Forum Crestin Ortodox - Povestea vietii mele

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Intamplari adevarate (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5035)

- - Povestea vietii mele (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4221)

n-am aruncat venin ci te-am atentzionat sa nu te puna cumva necuratul la astfel de ganduri... dar se pare ca te-am atins exact la problema din moment ce te-au afectat in asemenea hal... sfaturile mele... nu am zis ca asha stau intradevar lucrurile ca n-am de unde sa shtiu deci nu te pot acuza de nimic ci gandindu-ma la sufletul shi starea ta am zis ce am crezut de cuviintza pentru a-tzi da sfat spre folos... dar nu l-ai priceput pentru ca te-ai aprins la orgoliu shi la manie de n-ai mai priceput ce citeshti... deci te rog sa mai citeshti incaodata shi sa nu o consideri acuzatzie ci atentzionare... in sensul sa nu te puna ala rau... shi vezi ca nu eu is ala ce te acuza ci faptele tale.... eu am incercat altceva ce n-ai priceput se pare, deci imi cer iertare... am fost intradevar deplasat... dar dumneata cum eshti daca spui ca mama ta e de vina pentru ca ai pierdut casa ca ai pus-o gaj la banca... shi acum ai bagat in casa mamei tale 100 de mil ca sa ce? ce pretentzii o sa ai pentru banii ashtia? deci incep sa ma intreb daca nu cumva dingreshala ti-am descoperit cumva gandul mishel... daca m-am inshelat atunci sa fi sanatos shi asha shi trebuie, sa ajutzi pe mama shi familia ta deci sa-mi fie cu iertare :)

Citat:

În prealabil postat de vsovi

Gresesti in continuare facand asemenea speculatii. Cred ca am explicat mai sus ca ceea ce am investit am facut-o DEZINTERESAT, dar nu ai priceput, sau nu ai vrut.
Cat despre 'gandul misel', asa cum iar m-acuzi, gresesti total, departe de mine aceste ganduri si fapte, dar ma rog, daca asa ma vezi tu din aceste discutii , este parerea ta.

Citat:

În prealabil postat de NIMENEA

Citat:

În prealabil postat de vsovi

atunci nu pot decat sa ma bucur pentru tine shi sa te rog sa ma iertzi pentru insinuarile prea dure shi sa sper sa te ierte shi maicutza ta... de ce v-a cerut sa plecatzi? shi acum unde locuitzi? ???

Intr-adevar pentru a te putea ajuta mai eficient ar trebui sa ne spui citeva cuvinte despre discutiile actuale pe care le ai cu mama ta.
Din cite stiu eu, in cazul meu si al majoritatii, orice mama singura ar fi foarte fericita sa locuiasca la batrinete impreuna cu copiii, sa se simta utila, sa ajute cu nepotul,
... dinsa citi ani are?

Daca nu este un secret, ce fel de afaceri ai avut ?

Deocamdata nu am plecat, ne-a cerut sa plecam datorita tensiunilor acumulate acuzandu-ne mereu ca nu am facut nimic si am ramas fara casa, ca nu am ascultat niciodata, (dar de fapt tot ea ne-a sugerat acum vreo doi ani ideea unui credit la banca, iar dupa asta am mai recidivat cu inca un credit, si de aici nenorocirile.), de aici si eu am ripostat la un moment dat, jignind-o, ptr ca ma saturasem de atatea acuze, apoi asta a fost punctul culminant, iar acum incepem sa cautam ceva cu chirie.
Cat despre discutiile cu mama, la ora actuala sunt unele formale, ne evita, desi nu doresc sa fie asa. Chiar astazi am facut cateva pachete ptr ajutorarea celor din moldova, si nu am discutat decat strict la obiect.
Asa am crezut si eu, ca ii va face placere sa aibe grija de nepot, dar acesta fiind foarte iute, nu se mai intelege cu dansa la cei 75 de ani pe care-i are, e nemultumita si de el, n-o asculta asa cum ar dori, de fapt nici pe noi nu prea ne asculta, dar il toleram, cu timpul se va mai cuminti.
Afacerea pe care am avut-o nu e secreta , dar prefer sa nu mai vb despre ea, ce-a fost a fost, incercam s-o luam de la capat.

