Pe mine ma nedumereste ceva de mai mult timp. Poate ajunge cineva in stadiul in care cand cineva ii face rau, sa nu aiba nici macar un gand urat despre persoana care i-a facut rau? De exemplu trece cineva pe langa tine pe strada si te injura sau iti vorbeste urat, cum blochezi gandul rau care-ti trece fix atunci prin minte? Simt ca sunt plina de prejudecati in ultima vreme si nu stiu cum sa fac. Peste tot unde ma uit creierul meu parca parca ar vrea sa zica cate ceva despre x si y. Nu vreau sa fac asta, nu vreau sa judec lumea catusi de putin, nici macar in minte, cu atat mai putin sa am ganduri rele, chiar daca ei ma provoaca.

Nu vreau ca in mintea mea automat cum vad ceva iesit din comun sa gandesc "vai, cum de nu le e rusine, cum de nu se imbraca mai asa, cum de nu stiu cum". Voi cum reusiti?

Pentru asemenea limbaj rasist pe un site crestin ortodox şi pe un thread despre "Iubirea de vrajmasi", primeşti deocamdată cu dragoste un report. Aşa e creştineşte.





.

Iubirea de vrajmasi
 

Imi cer scuze pentru limbaj, dar din pacate realitatea cam asta este! Si statisticile politiei arata ca cele mai multe furturi din instalatiile CFR sunt comise de tigani.
La Sarulesti de exemplul (exista reportaje in presa) pe magistrala 800 Bucuresti-Constanta au loc astfel de furturi frecvente, intreg sistemul BLA fiind scos din functiune!

Pentru unele infractiuni deosebit de grave, care pun in pericol siguranta circulatiei pe calea ferata si implicit siguranta nationala, as fi de acord cu introducerea pedepsei cu moartea!

da ,se poate ,in momentul cand ajungi sa compatimesti sau sa privesti cu intelegere astfel de oameni
Avem citirea Psaltirii ,rugaciuni ,acatiste ,mersul in sarbatori la sf.Liturghie si spovedanie deasa care ne ajuta sa devenim mai buni.
Aceste situatii de care vorbiti sunt niste incidente minore din viata noastra pe care Dumnezeu ni le trimite ca sa devenim mai buni.Ele se numesc in limbajul ortodox "ispite"

Iubirea de vrajmasi
 

Da, intradevar, poate asa ar fi perfect si ideal! Insa de cele mai multe oi viata nu este asa!

Foarte interesant si profund acest indemn!
Ma gandeam ca daca prin viata intelegem Harul, imartasania cu Hristos (care este Viata), si nu viata biologica, atunci intradevar, nu cineva exterior omului (un vrasmas) il poate desparti pe om de Hristos (o zice si Apostolul), ci omul singur se desparte de El prin pacatul propriu, prin decizia proprie de a pacatui (prin vreo rautate, prin vreun gand sau dispozitie sufleteasca proprie rea, neiertatoare) impotriva "vrasmasului" care l-a "provcat" (ispitit) - omul castigand astfel o satisfactie de moment a mandriei/parerii de sine caruia ii (isi) face singur dreptate si pierzandu-L pe Hristos - pierzind Viata (iar Hristos este viata vesnica!) prin pacatul facut - pe care apoi nu o poate redobandi decat prin pocainta si spovedanie.
Cum spunea Sfantul Siluan ca Harul se poate pierde si printr-un singur gand rau.
Cat de greu este de implinit o asemenea masura! Imposibil pt om! Si totusi cred ca solutia sta in rugaciune si recunoasterea neputiintei proprii, caci ceea ce la om este cu neputiinta, la Dumnezeu este cu putiinta. Sa il rugam pe El sa implineasca in viata noastra ceea ce noi nu putem cu toata stradania noastra!

