Nu pot fi foarte activa decat maxim odata pe zi pe acest site deoarece am un program incarcat si nu pot sta pe net.Eu nu ii judec pe cei ce o duc bine si nici nu le vreau raul,oricat de cu inima de gheatza ar putea fi o persoana nu i-as putea dori raul ci as vrea sa se indrepte,insa ma gandesc de ce sistemul asta.Cum spunea si o persoana mai sus,de ce cu cat esti mai sensibil la problemele celor din jur,cu cat incerci sa fi om bun suferi mai mult decat ai suferi daca nu ti-ar pasa de nimic,daca ai avea inima rece.Si un exemplu conceret ar fi..sa luam o situatie ipotetica in care femeia este inselata de sot.In cazul acesta sotia este una devotata dar sotul o raneste,o inseala si o paraseste.Femeia ramane cu inima franta,trista pentru o perioada lunga de timp,insa barbatul,cel care nu ii pasa de cuvantul lui Dumnezeu traieste in continuare fericit.Si acum intrebarea mea vine,cum de este posibil ca sa se intample una ca asta cand Dumnezeu promite ca daca avem incredere si mergem pe calea lui ne fereste de necaz?Am dat acel exemplu pentru a fi inteleasa mai bine.Si multumesc pentru faptul ca ti-a pasat si mi-ai dat un raspuns.O zi buna,Dumnezeu sa te binecuvanteze.

Incercati sa va concentrati asupra raului care va afecteaza in mod direct, in special deciziile personale.

Poate ne spuneti si noua care este acel lucru pentru care va rugati.
Va este cu adevarat util?
Sunteti sigura ca Dumnezeu nu are poate alte planuri mai bune pentru dvs.?
Un an nu vi se pare cam putin?

Stiu pe cineva care spunea ca s-a rugat 7 ani ca Dumnezeu sa-i dea un copil.
Ce s-ar fi intamplat daca dupa primul an ar fi cazut in deznadejde?

E bine si frumos sa va rugati pentru pacea lumii. Si Biserica se roga, la fiecare Sfanta Liturghie.
Asta nu inseamna ca peste noapte toate razboaiele dintre oameni vor inceta - asta se va intampla abia dupa a doua venire.

Dar s-ar putea ca anumite lucruri rele sa fie mai putin rele decat daca nu s-ar ruga nimeni.

Pe ce anume va bazati atunci cand afirmati asta?
Adica sunteti perfect convinsa ca ati experimentat o credinta atat de mare si puternica incat sa faceti astfel de afirmatii?

Nu prea am auzit cazuri in care femeia sa ia un barbat bun si credincios si peste noapte el sa devina indiferent fata de cuvantul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu te poate feri de consecintele propriilor alegeri mai ales cand ti-a spus ca anumite cai nu sunt chiar asa bune.

N-am prea inteles cat de "ipotetica" este situatia, fiindca tu pari sa vorbesti de un caz real. Variantele sunt de "X" luate cate "n". Oricum raspunsul este unul singur: intelepciunea Lui Dumnezeu nu trebuie luata nici matematic, nici judecata dupa logica noastra. Daca vrem sa folosim logica, privim in constiinta noastra si vom gasi toate explicatiile de care avem nevoie; cu conditia ca fim corecti. Sau... daca ni se pare ca nu gasim explicatia pentru ce ni se intampla, cu siguranta, nu peste mult timp, vom intelege. Te-ai gandit vreodata ca poate Dumnezeu vrea ceva de la tine? Te-ai gandit vreodata ca poate ai intrat fara sa-ti dai seama intr-o selectie a celor care trebuie sa ajunga de-a dreapta Tatalui (ceea ce te obliga, nu te umple de mandrie...)? Nimic pe lume nu-i intamplator si in fond totul are o explicartie; depinde ce ne determina s-o cautam. Tu esti un "aluat" bun, fara indoiala, dar trebuie sa te studiezi mai atent si sa te ostenesti mai mult in "dialogul" cu Dumnezeu. Deocamdata la tine nu-i decat un "monolog" si acela destul de carcotas. Cand vei primi raspuns la fiecare gand al tau, vei vedea ce simplu pare totul. Mai incearca!