La Biserica mergeti?
Citi ani are baiatul, il impartasiti, aveti Duhovnic? Am observat ca copiii tinuti aproape de biserica si comunitatea ei devin cu timpul mai linistiti

Citat:

În prealabil postat de NIMENEA

Povestea vietii mele.
Am 40 de ani, sunt casatorit, am un copil, si o gramada de probleme.
Traim impreuna cu mama mea de aprox 10luni, intr-un apartament cu 3 camere, spatios, deci nu asta e problema.
In urma unor 'inginerii financiare' din partea noastra, avand niste afaceri am ramas fara apartament, acesta luandu-l banca, motiv ptr care ne-am mutat cu mama.
Acum am inceput alta afacere, dar nici asta n-a fost cine stie ce .
Am avut nenumarate discutii cu mama pe aceasta tema, iar in final s-a ajuns a ne da afara din casa.
Eu unul consider ca am gresit in viata, dar pun aceste greseli si asupra comportamentului ei de-a lungul timpului, mai exact am fost un copil traumatizat.
De cand sunt mic mama mea m-a dat diavolului la aproape orice nemultumire a ei, am fost pedepsit sa stau la colt cand greseam, am fost batut cu furtunul de la masina de spalat, nu mergeam la joaca in vacanta decat cu program 2-3ore/zi in timp ce ceilalti copii erau afara,
si ceea ce este cel mai grav, mi-a spus mereu de mic copil fiind urmatoarele lucruri: n-ai sa faci nimic in viata firai al..., n-ai sa ai nici un ban firai al...
o sa se aleaga praful de tot, etc si numai astfel de afirmatii. E adevarat, a facut si sacrificii crescandu-ma singura, a luptat mult, mi-a oferit destul ptr mine, a rabdat si de foame sa am eu, dar asta nu cred ca justifica acele vorbe.
Mi-a mai adresat niste cuvinte pe care nu le voi uita pana la moarte: 'mai bine te nasteam mort' , 'mai bine te duceam la casa de copii'
Consider din tot ce am citit pana acum despre Dumnezeu, ca aceste lucruri spuse din partea unui parinte sunt ca niste blesteme.
Am mai citit ca parintii care concep un copil si nu sunt cununati in fata Domnului acel copil are numai probleme in viata(situatia parintilor mei n-o stiu, daca au fost sau nu religios casatoriti, ptr ca ei s-au despartit la scurt timp dupa ce m-am nascut eu).
Mi-a tot repetat aceste lucruri in viata mereu, si tind sa cred ca si de aici sunt problemele mele.
Inca o precizare, mama este un om cult, cu scoala, dar cu credinta e pe afara,(zic eu) desi zice ca e credincioasa
, totusi dracuie in fiecare zi aproape.
Am sa va mai spun o mica intamplare de-a mea din clasa a doua. scriam acasa o poveste, copiere dupa abcdar, si ptr ca am depasit putin liniutele caietului, si ptr ca literele nu erau asa frumos arcuite, mi-a rupt foaia, si iar si iar,
, mi-a apasat cu stiloul pe caiet pana a rupt foaia, mi-a tras vreo cateva palme, iar in final n-a mai avut cine sa scrie povestea caci eu eram terminat de plans, si a scris-o ea.

