credincios al marilor invatatori capadocieni: Sfintii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si , ca si al Sfantului Ioan Gura de Aur, Cuviosul Ioan Casian s-a ridicat atunci impotriva unei separari adanci intre firea omeneasca si harul divin, pe care Fe¬ricitul Augustin o stabilise pentru a lupta impotriva ereziei lui Pelagiu. Intr-adevar, desi tot darul desavarsit si tot harul de sus coboara, de la Dumnezeu Parintele Luminilor, libertatea noastra omeneasca, zidita dupa chipul libertatii absolute a lui Dumnezeu si reinnoita in Sfantul Botez, este chemata sa raspunda si sa conlucreze cu harul dumnezeiesc pentru a produce in suflet roadele mantuitoare ale sfintelor virtuti si intr-o asa masura, incat se poate spune, cu Sfantul Ioan Gura de Aur, ca: "Lucrul lui Dumnezeu este de a ne darui harul Sau, iar cel al omului este de a-I oferi credinta sa". Caci, asa cum graieste acelasi mare invatator al Bisericii in alt loc: "Harul lui Dumnezeu curge atat pe cat este de deschis vasul credintei pus sub sipot". O asemenea invatatura isi avea limpede radacina in cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca Domnul a aratat: Cel care luase cinci talanti de la stapanul sau, a adus alti cinci talanti, iar cel ce a luat doi, a adus de asemenea alti doi (Matei I 25, 20-22). Deci cu adevarat, precum spune si Sfantul Apostol Pavel, suntem impreuna lucratori cu Hristos (II Corinteni 6, 1).
http://www.ziarullumina.ro/articole;...-Occident.html
Ioan Casian şi teologia sinergiei
La cumpăna secolelor IV-V, Occidentul a fost tulburat disputa dintre adepţii lui Pelagiu şi cei ai Augustin în problema mântuirii omului. Pelagiu, un ascet originar din Bretania, care se bucura de mare renume în Roma, învăţa că omul are deplină libertate în a alege binele şi răul, prin urmare, se poate mântui singur; harul lui Dumnezeu este numai un ajutor pentru ca binele să poată fi săvârşit mai uşor. Augustin, criticând erezia pelagiană, va ajunge la cealaltă extremă: omul nu poate face nimic bun singur, binele este exclusiv rodul lui Dumnezeu; mai mult, pentru a-şi susţine punctul de vedere, a introdus învăţătura despre predestinaţie: mântuirea nu se acordă tuturor, ci numai acelora aleşi de Dumnezeu din veci.
Sfântul Ioan Casian va răspunde prin intermediul scrierilor sale deopotrivă pelagienilor şi augustinienilor, oferind învăţătura teologică tradiţională a Bisericii: în mântuirea omului există o tainică împreună-lucrare a omului cu Dumnezeu (sinergie). Dintre dialogurile sale cu Părinţii, în special Convorbirea a XIII cu avva Cheremon tratează această problemă. Iată câteva fragmente din această convorbire:
Cum ne mântuieşte Dumnezeu
„Priceperea omenească nu înţelege uşor cum se face că Domnul, pe de o parte, dă celor ce cer, Se descoperă celor ce-L caută, deschide celor ce bat, iar pe de altă parte, Se descoperă celor care nu-L caută, apare şi răspunde celor ce nu-L întreabă şi toată ziua întinde mâinile către un popor care nu crede în El şi-I vorbeşte împotrivă, îi cheamă pe cei ce rezistă şi stau de-o parte, îi atrage la mântuire pe cei ce nu vor, celor ce vor să păcătuiască le taie putinţa de a-şi îndeplini această dorinţă, li se împotriveşte cu bunătate celor ce se grăbesc să facă rău.
În om este întotdeauna libertatea de alegere, care poate să nesocotească sau să respecte harul lui Dumnezeu. Apostolul nu ne-ar fi învăţat spunând: «cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră», dacă n-ar fi ştiut că harul poate fi cultivat sau neglijat de noi. Dar, ca să nu creadă cineva că pentru lucrarea mânuirii nu este nevoie de ajutorul dumnezeiesc, adaugă: «căci Dumnezeu Cel Care lucrează în voi şi ca să voiţi şi ca să săvârşiţi, după a Lui bunăvoinţă». De aceea, sfătuindu-l pe Timotei, îi spune: «nu fi nepăsător faţă de harul lui Dumnezeu, care este în tine», şi, de asemenea: «de aceea, te îndemn să ţii aprins harul lui Dumnezeu, care este în tine». Aşadar, El întâmpină voinţa omului, precum se spune: «Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina». Dimpotrivă, Dumnezeu este întâmpinat de voinţa noastră când El întârzie şi aşteaptă oarecum în chip folositor, ca să pună la încercare libertatea voinţei noastre, zicând: «Dimineaţa rugăciunea mea te va întâmpina». Ne cheamă şi ne invită, când zice: «toată ziua am întins mâinile Mele către poporul care nu crede în Mine şi Mi se împotriveşte», şi este invitat de noi când Îi spunem: toată ziua am întins mâinile mele către Tine. Ne aşteaptă, când ne spune prin profet: «de aceea aşteaptă Domnul ca să se milostivească de voi», şi este aşteptat de noi când zicem: «cu răbdare L-am aşteptat pe Domnul şi S-a uitat la mine». Ne întăreşte când zice: «Şi Eu am învăţat şi am întărit braţele lor, şi ei au cugetat împotriva Mea». Strigă Iisus: «dacă este cineva însetat, să vină la Mine şi să bea»; strigă la El şi profetul: «ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu».“
Va urma cu:
VI. NICI CEI CE MOR PENTRU HRISTOS DAR SUNT DEZBINAŢI DE BISERICĂ NU SE POT MÂNTUI

