Tu chiar nu-ti amintesti sau te prefaci doar?
Nu vroiam sa afisez aici detalii, dar ma rog:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=7835

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17805

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17987

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=17874

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...t=16558&page=2

Si mai sunt...

In rest vorbim in paralel.
Nu inteleg ce vrei sa spui...
Si o corectie - orice om sanatos...

Si subiectul era si el altul...

Vreau citat exact unde scrie:

Conteaza ce mancam indiferent cine ce zice. Sanatatea mai depinde si de ce am pus in farfurie si de modul cum le-am preparat si de cat si cum am mancat. Asadar o preocupare pentru alimentatia sanatoasa este binevenita.

Exista alimente care ne vindeca. Exista alimente care nu sunt recomandate in anumite afectiuni. Se stie ca alimentele acide, zaharul si prajelile in exces dauneaza sanatatii.

Pe plan duhovnicesc, lacomia pantecelui se face pricina pentru alta serie de pacate.

Daca nu ne imbolnavim de cancer, suferim de ortorexie! Mai sa fie!

De aceea ai Taina Sf Maslu.Miruieste-te cu undelemnul sfintiit la Sf Maslu
si sa vezi cum trec toate de orice fel.
(Bineinteles se subintelege ca si participi la Slujba Sf Maslu).

Antonia, articolul face referire la obsesia mâncatului sănătos. Oricum, articolul este foarte slab și îți înțeleg obiecțiile.

Discernămîntul alimentar a ajuns să fie considerat o dereglare, al cărei nume e alcătuit din termeni grecești forțați ca să sune mai doct.

Am sesizat că Hristos nu insistă în predicile Sale cînd le transmite oamenilor informații extraordinar de importante. Cine are urechi de auzit aude, fiecare e înzestrat cu raționament și libertate.

Așa că fraților, fiecare face ce vrea pentru sine și pentru familia lui. Problema e că unde nu-i cap vai de picioare. Nu durează mult de cînd te lovești pînă începe să doară.

Să nu te mire că în curând creştinismul va ajunge să fie considerat o dereglare.

În interviul respectiv sunt câteva afirmaţii peste care nu pot să trec:

Afirmaţie făcută cică de un medic nutriţionist.

Adică, important este să funcţioneze sistemul farmaceutic, sănătatea oamenilor chiar nu mai contează. Dacă noi ne-am transforma mâncarea în medicament (preventiv), noi practic nu am mai avea nevoie de medicamente sau, oricum, foarte rar. Şi sunt foarte multe plante care funcţionează pe post de medicament sau din care se fac medicamente.

Exemplul ăsta se potriveşte ca nuca-n perete. Omul de la ţară ştie cam ce mânâncă (mă refer la producţia proprie), ar fi culmea să-şi pună asemenea probleme. Dar pe mine, care mănânc de la alimentară sau chiar şi de la oamenii de la ţară, ar trebui să mă preocupe ceea ce mănânc. Însă, din câte am observat, în teren lucrurile stau altfel. Oamenii de la ţară sunt tot mai atraşi de produsele mai ieftine şi bine ambalate. Şi nu prea mai există sat fără un magazin mixt. Sunt mulţi ţărani care au început să fie comozi, în schimb tot mai mulţi oameni de la oraş preferă munca de la ţară sătui de atâtea chimicale.

Eu cumpăr de la piață și văd ce mănîncă piețarii. Lîngă fiecare piață este un junkshop sau mai multe de fapt, de unde iese fumul gros. Rar cîte un țăran care scoate ciorba adusă de-acasă.

Și cînd le spun că nucile ”mucegăite” cauzează cancer și că ei se fac vinovați dacă nu aruncă miezul rău - se uită mirați sau ironici la mine.

Iar dacă o văd pe fiică-mea că mănîncă morcovi, castraveți sau broccoli crud acolo pe loc, se crucesc.

Ce să mai zic de clasicul încăpățînații care împrăștie bomboane copiilor în biserică după ce s-au împărtășit. De ani de zile le spun că nu ne trebuie dulciuri, dar ei insistă deși chiar fiică-mea îi refuză. Cu cît trece mai mult timp în prezența răului, cu atît creierul spălat nu are șanse de mîntuire.

Dacă tot căutai erori de logică, uite una de toată frumuseţea în finalul textului tău. Se numeşte "extrapolare forţată". Pornind de la premisa că tu ai găsit piatra filozofală a alimentaţiei corecte şi ceilalţi rătăcesc în ignoranţă, tragi nişte concluzii cu consecinţe grave la scară metafizică.

De cand a oferi unui copil ceva dulce poate trezi spaime sau refuzuri?!

R: Intr-o lume intoarsa cu susul in jos, nu e de mirare ca un gest nevinovat ajunge sa fie perceput gresit.