Yasmina tu ai pus bine punctul pe i.

Mai exista o interpretare a cuvantului "prost" raspandita mai ales pe meleagurile noastre.
Un prost mai este unul care nu se descurca, nu fura, nu e smecher sau nu-si trage tot timpul niste foloase in scop personal de multe ori ilicit.

In acest sens este interpretat cel smerit ca si prost.

Fericiti cei saraci cu duhul (in ochii lumii si in ochii lor), ca a lor este Imparatia Cerurilor.

1. Lumea il socoteste "prost" pe cel care nu traieste dupa legile ei, in pas cu turma.
Prima "fericire" ne da curaj; sa nu ne fie frica de gura lumii, cand ne vor socoti "prosti".
Sa fim "saraci cu duhul" in ochii lumi, ca sa fim "bogati cu duhul" inaintea lui Dumnezeu.

2. Gresit inteleasa, smerenia ne poate speria, ca si cum ne'am desfiinta pe noi insine.
Aceasta "fericire" ne indeamna sa alergam spre smerenie cu toata puterea, caci
Sa fim "saraci cu duhul" in ochii nostri, ca sa fim "bogati cu duhul" in ochii lui Dumnezeu.

Din catehism, citire:

Cuvintele "saraci cu duhul" inseamna "smeriti de buna voie", adica lipsiti de trufia mintii si de nemasurata iubire de sine. Ele nu ii desemneaza deci pe cei (prosti) neintelepti, nestiutori sau simpli, ci pe cei ce se socotesc pe sine astfel (adica pe cei smeriti).

"Saraci cu duhul" sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice. Acesti crestini, oricat ar fi de virtuosi, nu se cred niciodata desavarsiti, ci ravnesc si se straduiesc fara incetare sa urce treapta cu treapta, cat mai sus, pe scara desavarsirii.

Patrunsi de convingerea ca nu au nimic de la sine si ca nu pot infaptui nimic pentru mantuirea lor fara ajutorul si harul lui Dumnezeu si ca, atata vreme rat petrec in trup, sunt inca departe de fericirea vesnica, crestinii implora necontenit indurarea harului lui Dumnezeu. Rasplata fagaduita celor smeriti este imparatia cerurilor, adica fericirea vesnica, pe care, prin credinta si nadejde, ei o gusta launtric inca pe pamant, dar deplin o vor avea numai in viata viitoare, prin partasia la fericirea vesnica.

Aici nu trebuie facuta confuzia intre doua situatii disticte:

-una este "sarac cu duhul"" in sensul de a: fi un om mai calm, mai echilibrat, de a te purta intr-un mod civilizat cu concetatenii tai, de a-i ajuta pe cei care au nevoie, de a fi corect si cinstit (vorba lui Ion Iliescu- "sarac si cinstit") sau atunci cand ajungi intr-o functie de conducere de a nu fura din avutul obstesc;

-si cu totul alta este a fi las, a nu reactiona cand esti neindreptatit, a nu-i ajuta sau apara pe cei mai slabi sau care sunt in pericol, etc.

"Cin'se ia cu mine bine/i dau haina de pe mine/cin'se ia cu mine rau/sa-l fereasca Dumnezeu/ca sunt sarpe de dudau""

Iar in privinta culturii generale orice om care se respecta (indiferent ce meserie ar aveea- de la tractorist la doctor), trebuie sa posede un bagaj minim in aceasta privinta (acuma nu putem fi toti specialisti in arta sau cultura, insa nici sa zici ca I.L.Caragiale a fost fundas stanga la Dinamo!), pentru a putea rezista a o discutie in societate si intr-un anturaj.

Si ca sa exemplific la modul concret:

De exemplul daca un vecin iti cere ajutorul nu eziti, la o distractie mergem pana dimineata, la servici, pe strada, in familie, intre prieteni, etc vorbim frumos cu toata lumea, cand e de facut o gluma o facem cu bun-simt, etc!

Insa daca de exemplul pe strada vedem ca o fata sau o femeie singura este atacata sau acostata de un infractor, atunci am pus mana pe ce avem la indemana (un par, vreun bolovan, ceva) si reactionam!
Cum s-a intamplat de exemplul cu aceea jurnalista violeta ziua pe strada in Bucuresti! Dintre toti barbatii care treceau la aceea ora pe strada, chiar nu s-au gasit 2-3 mai solizi care sa-l puna jos si sa-l bata pe acel individ ?!

Eu prin "sarac cu duhul" inteleg faptul sa nu te inalti cu mintea.Pt ca daca o faci o dai in erezii, fie gasesti tu una, fie iti creezi tu una.Daca te inalti cu mintea risti foarte mult sa pici intr-o erezie, sau sa-ti creezi tu una.Mai rau este ca daca se gasesc adepti care se te urmeze nu faci decat sa ratacesti si sa-i faci si pe ei la randul lor sa rataceasca, iar la judecata vei fi intrebat ce ai facut cu sufletele lor , de ce te-ai opus in calea mantuirii lor ? Ba mai mult, ti se va cere socoteala pentru sufletelor lor.
Acum e de ajuns sa te duci in Iad pt cele facute in viata ta, dar sa fii raspunzator si pt alte vieti ?

!!!
 

Fratilor, daca nu stiti de ce vorbiti?
Sarac cu duhul din cate am invatat eu pentru olimpiada la religie clasa a VII a lectia "Fericirile" inseamna smeriti!!!! De ce ar zice Hristos ca sunt fericiti cei prosti ca acelora este Imparatoa Cerurilor. Fericirile au la baza lor o virtute... Iar aceasta fericire are la baza ei virtutea smereniei

Dv ati citit topicul acesta, sau doar dati cu bata in ce scriu cei dinainte fara a citi ce spun ?

Se vede de la o pos™tă că tu nu es™ti prost(sărac cu duhul)), fiincă ai observat ceea ce t›i s-a spus; prin urmare nu es™ti fericit.
Fiindcă cei pros™ti(săraci cu duhul) n-ar observa ceea ce tu ai judecat prin acest mesaj.


Aceea a smereniei?
Sau fiecare fericire are virtutea ei?
Sunt numai 8 virtut›i în total?(că la 6 s™i la 10 e aceeas™i)

3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.(Mt5,3-11)

Oare care o fi virtutea de la versetul 4(că la 3 ne-ai spus cum e la Olimpiadă)?
Dar la 11?

Sarac cu duhul – indica o stare launtrica relaxata, o gratie lipsita de tensiuni, o purjare a tuturor grijilor, o golire de tot stresul, o stare de curatie nascatoare de o bucurie aparte.


Aceasta este posibila atunci cand avem mare incredere in Dumnezeu, cand ne predam Lui cu totul, cand credem ca toate se intampla cu voia Lui, cand primim toata curatia Lui infinita inlauntrul nostru.

Un om care nu se prinde cand faci misto de el, care nu iti intoarce raul cand il intepi in cuvinte , care nu pricepe cand ii faci aluzii desantate . Pe undeva seamana cu un copil.
Dar nevinovatia lui nu vine din nestiinta copilului , ci din educarea smereniei.
E un om care nu e in stare sa vada pricini de suparare cand e jignit ,si nu e capabil sa corecteze pe ceilalti facand comparatie cu el .
E un om sarac in parere de sine .

Adica cum? Sa nu iti folosesti mintea in cele spirituale, sa fii dependent mereu de interpretarile date de duhovnic si/sau Biserica in ansamblul ei, la modul general?