Scrisoare deschisa
 

Stimate Domnul Atanasiu

Am observat,nu o singura data,ca dvs criticati doctrina predestinarii.Este dreptul dvs sau al bisericii din care faceti parte.Insa corect ar fi sa o faceti criticand punctual si exact aceasta doctrina in care credem noi.Din ce ati scris pana acum pentru mine,ca si calvinist,este clar ca nu stiti la ce se refera aceasta doctrina si mi mult,o prezentati trunchiat si asa cum va convine.Prin urmare va solicit sa o analizati in intregime,punctual, cu critici pe fiecare aspect invocat de noi.

Va promit ca o sa va insotesc si eu in acesta analiza cu clarificarile necesare pt ca sa va ajut cumva,in cazul in care chiar doriti sa criticati cu temei,sa aveti la dispozitie ceea ce credem noi si nu ce spun altii despre noi sau,si mai grav,ce-si imagineaza altii si servesc public pe post de adevar.Este posibil ca intreg formul sa nu fie de acord cu mine.Imi asum asta dar mi-as dori,daca tot tineti lectii despre ,,neadevarurile" predestinarii,sa discutam putin,noi doi,public,despre ce contine ea,ce am inteles fiecare din ea si la ce ne referim.Apoi,dupa ce clarificam,veti putea si critica.Pana atunci emiteti judecati dintr-o singura directie si am zis sa nu va las singur in acest cautat noncombat.

Intrucat si eu si cred ca si dvs mai avem si alte treburi pe lumea asta,va propun sa lasati analiza pe episoade si eu voi raspunde la fiecare.La final tragem concluziile.Puteti folosi ce materiale teologice doriti si ale cui doriti.Si eu voi face la fel dar cu indicarea sursei si autorului pt ca oricine sa poata verifica.Si am suficiente pe tema asta,va spun inainte sa incepem.Pana acum,din ceea ce scrieti,nu m-ati convins cu nimic in ceea ce priveste existenta unei critici reale si fundamentate teologic.Sau si mai exact:biblic.Si cu ocazia asta vom mai clarifica si o alta minciuna des vehiculata despre noi:cum privim noi liberul arbitru in raport de suveranitatea absoluta a divinitatii.Asadar astept cu mare interes ori acceptul dvs sau,si mai bine,semnalul de incepere,adica primul episod.Discutam fara limita in timp:calm,metodic,asa cum trebuie.Bineinteles ca puteti refuza si continua monologul.As fi dezamagit dar cumva v-as intelege.

Cu deosebit respect
Scotland The Brave

O sa punctez foarte pe scurt un aspect, in privinta lui Alexandru nu stiu daca va putea continua dialogul cu tine, acum putin timp a spus ca va scrie doar mesajele, fara sa mai intre in dialog din lipsa de timp. Dar totul e posibil. :)
Am mai observat ca unii neoprotestanti spun ca si ei au toate Tainele, dar problema e diferenta intre ce inteleg ei si ce intelegem noi. De exemplu calvinii pot spune ca si ei au Impartasania (una din cele doua taine ramase la ei), dar ei nu spun ca se transforma in Trupul si Sangele Mantuitorului, desi pentru noi asta e important, nu denumirea.
Tu (sau dvs. daca preferi) spui ca noi nu intelegem predestinarea cum e la calvini, dar peste tot unde am citit despre calvinism asta scrie. Uite, ca sa dau de exemplu doar wikipedia (bineinteles, nu e o forma ideala de informare) http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin
" Calvin crede într-o predestinare absolută a aleşilor şi celor condamnaţi la "judecata din urmă", respingând astfel complet liberul arbitru."
"Calvin credea în ideea predestinării (mântuirea sau damnarea unui individ este hotărâtă de Dumnezeu de la bun început)."