Mi se intampla uneori sa am impresia ca Cel Rau manipuleaza oamenii pentru a iti raspunde urat sau a percepe rau/neintelegeri si unii dintre acestia nici nu isi dau seama ca sunt condusi de Rau.
Poate suna cam SF...
Cu cat facem mai multe pacate parca pierdem controlul asupra propriei constiinte...
Care este linia de limitare intre om si Rau atunci cand omul face rau?...Este in slujba Raului... a fost atat de slab/prost/necredincios incat nu a putut sa lupte cu Raul..l-a acceptat si s-a identificat cu el.
Sunt diferite grade de rau/tipuri de pacate.
Eu am observat la ce "slabiciuni" am eu...tind sa minimalizez defectul, il justific, il prezint celor din jur ca neimportant, o alternativa buna la ceva mai rau sau drept o recomandare. Cineva fara discernamant poate usor prelua defectul/slabiciunea mea mai ales daca apreciaza alte calitati ale mele.
Ieri la serviciu am spus ca as dori sa-mi iau concediu intr-o anumita perioada. Pentru ca am justificat avantajele si am gasit argumente frumoase...la nici jumatate de ora de la discutie altcineva s-a hotarat sa-si aleaga aceeasi perioada de concediu si mi-a recomandat sa mai astept si sa-mi iau perioada urmatoare zile libere. E usor de ghicit ce slabiciune avea colega?...
Orice "dusman"...chiar si cel care face cel mai mare rau familiei/prietenei/partenerului/copiilor are anumite "slabiciuni"...atat de mare e slabiciunea ca uneori nici nu gandeste ca e ceva rau sau isi apara interesele fara a se gandi la celalalt din cauza slabiciunii.

Tomita, si in acel moment ai gandit ceva urat/rau despre ea? Aceasta era nedumerirea mea. Mintea noastra uneori judeca, spune una alta si apoi regretam... intrebarea e: ne putem controla gandurile in orice moment?

@Marcel_Ionut



Dvs. spuneti:
<<Marele Mitropolit Sârb
Nicolae Velimirovici,
un martir al comunismului ateist>>



Episcopul (acum Sfantul) Nicolae Velimirovici nu avea cum sa fie un martir al comunismului ateist. Victima a nazismului, da.

Episcopul Nicolae a fost arestat de nazisti in anul 1941 si in anul 1945 a fost inchis in lagarul de la Dachau; in anul 1946 a imigrat in Statele Unite. Deci nu putea sa fie martir al comunismului ateist.

<<In anul 1941, tot in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Episcopul Nicolae este arestat de catre nazisti pe cand se afla in Manastirea Jicia, care a fost la scurta vreme jefuita si daramata, fiind apoi inchis in Manastirea Liubostinia, unde, dupa o executie in masa, a replicat spunand urmatoarele: "Aceasta este cultura germana, sa ucizi sute de sarbi nevinovati, din pricina mortii unui soldat german?! Si turcii erau mai drepti.".>>
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...ici-73101.html


<<La 14 decembrie 1944, a fost trimis în lagărul de la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde, unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemniţat şi torturat.[1]
După război, părăseşte Iugoslavia comunistă şi imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creştine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a şi murit) şi Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 martie 1956. >>
http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_Velimirovici


<<Republica Socialistă Federativă Iugoslavia a fost o entitate iugoslavă care a existat din a doua jumătate a celui de-Al Doilea Război Mondial (1943) până la dizolvarea acesteia în 1992 (de facto dizolvat în 1991 cu niciun lider reprezentând-o), în perioada Războaielor iugoslave. A fost un stat socialist și o federație alcătuită din Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Slovenia.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Republi...%83_Iugoslavia

"Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu." Luca 14:26

" Dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiţi fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?"

Cum adica te foloseai de el? Iar in context este asociat cu mana si picior... Doamne fereste

"Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel? Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit."

Si cam cum se masoara iubirea asta ca nu prea pricep. Probabil dupa fapte, iar daca ar fi asa inseamna ca ne uram rau de tot pe noi insine. Eu zic sa nu-L mai bagam pe Dumnezeu in ecuatie cand ne limitam la legea carnala care se supune legii scrise. Legea spirituala a harului este mult superioara mintii carnale.

Niciuna. astea sunt doar scuze pentru ura care se afla in noi.

Evreii adevarati l-au rastignit pe Hristos! Dar asta nu iti da dreptul sa urasti pe nimeni, tocmai efectul pe care Isus L-a vrut prin jertfa sa a fost iubirea NECONDITIONATA