Corect. Binele să-l faci şi apoi să uiţi că l-ai făcut (răul pe care îl faci să nu-l uiţi). Reciproca: Binele care ţi se face să nu-l uiţi; răul care ţi s-a făcut uită-l!

Există, cu siguranţă. Eu am avut parte de mulţi oameni buni în viaţa mea. Dar se poate să nu fie lângă tine când ai tu cea mai mare nevoie. Şi atunci îţi pui toată nădejdea în Dumnezeu.

Oricum, nu trebuie să aşteptăm de la ceilalţi să fie buni. Binele trebuie să îl începem noi; doar de dragul binelui, fără a aştepta răsplată; nici măcar mulţumire. Ba chiar ne putem aştepta la nemulţumire. Nu degeaba se spune că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. De către duşmanul binelui, evident. Ce răsplată a avut Iisus pentru binele pe care ni l-a făcut? Batjocuri, chinuri şi moarte (şi poate că cel mai mult L-a durut ura oamenilor, pe care-i iubea, de aceea mângâierea tâlharului a fost atât de dumnezeieşte răsplătită).

Fă binele şi aşteaptă-te la rău! Dar nu te lăsa demobilizat niciodată!

Cine poate face aşa are bucurii mult mai mari decât cel căruia i se face binele, şi este liber, nedepinzând decât de iubirea lui Dumnezeu.

Neţinerea de minte a răului....

Sa luam un exemplu... eu ii acord incredere cuiva, el abuzeaza de ea facandu-mi un "rau", eu il uit... pe urma ce fac? repet ciclul la infinit?

Nu. Căci nu ne cere Dumnezeu să fim proşti. Înţelegi din asta că nu poţi avea încredere în respectivul. Nu cred că îi faci un bine nici lui tot dându-i încrederea ta.
Ceea ce trebuie să uit (adică să iert din toată inima) e răul pe care mi l-a făcut, nu faptul că nu pot avea încredere.

si raul asta ca fapta ce mi s-a intamplat nu e totusi bine sa-l tin minte ca sa nu mi se mai intemple la fel si in alte situatii?

Faptul ca il ierti si uiti ce a facut nu inseamna ca uiti si perspectiva faptului ca t-i s-ar putea intampla dar aici depinde de la caz la caz. Cel mai bine e sa nu ne punem increderea in oameni ci in Dumnezeu.

Ba da. El trebuie scos din memoria inimii, nu a minţii.
Însă cred că nu trebuie să ne preocupe într-o măsură prea mare răul care ar putea să ni se întâmple. Riscăm să devenim bănuitori, excesiv de prudenţi, cu prea multă grijă faţă de noi înşine.

mda dar nu a metionat explicit iertare in postul pe care l-am citat initial, ci apoi a revenit asupra ceea ce a zis... oricum nici nu prea ai cum sa uiti ceva la comanda.

Paza buna trece primejdia rea, nu? Niciodata nu poti avea prea multa grija fata de tine.... parerea mea.

Pai cum iti pui toata nadejdea in Dumnezeu?:39: Cu speranta ca ce anume? Doar Dumnezeu nu ne lasa biletele sub perna in care sa ne scrie solutia problemelor noastre. Si nici nu ne face vreun virament pe card.Dumnezeu TOT prin oameni ne ajuta.Dumnezeu lucreaza prin oameni pentru oameni.Trebuie doar sa fim foarte atenti la oamenii din jurul nostru si la ajutorul divin care ni se acorda prin ei.Deseori s-ar putea sa nu-l vedem..:-)