Nu stiu, poate vei sa spui ca intre timp bisericile calvine si-au mai nuantat doctrina in aceasta privinta, dar si daca un castravete are doar 40% apa in loc de 60% tot castravete e. Recunosc, nu sunt suficient de informat cu privire la dogma calvinismului, pentru ca de obicei protestantii nu practica prozelitismul si nu am avut contact prea mult cu ei pana acum. Iar daca te lasa in pace ce as putea avea de obiectat? O sa revin daca ma informez mai amanuntit.

Hi, Scot! Te-ai mutat de buna voie cu tot cu coji de nuci in astalalt colt al forumului? Vezi ca pe Alexandru nu il cheama Atanasiu (a-thanatos=fara moarte), ci Anastasiu (Anastasia= Inviere). Sper sa nu te taxeze prea tare pe chestia asta, ca stii ca nu-i scapa detalii de astea.

Si eu vreau sa urmaresc "meciul" asta si intrucat tin cu tine, pe termen lung, sper sa castige Alexandru, hic et nunc, pe termen scurt. Intelegi tu cum vine asta...

Si eu sunt gata sa admit predestinarea doar cu conditia ca asta inseamna ca Dumnezeu ne-a predestinat pe absolut toti sa fim cu El, fara insa sa ne incalce cu ceva si libertatea noastra.

Dumnezeu tine mana intinsa pt. toti, dar depinde de fiecare daca-I intindem si noi mana sau nu sau daca o lasam sa ne scape, atunci cand ne depasesc incercarile si deznadejdea.
Stii doar ce paradoxal e El - ii iubeste pe cei ce Il rastignesc dar ii rastigneste (ii pune la grele incercari) pe cei e Il iubesc.

Hristos cu tine!

Catalin,din respect pentru tine,voi fi si eu scurt.Nu aveti probleme cu calvinistii pentru ca,in marea lor majoritate,ei nu stiu nici macar unde sunteti pe harta.La ortodocsi ma refer.Voi considerandu-va o biserica rugatoare si nu una militanta,am vazut scris asta pe forum,sansele sa afle mai multe despre voi tin de voia Domnului si calitatea conexiunii la internet.Orice alta informatie peste asta poate fi considerat un bonus.Daca ati merge la ei sa le spuneti cum vedeti voi problema probabil ca ar ramine perplexi,v-ar strange mana politicos si s-ar duce-n treaba lor.Eu sunt in caz atipic,nu sunt un exemplu,sigur nu in sens pozitiv si oricum eu sunt in ,,vizita" aici pentru o perioada.Fiecare cu ale lui.Am inteles acesta granita pe acest forum mai bine decat as fi crezut sau decat mi-as fi dorit.Macar acum am inteles mai bine anumite lucruri si am scapat de iluzii inutile.

Cu privire la dorinta unora de a critica sau de a fi apologeti.Cand cineva iti ataca credinta este normal sa o aperi.Accept asta.Dar cand unii nu prea vin sa iti atace credinta si pe tine de maninca degetele sa ii critici pe altii ,atunci trebuie sa te astepti la o replica.O sa fiu si mai explicit.Eu nu ma inchin si nu venerez moaste.Nici acum si nici vreodata.Asa cred eu si este problema mea.Daca in schimb as dori sa-i critic,din lipsa de alta ocupatie,pe ortodocsi pentru asta as proceda asa:

1.M-as documenta serios despre ce cred ei din sursele lor.
2.As face un rezumat al obiectiilor mele si as vedea pe ce se bazeaza argumentele ambelor parti.Aici as merge pe ambele surse.
3.As trimite cuiva autorizat de la ei punctul meu de vedere,cu argumente.
4.As analiza raspunsul si daca mi-as mentine obiectiile mi-as vedea de treaba mea si ei de a lor.Daca as admite raspunsul lor,in tot sau in parte,atunci as aprofunda verificarile la ei.

