Dumnezeu ingaduie ispita sa te intareasca in bine, nu sa te prabuseasca in rau.
Iisus n-a ucis demoni, i-a scos. "Toti cei ce scot sabia, de sabie vor muri" (Matei 16, 52)
Sabia Cuvantului invinge demonii, securea te invinge pe tine, te arunca in rau.

De unde putea cunoaste? Din insasi ceea ce i-a cerut: ucide-l cu securea. N-avea cum sa omoare demonul in mod fizic, cu securea, el omoara omul stapanit de demon, nu duhul demonic, iar daca e o aparitie, cu atat mai putin nu o poate ucide fizic, ci ea dispare prin puterea gandului indreptat spre Dumnezeu. Sihastrul s-a lasat cuprins de panica, mintea i s-a intunecat si n-a mai putut judeca coerent.

Observatia ta e buna, dar explicatia e putin incorecta. Este drept ca duhurile nu pot fi ucise, dar esenta pildei consta in indemnul la rautate, la pacat. Orice gura care ma indeamna sa defaim ori sa ucid o alta faptura nu este din Duhul lui Hristos.

Cand locuitorii samariteni I-au cerut sa plece, ucenicii I-au cerut voie sa ii ucida cu foc.

Luca 9
54. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?
55. Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi?

Dupa cum marturiste evanghelistul, simpla dorinta a inimii este suficient pentru a te fi spurcat inaintea lui Dumnezeu. Or, pustinicul acela, din pricina ca se socotea vrednic de cinste, n-a putut distinge rautatea acestui indemn.

Mai am o intrebare.

Ce este frica pentru crestini? Ce fel de frica are crestinul?

Foarte buna intrebare,este una dintre notiunile cele mai deformate de-a lungul istoriei,conceptul de teama sfanta din VT,cu materializarile lui aplicabile in mod concret in viata reala a credinciosului,fiind deformat pana la aparitia unei abordari grotesti si fara nici o legatura cu realitatea.Si mai interesant ar fi de analizat cum acesta concept apare in NT si cum era inteles in era apostolica,sau mai bine zis cum se raporta un credincios al acelor clipe de inceput la acesta notiune.Sunt de-a dreptul curios sin interesat de ce raspunsuri se vor da.Numai bine.

Frica de a nu-L supăra de Dumnezeu, de a nu ne îndepărta de El. Pentru că departe fiind, nu i-am mai putem simţi iubirea, asta fiind o pedeapsă în sine.

Părintele Nicolae Steinhardt - despre frică
 

"La onoare ne invită creştinismul, nu la onoarea de comandă şi ceremonie, ci la neînfricata asumare a calităţii de om înzestrat cu duh divin. Noblesse oblige. Frica n-are ce căuta în domeniul spiritului, nici meschinăria. Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber."

Crestinismul este o religie a curajului:

De nenumarate ori indemnul christic: Indrazneste fiule, Indrazneste fiica (Mat. 9, 2, 22; Marcu 10,49; Luca 8,48), Indrazniti (Marcu 6, 50; Ioan 16,33);

Incurajarile Nu te teme (Marcu 5, 36; Luca 1, 13; 1, 30; 5, 10; 8, 50), Nu va temeti (Marcu 6, 50; Luca 2, 10; 12, 7; 24, 36; Ioan 6, 20), Nu va inspaimantati (Marcu 16, 6);

Pe lista celor sortiti iezerului de foc, cine figureaza primii? “Fricosii (Apoc. 21, 8); si certarea: Pentru ce sunteti fricosi?” (Marcu 11, 12);

Si mai ales dezvaluirea marelui secret: “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Mat. 11, 12);

Crestinul este cel caruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (2 Tim. 1, 7) si poate duce razboiul nevazut (Nicodim Aghioritul); e bun ostas al lui Hristos Iisus (II Tim. 2, 3) incins cu adevarul, imbracat cu platosa dreptatii, coiful mantuirii, sabia Duhului.

O religie marturisita prin curajul fizic al martirilor (Filip. 1, 28-30: Fara sa va infricosati intru nimic … caci voua vi s-a daruit… nu numai sa credeti intru El, ci sa patimiti intru El, ducand aceeasi lupta…).

Ce zice Pavel? Nu ma voi teme! (Evr. 13, 6) Dar Ioan? In iubire nu este frica ci iubirea adevarata alunga frica. (Epist. I. 4, 18). [...]

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14416

cred că este un link potrivit subiectului

Sunt de acord cu tipul de relatie pe care il sugerezi, dar nu vad de ce simti nevoia sa te agati de conceptul de pedeapsa.
Pana la urma nu am inteles. Te temi de Dumnezeu pentru ca altfel o sa patesti ceva rau (lipasa Iubiri, cufundarea in iad), sau cum...?

Frica de pierdere a legaturii cu Dumnezue, a harului. Prin pacat pierdem aceasta legatura. Apoi e frica de pierdere a mantuirii, a Raiului. Acestea sunt in ortodoxie.

Frica e companionul tau pe drumul spre desavarsire, de care te eliberezi pe parcurs, prin intelegerea mesajului temerilor.