Nu stiu daca se pot numi " nelamuriri ", sau doar aspecte naturale ale vietii si ale fiintei noastre in relatie cu aceasta. Suntem, mai mult sau mai putin asemenea cu cei pe care-i iubim si cu cei pe care-i detestam, scapam din vedere acest lucru, ori ne trezim dezamagiti de unii sau, mai degraba, de perceptia proprie asupra acestora. Totul pare o iluzie, daca este sa ne axam pe un obiectivism capabil sa asimileze si pro si contra lucrurilor interioare in relatie cu cele inconjuratoare.
Necredinta fata de lucrurile ce am sperat sa se desfasoare altfel, consider ca nu reprezinta decat o necredinta fata de sine, sunt trasaturi echivalente si inseparabile, din punctul meu de vedere .
Intr-o lume in care totul capata forme atat de relative, in care principiile se adapteaza dupa o latura a individualitatii, in care intelesurile diferite capata forme din ce in ce mai proprii, tind sa cred ca dezamagirea nu poate fi decat un lant de evenimente intre sine si exterior . Desi credem adesea ca noi nu suntem cei care initiem rautatea, ignoranta ne copleseste mai mult decat tendinta de-a face rau si astfel devenim partasi mai aprigi ai acestui rau generat subtil si sigur.
Increderea in sine si veridicitatea experientelor, educatia si trasaturile native ne masoara gradul de supunere fata de ceilalti, dar si de manipulare cu care incercam sa-i abordam si sa-i tratam, echilibrul dintre acestea reprezinta tocmai echilibrul propriilor trairi.
Tocmai am facut astazi un amplu eseu despre placerea in viziunea lui Tudor Arghezi, o placere pe care o cauta , nu in lucrurile mici si trecatoare, ci intr-un tot natural si universal din care, inteles si rationat asa cum trebuie, nu ai cum sa nu-i sustragi placerea din fiecare eveniment intampinat, mai ales din cele aparent nesemnificative. Poetul, ingnorand in mod voit perceptia asupra adevarului si al erorii, considera fundamental sa vedem in nou, in Universul care se perpetueaza prin fiinta intr-un permanent nou, intr-o descoperire zilnica fantastica a vietii din care sa sustragem in mod constient placerea de-a simti, vedea si cugeta toate acestea. Deci, placerea tine, mai degraba de sine, de cat sunt eu capabila sa inteleg in jur, sa infaptuiesc in jur, sa simt in masura in care pot pricepe toate acestea. Sa nu mai ignoram lucrurile simple alergand si visand spre himere, fiindca nici nu ne imaginam cate legaturi deosebite fac acestea intre sentimentele si lucrurile din fiecare zi.
Nu este nici o nelamurire, ci doar o stare pe care ti-o contabilizezi cum crezi tu mai bine, bucurandu-te ulterior de roadele acestui calcul inevitabil.

Sa stii ca este o categorie de oameni ,cu care si eu am avut contact,carora nu le place viata.
Si eu am fost dezamagit de multe ori pentru ca Dumnezeu nu mi-a ascultat cererile,si nu mi-a rezolvat unele din problemele mele.Insa eu cred ca lipsa de rugaciune,de care si eu sunt atins,se datoreaza firii noastre slabe ,fire care a slabit si datorita vremurilor de acum,cand credinta e din ce in ce mai putina.
Nu stiu ce e de facut,multi se pricep sa dea sfaturi,dar ei insisi au aceleasi probleme,mai mici sau mai mari.
Deci nu de sfaturi ai nevoie,cat de impartasirea in comun a durerii si ispitelor prin care treci.

In ce priveste pacea in lume,iarasi rugaciunea nu este in zadar,pentru ca fara rugaciune lumea s-ar fi sfarsit de mult.Dar nu este o pace desavarsita,pentru ca multi oameni continua in rautatea lor.Pacea desavarsita va fi dupa moarte,si acolo nu va mai fi nedreptate.

Insa viata ,pe care tu o negi,este o trecere de aici dincolo.In cer va fi vesnica si mereu linistita,in pace si armonie,dar ca rezultat al eforturilor depuse acum.
Daca vom putea trai cu mintea mai mult la cer decat pe pamant,vom capata o parte din linistea de atunci si acum,si nu vom mai fi tulburati de ceea ce se intampla in jurul nostru.