Sau:cred ce vreau eu,sau ce spun doar cei de la mine,nu verific ce spun si ei si care sunt argumentele lor si atunci foaie verde si-o pastaie eu sunt ceea mai pura oaie.Din turma Domnului bineinteles.In prima faza,daca tot ai chef de combatut,dai sansa unei replici,buna sau proasta,amatoare sau profesionista,dar dai sansa.In cea de-a doua situatie ,,tu centrezi tu dai cu capul".Si cu asta basta.

PS 1:nu cred ca vor aparea prea curand pe aici si alti calvinisti asa ca don't worry nu cu noi veti avea dispute.Decat daca de prea multa traire duhovniceasca ii apuca pe unii cheful de dispute.Sa fie primite,bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi :). Pana acum nu cred ca au venit calvinisti aici,la forum ma refer,sa va combata credinta si nici nu vor veni pentru ca nu cred ca sunt interesati de asta.Marea majoritate cred ca lumea crestina are doua unitati: protestantism si catolicism.Daca dansul accepta bine daca nu iaras bine.Daca merge pe metoda ,,eu postez si doar atat"atunci macar stiu sa nu mai ma obosesc sa citesc si eventual sa spun ce cred.Fiecare isi vede de ale lui si cu asta basta.Am vazut ca dansul are mai multe target:catolici,bioenergie,protestanti+neo si tot ce mai misca in afara granitelor ortodoxe.Pa daca este apologet atunci il invit sa discutam putin ceea ce afirma el.

PS2:yep,nu stiti despre ce este vorba cu predestinarea.Daca ar fi stiut ar fi comentat-o in interiorul celor 5 Teze ale Calvinismului.Asa cum facem noi,nu cum face dansul,cand o rupe din context.Noi niciodata nu o analizam si nu o sustinem izolat.Se aude dom' doctor?NICIODATA.Dar cand o analizezi in context,cu Biblia in fata,atunci se schimba discutia.Dar toate la timpul lor,cand vrea domnul doctor.Daca vrea.

PS3:corectitudinea nu exclude dragostea.Ba chiar o presupune si o si contine dom' doctor.

Pentru Delia:nu Delia,in ciuda intentiei tale generoase,nu poti sustine ambele tabere/confesiuni.Mai ales cand sustin lucruri complet diferite si cand cei ce le reprezinta,fie si in mod virtual,fiecare in felul lui,isi vor sustine cauza pana la capat,indiferent care va fi acela.Tu ii vei sustine pe ai tai,asa cum este normal,firesc si logic.Amandoi stim asta.Ai tu un suflet bun,la fel ca atii de aici dar asta nu va schimba situatia.Iarasi o stim amandoi.Hristos cu tine!

Toate cele bune.

Ceva parca nu suna bine referitor la predestinare si liber arbitru.

Din punctul meu de vedere atita vreme cit exista Dumnezeu si capacitatea sa de a interveni in viata oamenilor in momentul cind intervine liberul arbitru al omului este stirbit.
Iar Dumnezeu desigr ca intervine insa noi nu vedem exact masura in care este realizat acest lucru. Deci liberul arbitru este negociat cu masura in care lucrurile sint fie dinainte stabilite fie se intervine suplimentar si pe parcurs ori numai pe parcurs fara sa fie dinainte stabilit nimic in afara de Judecata si potopul hotarit. ("Am zis, voi face, am promis, voi implini."
Deci posibilitati sint mai multe inclusiv ca soarta sa fie dinainte stiuta de Dumnezeu -El fiind simultan in toate timpurile cit si in afara lui. Iar libeul arbitru sa aibe anuminte limite peste care nu se poate trece. ori chiar el sa fie in sine doar o iluzie si in realitate tot ceea ce credem ca determinam noi sa fie fara sa stim o planiicare si o infaptuire pina la cel mai mic detaliu si asta nu doar in privinta oamenilor ci in pina in cel mai mic detaliu aparent intimplator.
Cum ar fi de ex. sortii -asazisa ghicire sau divinatie- folosita cu rezultate exacte si exemplificata inclusiv biblic -in legatura cu Iona pe cind se afla pe corabia prinsa in furtuna.
Deasemenea la fel cum preotul apeleaza la deschiderea cartii oficial (la maslu daca este vre-un bolnav pe moarte) sau neoficial prin "deschiderea cartii".
Acest lucru a fost studiat de oamenii de stinta -atei bineinteles- si au concluizionat teoretizind oarecum "Legea sincronicitatii acauzale"- deci o anumita sincronicitate a evenimentelor si detaliilor care nu este predeterminata de intentia omului (referitor la rezultat) insa ea inexplicabil functioneaza.
Cei credinciosi evident ca au alta explicatie referitoare la aceasta Lege si la efectele ei.