Acum am la dvs urmatoarea intrebare si rugaminte:
Ce am gresit eu copil fiind sa fiu astfel tratat(si mai sunt multe de spus dar nu e spatiu), si daca acele vorbe care mi le adreseaza permanent, sunt cazuza vietii mele distruse.
Nu vreau s-o denigrez, nu va cunosc nu ma cunoasteti, dar vreau sa aflu de la oamenii care cunosc si iubesc religia si pe Dumnezeu adevarata realitate, si felul cum vad aceasta intamplare si aceste lucruri.
Va multumesc si va rog sa ma scuzati ptr lungimea textului.
Astept cu nerabdare replicile Dvs , oricare ar fi ele.
Vreau sa va mai spun ca o iubesc pe mama mea, ptr ca e mama.

Din pacate,si in familia mea se dracuie foarte mult.Am incercat sa le spun ca nu e bine,insa imi tot spuneau ca sunt nebuna cu religia,pocaita.Este adevarat ca au avut si au multe necazuri,si mult stres,insa nu e bine sa tot dracuie.Intr-un timp,aveau obiceiul sa si blesteme,insa datorita scandalurilor mele(asa cred eu),s-au dezobisnuit.Acum insa au ramas cu dracuitul.Nu o spun la adresa mea,fiindca stiu ca ma infurii,insa o spun chiar la adresa mancarii,a soarelui(mama,fiindca vara sufera foarte tare de caldura;odata,la o criza de nervi,a spus-o si la adresa Domnului).
As vrea sa stiu cum as putea sa le dezvat de acest obicei rau,fara sa se infurie,si,eventual sa-mi spuna ca fac propaganda(asta,deoarece,cand ma enervez,mai scap cate o injuratura).Am mai incercat sa le dezvat,dar nu reuseam decat pe moment.Dupa aceea,o iau de la capat.

Citat:

În prealabil postat de cozia

La Biserica mergeti?
Citi ani are baiatul, il impartasiti, aveti Duhovnic? Am observat ca copiii tinuti aproape de biserica si comunitatea ei devin cu timpul mai linistiti

Baiatul are aproape trei ani. La biserica, sincer nu prea mergem, decat in preajma sarbatorilor, si intre sarbatori mai merge sotia cu el de cateva ori. Eu unu, de cate ori am fost la biserica, nu am stare sa stau, cu greu reusesc sa raman vreo 15min, apoi ies afara si-i astept sa vina.
Cand eram elev, am avut o vecina de-o varsta cu mama, si dansa m-a dus la biserica mereu, mi-a vorbit de Isus, am prins drag sa merg, in fiecare duminica si de sarbatori mergeam si stam pana la terminarea slujbei. Am avut foarte multe realizari in acea perioada cu scoala si nu numai, apoi prin anii 90 dansa s-a dus, si am renuntat si eu in a mai merge la biserica, fiind si tanar.

Ma gandesc , ca daca ai avut curajul sa-ti scrii durerile care te framanta, pe un forum crestin-ortodox, esti un om bun si cu frica de Dumnezeu!
Poate era mai bine daca mergeai la un bun duhovnic si ai fi fost si mai luminat!
La fel cum mai spunea cineva mai sus, este foarte important sa-ti ceri iertare mamei tale, pentru ca numai in felul asta ai scapa de raul care te chinuie!
Asa ne invata si Iisus Hristos , sa iertam, sa ne onoram si iubim parintii!Poate a gresit mama ta, gandeste-te , cum spuneai tu, ca a fost parasita de tanara cand erai mic, ca singura a trebuit sa te ingrijeasca si nu este gluma sa ai grija de un copil, este o enorma responsabilitate, dar din pacate, nefiind aproape de biserica , de Bunul Dumnezeu, nu a stiut sa o faca mai bine!
Din pacate, meseria de parinte nu se invata nicaieri, o invatam fiecare pe propria noastra piele, a gresit mama ta fata de tine dar sa fi sigur ca te-a iubit, pentru ca te-a tinut langa ea!
M-a impresionat povestea ta, sincer, si am simtit nevoia sa intervin!
Incearca sa ierti, incepand cu mama ta! Roaga pe Dumnezeu sa te ajute sa ierti pe toti care iti gresesc, mereu!