M-ai facut curios sa o caut, mai ales ca ea a provocat o asemenea revelatie in tine.
Sunt rare cartile care sunt pe masura cuiva, de regula simtim ca ar mai fi fost ceva de spus, sau ca lucrurile nu sunt prea clare.
Eu asm rasfoit pelerinul rus, si in acest subiect delicat al rugaciunii inimii,exista peroicolul cred sa incerci si sa te simti descurajat ca altii pot sa se roage ore si zile iar tu nu poti nici 5 minute.
Dar am citit si pasaje din alte carti care explicau rugaciunea inimii mai degraba catre meditatie si unire cu Hristos.

E foarte important sa nu iti iei mai mult decat poti duce, ca sa nu cazi in deznadejde , dar daca lucrurile sunt prezentate familiar tie, atunci poate fi un mare ajutor.

Nici un om nu poate fugi de 2 lucruri: relatia cu ceilalti oameni si moartea.
Si ar mai fi si dorinta de a fi iubit,si de ce nu , de a iubi el insusi.
Din frica de moarte deriva si nevoia de a ne gandi ce e dincolo, si posibilitatea unui Dumnezeu.

Aici vad eu universalitatea lui Hristos peste toate culturile si conceptiile , poti sa o numesti dictatura, eu as numi-o condamnarea lumii la "bine".

Nimeni, nici un alt gand nici o alta conceptie, nici toti oameni la un loc ,nu pot face ce a facut Hristos, ne-a dezvaluit existenta lui Dumnezeu, dar intr-un mod uman.

Toti ceilalti filozofi, sau creatori de religii ,nu au putut gasi explicatia ultima, ca au cautat-o in ei insisi. Au cautat prezenta princ ipiului suprem prin puterile lor !!
Si ce a iesit a fost omenesc, si de slaba calitate.

Hristos nu creeaza o conceptie ,o religie, El ne descopera pur si simplul Adevarul .
El nu este un profet, un om intelept, El este insusi Dumnezeu, coborat de bunavoie la treapta omului.

Si coborarea Sa a fost exact pentru a ridica omul din pacat , nu de dragul revelatiei, nu de dragul intruparii.
Ridicarea omului din pacatul adamic, ii da acestuia posibilitatea vietii vesnice.
Iata deci micimea mortii ,nu dispare decat odata cu revelatia lui Hristos, Dumnezeu vesnic si Om.
Adevarul obiectiv si absolut este unul singur Hristos, caci El este legatura intre omul-perceptie si realitatea-dumnezeire.
El nu este doar Dumnezeu, realitate abstracta si atotcuprinzatoare, este si Om.

Deci iti da dreptate tie, adevarul este perceptie personala subiectiva, pe care insa o obiectivizezi prin legatura cu modelul omului : Fiul Omului.

Deci macar pentru om ,daca nu pentru intrega faptura, Adevarul este unul singur Iisus Hristos. El este suma adevarurilor ,al meu ,al tau , al lui Petru si al lui Iuda(caruia ii spala picioarele) , fiecare cu conceptiile lui personale, dar El este si matricea lor, prin faptul ca El le da lumina vietii tuturor, ca si Creator, dar le da si Mantuirea ca si Om.

Eu nu am sentimentul asta atat de puternic ca si tine , al stapanirii lumii de rau.
O imagine mai pozitva a rolului nostru in lume ar fi din cuvintele Mantuitorului:

"Voi sunteti lumina lumii. Voi sunteti sarea pamantului , dar daca sarea isi pierde puterea de a sara, la ce va mai folosi ea"

De cand am intrat pe forumul acesta ma uit la pesimismul tau, la ideea ta primordiala ca lumea ii apartine lui mamona.
Eu,fara sa te contrtazic, as accentua pe rolul pozitiv al lumii, sa incercam sa nu mai vedem peste tot intunericul, sa aprindem noi lumina unde se poate, ca sa nu ne lasam rapusi sub greutatea materialului, si a stapanirii raului.

Nu imi pasa de lume, are ea grija de ea,lumea e ceva abstract undeva afara, mie imi pasa doar de tine, sa nu te pierzi sub atata exagerare a puterii celui rau, despre care si sfintii parinti au spus ca sta doar in acceptarea noastra, si ca raul de fapt nu exista, ca Dumnezeu a creat de fapt lumea buna. RRaul vine doar prin mintea si vointa noastra.

Incearca sa vezi puterea lui Hristos, de a fi aproape unii de altii, de a ne ajuta, de a ne intelege, si nu vei mai vedea lumea un loc asa de pustiu.
Acesta e adevarul, sa iti pese de ceilalti, nu sa cauti sa enumeri belele cu care cel rau incearca sa ne impresoare.


Da frate, si eu (si cred ca am vazut si altii pe aici )
Cand am scris asta am vrut de fapt in loc de altii sa trec pseudonimul tau 'cozia" . Dar am zis hai intai sa vad ce gandesti. Si uite ca nu m-as fi inselat :)
Hristos nu a ramas pe pamant, pentru ca dupa spusele Sale :
"Eu ma duc la Tatal sa va pregatesc un loc, si este in interesul vostru sa ma duc, caci daca nu ma duc Eu,Mangaietorul nu va veni"

Intr-o lume in care totul se demonstreaza cum e matematica (cum e si lumea noastra de fapt) , axioma aceasta nu a putut fi demonstrata :), de aia s-a numit asa.
Deci nu conteaza experimentul in aceea lume, ci demonstratia .

Dar bine ai zis: experimentul demonstreaza ceea ce ratiunea singura nu poate , doar intuieste ca e adevarat.
Faptele bune sunt cele mai mari dovezi ale existentei lui Dumnezeu, Cel care altfel este nevazut.

Pentru mine a fost încurajator în acest sens să înțeleg că este o măsură pentru fiecare și în rugăciune. Chiar dacă îndeletnicirile curente ale vieții nu-ți permit să avansezi prea mult, acel puțin efort va fi și el răsplătit în scurt timp, printr-o schimbare lăuntrică simțită, printr-o sporire a dragostei și a credinței.

Revelator a fost să pricep că ce contează cel mai mult nu este efortul propriu de a duce gândul rugăciunii la inimă și a-l ține acolo, cât simțirea, dorul cu care o faci și care poate să aprindă inima, aceasta începând să ardă pentru Dumnezeu. O flacără mică la început, ca de candelă, ulterior singura grijă va fi să nu o lași să se stingă, înălțând gândul fierbinte către Iisus în orice moment al zilei. indiferent cu ce te-ai ocupa.

Aceasta va însufleți și celelate rugăciuni, redându-le viața pe care alcătuitorii lor din vechime au pus-o acolo. Rugăciunile Bisericii sunt comori de duh, dacă vrei, impregnate de trăirea profundă a sfinților, și pot fi revitalizate de oricine învață să le citească... cu inima.

Spune autorul că la slujbele Bisericii primare cântau doar cei care simnțeau îndemnați să o facă, iar apoi, sensibilizați și pătrunși de duhul cântării, începeau și ceilalți, până se aprindeau toți, ca lumănările de Paști.

Hristos este cu adevărat răspunsul la toate și este omniprezent, dar constatarea prezenței Sale nu se face doar conștientizând-o, străduindu-te să-ți amintești mereu de El, ci cu inima.