Iar predestinarea prin care toti oamenii sa fie salvati chiar si impotriva vointei lor -in conditiile in care liberul arbitru ar trebui sa nu fie incalcat inseamna ca Dumnezeu intr-un mod f subtil ar trebui sa ii faca sa isi doreasca sa fie salvati incit sa puna si ei marul la acest lucru.-indiferent prin ce mijloace (cu suferinta sau fara).
profetia Apocalipsei arata ca sint doua secerari -una prin care se arata cite piederi vor fi (o treime din toate cite exista si toata iarba si apoi inca una dar in care vor fi secerati doar jumatate din oameni (unul va fi luat si altul lasat) -deci precizarea acestor amanunte numerice releva faptul ca lucrurile sint dinainte stiute si ca nu au loc intimplator -lasate doar la liberul arbitru al omului- deci ele sint dinainte stabilite.

Deci lucrurile sint ceva mai complexe decit par la prima vedere.
Oricum ai considera lucrurile viata te forteaza sa manifesti atit responsabilitatea cit si abandonul -ideal e fiecare dupa necesitati.

Eu pana acum m-am "specializat" mai mult pe catolicism, plus ceva de la adventisti, penticostali, stiu si de mormoni, etc.
Acum am citit mai multe despre calvinism, dar e exact ce stiam, sustin predestinarea. Daca nici ei nu sustin predestinarea inseamna ca nimeni nu sustine. http://en.wikipedia.org/wiki/Calvinism
E totul destul de clar in acele puncte. Si primul punct e diferit de conceptia ortodoxa, ei spun ca natura umana este total cazuta, deci ca nu mai pastreaza chipul lui Dumnezue in om si deci nici vointa. La noi nu e asa, o dovada clara e ca si unii oameni care nu sunt crestini pot face fapte bune, au vointa, nu sunt toti inclinati doar spre rau. Caderea a adus o deteriorare a firii umane, dar nu o cadere totala.
De aici de la eroare punctului unu urmeaza in mod firesc si punctul patru, harul irezistibil, care nu tine cont de vointa omului, un fel de infailibilitate papala extinsa la toti credinciosii.
Iar punctul doi urmeaza firesc, predestinarea. Oamenii sunt alesi dinainte fara vreo conditie si in functie de aceasta alegere arbitrara unii se mantuiesc si unii nu. Ma intreb de ce nu sunt alesi toti, pentru ca Dumnezeu e bun.

Asadar nu era niciun secret, e ceva ce stiam dinainte despre calvinism (in mare), se poate observa ca e o dogma confuza si contradictorie.
Daca nu se stie, in ortodoxie avem conlucrarea harului cu vointa, numita sinergie. In cazul unui om matur, datorita faptelor sale si a inimii bune, acesta devine deschis catre Dumnezeu si afla adevarul si credinta. In cazul in care ne nastem ortodocsi alegerile parintilor si faptele lor face ca si noi sa ne nastem tot ortodocsi.
Asadar prin Botez si Mirungere primim harul, iar noi cu ajutorul vointei conlucram cu acest har. Faptele bune si credinta fac sa creasca harul, primind mai mult har devenim si mai apropiati de Dumnezeu si implinitori ai voii Lui si tot asa, intr-o spirala. Harul se poate pierde (cum facem adesea), prin Spovedanie si Impartasanie reeditam Botezul si Mirungerea si primi har in continuare.
Daca Luther sau Calvin stiau acestea despre ortodoxie nu mai era nevoie sa faca alte dogme, acestea sunt perfecte si ei aflau adevarul.

Pe asta mizez si eu. Pe sufletul tau bun, pe chipul Lui Dumnezeu din tine. Si ai fi surprins da’ si eu sustin predestinarea, in sensul ca Dumnezeu a predestinat acest Chip al Lui din tine si din altii sa ajunga la Asemanarea cu El.
Te-a/ne-a predestinat sa fii/fim cu El. Doar ca drumul de la chip la asemanare e destul de intortocheat si uneori, cazand prada deznadejdii, ne pierdem in labirint crezand ca acolo ne e scris s-o sfarsim.