Nu, nu suntem egali intr-o singura privinta si anume cea a credintei. Daca ai credinta ai si nadejde si dragoste! Iar daca Dumnezeu vrea sa te tina aproape prin incercari si necazuri inseamna ca ai ceva bun care nu ar trebui pierdut. Si apoi fii incredintata ca tot ce ingaduie Dumnezeu sa ni se intample este spre mantuirea noastra. Uneori ne e greu sa intelegem dar nu pierdem nimic daca incercam sa ne lasam in voia Lui.
Nu reiese faptul ca Dumnezeu e nedrept,fiecaruia rasplateste in functie de faptele sale si daca esti incercata si indurerata sa stii ca Dumnezeu e langa tine Noi suntem cei care uitam de Dumnezeu, nu Dumnezeu! Noi suntem cei care Il tradam facand "pact" cu diavolul si apoi normal ca vine si urmarea tradarilor: suferinta, care este urmarea faptelor noastre!
Draga mea, mama Fericitului Augustin 18 ani s-a rugat Lui Dumnezeu pentru intoarcerea fiului ei la credinta! Sa avem rabdare si incredere in Dumnezeu caci nu face nimic impotriva noastra si chiar de nu intelegi acum cu siguranta mai tarziu iti vei da seama si Ii vei fi recunoscatoare.
Pace si bucurii!
HRISTOS A INVIAT!

Nu,nu am mentionat cum ca barbatul era credincios ci tocmai am vrut sa scot in evidenta faptul ca el nu era credincios,dar stiti cum se spune,dargostea e oarba,femeia se indragosteste de acest necredincios care aparent isi arata o alta fatza,iar dupa sufera.Intrebarea mea era de ce oare nu a ferit-o Dumnezeu de contactul cu el in trecut.

Dumnezeu nu vrea sa ne tina intr-o cutie de sticla ci vrea ca noi sa crestem si sa invatam sa ne exersam libertatea, avand ca si criteriu invatatura Lui.
In acest fel se aleg oamenii si cresc, cei buni in cele bune, cei rai in cele rele.

Eu cred ca Dumnezeu i-a dat totusi semne ca nu e o alegere buna, dar ea a preferat sa le ignore.

In primul rand i-a dat minte, daca ea era credincioasa si totusi a neglijat sfaturile ratiunii si criteriul credintei si s-a condus doar dupa inselatoare sentimente, poate fi Dumnezeu invinovatit pentru asta?

Oare sa nu fi stiut ca bunatatea omului fara Dumnezeu este inselatoare si ca fara Dumnezeu omul nu face fatza onorabil greutatilor si ispitelor vietii?

Macar daca s-ar fi rugat fierbinte inainte, "Doamne, faca-se voia ta, daca nu e de mine nu-l iau".

Dar de obicei o femeie in situatia asta se gandeste: "Asta e cel mai cel mai, altul mai bun nu gasesc, sa fac tot ce pot sa nu-mi scape..", "o sa-l schimb cu timpul", "nu conteaza ca nu e credincios, e de treaba, mai bun ca altii care cica sunt credinciosi" etc.

Asta nu ca barbatii ar fi feriti de greseala asta desi cica ei gandesc mai mult cu mintea si mai putin cu inima..

Iti dau dreptate,ar trebui sa ma ostenesc mai mult in legatura cu "dialogul" cu Dumnezeu,momentan sunt la faza de monolog carcotas.Dar nu cred ca o sa pot trece la "dialog"cel putin nu cat de curand pana nu gasesc raspunsuri la intrebari.Si asta ma intristeaza,ma sperie.Si spuneai mai sus ca poate am intrat in vreo selectie a celor ce trebuie sa ajunga de-a dreapta lui,imediat ce am citit aceasta mi-a mai aparut o intrebare si anume"Dar de ce spus a celor care trebuie?Nu ar trebui sa ajungem toti acolo?(eu personal asta as vrea).AA..si referitor la lucrurile imposibile pe care o alta persoana de pe forum mi-a cerut sa exemplific unul,,sa vin cu argumente.Pai un lucru imposibil dupa cum putem vedea ar fi sa ajungem toti in rai.Sa recunoastem ca ne-am minti singuri daca am crede ca acest lucru va fi posibil tinand cont de realitate.