Dumnezeu n-are nici un interes sa-si predestineze propriul Chip din noi, decat spre Asemanarea cu El. Noi nu suntem ai nostri, Scot. Suntem chipul Lui si pe El Il doare cel mai tare daca ne pierdem.

Dar sa nu anticipez concluzia discutiei inainte de a parcurge pasii...

Hristos sa fie in chipul si asemanarea ta!

Interesant.Ramine de vazut.

Cate dreptate aveti, amandoi! Eu sustin echilibrul, inainte de orice subiectivism confesional. Si daca as fi pe Geonosis, tot as vedea clar cat echilibru, cat Duh emana postarile voastre. Va multumesc, stimata doamna! Iti multumesc, frate!

Inseamna ca stati excelent cu vederea! Va invidiez! Numai bine!

Nu-l judecati aspru,el vrea sa impace pe toata lumea.Este un frumos idealist,nu va reusi dar ar fi lumea mai saraca fara unii ca el.Am uitat sa precizez ceva,pana se gandeste domnul doctor ce sa raspunda.Ce propun.

Dansul sa analizeze,cum crede de cuviinta, cele 5 teze calviniste si sa le faca o critica.Inclusiv predestinarii.Cum crede dansul.Pe rand si pe toate.As dori ca acesta critica sa contina si critica argumentelor biblice pe care se bazeaza aceste teze.Inclusiv predestinarea.Pentru ca esenta lor asta este:fundamentarea biblica.

Dansul le va critica si eu le voi apara.Accept ca dansul sa primeasca sugestii si postari in sprijin de la orice ortodox de pe forum.Nu le voi comenta pe acelea dar voi tine cont de ele in raspunsurile mele.Eu pledez singur cauza confesiunii mele.Voi apela la Biblie ca baza principala a afirmatiilor mele.Domnul doctor foloseste ce vrea. Hai dom'doctor nu puteti refuza.Sunteti acasa,eu in ,,deplasare",va va sustine si raul si ramul :) eu joc singur impotriva tuturor pe subiectul acesta, i'm the bad guy :) Sunt de acord sa aveti si galerie activa.Eu singur.Un om.Unul singur.Ce sanse pot sa am? La pariuri nici macar nu s-ar miza pe sansa mea, mai lipseste sa propun sa ma combat singur :)

Daca va decideti o sa va insotesc cand voi vedea postata prima analiza.Nu altceva.O sa incerc sa fiu cat pot eu de obiectiv.Nu ma astept sa-si schimbe cineva radical opiniile.Dar macar rezolvam neclaritatile public si direct.Cam asta ar fi.Cu bine.

Astept si eu cu interes continuarea discutiei dintre domnii Anastasiu si Scotland the Brave legata de predestinare si mai ales concluziile. Am incercat sa inteleg si eu ce a dorit Calvin sa spuna prin predestinarea omului, cum poate fi aceasta posibila. Astfel eu inteleg ca intreaga creatie si destinul adamic sunt inglobate in Prezenta atotcunoascatoare a Lui Dumnezeu. El cunoaste din eternitate caderea lui Adam in pacat si pacatele semintiei omenesti, stie cum vor actiona oamenii atunci cand isi vor folosi liberul arbitru in diferite circumstante pamantesti, deci Dumnezeu cunoaste conduita peccabila a omului, destinul peccabil si destinul redemptor (mantuitor) al fiintelor omenesti (teza2 alegerea neconditionata). In acest sens, putem spune ca omul e predestinat din momentul in care se naste. Nu Dumnezeu il opreste pe om sa pacatuiasca, ci vointa umana, daca este indreptata spre nepacatuire, desi Prezenta atotcunoscatoare a Fiintei Divine stie dinainte de facerea omului daca va pacatui sau nu. Astfel Dumnezeu va fi iertator si ii va salva pe cei care-l aleg pe Hristos (teza.3 mantuirea speciala) si va fi drept cu cei care au o conduita peccabila , care aleg calea „pierzaniei”, pe acesta ii va condamna. Inainte de cadere, vointa umana tindea asimptotic catre vointa divina, insa dupa caderea omului in pacat s-a produs o rocada, omul fiind atras de planul simtual (teza1 totala neputinta), deci Dumnezeu , prin chemarea Duhului (teza4.harul irezistibil), ii alege pe cei al caror destin mantuitor il stia din eternitate.Harul il face pe credincios sa conlucreze cu vointa divina, fiinta umana se metamorfozeaza, iar chipul Lui Dumnezeu in om se reface. Dumnezeu este prezent in alegerile lor, iar in cazul in care vointa umana contravine planului divin se manifesta cenzura divina. Dumnezeu este prezent in alegerile lor, pune in miscare vointa umana, fara a dicta ce sa aleaga,dar ii ajuta sa aleaga, sa persevereze (teza.5 perseverarea sfintilor) pana la capat si sa-si implineasca destinul. Cam asa mi-am explicat eu "predestinarea calvina", insa astept varianta oficiala, corecta.

Pentru tema predestinarii mi se pare sugestiv textul talmudic.
Talmud Bavli, (Sanhedrin) situează Facerea (1:26) în contextul dialogului dintre Dumnezeu şi ierarhiile angelice.
După ce a hotărît crearea lui Adam, însă înainte de a-l crea, Dumnezeu creează un grup de îngeri slujitori, pe care îi consultă cu privire la facerea omului:
„Sînteţi de părere ‘să facem om după chipul şi asemănarea Noastră‘?“
Îngerii răspund printr-o întrebare:
„Suveran al lumii, care vor fi acţiunile omului?“
„Omul va săvîrşi lucrurile acestea şi lucrurile acestea.“, le răspunde Cel Sfînt.
Atunci îngerii citează Psalmi (8:4)
„Ce este omul că-Ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?“
Nemulţumit, Elohiim îndreaptă spre îngeri degetul cel mic şi îi arde.
Lucrurile se repetă cu al doilea grup de îngeri slujitori, iar îngerii din al treilea grup declară cu supunere şi resemnare: „Suveran al lumii, oare ce au obţinut primii îngeri care au vorbit dinaintea ta? Lumea întreagă este a Ta: prin urmare, fă tot ceea ce doreşti în lumea Ta.“
Mai tîrziu, în vremea generaţiei Potopului şi în epoca Turnului Babel, cînd oamenii săvîrşeau multe acţiuni păcătoase, îngerii s-au adresat lui Dumnezeu: „Suveran al lumii, oare primii îngeri nu au avut dreptate?“
Drept răspuns, Elohiim citează Isaia (46:4):
„Pînă la bătrîneţea voastră, Eu sînt acelaşi, pînă la adîncile voastre cărunteţe, Eu vă voi ocroti.“

[quote=Scotland The Brave;394044]
Sunt de acord sa aveti si galerie activa.Eu singur.Un om.Unul singur.Ce sanse pot sa am? La pariuri nici macar nu s-ar miza pe sansa mea, mai lipseste sa propun sa ma combat singur :)QUOTE]






:24::24:
:36:

Tot sugestiva mi se pare si mie o nuanta facuta de mitropolitul Antonie de Suroj, care, nu vorbeste despre credinta omului in Dumnezeu, ci despre credinta lui Dumnezeu in om.

Stiind noi ca Dumnezeu stie din vesnicie tot parcursul, mitropolitul ne propune sa ne gandim la sfatul de taina al Sfintei Treimi de dinainte de a crea lumea:
„Vom face o faptura dupa chipul si asemanarea Noastra.”„Da, dar stim ca ne va trada, iar Tu, Fiule va trebui sa te faci asemenea acestei fapturi, vei suferi si vei muri” –ar fi zis Tatal. „Il mai facem”? „Il facem”, ar fi zis Fiul.

Pai uite ce credinta are Dumnezeu in om! Stie dinainte toata drama si suferinta si in ce hal de demonizare vor ajunge unii, si totusi ne-a facut. Putea foarte bine sa nu ne faca stiind dinainte ce nemernici vom fi si cum ne vom purta cu El si unii cu altii sau macar sa nu-i fi facut pe aceia care ajung in iad.
Dar cui sa dea atata ocean imens de iubire si iertare daca nu ne-ar fi facut?
Daca n-ar avea de unde...

La prima vedere viziunea lui Calvin pare fatalista. Nu pot sa accept predestinarea in sensul ca Dumnezeu a hotarat din vesnicie pe unii oameni la mantuire, iar pe altii la pierire, caci n-ar mai fi Dumnezeu, ci un „monstru” omnipotent, care se joaca cu umanitatea, alegand in mod arbitrar destinul omului. Cred ca destinul nu e legat de norocul de a fi ales de catre Fiinta Divina pentru a fi mantuit, ci de alegerea ta de a fi mantuit, nu e un lucru pe care-l astepti, ci un lucru care trebuie realizat. Dumnezeu cunoaste conditia peccabila a omului, dar pe de alta parte harul a fost daruit din marea iubire a lui Dumnezeu , insa pentru fiecare om in parte el trebuie dobandit. Planul divin e unul redemptor(rascumparator,mantuitor), caci de aceea l-a trimis pe Fiul Sau si de aceea Aceasta se va intoarce. Eu astept concluziile lui Scotland the Brave pentru a "face lumina" :)

Tema predestinarii apare in religia islamica, fiecare om are o „carte a vietii” scrisa de Allah pentru ca El a stiut cum se va comporta omul, insa nu e folosita de acesta impotriva omului. Omul are o carte scrisa inca de la nastere, insa si o carte scrisa la maturitate, pe baza celor infaptuite de el in timpul vietii. Aceasta carte va fi folosita in Ziua Judecatii,deci o carte care contine „calificativele omului”, calificative pe care profesorul (Allah) le-a pus dinainte in cartea vietii, pentru ca el a stiut din eternitate daca elevul va trece sau nu testul vietii, inca dinainte de a-l da. La fel si la musulmani, planul divin e unul rascumparator, caci de aceea a trimis Allah Coranul si de aceea Iisus se va intoarce (si ei cred in a 2-a venire a "profetului" Iisus), pentru mantuirea noastra.

Prestiinta este diferita de predestinare. Prestiinta este desigur o invatatura ortodoxa, predestinarea nu.

Din moment ce a spus ca nu o sa mai posteze raspunsuri, probabil nici nu citeste mesajele.
Dar nu inteleg de ce fel de dezbateri mai e nevoie, e destul de clar ce scrie in cele cinci puncte calvine si le-am analizat si eu pe scurt si cat m-am priceput. Si e de aflat si scopul discutiei: sa dezbatem daca zebra are sase picioare sau patru( adica dogma predestinarii si teologia calvina e buna, asta se refera la sase picioare) sau ca si calvinii spun ca zebra are patru picioare, dar ortodocsii vad sase (adica dogma calvina e asemanatoare cu cea ortodoxa). Din punctul meu de vedere e clar ca dogma calvina spun eca zebra are sase picioare, adica exista predestinare si ce mai spun ei in cele cinci puncte, evident fals, zebra avand patru picioare (adica invatatura ortodoxa).
Si stim ca fiecare isi sustine ceea ce crede, un adventist va spune ca el are dreptate, un catolic ca el, un ortodox ca el. Si fiecare da si argumente si citate, iar cineva mai putin priceput ar spune ca toti par a a avea drepate, sau ca nu se stie exact adevarul.
Dar pe langa aceste discutii omenesti cel mai bine si simplu e sa vedem ce spune bunul Dumnezeu, el e Adevarul si il arata. Iar adevarul e aratat intodeauna prin minuni, la fel ca pe timpul Sf. Ilie sau in toate cazurile. Si vedem ca in ortodoxie sunt mii de minuni, in timp ce in calvinism (ca sa ma refer doar la el acum) in cei aproape 500 de ani nu am cunostinta de prea multe minuni, ca sa nu spun nici una. Adevarul e acesta si nu mai e nevoie de discutie.

Intr-adevar, Dumnezeu prestie tot ce se intampla in creatie, insa nu predestineaza omul sa mearga pe o directie, te poate ajuta sa alegi, insa nu-ti dicteaza ce sa alegi. Daca ti-ar dicta, inseamna ca n-ai avea libertatea de a alege si implicit nici nu ai putea fi judecat, doar nu tu ai decis. E un non-sens. De aceea cred ca protestantii vad in alt mod predestinarea, decat o intelegem noi, ar fi o viziune extrem de fatalista a vietii , noi am fi niste robotei teleghidati pe o tabla :) Mai degraba cred ca e prestiinta, adica Dumnezeu stie toate posibilitatile pe care omul le are sa se miste pe “tabla”, care combinari duc la mantuire, care la pierire,deci anticipeaza destinul oamenilor, anticipeaza ca unii vor reusi,iar altii nu, fixand(predestinand) astfel soarta omului in mintea Sa, insa nu o impune omului, nu-l pecetluieste cu un destin favorabil sau cu unul nefast, caci asta ar insemna sa-l transforme in acel robotel teleghidat. In fine, numai protestantii stiu ce cred ei cu adevarat, noi avem credinta noastra si e suficient.



Nu ar fi mai bine sa citesti tu arhiva sa vezi ca aceste lucruri s-au mai discutat, ca observ ca esti nou pe forum? Chiar eu am purtat vreo doua discutii cu scotianul despre predestinare, cu exemple din Biblie.